Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Eugen Zainea   
Duminică, 08 Iulie 2018 19:23

E.Zainea 4Situa?ia României în blocul sovietic la acel moment era atât de particular?, de precar?, încât sovieticii nici nu se mai str?duiau s?-?i ascund? antipatia, vecin? cu ura, fa?? de ea ?i de Ceau?escu. O dovad? extrem de gr?itoare în acest sens o constituie modul de-a dreptul ofensator în care ?ara noastr? ?i conducera ei au fost "informa?i" de c?tre sovietici cu privire la decizia de invadare a Cehoslovaciei. Tot Ion St?nescu, în lucrarea men?ionat?[33], relateaz? cum s-a luat cuno?tin?? oficial de agresiunea celor cinci state împotriva Cehoslovaciei. La ora 22,30, s-a prezentat la Biroul de Informa?ii al Comitetului Central al P.C.R. un func?ionar al ambasadei sovietice cu un plic deschis, în care se afla un text scris în limba rus?, cu indica?ia ca plicul s?-i fie înmânat lui Ceau?escu. C?pitanul Marinescu, care era de serviciu la CC, a luat plicul ?i l-a sunat pe colonelul Vasile Mih?il?, ?eful Direc?iei de Contrainforma?ii Militare, care era în acea sear? de serviciu la Consiliul Securit??ii Statului. Acesta, aflând despre ce este vorba, a mers la Comitetul Central, a luat plicul ?i l-a informat pe Ion St?nescu, de la care a primit indica?ia s?-i aduc? plicul. Ion St?nescu s-a deplasat la re?edin?a din Prim?verii a lui Ceau?escu ?i l-a informat pe acesta (sculat din somn cu câteva minute mai înainte printr-un telefon de la Paul Niculescu Mizil-din c?te cunosc dintr-o discu?ie particular? cu acesta-care primise la rândul lui inform?ia despre începutul invaziei ?i apari?ia primilor militari sovietici ?i a primelor tancuri în capitala Cehoslovaciei printr-un telefon de la corespondentul ziarului Scânteia la Praga la acea dat?, Eugen Ionescu!).

Nu am cuno?tin?? care a fost procedura de informare în alte cazuri, dar din documentele americane desecretizate consultate în documentarea mea [35], rezult? c? Statele Unite au fost informate asupra invaziei printr-o audien?? solicitat? ?i ob?inut? de Anatoli Dobrânin, ambasadorul sovietic la Washington, la Pre?edintele Lyndon Johnson, în prezen?a lui Walt Rostow, Asistent Special al Pre?edintelui pentru probleme de securitate na?ional?, audien?? care s-a desf??urat între orele 8,15 si 8,42 p.m. ?i în cursul c?reia Dobrânin, la indica?ia personal? a lui Alexei Kosâghin, Primul Ministru al U.R.S.S. la acea dat?, a citit textul preg?tit de sovietici.

Ceea ce mi se pare cel mai semnificativ este îns? faptul c?, în ciuda unor afirma?ii, a unor gesturi f?cute la momentul august-septembrie 1968, România se afla singur? în fa?a pericolului unei invazii. Analiza f?cut? de speciali?tii din domeniul elabor?rii strategiei de securitate ai Statelor Unite arat? c? o eventual? ocupare militar? a României nu ar fi pus o problem? semnificativ? din punct de vedere al intereselor americane ?i N.A.T.O. în Europa. Aceasta fiind o dovad? zdrobitoare c? aranjamentele f?cute de-a lungul numeroaselor conferin?e între fo?tii alia?i din timpul ?i de la sfâr?itul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial (Ottawa, Casablanca, Cairo, Teheran, Moscova, Yalta, Potsdam etc.), prin care, de fapt, f?cuser? o împ?r?ire postbelic? a lumii în sfere de interese ?i influen?? ale marilor puteri, în urma c?reia centrul ?i r?s?ritul Europei fuseser? cedate de Statele Unite ?i Marea Britanie Uniunii Sovietice, continuau s? fie în vigoare, respectate cu sfin?enie de apostolii democra?iei occidentale (?i aveau s? fie respectate ca atare pân? la colaps-ul fostei Uniuni Sovietice...), lucru pe care Brejnev îl ?tia foarte bine, ceea ce îl scutea de mari emo?ii privind modul în care va fi primit? o astfel de invazie în interiorul marii stâne ce-i fusese repartizat? Uniunii Sovietice de Roosevelt ?i Churchill. El fiind convins, ?i pe bun? dreptate, c? un astfel de gest nu va fi taxat decât cu retorica comunicatelor oficiale despre care liderul de la Kremlin ?tia c?, oricum, nu valorau mai mult decât hârtia pe care erau tip?rite. Tocmai de aceea, apare cu atât mai important gestul Pre?edintelui Lyndon Johnson, de a introduce în discursul s?u, (axat pe probleme interne), ?inut în 30 august, la Austin-Texas, în fa?a unei întruniri a produc?torilor de lapte, un pasaj referitor la situa?ia interna?ional?, în care spunea:

