Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Eugen Zainea   
Miercuri, 27 Iunie 2018 13:03

Diplomatia romana in timpul razboiului rece 1Un element care particularizeaz? România în istoria comunismului est-european îl constituie activitatea diplomatic? extrem de vast?, de dinamic?, de imaginativ? ?i de original? prin care s-a afirmat în special începând din jurul anului 1960 ?i pân? c?tre începutul deceniului al nou?lea. În aceast? privin??, constat?m o diferen?? net?, pe de o parte fa?? de rigiditatea ideologic? din politica intern?, pe de alta fa?? de diploma?ia celorlalte state socialiste din Europa, care nu se ab?teau nici m?car cu un pas de la linia monolitic? trasat? de la Moscova. Acest element a devenit evident destul de timpuriu, cum spuneam, înc? de la începutul anilor '60, deci, practic, imediat dup? eliminarea în 1958 a ultimelor trupe sovietice de pe teritoriul na?ional ?i atrag aten?ia asupra faptului c? el a fost atât de pronun?at încât nu a sc?pat aten?iei cercurilor diplomatice din statele occidentale, din statele nealiniate ?i în organiza?iile interna?ionale.

Mi se pare important de subliniat momentul extrem de important al începerii discu?iilor pe tema sta?ion?rii trupelor sovietice pe teritoriul României, lucru petrecut în 1956, când Nikita Hru?ciov, aflat în vizit? la Sofia, a fost invitat ca, pe drumul de întoarcere spre cas?, s? fac? o escal? la Bucure?ti. Ca de obicei, când erau de prezentat subiecte delicate în rela?ia cu Uniunea Sovietic?, a fost mandatat Emil Bodn?ra? s? fac? expunerea. Gheorghiu-Dej ?i echipa na?ional?, patriotic?, excep?ional? pe care o alc?tuise au avut abilitatea extraordinar? de a exploata un moment special în evolu?ia situa?iei politice în centrul Europei. Era vorba de semnarea de c?tre Uniunea Sovietic? a Tratatului de Pace cu Austria, care consfin?ea încetarea de jure a st?rii de r?zboi între cele dou? ??ri, retragerea trupelor sovietice de ocupa?ie din Austria ?i declararea neutralit??ii Austriei. Or, prezen?a trupelor sovietice pe teritoriul României dup? încheierea celui de- Al Doilea R?zboi Mondial fusese justificat?, în termeni de drept interna?ional, prin necesitatea de a asigura continuitatea ?i securitatea liniilor de comunica?ie, de transport ?i aprovizionare între Uniunea Sovietic? ?i trupele sale din Austria. Prin încheierea Tratatului de pace cu Austria, justificarea juridic? a prezen?ei trupelor sovietice în România disp?ruse. Asta a dat posibilitatea conducerii României s? abordeze subiectul retragerii trupelor sovietice din ?ara noastr?. Dar, trebuie spus ?i recunoscut c? acest lucru a fost un gest de mare patriotism, de în?elepciune ?i abilitate diplomatic?. ?i, de ce s? n-o spunem, ?i de mare curaj. Atunci când i s-a pus în fa?? aceast? solicitare, Hru?ciov a fost atât de stupefiat de solicitarea românilor, perfect aegumentat? ?i justificat? din punct de vedere al dreptului interna?ional, dar ?i atât de furios-el era un temperament extrem de coleric... încât, dup? un schimb de replica pline de repro?uri la adresa conducerii Partidului Muncitoresc Român, cu referiri la ingratitudine etc., a decis s? plece imediat la Moscova, refuzând s? mai participe la recep?ia care fusese preg?tit? pentru el! Ulterior, subiectul a fost analizat în conducerea restrâns? de partid sovietic? ?i, cum problema era extrem de temeinic argumentat?, sovieticii au decis c? nu au cum s? nu-i dea curs. Mai trebuie ad?ugat, ca argument în favoarea abilit??ii diplomatice str?lucite a lui Gheorghiu-Dej ?i a echipei lui, c?, dup? interven?ia militar? brutal? din 1956 pentru lichidarea revolu?iei maghiare condus? de echipa lui Imre Naghy, care se produsese cu costuri importante de prestigiu ?i imagine pe plan interna?ional pentru Uniunea Sovietic?, românii calculaser? inclusiv faptul c? solicitarea noastr? de retragere a trupelor sovietice ar fi putut avea succes în acel moment ?i pentru c? acceptarea de c?tre sovietici a acestei solicit?ri ar fi fost un element care ar fi putut înl?tura, în mare m?sur?, deficitul de imagine creat lor prin interven?ia militar? din Ungaria. Calcul care nu s-ar putea spune c? nu a avut un anume temei ?i o anumit? contribu?ie la succesul îndr?zne?ei opera?iuni române?ti de eliberare).

