Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
Miercuri, 04 Iulie 2018 19:34

Prof. univ. dr. hab. Nicolae EnciuInten?ionând s? ofere României Întregite o solu?ie practic? ?i eficient? unor probleme ce puneau în pericol îns??i securitatea na?ional? prin admiterea unei imigr?ri în mas? ?i necontrolate, pe de o parte, ?i acceptarea tacit? a emigr?rii unei p?r?i a popula?iei din Basarabia în Lumea Nou? (faimoasa „afacere a pa?apoartelor")[102], guvernul generalului Alexandru Averescu a decis, pentru prima oar? dup? 1918, - în condi?iile în care nu fusese efectuat nici un recens?mânt general al popula?iei, iar speciali?tii în domeniu subliniau în permanen?? c? „f?r? un recens?mânt sistematic ?i am?nun?it nu se mai pot limpezi chestiunile cele mai importante pentru dinamica popula?iunii ??rii noastre"[103], - s? efectueze, prin intermediul ministerului de Interne, un control administrativ general al popula?iei, având ca obiectiv expres aflarea num?rului exact al popula?iei totale a României Întregite, pe de o parte, precum ?i a num?rului str?inilor afla?i ilegal pe teritoriul ??rii.

Din nefericire, îns?, num?r?toarea averescan? din 1927 a fost pândit?, chiar din capul locului, de o serie de capcane pe care oficialit??ile nu au reu?it (sau nu au ?tiut) s? le evite, la care s-au ad?ugat ?i erori comise din ra?iuni politice ?i electorale, ceea ce a diminuat, pân? la anulare, bunele inten?ii ale acelei opera?iuni statistice. A?a cum se ?tie, înc? din 1 aprilie 1919, prin decretul-lege Nr. 1.053 pentru adoptarea calendarului gregorian în locul celui iulian, s-a decis c? „ziua de 1 aprilie 1919 devine 14 aprilie 1919"[104]. În octombrie 1924, Biserica Ortodox? Român? a adoptat oficial stilul nou, gregorian, astfel încât 1 octombrie 1924 a devenit 14 octombrie 1924[105]. În condi?iile accept?rii doar par?iale ?i cu mari reticen?e de c?tre popula?ia Basarabiei a reformei calendarului[106], ignorându-se faptul c? basarabenii practicau un cre?tinism de tradi?ie, mo?tenit prin succesiunea genera?iilor, a c?rui esen?? ?i profunzime n-o în?elegeau înc? pe deplin, guvernul generalului Alexandru Averescu învestit la 30 martie 1926 a consim?it, în chiar primele zile ale activit??ii sale, ca Pa?tele în acel an s? se s?rb?toreasc? de dou? ori. A?a cum în mai 1926 urmau s? se desf??oare primele alegeri generale în baza Legii pentru unificarea administrativ? din 14 iunie 1925 (publicat? în „Monitorul Oficial" nr. 284 din 23 decembrie 1925)[107], o mul?ime de agen?i electorali ai Partidului Poporului au invadat satele basarabene, „cerând voturile de la popor ?i promi?ând, în schimb, revenirea la vechiul calendar"[108]. ?i, cu toate c? Partidul Poporului a ob?inut în acele alegeri 52,09 % din totalul voturilor pe ?ar?, respectiv, o majoritate confortabil? de 292 de mandate în Adunarea Deputa?ilor, gestul electoral al admiterii pr?znuirii Pa?telui pe ambele stiluri a avut consecin?e dezolante: „credincio?ii au crezut c? atât conduc?torii Statului, cât ?i ai Bisericii î?i bat joc de s?rb?torile cre?tine ?i de aceast? dat? nu numai c? n-au încercat s? treac? la noua reform?, dar chiar ?i cei care trecuser? s-au lep?dat de ea"[109].

Parc? urm?rind s? acutizeze ?i mai mult acea criz?, în ?edin?a sa din 24 martie 1927, Consiliul de Mini?tri a decis ca num?r?toarea popula?iei României s? se efectueze în ziua de 24 aprilie 1927[110],- anume în prima zi de Pa?ti, „întrucât în aceast? zi toat? lumea - func?ionari, muncitori, comercian?i, ?colari etc. vor fi acas?"[111].