„Repet în aceast? sear?, niciun agresor s? nu se în?ele în privin?a politicii americane în timpul acestei administra?ii. Exprim speran?a ?i credin?a c? nu va exista nicio ignorare a agresiunii ?i c? nu vor putea fi linisti?i cei ce dau târcoale de-a lungul frontierelor na?ionale, din partea acestei administra?ii ?i din partea oric?rei alte administra?ii americane. Mai important, v? spun c? am urm?rit cu inima îndurerat? ?i îndeaproape evenimentele din Cehoslovacia în ultimele câteva zile. Este clar pentru mine c? liderii de la Moscova au sim?it c? interesele lor erau amenin?ate de apari?ia chiar a unor modeste dovezi de independen?? na?ional? ?i de libertate uman? în Europa de Est. Într-o mi?care tragic?, ei au aplicat întreaga m?sur? a for?ei militare în Cehoslovacia, unde în aceast? sear?, sute de tancuri înconjoar? capitala. Exist? chiar zvonuri, târziu în aceast? sear?, c? aceast? ac?iune ar putea fi repetat? în zilele urm?toare în alt? parte în Europa de Est. (subliniera mea. E. Z.) De aceea, v? spun în aceast? sear?, dumneavoastr? ?i lumii, c? nu mai putem ?i c? nu mai trebuie, în acest an 1968, s? ne întoarcem la o lume a agresiunii nest?pânite.

Cu siguran??, este prea târziu ast?zi ca na?iunilor mici s? le fie negat dreptul la existen?? na?ional?. Carta Na?iunilor Unite consfin?e?te acest drept f?r? deosebire de ideologie, alian?e sau diferen?e politice. Nu trebuie s? existe nicio îndoial? din partea oricui ar fi privind atitudinea Statelor Unite ale Americii într-o problem? fundamental? a p?cii întregii omeniri. Nu exist? nicio problem? care s? nu poat? fi ?i s? nu trebuiasc? s? fie rezolvat? prin mijloace pa?nice, dac? guvernele î?i g?sesc timpul ?i r?bdarea necesare pentru a încerca s? le rezolve prin mijloace pa?nice. A?adar, nimeni s? nu dezlege câinii r?zboiului. Nimeni, chiar în aceast? perioad? înc?rcat? de preocup?ri ?i dezbateri interne, s? nu se îndoiasc? vreun moment cu privire la adevaratele opinii ale poporului american în aceast? privin??." (Sublinierea mea, E, Z.)[28].

Gestul pre?edintelui a fost deosebit, din motive pe care le voi arata în cele ce urmeaz?. Într-un memorandum înaintat de John Leddy, asistent al Secretarului Departamentului de Stat pentru Afaceri Europene, Pre?edinte al Grupului Interdepartamental Regional pentru Afaceri Europene, c?tre Nicholas Katzenbach, Subsecretar de Stat, datat 1 octombrie 1968[23], preg?tit pentru reuniunea Grupului Superior Interdepartamental din 4 octombrie se sublinia: "Chiar acum, România se simte amenin?at?, în ciuda faptului c?, spre deosebire de Cehoslovacia, are un partid care controleaz? absolut situa?ia ?i a faptului c? nu are frontier? cu Germania « revan?ist? ». În mod similar, Yugoslavia, chiar dac? nu este ?i nu a fost niciodat? membr? a Tratatului de la Var?ovia, nu este sigur? de inten?iile sovietice, ceea ce o face s? cread? c? o mi?care militar? împotriva ei este posibil?". În cazul în care, apreciaz? Leddy, sovieticii ar considera necesar un regim dur de ocupa?ie în Cehoslovacia, „asta ar sugera c? o majoritate dur? dore?te s? escaladeze ac?iunile militare pentru a înl?tura orice erezie ?i ar prefigura o nelini?te crescand? fa?? de « devia?ionismul » României, în special în domeniul politicii externe sau fa?? de atacuri politice din partea Yugoslaviei. În acest caz, mi?c?ri împotriva României ?i Yugoslaviei ar ridica problema dac? Uniunea Sovietica ar considera violarea neutralit??ii Austriei, pentru un motiv sau altul, drept cale de a-?i proteja interesele în Europa Central?. Într-o astfel de desf??urare a evenimentelor, ac?iuni periculoase împotriva Berlinului n-ar putea fi excluse".

