Duminică, 22 iunie 1941 - Ordin către Armată.
„Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre". (General Ion Antonescu)
Luni, 23 iunie 1941.
Acţinile militare se derulează conform concepţiei strategice iniţiale: „defensivă activă". Ca urmare, au loc acţiuni de mai mare sau mai mică anvergură. Rezistența opusă de trupele sovietice face ca pe front luptele să capete un caracter local. Ajunse la millocul albiei Prutului, bărcile unei subunităţi din Regimentul 7 vânători sunt surprinse de proiectoarele inamicului şi lovite de gloanţele a zeci de arme automate. Sovieticii reacţionează prin trageri puternice de artilerie şi execută numeroase incursiuni
Marţi, 24 iunie 1941.
- În dimineaţa zilei, Ion Antonescu se deplasează, cu trenul ,,Patria", de la Târgu Frumos la Crasna, unde discută situaţia frontului cu generalii Nicolae Ciupercă, Vasile Atanasiu şi Erik Hansen. După ce inspectează (orele 9.00) comandamentul Diviziei 15 infanterie (la Dobrina), se deplasează la Iaşi şi apoi (cu automobilele) la comandamentul Corpului 30 armată german (la Stânca) de unde asistă la constituirea capului de pod de la Sculeni şi dă indicaţii privind viitoarele acţiuni militare.
- La Moscova, ministrul român, Grigore Gafencu, este chemat la Kremlin unde V.M. Molotov notifică ruperea relațiilor diplomatice, constată starea de război între U.R.S.S. și România şi reproşează garanţia acordată de Germania la 30 august 1940. La precizarea, că ,,nu era însă nevoie să vă asociaţi la agresiunea bandiţilor împotriva noastră", diplomatul român replică: „În ce mă priveşte, nu pot avea faţă de evenimentele de azi, pe care istoria le va judeca, decât o atitudine de diplomat, adică de soldat al ţării mele. Să-mi fie îngăduit în acestă calitatea să-mi exprim părerea de rău că prin politica lui urmată în timpul din urmă, guvernul sovietic nu a făcut nimic pentru a împiedica între ţările noastre durerosul deznodământ de azi. Prin brutalul ultimatum de anul trecut, prin ocuparea Basarabiei, a Bucovinei şi chiar a unei părţi din vechea Moldovă (ţinutul Herţa - n.n.), despre care am avut prilejul să vorbesc d-lui Molotov în mai multe rânduri, prin încălcarea teritoriului nostru, prin actele de forţă care au intervenit pe Dunăre, chiar în timpul negocierilor pentru stabilirea unei linii de demarcaţie, Uniunea Sovietică a distrus în România orice simţământ de siguranţă şi de încredere şi a trezit îndreptăţita teamă că însăşi fiinţa statului român este în primejdie. Am căutat atunci un sprijin în altă parte. Nu am fi avut nevoie de acest sprijin şi nu l-am fi căutat dacă nu am fi fost loviţi şi dacă nu ne-am fi simţit amininţaţi".
- La Washington, un înalt funcționar al Departamentului de Stat transmite lui Brutus Coste, însărcinatul cu afaceri român, că „atât timp cât armata română nu va depăși vechea graniță română (Nistru - n.n.), Statele Unite nu au niciun motiv de a critica România".
- Pe front, luptele au tot un caracter local: recunoașteri terestre și de aviație, incursiuni la nivel de subunități, trageri de artilerie etc., chiar dacă frontul terestru cunoaşte şi unele „puncte fierbinţi". Lupte mai intense au loc în capetele de pod de la Bădărăi și Sculeni (la nord de Iași), unde atacurile inamicului sunt respinse de trupele române, preucum și în zona Bogdănești, unde, după intense trageri de artilerie, trupele sovietice reușesc să se apropie prin stuf până aproape de linia întâi a Regimentului 6 de gardă „Mihai Viteazul". În aceeași zonă, artileria sovietică distruge podul de peste Prut de la Oancea. În multe locuri, soldații sovietici întrebuințează și „înșelăciunea și cursele".
