Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Miercuri, 13 Iulie 2011 21:28
Buzatu GheorgheAmploarea terorii staliniste a fost f?r? precedent. Între 1936 ?i 1939, dup? aproxima?iile cele mai prudente, milioane de oameni au fost supu?i m?surilor represive pentru ra?iuni politice, iar cel pu?in 400 000- 500 000 dintre ei - mai ales func?ionarii superiori – au fost executa?i f?r? judecat?. Al?ii au fost condamna?i la pedepse grele cu închisoarea. În anumite zile, numai la Moscova, s-au executat pân? la o mie de indivizi. Marea epurare i-a asigurat lui Stalin controlul total asupra Partidului, Guvernului ?i al statului, control statuat printr-o nou? Constitu?ie. Trebuie precizat c? pân? ast?zi, chiar dup? deschiderea arhivelor staliniste, un bilan? precis al „Marii Terori" se dovede?te imposibil de stabilit. Declan?at, a?a cum s-a ar?tat, o dat? cu asasinarea lui Kirov, fenomenul s-a soldat - cel pu?in în baza datelor furnizate de Robert Conquest, un specialist al problematicii – cu milioane de cet??eni nevinova?i aresta?i (circa ?apte milioane numai în 1937-1938), perioad? în care mecanismul crimei organizate a fost dirijat direct de c?tre ?eful temutului NKVD, Ejov, care a „gestionat" împu?carea a peste un milion de persoane, c?rora trebuie s? li se adauge alte dou? milioane de mor?i în deten?ie . Drept rezultat concret, s-a impus un nou model „str?lucit" al statului socialist, despre care, atunci ?i mai târziu, propaganda stalinist? a f?cut atâta caz. Dar, în ce a constat „modelul"? S? apel?m, din nou, la cuvântul unor speciali?ti de prestigiu: „S-a creat primul stat socialist totalitar. Acest stat a creat un Imperiu al lag?relor pe care istoria nu o cunoscuse. Hitler s-a ofensat pentru c? i se repro?au lag?rele de concentrare: Pentru aceste lag?re, Stalin a utilizat ansamblul teritoriului Uniunii Sovietice ?i, în ce prive?te num?rul de de?inu?i, el l-a dep??it pe Hitler", iar Imperiul URSS a devenit „Arhipelagul Gulagului", cum l-a denun?at Alexandr Soljeni?în.

Constitu?ia stalinist? din 5 decembrie 1936 consfin?ea suprema?ia „dictaturii proletariatului", exercitat?, prin intermediul Partidului Comunist ?i în numele s?u, de c?tre I. V. Stalin personal. În acela?i timp, Constitu?ia era destinat? s? ilustreze realiz?rile noii etape, „socialiste", atinse de URSS, posibile numai în condi?iile propriet??ii colective asupra mijloacelor de produc?ie ?i rezumate în formula: „De la fiecare dup? puterile sale, fiec?ruia dup? munca sa". Propaganda sovietic?, dup? cum desprindem din celebra Scurt? biografie a lui I. V. Stalin, a prezentat-o cu tam-tam ca fiind „Constitu?ia socialismului înving?tor ?i a largii democra?ii socialiste", care „înarmeaz? moralmente ?i politice?te pe cei ce muncesc în lumea întreag? pentru lupta contra reac?iunii burgheze. Ea arat? c? ceea ce s-a înf?ptuit în URSS poate fi înf?ptuit ?i în alte ??ri" . Chiar ?i dup? moartea dictatorului sovietic ?i combaterea cultului stalinismului, Istoria oficial? a PCUS re?inea pe un ton integral festivist cum c?: „În noua Constitu?ie a URSS ?i-a g?sit expresia democratismul de tip superior, democratismul socialist. În Constitu?ia URSS se subliniaz? rolul conduc?tor al Partidului Comunist în societatea sovietic?. Adoptarea noii Constitu?ii era expresia faptului de importan?? istoric? mondial? c? URSS intrase într-o nou? faz? de dezvoltare, în faza „des?vâr?irii" construc?iei societ??ii socialiste ?i a „trecerii treptate" la comunism" .