A?a cum a men?ionat ini?ial C. Buc?an, subsecretar de Stat la departamentul minorit??ilor, organele recenzoare urmau s? depun? „la domiciliul fiec?rui cet??ean un buletin, care trebuie s? fie completat în ziua de 24 Aprilie", iar „acelea?i organe de la 6 pân? la 11 Mai vor ridica buletinele"[112]. Venind în sus?inerea ini?iativei Consiliului de Mini?tri, un apel al Patriarhului Miron al României specifica, de asemenea, c? „este recomandabil, ca proprietarii, locatarii vechi ?i noi s? se în?eleag? cre?tine?te a se face eventuale str?mut?ri [...] numai dup? Sf. Pa?ti, ca astfel în pace ?i lini?te s? poat? pr?znui to?i Sf. Înviere", iar o dispozi?ie a Ministerului de Interne indica prefecturilor de poli?ie ca „eventualele mut?ri ce urmau s? se fac? pe ziua de 23 Aprilie, s? fie amânate la 27 Aprilie, adic? în a 4-a zi de Pa?ti"[113]. A?a cum pe bun? dreptate men?iona ziaristul J.B. Florian în cotidianul de mare tiraj „Adev?rul", „dintr-o vin? pe care guvernul n-o poart? decât în parte, s-a l?sat s? treac? aproape zece ani de la întregirea României, f?r? s? se fac? un recens?mânt general al popula?iei. [...] Din nefericire îns?, în momentul când se hot?r??te s? remedieze r?ul, o face cu aceea?i lips? de chibzuin?? ca în mai toate actele sale. I se n?z?re?te într-o zi s? fac? recens?mântul ?i, f?r? mult? z?bav?, d? ordin s? se fac?. Rezultatul va fi c? în loc de o complet? necunoa?tere a situa?iei, vom avea false date statistice. În condi?iile în care se preg?te?te efectuarea recens?mântului, el nu poate da alte rezultate"[114].

Din nefericire, predic?ia lui J.B. Florian avea s? se adevereasc? inclusiv în privin?a termenilor efectu?rii controlului statistic administrativ. Astfel, în timp ce pentru Bucure?ti s-a fixat data de 27 aprilie, când urmau a fi predate buletinele completate, pentru toate celelalte localit??i, buletinele urmau a fi completate în ziua de 24 aprilie, pentru ca organele recenzoare s? le ridice între 6 ?i 11 mai[115]. Nu peste mult timp îns?, s-a recurs la o nou? rectificare a termenilor, afirmându-se c? „nu este imperios cerut ca buletinul de familie (menaj) s? se completeze (de cel în drept), sau de alt membru al familiei, chiar în prima zi de Pa?ti, îns? trebuie negre?it ca s? se ?in? seam?, la completarea lui, de situa?ia de fapt a familiei a?a cum se g?se?te la data de 24 Aprilie 1927, întrucât recens?mântul se consider? f?cut într-o singur? zi, în tot cuprinsul ??rii; agen?ii recenzori nu vor strânge buletinele, decât dup? s?rb?torile Pa?tilor"[116].

