Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Duminică, 22 Iulie 2018 20:43

Al. Mihai Stoenescu-Armata Maresalul si evreiiI

„Istoriografia romāneasc? a declarat ziua de 22 iunie 1941 drept ziua īn care ?ara noastr? a īnceput b?t?lia pentru eliberarea Basarabiei ?i a Bucovinei de Nord, teritorii care fuseser? r?pite Romāniei prin ultimatumul sovietic de la 28 iunie 1940. Mai mult, istoriografia a re?inut ordinul viitorului Mare?al Antonescu drept īnceputul unei b?t?lii juste, atāt din punct de vedere moral, cāt ?i juridic, pentru recuperarea unor teritorii pierdute prin for?? ?i abuz. Cu toate acestea, īn Rusia ?i īn spa?iul ex-sovietic, dar ?i īn Occident, se sus?ine o variant? a istoriei īn care Romānia este portretizat? ca un stat care a comis o agresiune īmpotriva unui stat suveran, asociindu-se īn acest sens cu Germania nazist?[1]).

Prin actul de la 22 iunie 1941 Romānia nu a fost stat agresor. R?zboiul sovieto-romān s-a declan?at la data de 28 iunie 1940 ?i nu la 22 iunie 1941.

„Nu pot fi socotit agresor, fiindc? Romānia era īn stare de r?zboi cu U.R.S.S. din 1940 iunie, cānd Rusia a fost agresorul. Acceptarea ultimatumului nu a fost decāt o retragere strategic? ?i politic? la care recurge orice ?ar?, orice om, cānd este surprins f?r? sprijin ?i nu este īn m?sur? de a se ap?ra". (Mare?al Ion Antonescu, 15 mai 1946).

„Īmprejur?rile geopolitice ale raptului teritorial comis de U.R.S.S. īmpotriva Romāniei īn iunie 1940 sīnt de notorietate. Se impune īns? ca acestea s? fie amintite - f?r? a cerceta īn profunzime mecanismul complex creat de diploma?ia Pactului din 23 august 1939 īn scopul izol?rii complete a Romāniei - pentru a explica acel context īncare s-au derulat evenimentele ce fac obiectul prezentului studiu.Preg?tirile diplomatice īncepuser? cu mult? vreme īn urm?. Un moment „cheie" īn evolu?iile politice a fost semnarea primului Protocol adi?ional secret la Pactul sovieto-german de neagresiune (23 august 1939), īn cuprinsul c?ruia „Partea Sovietic? accentueaz? interesele sale īn Basarabia".

Pe fundalul victoriilor germane īnFran?a, la 23 iunie 1940 - a doua zi dup? capitularea Fran?ei -, Molotov īi comunic? lui Schulenburg preten?iile Moscovei īn leg?tur? cu Basarabia ?i īi men?ioneaz? c? guvernul sovietic inten?ioneaz? „solu?ionarea pe cale pa?nic?, īns? este decis s? īntrebuin?eze for?a īn caz c? guvernul romān refuz? o īn?elegere pa?nic?". Preten?iile sovietice se extindeau „?i asupra Bucovinei, care are o popula?ie ucrainean?".

Concomitent cu activitatea diplomatic?, U.R.S.S. desf??ura ample disloc?ri de trupe la frontierele romāne, īn ultima decad? a lunii iunie, īn districtele militare Liov, Kiev ?i Odessa se aflau dislocate - conform datelor serviciilor de specialitate ale armatei romāne - 3-5 divizii infanterie, 10-11 divizii cavalerie, 10-11 brig?zi C.L., 9-10 brig?zi aviatice. Situa?ia era de natur? s? īngrijoreze guvernul romān, drept pentru care ambasadorul Romāniei la Moscova a primit instruc?iuni, īn ziua de 26 iunie, s? comunice ambasadorului Reichului c? „īn cercurile militare romāne?ti situa?ia este considerat? ca foarte serioas?, c?ci nimeni nu-?i poate explica prezen?a a 24 divizii sovietice la grani?ele noastre ?i nici preg?tirea efectuat? pe teren de aceste trupe", astfel de preg?tiri nef?cīndu-se „decīt īn ajunul unor opera?ii ofensive".