În acest sens, este demn de remarcat faptul c?, foarte curând dup? ce România a pus în fa?a Uniunii Sovietice problema retragerii trupelor sovietice de pe teritoriul na?ional ?i dup? victoria repurtat? prin finalizarea acestei retrageri în 1958, documente americane de maxim? relevan?? remarcau începutul unei orient?ri române?ti particulare în domeniul rela?iilor politice, diplomatice, comerciale, tehnologice ?i ?tiin?ifice interna?ionale, în special în raporturile ei cu statele occidentale ?i, în mod particular, cu Statele Unite[1]. Documentul citat constata, la pag. 7: "Chiar dac? nefiind dispus? s? ofere concesii politice substan?iale popula?iei, în ultimul an, conducerea României s-a str?duit s? realizeze o relaxare a rela?iilor ?i cre?terea rela?iilor cu Statele Unite, în scopul de a ob?ine beneficii în domeniul comer?ului ?i al tehnologiei ?i de a da substan?? dorin?elor sale de legitimitate ?i permanen?? în ochii propriei popula?ii. Regimul din România este astfel excep?ional de receptiv la înt?rirea rela?iilor cu vestul." Iar, in capitolul de recomand?ri, la pag. 12, pct. 59 se specifica: „A se c?uta s? se valorifice deplin oportunit??ile existente în prezent în România datorit? atitudinii receptive a regimului, în mod special în domeniul rela?iilor economice ?i culturale".

Un document similar din anul urm?tor[2] preciza la pag. 2: „Regimul din România a manifestat un interes real, chiar dac? prudent, în extinderea rela?iilor comerciale ?i în schimburi culturale, tehnice ?i educa?ionale cu Statele Unite". Iar, în ceea ce prive?te rela?iile cu România în domeniul economic, documentul recomanda, la pag. 16: „Consilierea ?i, atunci când este cazul, sprijinirea oamenilor de afaceri interesa?i s? exploreze oportunit??ile de rela?ii comerciale cu România, atunci când un astfel de comer? nu contravine principiilor de control strategic al comer?ului". [...] „Facilitarea vizitelor misiunilor comerciale române?ti în Statele Unite, în acord cu politicile americane de control economic ?i comercial".

Acela?i Raport, elaborat în anul 1960[3] constata la pag. 4: „În anul trecut s-au f?cut progrese substan?iale în rela?iile româno-americane. Ca urmare a negocierilor începute din ini?iativ? româneasc?, s-a încheiat la 30 martie 1960 un acord privitor la preten?iile financiare americane fa?? de România. În paralel, au avut loc ?i continu? discu?ii cu partea român? în domeniul schimburilor culturale ?i tehnice. Perspectivele par în acest moment s? fie favorabile încheierii în acest domeniu a unor în?elegeri care pot fi utile pentru a oferi Statelor Unite oportunit??i modeste pentru promovarea obiectivelor lor politice în raport
cu România".

O dovad? cât se poate de conving?toare privind dorin?a veche a conducerii române?ti de partid ?i de stat de a trece la o politic? substan?ial modificat?, de accentuare a independen?ei ?i suveranit??ii na?ionale, care era, în mod evident, condi?ionat? de eliminarea elementului de presiune incontestabil pe care îl reprezenta prezen?a trupelor sovietice pe teritoriul României o constituie faptul c? m?suri în toate domeniile erau preg?tite din vreme ?i nu a?teptau decât momentul p?r?sirii României de c?tre ultimii militari sovietici pentru a fi puse în aplicare. M? refer la eliminarea treptat? a consilierilor sovietici din ministere ?i organele centrale ale administra?iei de stat, desfiin?area Sovrom-urilor, desfiin?area Editurii ?i Libr?riei Cartea Rus? (care a ?i fost, simbolic, aproape ostentativ, chiar demolat?, acesta fiind ?i unul dintre lucrurile repro?ate ap?sat ulterior de conducerea sovietic? într-un celebru dialog între dou? delega?ii la nivel înalt ale Uniunii Sovietice ?i României, desf??urat la Moscova în 1964, care s-a prelungit, contrar programului ini?ial, pe o durat? de opt zile!)[4], transformarea studiului limbii ruse din obligatoriu în facultativ în înv???mântul gimnazial ?i liceal ?i este foarte interesant c? unele dintre aceste elemente sunt foarte pertinent scoase în eviden?? în relat?ri ale diploma?ilor americani la Bucuresti[5].