Indiscutabil, aspectul cel mai complicat ?i, totodat?, controversat al controlului administrativ din 24 aprilie - 5 mai 1927, care a condus la invalidarea sa de c?tre Consiliul Superior de Statistic?, a fost cel vizând structura etnic? („originea etnic?") a locuitorilor. A?a cum avea s? men?ioneze ulterior dr. Sabin Manuil?, directorul Institutului Central de Statistic? al României, num?r?toarea popula?iei din 1927 organizat? de ministerul de Interne condus de Octavian Goga, a avut avantajul de a fi introdus în practica statistic? a no?iunii de „origine etnic?", abandonat? îns? la recens?mântul din 1930 ca fiind „prea avansat? pe atunci ?i înc? nepopular?", în favoarea no?iunii de „neamul de care se simte cineva legat prin tradi?ie ?i prin sentimente[117]. Totul a pornit, se pare, de la interpelarea senatorului Iona? Gr?di?teanu referitoare la politica etnic? a României, în care a imputat guvernului Alexandru Averescu c? nu ar fi avut „o politic? etnic? statornic?". România, potrivit afirma?iei sale, cuprindea în hotarele ei „patru milioane de str?ini", în timp ce dou? milioane de români tr?iau în afara grani?elor ??rii. Totodat?, senatorul f?cea o distinc?ie clar? între elementele minoritare n?scute pe teritoriul României ?i popula?ia str?in? refugiat? în România, afirmând c? „sunt câteva sute de mii de astfel de str?ini, în timp ce românii din alte ??ri care vor s? vin? aici sunt ?icana?i"[118].În r?spunsul s?u oferit interpelatului în numele Guvernului, ministrul de Interne Octavian Goga a fost de acord c? „n?vala str?inilor constituie un fapt îngrijor?tor", dând urm?toarele asigur?ri: „Vom lua m?suri, venim cu un recens?mânt al întregii popula?ii. Peste dou? s?pt?mâni vor începe lucr?rile. Se vor lua m?suri spre a sc?pa ?ara de elementele str?ine indezirabile. Se va face o înt?rire treptat? a elementelor române?ti din ora?ele ardelene?ti, astfel ca opera s? se îndeplineasc? evolutiv. Nu vom aplica în Ardeal sistemele de silnicie aplicate odinioar? nou? de c?tre unguri. Nu mai emitem nici un pa?aport pentru America. Cu alte state în care se afl? minorit??i române?ti, am început discu?iuni îndrumate pe o cale bun?. [...] Termin? ar?tând c? în fa?a marilor probleme na?ionale, poporul românesc g?se?te întotdeauna într-însul for?a de a se ap?ra solidar" [119].

Urm?rind s? afle num?rul exact al celor afla?i ilegal pe teritoriul României, organizatorii controlului administrativ al popula?iei au inclus o rubric? special? pe versoul buletinului, în care urma s? se specifice clar „ce anume supu?enie au to?i cei care se g?sesc pe teritoriul ??rii, la data recens?mântului locuind aici pe baza unui pa?aport al unui stat str?in, sau posedând bilet de liber? petrecere eliberat de serviciile de poli?ie ?i siguran??, sau care au intrat clandestin în ?ar?, ori au pierdut actele de c?l?torie ?i se g?sesc în preajma ob?inerii unor duplicate, acte noi, etc.".[120].

În opinia subsecretarului de Stat la Ministerul de Interne, C. Buc?an, „la noi (în România primului deceniu interbelic.- n.n.), cet??enia se confund? cu na?ionalitatea. Chiar ?i în Constitu?ie se face aceast? confuzie. De aceea s-a luat alt termen decât cel al na?ionalit??ii"[121]. Detaliind, C. Buc?an a men?ionat c?, prin „origine etnic?" „nu înseamn? c? se caut? leg?turile de sânge ale str?mo?ilor. Ar fi absurd. La stabilirea na?ionalit??ii cuiva, pe lâng? declara?ia sa – care trebuie s? fie sincer? – mai contribuie ?i altceva ?i anume: cultura, limba ce o vorbe?te obi?nuit, manifestarea vie?ii sale, sentimentul s?u, sim?it ?i manifestat. Mai e apoi ceva. În teritoriile alipite, avem o mul?ime de români care numai cu nume românesc, care nu vorbesc române?te, care au preo?i ?i înv???tori de alt? na?ionalitate, dar care sunt de origine român?. Este efectul de dezna?ionalizare de alt?dat?. S-a pus dar rubrica „originea etnic?" pentru ca ace?ti români de origine s?-?i poat? ar?ta na?ionalitatea lor de origine, care este româneasc? - care n-a disp?rut, ci e doar ascuns?. E cazul românilor din Bucovina, care au fost ruteniza?i prin preo?i ?i înv???tori, a românilor din secuime, etc. etc. Se caut? a se ?terge rugina a?ezat? de veacurile de domina?iune str?in? asupra românismului din acele ?inuturi. Mai este cazul evreilor din Ardeal, care s-au maghiarizat. Ei se declar? azi ca maghiari. Or, originea lor etnic? nu e cea maghiar?. S? spun? dar adev?rat, care este originea lor evreiasc?. În ce prive?te evreii din regat, spune dl Buc?an, unii sunt asimila?i perfect, al?ii nu. În rezumat, fiecare locuitor poate declara ce vrea el, ca origine etnic?, dar autoritatea va aprecia apoi dac? declara?ia corespunde adev?rului sau nu. Agentul care ia buletinul, dac? are vreo îndoial? asupra veracit??ii celor declarate, va face o not? pe marginea buletinului, ?i oficiul statistic va examina apoi declara?ia"[122].