Era vorba, īn primul rīnd, de capacitarea spionajului ?i a diversiunii, īncare for?a militar? sovietic? se sprijinea pe ajutorul larg al minoritarilor din Basarabia. Cu consim?amīntul Germaniei, Ribbentrop comunicase acceptul german la 25 iunie - ?i al Italiei, la 26 iunie, Molotov remite lui Gheorghe Davidescu, ministrul Romāniei la Moscova, dup? ora 22.00 prima not? ultimativ? prin care „guvernul U.R.S.S. propune guvernului regal al Romāniei:
1. s? īnapoieze cu orice pre? U.R.S.S. Basarabia;
2. s? transmit? U.R.S.S. partea de nord a Bucovinei cu frontierele potrivit cu harta al?turat?", a?teptānd r?spunsul p?r?ii romāne īn cursul zilei de 27 iunie.īn ciuda intenselor preg?tiri ale sovieticilor - de altminteri, prompt sesizate de factorii responsabili romāni -regele Carol al II-lea nota īn jurnalul s?u c? ?tirea ultimatumului „m-a tr?snit ca o lovitur? de m?ciuc? ?i m-a revoltat īn cel mai īnalt grad".

Dar consemnarea regelui trebuie interpretat? ca o meschin?rie ieftin?, pentru c? numai de surpriz? nu se poate vorbi cu īntregul siste democratic intern pr?bu?it ?i cu sistemul de alian?e c?zut īn fantasmagorie. Consultarea reprezentan?ilor statelor Axei la Bucure?ti va genera ideea accept?rii ultimatumului sovietic, idee ce se va adopta la Consiliul de Coroan?,convocat īn 27 iunie la orele 12.00, datorit? conjuncturii externe complet nefavorabile Romāniei. Carol al II-lea noteaz? referitor la aceasta: „Ceea ce face pozitia noastr? mult mai grav? este c? n-avem siguran?a pe grani?ele Ungariei ?i Bulgariei ?i risc?m o situa?ie foarte critic? dac? vom fi atacati pe trei fronturi".

Se impune a ad?uga faptul c? īn aceea?i zi guvernul maghiar īnainta directorului Departamentului Politic German un memorandum īn care se ar?ta c? „Ungaria dore?te sau mai degrab? inten?ioneaz? s? realizeze īndeplinirea revendic?rilor ei justificate cu privire la Romānia [...]".

Tot la 27 iunie ministrul Bulgariei la Berlin prezint? ?i el un memorandum prin care dorea s? afle punctele de vedere ale guvernului german „cu privire la satisfacerea ulterioar? a revendic?rilor Bulgariei". Īn consecin??, guvernul romān va formula un r?spuns prin care „declar? c? este gata s? procedeze imediat ?i īnspiritul cel mai larg, la discu?iunea amical? ?i de comun acord, a tuturor problemelor emanīnd de la guvernul sovietic".

R?spunsul romān nu a fost de natur? s? mul?umeasc? guvernul sovietic, īn seara zilei de 27 iunie, Gheorghe Davidescu transmitea la Bucure?ti faptul c? Molotov i-a comunicat lui Schulenburg c? „guvernul sovietic nu este dispus a se prelungi termenul ?i c?, īn lipsa unui r?spuns pozitiv, trupele sovietice ī?i vor īncepe opera?iunile la miezul nop?ii", pentru ca īn cursul nop?ii de 27/28 iunie s?-i fie remis? cea de-a doua not? ultimativ? prin care se cerea guvernului romān ca „īn decurs de 4 zile, īncepīnd de la ora 14.00, dup? ora Moscovei, la 28 iunie s? se evacueze teritoriul Basarabiei ?i Bucovinei de trupe romāne", acesta fiind simultan ocupat de Armata Ro?ie. De asemenea, se cerea ca īnc? din prima zi, 28 iunie, „trupele sovietice s? ocupe urm?toarele puncte: Cern?u?i, Chi?in?u, Cetatea Alb?. R?spunsul p?r?ii romāne era a?teptat „nu mai tārziu de 28 iunie, ora 12.00 ziua".

Sf?tuit de mini?trii Axei s? cedeze, izolat īn plan intemational de intensa activitate diplomatic? sovieto-german?, guvernul romān a fost nevoit s? accepte condi?iile dure impuse de Moscova. Imediat dup? ora 14.00, īn ziua de 28 iunie, trapele sovietice au trecut Nistrul ocupīnd - pīn? la 3 iulie - Basarabia ?i nordul Bucovinei. Din primele zile de la prezentarea notelor ultimative au ie?it īn eviden?? dou? aspecte. In primul rānd a fost vorba de ritmul rapid de īnaintare al trupelor sovietice, care atinseser? cu elementele motorizate rāul Prut la 30 iunie, īn loc de 3 iulie, ora 13.00, dup? cum se convenise. Trupele sovietice au avut o atitudine ostil?, deschizīnd focul, luānd prizonieri ?i dezarmānd unit??ile romāne īntilnite, capturānd material de r?zboi īn valoare de 2.750.900.803 lei ?i sechestrind trenurile de evacuare. Un al doilea aspect a avut īn vedere dep??irea cadrului teritorial fixat pe harta care īnso?ea nota ultimativ? - „un teritoriu din Vechiul Regat".