În aceast? direc?ie, merit? s? ar?t c?, dac? în anul 1958, pe culoarele ?i în înc?perile Ministerului de Externe ?i, cu prec?dere, pe etajul la care func?iona Direc?ia de Cadre. înc? se vorbea în limbi str?ine (rus?, maghiar?), dat? fiind supravie?uirea pân? în acel moment în minister a persoanelor cu care fusese infiltrat ministerul de Ana Pauker ?i Luka Laszlo (Vasile Luca), din acel an începea s? se simt? o alt? atmosfer?, cu un ministru de externe (Ion Gheorghe Maurer, devenit ministru pentru aproape un an dup? decesul lui Grigore Preoteasa în accidental de avion al delega?iei române-ce ar fi trebuit s?-l aib? în frunte pe Gheorghiu-Dej, convins în ultima clip? de Petru Groza s? nu mai fac? acea deplasare, dar delega?ie din care au f?cut parte, printre al?ii, Chivu Stoica ?i ?tefan Voitec-care efectua o vizit? oficial? la Moscova) întrebând aproape zilnic pe tinerii care fuseser? atent selec?iona?i ?i p?trunseser? masiv în minister: „Ast?zi ce ini?iative ai avut ?i cu ce idei noi ai venit pentru politica extern? româneasc??" Deosebit de semnificativ? pentru noul suflu mi se pare a fi schimbarea radical? de mentalitate cu privire la profilul intelectual, profesional, cultural, moral al noului diplomat, a?a cum era el gândit ?i v?zut în aceast? nou? etap? de echipa na?ional? a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, demonstrat? de faptul c? primul grup de tineri ale?i s? urmeze cursurile recent infiin?atului Institut Diplomatic aveau privilegiul contactului cu mari personalit??i ale vie?ii academice române, chemate s? ?in? prelegeri la acest institut viitorilor diploma?i români. Pe lâng? cei care predau, absolut firesc, cursurile de specialitate în materie de diploma?ie (Mircea Mali?a), drept interna?ional (Grigore Geam?nu), economie mondial? (Costin Murgescu), erau prev?zute prelegeri de cultur? general? cu Zoe Dumitrescu Bu?ulenga, care preda literatura român?, cu critical de art? Eugen Schileru, care preda teoria ?i istoria artei universale, sau cu eminentul comparatist Edgar Papu, care preda cursuri de literatur? universal? ?i al?ii asemenea.

Un alt exemplu cât se poate de concludent în acest sens îl constituie faptul c? prima vizit? a unui Secretar General al Organiza?iei Na?iunilor Unite într-o ?ar? socialist? a fost vizita efectuat? de U Thant la Bucuresti, între 4-8 mai 1963, cu care ocazie a avut loc ?i o adunare special? la Sala Dalles, la care a vorbit înaltul diplomat. Nu este lipsit de semnifica?ie nici faptul c?, afirm c? nu întampl?tor, România, o ?ar? de dimensiune geografic? medie, dar care, treptat, dup? 1960, a ajuns s? fie o putere diplomatic? de mare semnifica?ie pentru politica mondial?, a prezentat în perioada la care m? refer un interes suficient de mare pentru a atrage, în afara de vizita amintit?, ?i alte 5 vizite ale unor secretari generali ai O.N.U. pân? în anul 1981 (înca una a lui U Thant, trei ale lui Kurt Waldheim ?i una a lui Javier Perez de Cuellar).