Simptomatic pentru ceea ce eu a? numi „spiritul Yaltei", care i-a împins adesea pe americani ?i pe alia?ii lor din Europa Occidental? s? treac? cu vederea provoc?ri sovietice dintre cele mai grave, cum au fost interven?iile militare de la Budapesta, din 1956 ?i de la Praga, din august 1968 (s? nu uit?m sinistra formul? utilizat? de Michel Debre, ministrul de externe al Fran?ei în 1968, potrivit c?ruia invadarea Cehoslovaciei trebuia privit? ca "un incident de parcurs, care nu trebuie s? afecteze destinderea între est ?i vest") este urm?torul pasaj din memorandum-ul la care m? refer, în care se afirm? textual: "Chiar dac? dorim s?-i descuraj?m pe sovietici într-o mi?care împotriva României, de exemplu, fapt este c? o invazie ?i ocupa?ie a acestei ??ri nu ar afecta serios interesele vitale ale N.A.T.O. ?i nu ar conduce la o schimbare semnificativ? în balan?a strategic? între N.A.T.O. ?i for?ele Pactului de la Var?ovia". Mai mult de atât, mai departe se preciza cu cinism c? „Se poate argumenta c? o invadare a României ar sl?bi poten?ialul de r?zboi al Pactului de la Var?ovia, c?ci for?e adi?ionale sovietice ar fi necesare pentru a neutraliza diviziile rom?ne?ti, ca în Cehoslovacia" (sublinierile mele - E.Z.) ?i, dac? mai era nevoie de o demonstra?ie suplimentar? pentru modul rece ?i impersonal în care erau privite lucrurile, exclusiv prin prisma intereselor directe ale Statelor Unite ?i ale N.A.T.O., în continuare, memorandum-ul preciza: „Cazul Yugoslaviei ar fi de o cu totul alt? dimensiune, iar amenin?area la cap?tul extrem al spectrului, Berlinul, ar fi mult mai acut? ?i ar impune o întreag? serie total diferit? de r?spunsuri politice ?i militare". (Sublinierile mele, E. Z.).

Este evident din lectura acestor pasaje c?, în cazul în care Uniunea Sovietica ?i-ar fi materializat, pân? la urm?, planurile, a?a cum fuseser? ele elaborate, România s-ar fi aflat, practic, singur? în fa?a agresiunii ?i nu ar fi avut de a?teptat de la „lumea liber?" altceva decât declara?ii, mai mult sau mai pu?in formale, mai mult sau mai pu?in sincere, de condamnare a agresiunii, în nota amintitei declara?ii ru?inoase a lui Michel Debre, care nu i-ar fi folosit la nimic. În aceast? privin??, memorandum-ul este cât se poate de clar: „O invazie sovietic? în România, chiar dac? posibil?, apare acum mai pu?in probabil? decât în urm? cu o lun? (reamintesc c? documentul este datat 1 octombrie 1968, deci la o lun? dup? discursul pre?edintelul Johnson, la care m-am referit anterior). Chiar dac? NATO ?i Statele Unite nu au angajamente de securitate fa?? de România, o invazie din partea Uniunii Sovietice ar fi un motiv de preocupare pentru vest. Ea ar semnifica dorin?a sovietic? de a recurge în continuare la for?a militar? în problemele interna?ionale.. O astfel de mi?care ar sugera, de asemenea, o putere numeric? în cre?tere a for?elor gata de lupt? ale Pactului de la Var?ovia ?i ar reprezenta o amenin?are crescut? fa?? de Yugoslavia, unde interesele strategice ale N.A.T.O. sunt în discu?ie în mod mult mai direct. O contrainterven?ie militara N.A.T.O. în România este improbabil?, fiindc? ar constitui un pas c?tre al treilea r?zboi mondial, iar eforturile Statelor Unite ar trebui îndreptate în special asupra ac?iunilor politice. Trebuie avute în considerare, totu?i, m?suri de asisten?? de o anumit? natur?, în cazul în care românii rezist? (!). Orice presiune posibil? trebuie întrebuin?at? pentru a împiedica orice agresiune militar? viitoare sau amenin?are la adresa securit??ii Europei." (Sublinierile mele - E.Z.).