Dintre atâtea ?i atâtea legende, care au circulat ?i circul? înc? pe seama lui Iosif Visarionovici Stalin (n?scut Djuga?vili, la 6 decembrie 1878 ori, dup? propria-i declara?ie de revolu?ionar, la 21 decembrie 1879, în Gruzia), supranumit Soso de p?rin?i ?i Koba de colaboratorii din Kremlin, câteva realit??i sunt totu?i indiscutabile, iar, dintre acestea, una prive?te însu?i rolul ?i locul în istorie al liderului de partid ?i de stat al URSS (1924-1953): a fost - dac? aceasta constituie cumva un record demn de invidiat? - cel mai teribil dictator al tuturor timpurilor, Num?rul 1 deta?at în galeria tiranilor hors série de pretutindeni ?i de oricând! Este un lucru cvasi-unanim acceptat c?, dintre to?i tiranii secolelor precedente ?i, probabil, ai celor urm?toare, Stalin de?ine unele priorit??i pe care, desigur, cu foarte mare greutate vreun pretendent ar cuteza s? le egaleze – limitele (practic, inexistente) ale puterii exercitate; sadism; premeditarea, planificarea ?i înf?ptuirea sistematic? a crimei (nu a crimei obi?nuite, ci a asasinatului în mas?, programat ?i aplicat pe criterii sociale, na?ionale ?i rasiale); num?rul exorbitant al victimelor Gulagului = Holocaustul ro?u; aria de ac?iune (în anume privin?e ?i în anume momente, întreg mapamondul); durata asum?rii „mandatului" ?i, nu cel mai pu?in important, consecin?ele – pentru moment, imposibil de evaluat – ale tuturor faptelor sale. ?i care dictator, cu toate acestea, la timpul s?u a fost adulat, culmea, deopotriv?, de admiratori ?i de victime. Iar, dup? moartea sa chiar, a provocat alte câteva zeci de victime, dintre rândurile celor extrem de numero?i cona?ionali care au ?inut s?-?i ia omenescul „r?mas bun" de la c?l?ul lor?!

Unul dintre biografii cei mai inspira?i ai lui Stalin - l-am numit pe Vladimir Volkoff, rus de origine - a consemnat în mod justificat c? eroul s?u se coco?ase la putere pe un „piedestal de superlative". Colaboratorii s?i cei mai apropia?i ?i, ulterior, victimele sale au fost aceia care, cum se întâmpl? adesea, au tras cele dintâi brazde ale cultului personalit??ii. S. M. Kirov, de exemplu, unul dintre frunta?ii comuni?ti, asasinat în 1934, s-a aflat între cei dintâi care l-au desemnat pe Stalin drept cel mai mare om al tuturor timpurilor, al tuturor epocilor ?i al tuturor popoarelor... Dar, a?a cum am precizat, acesta nu era decât începutul. Lilly Marcou, autoarea unei biografii recente consacrat? „?arului ro?u" de la Moscova, vorbea despre psihoza colectiv? ce a cuprins sistemul comunist la 21 decembrie 1949, adic? atunci când s-ar fi împlinit 70 de ani de la na?terea lui Stalin . Aflat atunci în culmea popularit??ii, el a fost recunoscut drept cel mai mare geniu al tuturor timpurilor ?i al tuturor popoarelor, cel mai de seam? Comandant (Generalissim) al tuturor veacurilor, Corifeul ?tiin?ei, Conduc?torul popoarelor etc. Etc. Toate superlativele din toate limbile p?mântului se dovedir? insuficiente pentru a-l omagia pe liderul de la Kremlin, mai precis pe cel care, cu numai doi-trei ani mai devreme, avizase ?i definitivase... propria-i biografie, din care cit?m:
„... Stalin este Lenin de ast?zi. Numele lui Stalin este simbolul vitejiei, simbolul gloriei poporului sovietic, un apel la noi fapte eroice pentru binele Marii noastre Patrii... Numele lui Stalin se îmbin? în crea?ia popular? cu numele lui Lenin... Toat? omenirea progresist?, toate popoarele democratice iubitoare de libertate î?i leag? de numele lui Stalin speran?ele de securitate ?i pace trainic? ?i îndelungat?..." .