- Comandamentul Armatei 4 constată greşeli în cadrul legăturii dintre infanterie şi aviaţie: „Sunt numeroase cazuri când trupele au tras în propriile noastre avioane, producându-se pierderi serioase, deşi avioanele zburau destul de jos şi lansează toate semnalele de recunoaştere. În acelaşi timp se primesc cereri pentru intervenţia aviaţiei de vânătoare contra aviaţiei inamice care zboară la câteva sute de metri înălţime fără însă a riposta cu armamentul propriu care este foarte eficace".
- Războiul influenţează şi starea de spirit a populaţiei civile „îngrijorată din cauza scumpirii vieţii, care nu dă posibilitatea să se întrevadă vreun fel de îmbunătăţire". „Pe piaţa Iaşului - continua Raportul informativ - lipseşte carnea complet întrucât, conform instrucţiunilor recente, toată carnea de bovine, porcine şi ovine este rezervată pentru răniţii şi bolnavii din spitale. Cantităţile de mezeluri aduse pe piaţă, fiind extrem de reduse, nu satisfac întreaga cerere, din care cauză preţurile sunt în continuă creştere". Un alt Buletin informativ se referea şi la atitudinea civililor faţă de trupele germaen: „Populaţia română are o atitudine amicală şi loială faţă de trupele germane. Toată lumea are încredere în armata germană care luptă alături de noi pentru distrugerea bolşevismului. Soldaţii germani au fost întâmpinaţi pretutindeni cu toată dragostea şi cu ospitalitatea proverbilă moldovenească. Toate cererile germanilor aufost satisfăcute şi suntem informaţi că că sunt mulţumiţi de modul de comportarea a tuturor autorităţilor faţă de ei".
- Organele informative şi contrainformative urmăresc şi atitudinea şi manifestările partidelor politice: „Fostele partide politice nu au niciun fel de activitate. Singurul care se manifstă este Partidul Naţional Creştin ai cărui membri duc o oarecare activitate pentru propagarea doctrinei cuziste". Nu sunt neglijate nice „curentele şi manifestările subvresive", chiar dacă membrii cei mai „periculoşi" ai acestora fuseseră internaţi în lagăre sau concentraţi: „Legionarii moderaţi cred că nimeni nu va mai îndrăzni să aibă o atitudine ostilă faţă de dl. general Antonescu, căci Germania nu sprijină şi nu va sprijini pe legionarii ce nu sunt alături de Conducător".
Miercuri, 25 iunie 1941.
Ion Antonescu: „Mulțumesc respectuos Majestății Voastre pentru cuvintele de îmbărbătare și de apreciere cu care ați cinstit armata și pe mine".
- La orele 11.00, generalul Ion Antonescu şi generalul Eugen von Scobert, comandantul Armatei 11 germană, analizează (la Piatra Neamţ) situația strategică de la flancul sudic al frontului, decizând-se aplicarea ipoteziei „München", trecerea la ofensivă fiind stabilită pentru 2 iulie, cu efortul pe direcția nord Iaşi-Moghilev-Vinnița (În acest sens, generalul Eugen von Scobert a emis ordinul de operaţii nr. 0129). Ca urmare, generalul Alexandru Ioaniţiu, şeful Marelui Cartier General român, face cunoscut: „Scopul operaţiunilor pe frontul român rămâne acela:
a) a fixa cât mai multe forţe inamice;
b) a stabili cât mai precis valoarea şi dispunerea lor;
c) de a crea condiţii favorabile trecerii la ofensivă, atunci când situaţia o va cere".
- După-masă (orele 15.00), Ion Antonescu şi colonelul Cristu Cantuniar, şeful eşalonului înaintat al Marelui Cartier General, se duc la pescuit de păstrăvi pe valea Bistriţei. Seara (orele 19.40), se deplasează cu trenul la Brăila, unde analizează situaţia militară cu generalul Iosif Iacobici, ministrul Apărării Naţionale.