Din document rezult? preocuparea planificatorilor americani de a-?i prezerva ?i câ?tigurile ?i avantajele care decurgeau pentru ei din politica independent? a României, dar, totodat?, f?r? a afecta ceea ce am numit "spiritul Yaltei", care-i îndemna s? nu reac?ioneze altfel decât prin declara?ii lipsite de con?inut la ac?iuni sovietice de orice natur? (inclusiv invazii militare) executate în sfera sovietic? de influen?? ?i de interese, a?a cum fusese ea trasat? în preajma sfâr?itului celui de- Al Doilea R?zboi Mondial. Astfel, în documentul pe care îl comentez în acest moment, la capitolul „Preocup?ri americane", se specific?: „Mi?carile de politic? extern? din ce in ce mai independente ale României începând din 1964 au coincis cu eforturile noastre post-razboi mai substan?iale pentru a ne îmbun?t??i rela?iile cu Uniunea Sovietica ?i ??rile din Europa de Est. Îmbun?t??irea treptat? a rela?iilor noastre cu România a constituit un plus solid în politica noastr? fa?? de Europa de Est. Totu?i, nu se poate uita c? noi nu avem angajamente fa?? de conducerea comunist? român?, care nu a ezitat s? foloseasc? m?suri represive pentru controlul popula?iei."

La capitolul „Obiective de ac?iune ale Statelor Unite", documentul precizeaz?: „Obiectivul nostru fundamental trebuie s? fie împiedicarea unei agresiuni viitoare. Noi am putea îndeplini cel pu?in par?ial acest obiectiv, dac? am fi dispu?i s? folosim mijloacele militare. Acest curs este impracticabil din urm?toarele motive:
a. Dac? N.A.T.O. ar ac?iona militar, aceasta ar putea ini?ia Al Treilea R?zboi Mondial, c?ci ne-ar implica într-o confruntare direct? cu Uniunea Sovietica într-o regiune în care nu avem angajamente de securitate ?i în care Uniunea Sovietic? consider? interesele sale dominante.
b. Chiar dac? o interven?ie militar? N.A.T.O. ar fi considerat? de dorit ?i necesar?, este îndoielnic c? am putea aduce în timp util suficiente for?e terestre pentru a împiedica completa ocupare a României de for?ele Pactului de la Var?ovia.
c. Opinia public? ar avea dificult??i în a în?elege de ce securitatea vestului ar fi periclitat? pentru salvarea unui regim comunist care nu ezit? s? foloseasc? metode staliniste asupra propriei popula?ii (utilizarea unui astfel de argument într-un document din anul 1968 ne demonstreaz? dou? lucruri, deopotriv? de întrist?toare: modul în care responsabili de prim plan american exagerau pân? la deformare realit??ile interne din România acelui moment-?i nu numai!-, respectiv uria?a manipulare ?i diversiune mediatic? prin care se fabrica stupefianta creduluitate a americanului de rând ?i capacitatea lui de a sprijini cu entuziasm patriotic unele dintre cele mai de neîn?eles ?i mai condamnabile decizii politice ale administra?iilor americane-nota mea - E.Z.). În mintea publicului, („modelat?" dupa cum aminteam anterior-nota mea - E.Z.) experimentul cehoslovac evoluând c?tre o form? mai democratic? ?i mai uman? de socialism (la care s-a referit, în tot cursul anului 1968 ?i conducerea României!-nota mea - E.Z.) ar fi meritat mai degrab? lupta pentru salvare decât forma româneasc? na?ionalist? de comunism".

Cât de pu?in erau Statele Unite dispuse s? se implice în mod real în ajutarea României în circumstan?ele dificile pe care le-a avut de traversat în vara ?i toamna anului 1968, rezult? foarte clar din recomand?rile (dar ?i din unele preciz?ri interesante) f?cute în cadrul memorandum-ului: „Posibilitatea ?i momentul apari?iei unei eventuale solicit?ri române?ti de asisten?? militar? sau economic? sunt nepredictibile. Ajutorul militar pare s? fie impracticabil. Decizia dac? ?i cum s? se acorde asisten?? economic? depinde de tipul, condi?iile (termenii), necesit??ile ?i disponibilit??ile (rezerve ?i mijloace de transmitere). Dar chiar ?i o asisten?? economic? american? extins? de orice natur? c?tre România poate fi considerat? o provocare de c?tre sovietici. (sublinierea mea - E.Z.). Au ap?rut elemente evidente, în special în cererile formale ale românilor c?tre statele Europei de Vest de a achizi?iona bunuri române?ti, care atest? c? anumite pie?e tradi?ionale în U.R.S.S. ?i Europa de Est sunt cel pu?in temporar închise pentru m?rfurile române?ti. Interesant este c? românii nu s-au îndreptat c?tre noi. Dac? o fac, trebuie s? promitem c? vom c?uta posibilit??i pemtru o rapid? expansiune a comer?ului".