Se impune s? re?inem c? bibliografia referitoare la via?a lui Stalin este extrem de bogat? ?i de variat?. Nimic surprinz?tor în aceast? privin??, dac? avem în vedere c? prima jum?tate a existen?ei imperiului sovietic a fost dominat?, ca s? nu spunem c? într-un fel s-a confundat, cu îns??i via?a dictatorului. Se în?elege, în consecin??, c? în primul rând principalele sinteze privind istoria URSS ?i PCUS l-au avut în centrul aten?iei pe „?arul ro?u" , situa?ie valabil? ?i în cazul kremlinologilor de pretutindeni (Roy Medvedev, Robert Conquest, Edward Crankshaw, I. Krotkov ?.a.), în acela al anali?tilor spionajului moscovit (Christopher Andrew, Oleg Gordievski, Pavel Sudoplatov ?.a.) ori al speciali?tilor antrena?i în studiul puternicelor ?i temutelor organisme care au dominat mi?carea muncitoreasc? interna?ional? în deceniile III-VI ale acestui veac – Cominternul ?i Cominformul (F. Borkenau, F. Claudin, D. Desanti, Jacques de Launay, A. Vaksberg, F. I. Firsov sau G. M. Adibekov). Bineîn?eles, dintre memoriali?ti, s-au impus cei care s-au aflat în imediata sa apropiere (Vladimir Berejkov, B. G. Bajanov), îns??i fiica sa (Svetlana Alliluyeva), principalii s?i colaboratori ?i inamici politici (L. Tro?ki, L. P. Beria, V. M. Molotov, N. S. Hru?ciov) ori unii dintre cunoscu?ii generali ai r?zboiului antihitlerist din 1941-1945 (G. K. Jukov, I. S. Konev, A. M. Vasilevski, S. M. ?temenko ?.a.). Stalin este prezent, de asemenea, în însemn?rile publicate de unii dintre principalii actori ai scenei interna?ionale din epoca celui de-al doilea r?zboi mondial - W. S. Churchill ?i Harry S. Truman, Charles de Gaulle ?i Cordell Hull, Harry Hopkins, Anthony Eden ?i E. Stettinius, Joachim von Ribbentrop, Grigore Gafencu ?i Averell Harriman, iar reprezentantul mare?alului J. B. Tito, Milovan Djilas, a publicat o carte special?, foarte bine primit? . În cele din urm?, dar nu ?i cel mai pu?in importan?i, îi re?inem pe biografi: Vladimir Volkoff ?i Lilly Marcou, deja aminti?i, Robert Payne ?i Alan Bullock, Jean Elleinstein, Isaac Deutscher, Robert C. Tucker, Adam B. Ulam, A. Avtorkhanov, Hélčne Carrčre d'Encausse, James E. McSherry sau Boris Souvarine . Una din cele mai temeinice biografii, întemeiat? pe valorificarea masiv? a arhivelor ultrasecrete foste sovietice, apar?ine reputatului ?i regretatului general rus D. A. Volkogonov . Dintre lucr?rile speciale, re?inem aten?ia cititorului asupra celor privind evolu?ia raporturilor interna?ionale în epoca ?i sub influen?a lui Stalin , condi?iile misterioase ale sfâr?itului dictatorului , istoria familiei sale ori analiza critic? a operelor celui care se introdusese în trinitatea clasic? a reprezentan?ilor autoriza?i ai materialismului dialectic ?i istoric. Ianuarie 1940 - I. V. Stalin în persoan? semneaz? „pentru" execu?ia a 346 de persoane. Dintre biografi, Milovan Djilas afl? în Stalin pe cel mai mare criminal din istorie, în care „se împlete?te absurdul criminal al lui Caligula cu rafinamentul lui Borgia ?i cu brutalitatea ?arului Ivan cel Groaznic [...] Istoria - continu? acela?i - nu cunoa?te un despot atât de brutal ?i cinic cum a fost Stalin". Ceea ce sublinia ?i Vladimir Volkoff atunci când descoperea în Hitler „un simplu cârpaci" comparativ cu Stalin, care, prin întreaga sa activitate, a probat categoric c? nu voia s? afle adev?rul, ci s?-l schimbe.