Ministrul romān la Moscova i-a ar?tat lui Molotov c? problema Her?ei „agraveaz? considerabil situa?ia, dat fiind c? trupele sovietice au intrat adīnc īn teritoriul Vechiului Regat al Romāniei". Molotov a replicat c? problema va fi īn atentia comisiei de la Odessa, de?i „rezolvarea ei i se pare dificil?". Ulterior - cu toate c? Berlinul s-a declarat de acord cu nemul?umirea Romāniei - guvernul sovietic a precizat c? „nu consimte la schimbarea liniei «acceptate» īn Bucovina". Īn consecin??, derularea evenimentelor, a?a cum a fost ea prezentat? sintetic mai sus, permite formularea uneiconcluzii importante pentru īncadrarea exact? a atitudinii Romāniei ?i a armatei sale īn cursul perioadei 1939-1941:

Presiunile ?i ac?iunile militare exercitate de Moscova s-au constituit īntr-un act de agresiune, asem?n?tor celor īmpotriva Austriei ?i Cehoslovaciei, f?cute de Germania, chiar dac? au fost acoperite de īn?elegeri, acorduri ?i ced?ri īn fa?a unui ultimatum. Gheorghe T?t?rescu nota la l mai 1943:„Tactica Kremlinului a considerat īn chip permanent chestiunea Basarabiei ca un izvor de agita?ie interna?ional?,ca o problem? destinat? s? fie actualizat? dup? nevoile politicii externe a Sovietelor. Guvernul Uniunii Sovietice recunoscuse totu?i unirea Basarabiei īn 1929, cīnd semneaz? la Moscova Protocolul pentru punerea anticipat? īn vigoare a pactului Briand-Kellogg, care stabilea renun?area la actele de r?zboi a statelor semnatare, ?i īn 1933,cīnd semneaz? la Londra pactele pentru definirea agresorului. El recunoscuse din nou unirea Basarabiei cu Romānia prin intrarea Sovietelor īn Societatea Na?iunilor".

Mult mai important este īns? faptul c? īntre 1918 ?i 1941, U.R.S.S. a īnc?lcat īn permanen?? legile interna?ionale, provocīnd 197 incidente de frontier?, cu deschiderea focului, omorānd 31 de gr?niceri romāni ?i r?nind 22. In raportul īnaintat de Corpul gr?nicerilor c?tre Marele Stat Major īn 1942 se sublinia: „Nu trebuie uitat ?i posteritatea (trebuie) s? ?tie c?, timp de 23 de ani, la frontiera cu Uniunea Sovietic? nu a fost lini?te, nici pace. Acolo, bravii gr?niceri au īnfruntat zi de zi provoc?rile mār?ave ?i atacurile la?e ale bol?evicilor". Īn timpul procesului s?u, mare?alul Ion Antonescu a īnaintat Tribunalului Poporului un memoriu (15 mai 1946) īn care f?cea ?i urm?toarea afirma?ie: „Nu pot fi socotit agresor, fiindc? Romānia era īn stare de r?zboi cu U.R.S.S. din 1940 iunie, cānd Rusia a fost agresorul. Acceptarea ultimatumului nu a fost decāt o retragere strategic? ?i politic? la care recurge orice ?ar?, orice om, cānd este surprins f?r? sprijin ?i nu este īn m?sura de a se ap?ra".

De?i aser?iunea mare?alului era exact?, īn coordonatele sale generale, ea se oprea totu?i la jum?tatea drumului. ?i anume, agresorul a fost indubitabil U.R.S.S. īn 1940, dar trecerea Nistrului din ordinul mare?alului, de data asta īmpotriva unui stat aflat īn alian?? cu Marea Britanie ?i sprijinit de S.U.A., dincolo de grani?ele statului, nu va putea fi niciodat? calificat? altfel decīt ca agresiune. De altfel, Romāniei i s-a declarat r?zboi de c?tre marile democra?ii occidentale numai dup? acest act. Pīn? atunci, Romānia era considerat? ?ar? ocupat?, de?i ea purta r?zboi, īns? doar pe teritoriul Basarabiei.