Acesta este departe de a fi unicul element care a singularizat România între fostele state socialiste din Europa ?i care a conferit diploma?iei române din acea perioad? un rol de prim rang în diploma?ia european? ?i mondial?. (Îndr?znesc s? fac, în deplin? cuno?tin?? de cauz?, afirma?ia, pe care o pot sus?ine cu un covâr?itor num?r de dovezi cât se poate de concrete din documentele diplomatice interna?ionale, c? între 1960 ?i 1980, diploma?ia român? a fost incontestabil-?i a fost ?i recunoscut? ca atare pe plan mondial-a cincea diploma?ie a lumii, dup? diploma?iile celor dou? superputeri, Statele Unite ?i Uniunea Sovietic?, dup? diploma?ia chinez? ?i cea israelian?, înaintea diploma?iilor unor state de talia Fran?ei sau a Marii Britanii). Din lungul ?ir de m?rturii ale originalit??ii pozi?iilor române?ti amintesc:
- declara?ia din aprilie 1964 a plenarei extraordinare a Comitetului Central al partidului, numit? de atunci „Declara?ia de Independen?? a României", care a provocat o profund? emo?ie în interior ?i a trezit reac?ii de mare iritare în Uniunea Sovietic? ?i în aproape toate celelalte state socialiste. Este de men?ionat c? Statele Unite au acordat o aten?ie cu totul special? acestui document istoric, lucru dovedit ?i de faptul c? la el se refera o cablogram? din mai a Ambasadei S.U.A. la Bucuresti c?tre Departamentul de Stat[6], dar ?i dou? documente ale Agen?iei Centrale de Investiga?ii a Statelor Unite (C.I.A.) [7,8].

Un element de mare importan?? legat de Declara?ia din aprilie 1964 mi se pare enun?area foarte clar?, lipsit? de echivoc, a principiilor, pe care Rom?nia le considera fundamente în rela?iile dintre state, enun?ate ca atare foarte precis în acest document: coexisten?a pa?nica între ??ri cu sisteme sociale diferite, dreptul fiec?rui popor de a-?i hot?rî singur soarta, respectarea suveranit??ii ?i integrit??ii teritoriale a statelor, a deplinei egalit??i, neamestecului reciproc în treburile interne[9]. Ceea ce este extrem de important s? ar?t?m este c?, dac? principiile care trebuiau s? c?l?uzeasc? rela?iile dintre state, a?a cum erau ele enun?ate în documentul de la care s-a pornit negocierea Actului Final al Conferin?ei pentru securitate ?i cooperare în Europa erau mai pu?ine ?i mai imprecis exprimate, ca urmare a procesului de negociere, la care delega?ia român? a avut o contribu?ie extrem de activ? ?i de laborioas?, forma în care figureaz? ele în documentul final adoptat la data de 1 august 1975 de cele 35 de state participante este foarte apropiat? de cea pentru care milita deja România în plan interna?ional de un deceniu ?i jum?tate (a se vedea, in acest sens 10). Cum spuneam, delega?ia român? la Conferin??, condus? de eminentul diplomat ?i om de cultura care a fost Valentin Lipatti, avându-l ca adjunct pe ambasadorul Constantin Vlad, a fost extrem de activ? ?i, date fiind autoritatea interna?ional? de care se bucura România la acea dat?, dar ?i calit??ile ambasadorului Lipatti ?i ale altor membri ai delega?iei, nu doar diploma?i, dar ?i str?luci?i ?i reputa?i speciali?ti în drept interna?ional, care au avut contribu?ii esentiale la elaborarea documentelor, a fost posibil ca multe dintre ideile ?i opiniile României s? se reg?seasc? în Actul Final. Simplul fapt c? exist? o asemenea suprapunere între principiile enun?ate în Actul Final ?i cele pentru care România milita de peste un deceniu ?i jum?tate, f?r? a însemna c? ?ara noastr? ar fi elaboratoarea principiilor, nu spune altceva decât c? România avea o pozi?ie corect? ?i moral? (confirmat? interna?ional la Helsinki) atunci când lupta deschis, în plan interna?ional, înc? de la începutul anilor '60 pentru aceste principii.

Mi se pare foarte important, în special pentru genera?iile tinere, care nu au de unde s? cunoasc? aceste lucruri, despre care nu s-a mai suflat aproape niciun cuvânt, în special dup? 1989, s? redau, din amintirile mele de om care a tr?it, ca adolescent pasionat înc? de atunci de problematica politicii interne, externe ?i de diploma?ie, acei ani de o efervescen?? excep?ional?, care au n?scut speran?e, confirmate foarte rapid în mare parte ?i au desc?tu?at energii în societatea româneasc?, preg?tirea minu?ioas? de c?tre Gheorghe Gheorghiu-Dej ?i excep?ionala lui echip? na?ional? (pe care merit? s? o ?i numesc, tocmai pentru ca genera?iile tinere s? aib? cuno?tin?? de cei care.în acei ani, au depus o activitate animat? de incontestabil ?i fierbinte patriotism-Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Gaston Marin, Alexandru Bârl?deanu, Emil Bodn?ra?, Corneliu M?nescu, Paul Niculescu Mizil, Mircea Mali?a, George Macovescu ?i foarte mul?i al?ii) a pa?ilor care au dus la acel document extraordinar care a fost Declara?ia din aprilie 1964 ?i care merit? s? figureze în Istoria României la loc de frunte, al?turi de alte mari repere care au marcat, de-a lungul timpului, expresia demnit??ii acestui popor.