De un cinism de-a dreptul revolt?tor este prevederea din document care apare la punctul care se refer? la posibilitatea unei „Lovituri de stat condus? de sovietici în România": „Am putea face extrem de pu?in. Am putea ?i ar trebui, totu?i, s? exploat?m o astfel de evolu?ie în scopurile propagandei noastre. Am putea, de asemenea, s? ne rechem?m ambasadorul pân? la ?inerea unor « alegeri » ?i pân? când un nou regim e « legalizat » ?i situa?ia se stabilizeaz? (sublinierile mele). ?i, ca s? fie cât se poate de clar c? se preg?tea chiar abandonarea formal?, oficial? a României în fa?a eventualei dorin?e a Moscovei de aplicare ?i în cazul României a „Doctrinei Brejnev a suveranit??ii limitate", enun?at? oficial într-un articol din Pravda din 26 septembrie 1968, la capitolul „O invazie de tip cehoslovac" (care ar fi avut loc, de aceast? dat?, împotriva Românei - nota mea-E.Z.), se specific? în document: „Într-o întalnire cu Dobrânin, secretarul (de stat american, nota mea - E.Z.) ar trebui s? avertizeze asupra oric?rei viitoare mi?cari a sovieticilor ?i s? fac? s? fie foarte clar c? orice înc?lcare a Yugoslaviei, Austriei, Berlinului sau Germaniei va fi de o cu totul alt? dimensiune ?i va risca s? provoace al treilea r?zboi mondial" (sublinierea mea - E.Z.).

Ca o dovad? a nivelului de cunoa?tere ?i de informare al Statelor Unite despre diverse state ale lumii, mai citez doar o mostr?, descalificant? în sine pentru imaginea fals? (în cazul de fa??, mincinoas? ?i jignitoare la adresa României!) pe care acest nivel ajunge s? o proiecteze în documente oficiale, pe baza c?rora trebuie s? se ia decizii de maxim? importan?? pentru securitatea lumii. Spune memorandum-ul pe care îl citez, la punctul „Nea?teptat de puternica rezisten?? româneasc?": „Nici capacitatea armatei române, nici experien?a istoriei României nu sugereaz? posibilitatea unei rezisten?e militare prelungite, a unui razboi de guerill? sau chiar, m?car, a h?r?uirii de tipul executat de cehoslovaci în primele zile ale invaziei sovietice. În eventualitatea improbabil? c? astfel de evenimente se materializeaz?, totu?i, nu putem sa nu lu?m în considerare orice optiuni s-ar putea prezenta, care s? presupun? riscuri limitate".

- Va urma -

Not?: Textul face parte din comunicarea prezentat? în cadrul Sesiunii de comunic?ri ?i dezbateri ?tiin?ifice „2017 - 140 de ani de la R?zboiul de Independen??, 100 de ani de la b?t?liile de la M?r??ti, M?r??e?ti ?i Oituz, 75 de ani de la confruntarea de la Cotul Donului - Stalingrad", organizat? sub egida Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România, în zilele de 8-9 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asocia?iei Cavalerilor de Clio ?i Asocia?ia ART-EMIS.

---------------------------------------------------------
[23] Foreign Relations of the United States, 1964-1968, volume XVII, Eastern Europe, Memorandum from the Chairman of the Interdepartmental Regional Group for European Affairs (Leddy) to the Undersecretary of State (Katzenbach), October, 1, 1968, doc. no. 23.
[28] Lyndon, B. Johnson, 1968-1969 (in two books): Containing the Public Messages, Speeches and Statements of the President, Book 2, pages 917-920.
[33] Stanescu, Ion, Marturisiri din anii unor entuziaste angajari si a unor inalte raspunderi, Editura&Tipografia PACO, Biblioteca Socialista, 2008.
[35] Foreign Relations of the United States, 1964-1968, volume XVII, Eastern Europe, Summary of Meeting, in Cabinet Room, Tuesday, 20, 1968, 8,15-8,42, with the President, Soviet Ambassador Anatoly F. Dobrynin and Walt Rostow, doc. no. 80.
footer