Dar la fel de clar? este ?i situa?ia de stat agresat īn care se afla Romānia īn 1940, prin īnc?lcarea prevederilor Conven?iei pentru definirea agresiunii (Londra, 3 iulie 1933) ?i Conven?iei pentru definirea agresiunii, semnat? īntre Romānia, U.R.S.S., Cehoslovacia, Turcia ?i Iugoslavia, la 4 iulie 1933. Romānia a ratificat conven?iile ?i a depus instrumentele de ratificare la Moscova, la 16 octombrie 1933, primul,?i la 17 februarie 1934, al doilea. Atāt prima cāt ?i a doua conven?ie stipulau la articolul 3: „Nici un considerent de ordin economic, politic, militar sau de alt? natur? nu poate servi drept scuz? sau justificare pentru agresiunea prev?zut? la articolul 2", iar articolul 2, alin. 2, mentiona: „īn consecin??, va fi considerat drept agresor īntr-un conflict interna?ional, sub rezerva acordurilor īn vigoare īntre p?r?ile īn conflict, statul care, primul, va comite una din urm?toarele ac?iuni: [...] 2. invadeaz? cu for?ele sale armate, cu sau f?r? declara?ie de r?zboi, teritoriul unui alt stat". Anexele celor dou? conven?ii (cu text identic) detaliaz? astfel articolul 3: (semnatarii - n.r.) „Declar? c? nici un act de agresiune īn sensul articolului 2 al zisei Conven?ii nu va putea fi justificat de vreuna din circumstan?ele urm?toare:
A. Situa?ia intern? a unui stat, de exemplu: Structura politic?, economic? sau social?; lipsurile pretinse īn organizarea administrativ?; tulbur?ri provenite din cauza grevelor, revolu?iilor, contrarevolu?iilor sau r?zboiului civil.
B. Comportarea interna?ional? a unui stat, de exemplu: Violarea sau pericolul de violare a drepturilor sau intereselor materiale sau morale ale unui stat str?in sau ale cet??enilor s?i; ruperea rela?iilor economice sau diplomatice; boicoturi financiare sau economice, controverse cu privire la obliga?iile economice, financiare sau de alt? natur? fat? de statele str?ine; incidente de frontier? care nu formeaz? nici unul din cazurile de agresiune prev?zute īn articolul 2".

Citind cu aten?ie ambele note ultimative trimise Romāniei de c?tre U.R.S.S. se poate constata u?or īnc?lcarea acestor conven?ii; termenele fixe de reactie, tonul dur ?i trecerea la ac?iuni diversioniste, provoc?ri ?i propagand? pentru r?zboi s-au constituit īn amenin?are cu folosirea for?ei, iar prin dep??irea prevederilor īn?elegerii convenite sub amenin?are, īn folosirea efectiv? a for?ei, ocuparea de teritoriu str?in ?i agresiune. Īn aceast? privin??, mare?alul Antonescu avea perfect? dreptate, „īn diminea?a zilei de 29 iunie, cānd ru?ii au intrat īn Her?a, comandantul garnizoanei, c?pitanul romān Boro?, ?i-a permis s? atrag? aten?ia c? sunt īntr-un teritoriu din Vechea Romānie neprev?zut īn ultimatum. Aceast? « mare īndr?zneal? » pe care ?i-a permis-o bravul c?pitan Boro? a fost « r?spl?tit? » de c?tre ru?i cu omorīrea lui, a īnc? doi osta?i ?i cu r?nirea grav? a sublocotenentului Dragomir. [...] Īn leg?tur? cu acest moment, din telegrama nr. 5 871 a Armatei a 3-a expediat? la data de 29 iunie 1940, ora 10, mai afl?m c? ru?ii la ora 12 a?teptau r?spunsul comandantului de corp de armat? de la Cern?u?i, unde fusese trimis un car de lupt? dup? ordine noi". Mai mult decāt atāt, īn afar? de ocuparea tinutului Her?a, care nu era prev?zut? īn ultimatum, Uniunea Sovietic? a trecut ?i la alte agresiuni armate, dup? termenul a?a-numitului acord: „Demersurile f?cute de guvernul romān la Moscova pentru a obtine retragerea trupelor sovietice din localitatea Herta, ocupat? de tancurile sovietice la 29 iunie 1940, au fost respinse de sovietici".