A?adar, contrar tuturor asigur?rilor c? formula respectiv? ar fi respectat întru totul libertatea de con?tiin??, proclamat? de Constitu?ia României ?i nu aducea nici un fel de atingere nici unuia din scopurile pentru care se efectua recens?mântul, includerea în chestionarul num?r?toarei din 1927 a rubricii privind „originea etnic?" a locuitorilor ?i nu a celei a na?ionalit??ii lor, a creat o serie de confuzii notorii, demonstrând eroarea concep?iei averescane în aceast? chestiune. Bun?oar?, completând personal chestionarul num?r?toarei, regele Ferdinand I ?i-a indicat ca „origine etnic?" pe cea german? (!). A fost ?i firesc acel fapt, deoarece, manifestând respect fa?? de un document oficial, regele a completat buletinul a?a cum i s-a cerut: „în loc ca acel buletin s?-l întrebe de ce na?ionalitate e, l-a întrebat care e originea lui etnic?. ?i regele Ferdinand I n-a putut r?spunde altfel, de cum a r?spuns: originea etnic? german?"[123].
- Va urma -

-------------------------------------------------
[101] Petre ?tef?nuc?, Nomadism social, în „Via?a Basarabiei", an. V, nr. 3-4, 1936, p. 58.
[102] În ?edin?a Adun?rii Deputa?ilor din 18 februarie 1930, ziaristul Pamfil ?eicaru men?iona urm?toarele: „Dac? se f?cea recens?mântul popula?iei la 1920, nu aveam bol?evismul pe care îl avem în Basarabia. De la 1920 pân? la 1927 a fost o continu? trecere de popula?ie peste Nistru. ?i a fost o nenorocire c? nu s-a f?cut recens?mântul popula?iei la 1920, c?ci de atunci a fost o invazie a tuturor derbedeilor, care au trecut din Rusia, ?i ace?tia ast?zi sunt agen?ii Rusiei la noi. Astfel, agitatorii bol?evici sunt ast?zi fii de cet??eni români. Acesta este adev?rul. Dac? îns? se f?cea atunci recens?mântul, p?rin?ii lor nu ar fi fost cet??eni români ?i pe ace?ti tineri deveni?i bol?evici, i-am fi putut trece acum înapoi, peste Nistru. De acum 10 ani, din 1919, trebuia s? se fac? cadastrarea tuturor elementelor na?ionale, care se g?sesc în cuprinsul României. Aceasta nu s-a f?cut. ?i atunci, de la 1919 ?i pân? ast?zi, a fost o continu? infiltra?iune de na?ionalit??i, o continu? invazie ?i fiecare nou-venit c?uta s?-?i procure un certificat de na?ionalitate român?; iar proasta administra?ie ce am avut-o a dat aceste certificate de na?ionalitate. [...] Trista stare de lucruri de ast?zi în Basarabia se datore?te lipsei unui cadastru na?ional ?i de aceea ast?zi nu po?i s? iei de guler pe agitatori, pe motiv de instruc?ie împotriva ideii de Stat na?ional ?i s?-i zvârli peste grani??, deoarece ei î?i prezint? certificatul de na?ionalitate român?, certificate eliberate de autorit??i coruptibile. Eu ?tiu un singur lucru, [...] c? în fiecare an se g?sesc argumente ca s? se amâne o statistic? a na?ionalit??ilor în cuprinsul României Mari. [...] Noi plutim în vagul în care s-au compl?cut toate guvernele de la 1919 pân? ast?zi" („Dezbaterile Adun?rii Deputa?ilor", nr. 29, ?edin?a din 18 februarie 1930, p. 1003-1004).