- Generalul Ion Antonescu răspunde regelui Mihai I pentru telegrama adresată la 22 iunie: „Mulțumesc respectuos Majestății Voastre pentru cuvintele de îmbărbătare și de apreciere cu care ați cinstit armata și pe mine. Fiți sigur Majestate de devotamentul nostru. Pentru Țară și pentru Majestatea Voastră trebuie să învingem".
- Pentru a întări moralul trupelor, generalul Nicolae Ciupercă, comandantul Armatei 4, se adresează militarilor din subordine, printr-un ordinde zi: „Ostași ai Armatei 4! Însărcinarea dată nouă de Comandantul de căpetenie - în prezent - este de a ține Prutul pentru a înlesni desfășurarea operațiilor în alte părți ale întinsului front de luptă germano-român. V-ați îndeplinit cu credință această însărcinare. În curând va bate însă ceasul pe care vi l-am anunțat de atâtea ori, când veți păși pe solul Basarabiei pentru a dezrobi sfânta glie strămoșească. Pregătiți-vă brațele și oțeliți-vă sufletele pentru a putea lovi cu strășnicie pe aceia care v-au lovit, care au batjocorit mândria noastră de români și ostași. Sus inimile ostași ai Armatei 4 !".
- La rându-i, generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Corpului de munte face cunoscut şi ordonă: „Incursiunile executate până acum au avut drept scop angajarea prin atitudine agresivă a trupelor sovietice şi verificarea contactului pentru a obţine informaţii asupra forţelor. Pentru aceasta incursiunile se vor continua, însă vor fi bine pregătite, pentru evitarea pierderilor în oameni şi materiale".
- Pe acest fond de „aşteptare", desfăşurările militare au acelaşi caracter ca şi în zilele precedente. Cele mai grele lupte continuă să se dea în zona de acțiune a Regimentului 6 de gardă „Mihai Viteazul", infanteria sovietică atacând peermanet capul de pod de la Bogdănești, deținut de Batalionul 3, o patrulă inamică reușind să se strecoare până la pod, să pună exploziv și să producă stricăciuni pe o lungime de 8 m. Regimentul pierde 21 de ostași uciși, 31 răniți și 26 dispăruți.
- Dimineața devreme și seara târziu, aviația sovietică bombardează din nou Bucureștii, provocând pagube minore.
- Luptele eliberatoare din Basarabia și nordul Bucovinei sunt întâmpinate cu bucurie și de românii din Banatul iugoslav și de pe Valea Timocului, care constituie detașamente de voluntari și cer ca acestea să fie integrate în armata română.
- În pofida greutăţilor provocate de război, starea de spirit a populaţiei rurale este favorabilă acţiunilor militare eliberatore: „Deşi este timpul muncilor agricole când ţăranii au nevoie de cai şi căruţe totiţi nu manifestă nemulţumiri că le-au fost rechiziţionate, ci spuneau că vor lucra cum vor putea numai să scape de păgânii care ne-au ameninţat ţara atâţia ani".
Joi, 26 iunie 1941.
- Rememorând evenimentele derulate cu un an în urmă, comentatorul postului de radio „Paris" îşi informa ascultătorii: „După ultimatumul sovietic dat României, trupele roşii au intrat în Bucovina şi Basarabia. În această din urmă provincie se aflau 300 000 ruşi, 300 000 ruteni, 200 000 evrei şi 70 000 bulgari, faţă de 2 000 000 români, care, cu toate tentativele de rusificare ale fostei Rusii ţariste, reuşiseră să-şi păstreze limba şi credinţa românească. Bucovina de nord, provincie în plină înflorire cu capitală şi frumoase oraşe, a fost şie a anexată de ruşiui. Întreaga operă a României înfăptuită de la 1918 încoace a dispărut odată cu intrarea trupelor roşii în aceste provincii româneşti".