Nu este posibil, f?r? îndoial?, s? reconstituim în limitele câtorva pagini biografia complet? a lui Stalin, mai ales dac? ?inem seama de cantitatea ?i calitatea informa?iilor furnizate de extrem de bogata literatur? de care dispunem. De aceea, ne vom limita s? urm?rim doar traseul personajului nostru în unele puncte esen?iale: copil?ria, studiile la seminarul din Tbilisi (1894-1899), contactele cu mi?carea clandestin? din Gruzia (1899-1900), începuturile activit??ii revolu?ionare la Batumi, unde a fost arestat pentru prima dat? (1902), apoi înc? de ?apte ori pân? în 1913 ?i în tot atâtea rânduri exilat, pentru a evada sistematic; în 1903-1904, el stabile?te leg?turi cu Lenin, c?ruia, va pretinde mai târziu, i-a devenit un fidel discipol, pentru ca în continuare s? participe la congresele bol?evicilor de la Stockholm ?i Londra. Acolo s-a întâlnitcu marele s?u rival de mai târziu, Leon Tro?ki, a vizitat Germania ?i Austro-Ungaria ?i s-a preocupat de organizarea mi?c?rii muncitore?ti în Georgia natal?. Era în deceniul care a precedat primul r?zboi mondial ?i când s-a afirmat despre tân?rul revolu?ionar de profesie c? ar fi ac?ionat, mai pu?in din convingere, dar îndeosebi ca agent al poli?iei secrete ?ariste (Ohrana), acoperire în privin?a c?reia s-au adus ?i se aduc mereu probe, toate irelevante îns?; au urmat anii ascensiunii necontenite, aceasta în condi?iile revolu?iei din 1917 ?i ale r?zboiului civil (1917-1922), al fond?rii URSS ?i ale mor?ii premature a lui Lenin (1924), dup? care s-a îngrijit, în calitatea-i de secretar general al Partidului Comunist bol?evic din Rusia (1922), de îndep?rtarea treptat? a rivalilor, în frunte cu Tro?ki (1928-1929), premise „sigure" pentru a declan?a colectivizarea agriculturii, industrializarea ?i primul plan cincinal; la mijlocul anilor '30 porne?te teroarea de mas? împotriva comuni?tilor ?i a tuturor popoarelor absorbite de URSS, iar în august 1939, avizând ?i asistând la semnarea faimosului pact de neagresiune cu Hitler, contribuie nemijlocit la aruncarea lumii în vâlv?t?ile celui de-al doilea r?zboi mondial; conflagra?ia nu va ocoli îns? URSS, astfel c? aliatul din ajun, Hitler, a atacat la 22 iunie 1941 Rusia Sovietic?, perioada Marelui R?zboi pentru Ap?rarea Patriei (1941-1945) oferindu-i prilejul de a se impune, o dat? în plus, ca lider politic, militar ?i, nu mai pu?in, ca negociator diplomatic în cursul conferin?elor interaliate controversate (prin principiile avansate ?i deciziile adoptate) de la Teheran, Moscova, Yalta ?i Potsdam cu pre?edin?ii SUA ?i premierii Marii Britanii; el a pretins ?i a reu?it s?-?i conving? partenerii de dialog asupra necesit??ii extinderii „zonelor de securitate" ale URSS, context în care numeroase state din Asia ?i Europa Est-Central? (inclusiv România) au devenit democra?ii populare, iar imperiul ro?u o trist? realitate; marele conflict din 1939-1945 a fost succedat de un altul, a?a-numitul r?zboi rece, care a riscat în orice moment s? se transforme într-unul cald, fo?tii alia?i împotriva lui Hitler devenind de-acum inamici implacabili ?i dispu?i s? recurg? la necru??toarele bombe atomice ?i cu hidrogen ori la arme mai sofisticate; URSS a traversat, în primii ani postbelici, o necesar? perioad? de reconstruc?ie, înso?it? îns? de o nou? teroare ?i de un val de antisemitism , ce s-au extins, peste noile grani?e ale URSS, în toate ??rile ocupate de Armata Ro?ie în urma r?zboiului (inclusiv România), aflate – la voin?a Kremlinului – în plin proces de comunizare. Hitler, dup? cum se ?tie, crease Auschwitz-ul, Buchenwald-ul ?i Dachau-ul, iar Stalin - dup? cum a observat J. Elleinstein - l-a imitat întocmai ?i a fondat, de-a lungul ?i de-a latul „sistemului socialist mondial", sute ?i sute de lag?re asem?n?toare, toate alc?tuind în fond un singur ?i uria? lag?r - Gulagul, în care au pierit milioane de oameni. Un num?r însp?imânt?tor de victime a provenit dintre români, fie din rândul celor r?ma?i în statul fixat în frontierele stabilite de înving?tori în 1944-1945, fie, mai ales, dintre cei afla?i în provinciile noastre istorice ocupate de URSS în 1940 ?i re-anexate dup? 1944: Basarabia, nordul Bucovinei ?i ?inutul Her?a. footer