Înainte de acel moment, Uniunea Sovietic?, ce începea s? simt? c? în atitudinea României apar elemente de natur? s? îngrijoreze conducerea de la Kremlin, ?i care, eventual ar fi putut s? fie preluate ?i de alte state socialiste europene, a c?utat s? recapete controlul asupra României, pierdut prin desfiin?area Sovrom-urilor ?i prin dispensarea de consilierii sovietici ?i s? ob?in? pârghii noi de control asupra altor state socialiste, promovând ideea unui grad foarte mare de integrare economic? în Cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), mergând pân? la crearea de complexe economice suprana?ionale, compuse din p?r?i din teritoriile mai multor state socialiste vecine, care ar fi fost, practic, scoase din sfera de decizie a autorit??ilor na?ionale.

Astfel a ap?rut, ini?ial în plan teoretic, ideea Complexelor economice suprastatale specializate pe ramuri, prezentat? ??rilor socialiste sub o aparen?? nevinovat?, ca un concept de teorie economic?, ce s-a numit Planul Valev, dup? numele unui economist care a primit misiunea de a-l prezenta într-un a?a-numit "articol ?tiin?ific". Acest plan promova în prim? faz? idea profil?rii României ?i a Bulgariei pentru produc?ia agricol? ?i de industrie alimentar? destinat? pie?ei tuturor statelor socialiste, sub denumirea de Complexul Economic al Dun?rii de Jos, în vreme ce Uniunea Sovietic?, Cehoslovacia ?i Germania Democrat? ar fi trebuit s? devin? ?i s? r?mân? pe veci, preponderant, state puternic industrializate, tot a?a cum România ?i Bulgaria ar fi trebuit s? r?mân? pe veci furnizoare de produse agricole, alimentare ?i de materii prime.
- Va urma -

Not?: Textul face parte din comunicarea prezentat? în cadrul Sesiunii de comunic?ri ?i dezbateri ?tiin?ifice „2017 - 140 de ani de la R?zboiul de Independen??, 100 de ani de la b?t?liile de la M?r??ti, M?r??e?ti ?i Oituz, 75 de ani de la confruntarea de la Cotul Donului - Stalingrad", organizat? sub egida Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România, în zilele de 8-9 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asocia?iei Cavalerilor de Clio ?i Asocia?ia ART-EMIS.

Aranjament grafic - I.M.

----------------------------------------------
[1] National Security Council Report, NSC 5811/1, Washington, May, 24. 1958, Statement of US Policy toward the Soviet-Dominated Nations in Eastern Europe.
[2] Operations Coordinated Board Report, Department of State, Operations Plan for the Soviet-Dominated Nations in Eastern Europe, Washington, July, 2, 1959.
[3] Operations Coordinated Board Report, Department of State, Operations Plan for the Soviet-Dominated Nations in Eastern Europe, Washington, July, 27, 1960.
[4] Buga, Vasile, O var? fierbinte în rela?iile româno-sovietice. Convorbirile de la Moscova din iulie 1964, Academia Român?, Institutul Na?ional pentru Studiul Totalitarismului, Bucure?ti, 2012.
[5] U.S. Minister William Crawford on Romania shutting down Soviet agents network, De-Russification and the Cuban Missile Crisis, William A. Crawford recorded interview by William W. Moss, March, 19, 1971, part II, John F. Kennedy Library Oral History Program.
[6] Foreign Relations of the United States, 1964-1968, volume XVII, Eastern Europe, Telegram From the Legation in Romania to the Department of State, May, 12, 1964, doc. no. 141.
[7] Central Intelligence Agency, Romania's position in the soviet bloc, Memorandum, April, 22, 1964.
[8] Central Intelligence Agency, Romania's position in the soviet bloc, Special Report, May, 15, 1964.
[9] Declara?ie cu privire la pozitia Partidului Muncitoresc Roman in problemele miscarii comuniste si muncitoresti internationale adoptata de Plenara largita a C.C. al P.M.R. din aprilie 1964, republicata de Partidul Alianta Socialista.

footer