[103] N.T. Ionescu, Mi?carea popula?iunii din ora?ele României în anul 1923, în „Buletinul statistic al României", nr. 4, octombrie-decembrie 1924, p. 20.
[104] C. Hamangiu, Codul general al României. Legi uzuale. Vol. IX-X, Libr?ria „Universala" Alcalay & Co., Bucure?ti, F.a., p. 39.
[105] Calendarul Basarabiei pe 1931, întocmit de H. Block ?i A. Cândea, Tipografia Eparhial? „Cartea Româneasc?", Chi?in?u, F.a., p. 46.
[106] A?a cum men?iona preotul Sergiu Ro?ca într-un studiu despre problema calendarului îndreptat în satul Ni?cani (1937), reforma calendarului din 1924 „n-a fost primit? de marea majoritate a popula?iei basarabene, care a privit-o ca o stricare a legii, adic? a credin?ei noastre cre?tine ortodoxe, aruncând pe seama celor ce au introdus-o o mul?ime de calomnii" (Sergiu Ro?ca, Problema calendarului îndreptat în satul Ni?cani, în Buletinul Institutului Social Român din Basarabia. Tom I, „Tiparul Moldovenesc", Chi?in?u, 1937, p. 345). Una din consecin?ele reformei calendarului din 1924 în Basarabia a fost apari?ia ?i r?spândirea pe scar? larg? a „stilismului" – „mi?care religioas? care se opune în mod pasiv sau activ la introducerea noului calendar, iar prin stili?ti în?elegem pe acei credincio?i care continu? s? respecte vechiul calendar" (Ibidem, p. 346).
[107] Eufrosinia Popescu, Culegere de documente ?i materiale privind istoria României (ianuarie 1922 - noiembrie 1928), Centrul de multiplicare al Universit??ii, Bucure?ti, 1974, p. 112-123.
[108] Sergiu Ro?ca, Problema calendarului îndreptat în satul Ni?cani, în Buletinul Institutului Social Român din Basarabia. Tom I, „Tiparul Moldovenesc", Chi?in?u, 1937, p. 349.
[109] Ibidem, p. 350.
[110] „Monitorul Oficial", nr. 79, sâmb?t? 9 aprilie 1927, p. 4682.
[111] „Adev?rul", anul 40, nr. 13285, sâmb?t? 9 aprilie 1927.
[112] „Adev?rul", anul 40, nr. 13287, mar?i 12 aprilie 1927.
[113] „Adev?rul", anul 40, nr. 13296, vineri 22 aprilie 1927.
[114] „Adev?rul", anul 40, nr. 13290, vineri 15 aprilie 1927.
[115] „Adev?rul", anul 40, nr. 13287, mar?i 12 aprilie 1927.
[116] Circulara Ministerului de Interne c?tre prefecturile de jude?e din întreaga ?ar? (19 aprilie 1927), în „Buletinul Oficial al Ministerului de Interne", anul VII, nr. 9-12, 1 mai – 15 iunie 1927, p. 73-75.
[117] Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Dr. Sabin Manuil?, XII.153/1939, fila 4-5.
[118] „Adev?rul", anul 40, nr. 13284, vineri 8 aprilie 1927.
[119] Buletinul Senatului. Politica etnic? a României. Interpelarea d-lui Gr?di?teanu ?i r?spunsul d-lui Goga, în „Adev?rul", anul 40, nr. 13284, vineri 8 aprilie 1927.
[120] Buletinul Oficial al Ministerului de Interne, anul VII, nr. 9-12, 1 mai – 15 iunie 1927, p. 73-75.
[121] „Adev?rul", anul 40, nr. 13294, miercuri 20 aprilie 1927.
[122] Ibidem.
[123] Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Dr. Sabin Manuil?, X.45/1939, fila 39.

footer