Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col. (r) Lector univ. dr. Tiberiu T?nase   
Miercuri, 11 Iulie 2018 19:54

SSI„Nu mai am cas? ?i am fost ad?postit cum s-a putut pân? în momentul de fa??, dar acum m? lupt din r?sputeri s?-mi g?sesc o locuin?? propie. Mai grea este problema existen?ei. Nu am pensie ?i-mi vine pur ?i simplu penibil s? fiu între?inut de al?ii, dar aceasta fiind situa?ia trebui s? m? resemnez". (Pavel Moraru, Serviciile Secrete si Basarabia: 1918 - 1991. Dictionar, Ed. Militare, Bucure?ti, 2008, p. 156).

Instaurarea ?i men?inerea în România a regimului totalitar comunist a fost rezultatul ocupa?iei militare sovietice ?i a procesului concomitent de sovietizare a statului ?i a societ??ii.Acapararea structurilor de putere ?i transformarea acestora dup? modelul represiv institu?ionalizat sub forma terorismului de stat sovietic a fost obiectivul primordial pe care Moscova l-a urm?rit ?i realizat, pas cu pas, în România.Rezisten?a la transformare a Serviciului Special de Informa?ii, Ministerului de Interne ?i a Siguran?ei a constituit pretextul înl?tur?rii, prin subminare, a guvernelor S?n?tescu ?i R?descu, iar pe un alt plan preg?tirea grup?rilor paramilitare denumite "Forma?iunile de Lupt? Patriotice"[1]. Structurile informative ?i de siguran?? ale României postbelice au fost, într-o prim? etap? de tranzi?ie, puse sub conducerea unor persoane de încredere ale puterii sovietice de ocupa?ie. Astfel directorul S.S.I. - Eugen Cristescu 12 noiembrie 1940 - 23 august 1944 Director al Serviciului Secret de Informa?ii . Dup? 23 august 1944, Eugen Cristescu a distrus mai multe dosare, apoi s-a refugiat cu o mare parte din arhiva sa în comuna Bughea, din judetul Muscel, unde a ?i fost arestat, pe 24 septembrie 1944. Transferat în U.R.S.S., a fost îndelung anchetat, iar in 1946 - condamnat la moarte. Prin decret regal, ?i la interven?ia lui Lucre?iu P?tr??canu, pedeapsa i-a fost comutat? în munca silnic? pe via??. Oficial, a decedat pe 12 iunie 1950, în Penitenciarul V?c?re?ti la numai 55 de ani.

Traian Borcescu - 23-26 august 1944- director general interimar

Militar de carier?, ?ef al Sec?iei de Contrainforma?ii al S.S.I., avansat pân? în func?ia de director general-înterimar al S.S.I. În preajma izbucnirii r?zboiului împotriva Uniunii Sovietice, Eugen Cristescu l-a numit ?ef al Secretariatului, func?ie în care s-a aflat pân? la 1 decembrie1941. Devine apoi ?ef al Sec?iei Contrainforma?ii, activând în aceast? postur? pân? la 10 octombrie 1944. Aflat în func?ia de director general-interimar al S.S.I. (23-26 august 1944), B. a fost ultimul oficial român care, din dispozi?ia lui Constantin S?n?tescu ?i a lui Grigore Niculescu-Buze?ti, la 28 august 1944 a purtat o scurt? discu?ie cu mare?alul Ion Antonescu, ?inut atunci sub sechestru.cf Pavel Moraru, Serviciile secrete ?i Basarabia, Editura dic?ionar, editura Militar?, Bucure?ti, 2008,

Victor Siminel 25 august 1944 - 20 septembrie 1944 Director general al S.S.I. (Serviciul Special de Informa?ii)

Dup? cel de-Al Doilea R?zboi Mondial, pentru o scrut? perioad? (25 august - 20 septembrie 1944), generalul Siminel îndepline?te func?ia de director general al Serviciului Special de Informa?ii. Apoi prime?te alte îns?rcin?ri importante: ?ef al delega?iei militare a Înaltului Comandament Român în Comisia de redactare a Armisti?iului, ?ef al Comisiei militare române de leg?tur? cu Comisia Aliat? de Control. Din septembrie 1947 este consilier militar în Comisia Interministerial? pentru executarea Tratatului de Pace, func?ie pe care o de?ine pân? la trecerea sa în cadrul disponibil (1 ianuarie 1948).

Ioan Lissievici 25 septembrie 1944 - 25 decembrie 1944 Director general al S.S.I. 