Īn timp ce la Bucure?ti se f?ceau eforturi diplomatice pentru retragerea liniei de demarcatie īn aceast? localitate, trupele sovietice din zon? īncercau zilnic s? ocupe noi teritorii din nordul Moldovei ?i īn sudul Bucovinei, dīnd na?tere la numeroase incidente, a?a cum au fost cele din Covul de Sus ?i Sad?u sau cele din sectorul Siret-Tereblecea-Sin?u?ii de Jos - Dersca. Trupele sovietice au provocat un incident īntre 26 - 28 octombrie 1940, īn urma c?ruia s-au instalat īn ostroavele Salangic, Dalerul Mare ?i Dalerul Mic, la sud de bra?ul Chilia. Ocuparea acestor ostroave a avut loc īn urma unor scurte lupte īn care sovieticii au atacat cu forte superioare ?i īn care romānii au avut morti ?i prizonieri.

La 5 noiembrie trupele sovietice au ocupat ostrovul format din bra?ul M?sura ?i canalul Gura Stari-Stambul care controla ie?irea la Mare". Dar chiar documentele sovietice trateaz? ocuparea teritoriilor romāne?ti drept act de r?zboi: Raportul ac?iunilor trupelor Frontului de Sud la eliberarea (sic!) Basarabiei ?i Bucovinei de Nord, īntocmit de mare?alul Timo?enko, la capitolul V se prevedea: „īn?tiin?area trupelor despre punerea īn stare de r?zboi a fost f?cut? de c?tre Statul Major al Regiunii īn r?stimp de 15 minute prin consiliile militare ale armatelor ?i prin comandantii marilor unit??i ?i unit?ti subordonate nemijlocit. Direc?iile privind concentrarea trupelor spre linia frontierei aufost date pe 10.6.40 de la orele 15.04 pān? la 21.45 [...].

Prin semnarea Actului final de la Helsinki (1975) ?i a celui al Conferin?ei de la Paris (1990), Romānia a recunoscut statu-quo-ul frontierelor, dar īncadrarea juridic? a agresiunii U.R.S.S. īmpotriva Romāniei are importan?? pentru a delimita exact īn timp raportul agresor-agresat, astfel c? istoriografia romāneasc? este īndrept??it? s? afirme c? r?zboiul sovieto-romān s-a declan?at la data de 28 iunie 1940 ?i nu la 22 iunie 1941. Perioade lungi de non beligeran?? īntre inamici, īntre agresiune ?i ripost? au mai existat īn istoria modern? a r?zboaielor, īn func?ie de capacitatea celui agresat de a riposta. Japonia a atacat U.R.S.S. īn 1938, iar aceasta a ripostat īn 1945, pentru c?, dac? nu se accept? acest interval, īnseamn? c?, la 8 august 1945, U.R.S.S. a īnc?lcat prevederile Tratatului de neutralitate īncheiat la 13 aprilie 1945 cu Japonia ?i a efectuat un act de agresiune, ceea ce ar face din Insulele Kurile īn mod clar un teritoriu japonez ocupat ilegal de Rusia! Īn privin?a st?rii de beligerant? instaurate la sfīr?itul lunii iunie 1940 īntre U.R.S.S. ?i Romānia, Conven?ia privitoare la deschiderea ostilit??ilor - Haga, 18 X 1907 - articolul l precizeaz?: „Puterile contractuale recunosc c? ostilit??ile īntre ele nu trebuie s? īnceap? f?r? un avertisment prealabil neechivoc, ce va avea forma unei declara?ii de r?zboi motivat?, fie aceea a unui ultimatum cu declara?ie de r?zboi condi?ionata". Rusia era parte semnatar? a acestei conven?ii".

Not?: Textul prezentat este un fragment din volumul Armata, Mare?alul ?i evreii, edi?ia I, Editura Rao, 1998, autor Alex Mihai Stoenescu (f?r? note de subsol). Pentru o mai bun? cunoa?tere, viziona?i ?i filmul documentar „Ocuparea Basarabiei de c?tre U.R.S.S. - 28 iunie 1940"[2].

-------------------------------------------
[1] https://www.activenews.ro/cultura-istorie/Romania-nu-a-atacat-Uniunea-Sovietica-in-22-iunie-1941-ci-a-RASPUNS-la-agresiunea-sovietica-inceputa-in-28-iunie-1940-144170
[2] https://www.youtube.com/watch?time_continue=95&v=WkR4NWgpKXE

footer