- Pe front, acținile militare continuă să aibă un caracter local, determinat de obietivele ce trebuiau îndeplinite în curând: remanierea dispozitivului în vederea viitoarelor operaţii ofensive, incurisiuni pentru aflarea celor mai bune direcţii de pătrundere în dispozitivul defensiv inamic etc.
- Lupte grele se dau în zona de acțiune a diviziilor 1 gardă și 21 infanterie, la Oancea, Fălciu şi Bogdănești, unde Divizia 1 gardă pierde 21 militari ucişi, 27 dispăruţi şi 36 răniţi. Vinovat este considerat şi colonelul Ioan Stratulat, comandantul Regimentului 6 gardă „Mihai Viteazul", care este înlocuit cu locotenent-colonelul Gheorghe Iliescu.
- La flancul sudic al frontului, Batalionul 15 infanterie marină nu reuşeşte să facă faţă atacului sovietic de la Pardina şi Chilia Veche, companiile care nu au fost prinse în încercuire fugind pe grindul Câşla şi de acolo prin baltă, pe canalele dragate. În afara pierderilor umane (11 ofiţeri, 13 subofiţeri şi 334 trupă), majoritatea luaţi prizonieri, subunitatea a pierdut o bună parte din armament (12 tunuri, 12 mitraliere, 36 puşti-mitralieră, 475 arme ZB, 15 pistoale, 104 revolvere). În aprecierea generalului Nicolae Macici, comandantul Corpului 2 armată, vinovat a fost comandantul Batalionului (locotenent-colonelul Ion Albescu), „lipsit de orice prevedere şi conducere a unităţii sale", alţi ofiţeri care „au scăpat trupa din mână" şi „în primul rând oamenii batalionului priveniţi din marină, elemente bătrâne şi cu instrucţie insuficientă". Alte cauze: lipsa totală a armamentului antitanc în stare să facă faţă vedetelor blindate şi a artilerie pentru trageri de contrabaterie. În zilele următoare, din resturile Batalionului s-a putut organiza doar o companie cu 100 soldaţi şi 4 ofiţeri.
- Adoptând o „espectativă activă", trupele sovietice reacţionează în special cu artilerie şi execută contratacuri tăioase. Sprijinită de artilerie și tancuri, infanteria inamică atacă în capul de pod de la Sculeni, provocând românilor 49 de militari uciși, 77 răniți și 6 dispăruți.
- Aviația și nave ale marinei maritime sovietice execută atacuri aeriene și trageri de artilerie asupa zonei Constanța. Spre litoralul românesc se îndreaptă o grupare navală, printre care şi distrugătoarle „Harkov" şi „Moskva". Încadrate de focul artileriei româno-germane (de pe distrugătoarele „Regina Maria" şi „Mărăşti", al bateriilor de coastă „Tirpitz" şi ,,E. 688", cu tunuri de calibrul 280 mm), cele două distrugătoare sovietice schimbă direcţia, „Moskva" lovind o mină marină şi scufundânduse.
- Guvernul român emite un decret prin care instituie pedeapsa cu moartea pentru unele infracţiuni săvârşite în timpul alarmelor şi atacurilor aerinene (tâlhării, incediere, violare d edomiciliu, înlesnirea evadării şi evadarea arestaţilor).
- În timp ce muncitorii unara dintre întreprinderi îşi oferă o parte din salariu pentru ajutorarea familiilor muncitorilor mobilizaţi şi pentru înzestrarea armatei, alţii sunt trimiţi în judecată pentru sabotaj economic.
- În pofida bombardamentelor aeriene (prima alarmă a fost dată după ce aviaţia sovietică a aruncat primele bombe), viaţa cotidiană a Capitalei se desfăşoară normal: cinema „Capitol" anunţă premiera filmului „Apollo", cu Tyrone Power şi Dorothy Lamour, în timp ce hipodromul „Băneasa" organizează curse în „Pariul austriac".