Din p?cate, Lissievici va ocupa acest post o perioad? foarte scurt? de timp, din septembrie 1944 pân? în decembrie 1944, când va fi schimbat din func?ie. Motivele care ?in de aceast? schimbare sunt complexe ?i au la baz? noua orientare a Romaniei de dup? 1944 ?i implicit schimbarea leg?turilor cu U.R.S.S. În acest sens, trebuie precizat faptul c? superiorii din serviciile sovietice au interzis Serviciului de Informa?ii românesc orice leg?tur? extern?, procedând in acela?i timp la numeroase arest?ri de cadre. Lissievici reac?ioneaz?, întocmind un raport c?tre ministrul de r?zboi prin care prezint? situa?ia "func?ionarilor timora?i prin m?surile privative de libertate ce s-au luat de c?tre organele sovietice", argumentând totodat? c? acest fapt afecteaz? grav presta?ia ?i randamentul serviciului. Din acest moment, Lissievici devine un personaj incomod, care trebuie înl?turat din structurile superioare ale serviciului.În cazul lui Lissievici, acestea s-au concretizat în arestarea sa, pe data de 28 martie 1945, apoi deportarea in U.R.S.S., la Lubianka, unde a fost de?inut ?i anchetat de c?tre ofi?erii sovietici. În aprilie 1945 revine la Bucure?ti, aici fiind re?inut în arestul Biroului Juridic al S.S.I. Cum nici anchetatorii sovietici, nici cei români nu g?sesc probe pentru acuza?ia de crime de r?zboi, Lissievici este eliberat în decembrie 1945. În perioada urm?toare î?i desf??oar? activitatea ca director administrativ la societatea „Standard Graphica" Bucure?ti. Dar, în noaptea de 26 spre 27 mai 1949 Lissievici este arestat din nou, fiind acuzat de „activitate intens? contra clasei muncitoare" datorit? activit??ii sale din timpul r?zboiului, ca ?ef al Sec?iei I Informa?ii. Dup? opt ani de deten?ie, în aprilie 1957 se pronun?? sentin?a în cazul s?u: 15 ani de închisoare ?i confiscarea total? a averii. O pedeaps? care a fost executat? în penitenciarele Jilava, Pite?ti, F?gara?, Ghencea ?i Gherla. În august 1963 Lissievici este eliberat, dar i se impune domiciliu obligatoriu în comuna L?te?ti, din raionul Fete?ti.

Din anul 1965 revine in Bucure?ti, unde este supravegheat de c?tre Securitate, fiind considerat în continuare ca un „element periculos pentru regim". Despre situa?ia acestui onest ?i patriot ofi?er de informa?ii într-o not? a Securit??ii se înregistra situa?ia în care fostul conduc?tor al Serviciului Special de Informa?ii al României o prezenta personal: „Nu mai am cas? ?i am fost ad?postit cum s-a putut pân? în momentul de fa??, dar acum m? lupt din r?sputeri s?-mi g?sesc o locuin?? propie. Mai grea este problema existen?ei. Nu am pensie ?i-mi vine pur ?i simplu penibil s? fiu între?inut de al?ii, dar aceasta fiind situa?ia trebui s? m? resemnez"În data de 29 ianuarie 1970 Tribunalul Militar Bucure?ti d? o solu?ie favorabil? în sensul anul?rii condamn?rii lui Lissievici. În aceast? perioad?, Ion Lissievici începe s? î?i redacteze memoriile „Amintirile unui fost lucr?tor în Serviciul de Informa?ii al statului", împar?ite în dou? perioade distincte: 1 mai 1941-31 decembrie 1943 ?i 20 septembrie-24 decembrie 1944. Ion Lissievici moare in februarie 1974, fiind înmormântat la cimitirul Ghencea Militar. Pe parcursul carierei sale militare a ob?inut numeroase distinc?ii, printre care „Coroana României", „Steaua României" clasa IV, „Steaua României" cu spade ?i panglic? de Virtute Militar?, „Victoria", „B?rba?ie ?i Credin??", „Polonia Restitut?" ?i altele.

Not?: Textul face parte din comunicarea prezentat? în cadrul Sesiunii de comunic?ri ?i dezbateri ?tiin?ifice „2017 - 140 de ani de la R?zboiul de Independen??, 100 de ani de la b?t?liile de la M?r??ti, M?r??e?ti ?i Oituz, 75 de ani de la confruntarea de la Cotul Donului - Stalingrad", organizat? sub egida Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România, în zilele de 8-9 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asocia?iei Cavalerilor de Clio ?i Asocia?ia ART-EMIS.

---------------------------------------
[1] Deletant, Denis – Studiu introductiv în Marius Oprea, "Banalitatea r?ului. O istorie a securit??ii în documente 1949-1986", Editura Polirom, 2002, p.23.

footer