Revista Art-emis
Război şi pace (1941-1945), apoi război rece PDF Imprimare Email
Vladimir Roşulescu   
Duminică, 15 Iulie 2018 16:53

1939-1941-1945Germania şi Uniunea Sovietică - Forţe armate la 22 iunie 1941

Armata Roșie a lui Stalin număra la începutul războiului cu ţările Axei 186 de divizii , fără a pune la socoteală gărzile de frontieră și trupele speciale N.K.D.V. Wehrmahtul lui Hitler, cel care ataca prin surprindere în primele ore ale zilei de 22 iunie 1941, dispunea de numai 153 de divizii. În ajunul atacului, armata lui Stalin dispunea de o dotare mult superioară Germaniei. Numărul tunurilor și al mortierelor era egal cu al germanilor, de 39.000, dar aviația sovietică dispunea 9.000 de aparate de zbor contra 4.400 aparate germane și de 11.000 de tancuri contra a a 4.000 ale germanilor. Dar din această superioritate materială nu va rămâne nimic după primele trei zile de comflict, din cauza lipsei de pregătire a Armatei Roșii pentru un răzoi defensiv.

Armata germană de asalt a fost îndreptată de Hitler pe trei direcții: spre Moscova, spre Leningrad și spre sud-est, prin Moldova și Ucraina, direcție pe care s-au alăturat și Armatele române. Armata germană dispunea de aproape patru milioane de oameni pregătiți și bine echipați. Pentru a li se opune germanilor, Armata Roșie dispunea de trei milioane de oameni prost pregătiți și prost echipați. Stalin a plătit scump prin comportamentul său ezitant, dar și prin epurarea impusă de el în râdul ofițerilor de rang înalt și mijlociu, pe timpul Marii Terori de la sfârșitul anilor 1930.

Timp de luni întregi Stalin s-a aflat mereu în urma evenimentelor, piezându-se printre accese de mânie furioase, hotărâri absurde și măsuri brutale care îl caracterizau. Războiului și primelor înfrângeri catastrofale a știut să le răspundă doar acumulând măsuri polițienești. După bătălia de la Stalingrad, pe 3 martie 1943, se va autointitula mareșal și potrivit noului rang a început să apară în public în uniformă albă cu nasturi de aur. Succesele militare obținute de Armata Roșie între 1943 și 1945 au fost rezultatul unei perioade de ucenicie de un an și jumătate, atât pentru cei de pe front cât și pentru Stalin. Acea perioadă a costat un an și jumătate de insuccese militare, echivalentul a șase milioane și jumătate de morți și de prizonieri.

Este necesar de amintit că la sfârșitul lunii ianuarie 1943, U.R.S.S. avea pe câmpul de luptă 535.000 de oameni, iar Germania numai 230.000, deci un raport al forțelor umane de 2/1. La tancuri, U.R.S.S. avea 1.300 de unități , iar Germania numai 450, deci un raport de 3/1. Germania nu mai deţinea rezerve de adulți și instruiți, dar U.R.S.S. avea rezerve imense în teritoriul său până la munții Urali și dincolo de aceştia, în Siberia și zona central asiatică.

Stalin şi Conferinţa de la Potsdam, 16 iulie - 2 august 1945

Conferința de la Potsdam, din iulie 1945, a fost cea de a treia și ultima a conducătorilor țărilor Aliate antinaziste. Roosevelt, de care Stalin era mai apropiat decât de Churchill murise la trei săptămâni după Conferința de la Ialta, iar Churchill a părăsit Conferința în a doua parte deoarece pieduse alegerile din țara sa, fiind înlocuit de Clement Attlee. Stalin a ajuns la Potsdam (cu o zi întârziere, motivând că a fost reținut de anumite „afaceri oficiale", care i-ar fi solicitat întreaga atenție; de fapt, se pare că suferise un preinfarct - n.r.[1]), însoțit de demnitarii de „curte" și pe fondul unor pregătiri demne de un împărat. Trenul blindat care l-a transportat pe parcursul a 1.923 kilometri, pe un teritoriu controlat în întregime de Armata Roșie și supravegheat cu acea ocazie de 18.515 de oameni ai N.K.D.V. Un gardian la o sută de metri.

În orășelul german Potsdam, delegația sovietică a avut la dispoziţie 56 de vile ce înconjurau vechiul hotel în care locuise generalul Ludendorff, unde s-a instalat Stalin. Protecția delagației a fost asigurată de șapte regimente ale N.K.D.V. și de 1.500 de oameni din trupele speciale. La Posdam i-a parvenit lui Stalin informaţia că americanii dețineau bomba atomică. Deja fusese avertizat de spionii săi că americanii făceau cercetări intense şi tot la Potsdam a înțeles gravitatea situației. Pe deasupra l-a iritat franchețea lui Truman, în comparație cu amabilitatea și rafinamentul lui Roosevelt. Finalizarea tratativelor a fost lăsată în sarcina miniștrilor de externe, dar s-a împotmolit repede. Războiul Rece a început convențional cu Doctrina Truman (martie 1947) și cu planul Marshall (mai 1947).

Aranjament grafic - I.M.
-------------------------------------------
[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Conferin%C8%9Ba_de_la_Potsdam

footer