Vineri, 27 iulie 1941.
- În baza ordinului nr. 0129 al Comandamentului Suprem Român, Corpul de munte elaborează şi transmite Instrucţiunea operativă nr. 1,care precizează misiunile marilor unităţi din subordine (brigăzile 2 şi 4 mixte munte, Divizia 7 infanterie) în vederea eliberării părţii de nord a Bucovinei. Ca măsuri preliminare, acestea execută incursiuni şi cercetare prin luptă. La flancul drept al Corpului de munte acţionează Corpul de cavalerie, în subordinea căruia se află, temporar, şi Divizia 239 infanterie germană.
- Pe front, luptele continuă în zona capetelor de pod, cea mai încercată mare unitate fiind Divizia 1 gardă, la Bogdăneşti.
- În contexul stării de război și al înmulțirii cazurilor de parașutare a agenților sovietici în spatele frontului, generalul Ion Antonescu ordonă : „spionii, trădătorii și toți acei care activează în folosul inamicului să fie executați pe loc, după ordinele comandanților de mari unități".
- Reacționând la manifestări ostile ale unei părţi din populația civilă din zona frontului, generalul Eugen von Schobert, comandantul Armatei 11 germane, ordonă: „Pacificarea rapidă, atât de necesară, se va obține numai dacă se va suprima fără niciun scrupul orice încercare de amenințare din partea populației civile. Orice clemență și moliciune constituie o slăbiciune și prezintă un pericol... Atacarea și maltratările de tot felul aplicate persoanelor și bunurilor precum și numai simple încercări de acest fel se vor sancționa fără nicio considerare întrebuințându-se armele până la distrugerea adversarului". Acolo unde s-ar fi întâlnit rezistență pasivă, constituiri de baricade sau acte de sabotaj, urma să se execute foc de armă sau dacă nu au fost stabiliți autorii să se procedeze la represalii colective, la ordinul unui ofițer în funcție de cel puțin comandant de batalion.
- Mobilizarea şi concentrarea masivă a populaţiei masculine rurale pune acut problema forţei de muncă în agricultură. Pentru a câştiga şi „războiul pâinii", generalul Radu R. Rosetti, ministru Culturii Naţionale şi Cultelor, face apel la corpul didactic, la cler, elevi şi studenţi : „Luaţi coase, seceri, sape şi puneţi-vă la muncă cot la cot cu cei nu îndestul de numeroşi, ce seceră, cosesc şi prăşesc". Pentru seceriş (în judeţele Ialomiţa, Constanţa, Băila, Ilfov, Vlaşca, Râmnicu Sărat) se apelează şi la 13.000 de ostaşii.
- Pentru recompensarea ostaşilor care „se vor distinge în luptele pentru dezrobirea fraţilor noştri şi împlinirea drepturilor neamului », Administraţia financiară Hunedoara crează un fond special din daniile funcţionarilor. La rându-i, inginerul Rudolf Oprean oferă 10.000 lei pentru familia primului ostaşi căzut în luptă.
- Academicianul Alexandru Lapedatu, secretarul general al Academiei Române, prezintă telegrama ce urmează să fie adresată generalului Ion Antonescu : „Academia Română, în trecutul căreia s-a înfăptuit unirea sufletească a reprezentanţilor românimii d epretutindeni, ăşi îndreaptă urările sale de biruinţă către brava oştire română şi către vrednicul ei conducător".
- În faţa numeroaselor cereri de înrolare voluntară, Ministrul Apărării Naţionale roagă „să nu se mai facă astfel de cereri şi aduce la cunoştinţă generală că fiecare trebuie să-şi facă datoria în sfera sa de activitate, acolo unde se găseşte, contribuind astfel mai bine şi uşurând efortul celor de pe front".