Revista Art-emis
22 iunie 1941 - Angajarea României în Războiul de Reîntregire Naţională PDF Imprimare Email
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Duminică, 24 Iunie 2018 20:17

Ordin-22-iunie-1941„Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre". (General Ion Antonescu)

Ocuparea Basarabiei și a nordului Bucovinei de către Uniunea Sovietică în vara anului 1940 a făcut ca obiectivul principal al angajării României în cel de-al Doilea Război Mondial, la 22 iunie 1941, alături de Germania, să devină reîntregirea teritorială, repunerea graniței pe Nistru. Intuind planurile germane, Ion Antonescu a valorificat contextul internaţional şi a decis singur angajarea țării în război de partea Reich-ului, cerând militarilor români, prin celebrul ordin :

22 iunie 1941 - ORDIN CĂTRE ARMATĂ

„Ostaşi,
V-am făgăduit din prima zi a noii Domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc la biruinţă; să şterg pata de dezonoare din cartea Neamului şi umbra de umilire de pe fruntea şi epoleţii voştri. Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti şi a Bisericii, lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna. Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul! Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit şi miazănoapte. Desrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre.
Ostaşi,
Plecaţi azi pe drumul biruinţelor lui Ştefan cel Mare ca să cuprindeţi cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoşii noştri cu lupta lor. Înainte. Fiţi mândri că veacurile ne-au lăsat aci straja dreptăţii şi zid de cetate creştină. Fiţi vrednici de trecutul românesc.
Ostaşi,
Înainte. Să luptaţi pentru gloria Neamului. Să muriţi pentru vatra părinţilor şi a copiilor voştri. Să cinstiţi prin vitejia voastră amintirea lui Mihai Vodă şi a lui Ştefan cel Mare, a martirilor şi eroilor căzuţi în pământul veşniciei noastre cu gândul ţintă la Dumnezeu.
Să luptaţi pentru desrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi a căminurilor batjocorite de păgâni cotropitori.
Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele şi Generalul Vostru.
Ostaşi, Izbânda va fi a noastră. La luptă !
Cu Dumnezeu înainte!."

Poziţia Conducătorului Statului român s-a dovedit a fi în contradicţie cu cea a liderilor partidelor politice democratice, Iuliu Maniu și C.I.C. Brătianu, care deşi urmăreau şi ei reîntregirea națională, nu doreau angajarea ţării în război alături de Germania. Nu s-au opus însă trecerii Prutului. Deşi nu fusese consultat, regele Mihai I a trimis generalului Ion Antonescu, în chiar prima zi de luptă, o telegramă prin care îşi exprima acordul cu acţiunea întreprinsă şi ura militarilor români „sănătate şi putere ca să statornicească pentru vecie dreptele graniţe ale neamului". Răspunzându-i (25 iunie 1941), Ion Antonescu i-a mulțumit pentru „cuvintele de îmbărbătare și de apreciere", l-a asigurat de „devotamentul" său și și-a exprimat încrederea în victorie „pentru Țară și pentru Majestatea Voastră".

Vestea începerii luptei eliberatoare din estul țării a fost primită cu bucurie de majoritatea populaţiei, în pofida grijilor privind soarta celor dragi şi apropiaţi chemaţi să lupte pentru reîntregire. „Ca un torent - consemna ziarul « Timpul », la 22 iunie 1941, referindu-se la atmosfera din Bucureşti -, lumea a coborât în stradă, îmbrăţişându-se. Ochii tuturor erau plini de lacrimi... Pieţele, mai ales, sunt o mare de capete. Orchestrele militare cântă marşuri patriotice. Deodată, cineva, de lângă statuia regelui Carol I, se desprinde şi invită la paşi măsuraţi de horă pe o bucovineancă în pitorescul ei costum naţional. A fost ca o descărcare electrică. S-a întins o horă demnă de condeiul lui Coşbuc". Impunătoare manifestaţii de acest fel au avut loc şi în alte oraşe şi sate ale ţării.

Declaraţii de adeziune faţă de lupta eliberatoare a armatei române au făcut Patriarhia şi Academia Română, precum şi alte instituţii reprezentative ale statului. În cadrul Armatei „micile nemulţumiri - aşa cum releva o sinteză a Corpului 3 armată - au dispărut şi fiecare este gata şi aşteaptă cu înfrigurare să-şi facă datoria faţă de ţară pentru restabilirea graniţelor noastre strămoşeşti". Mulţi comandanţi de unităţi şi mari unităţi sau simpli ofiţeri şi-au exprimat sentimentele în declaraţii prin care şi-au mobilizat subordonaţii la îndeplinirea datoriei faţă de ţară.

Generalul Gheorghe Jienescu, ministru secretar de Stat al Aerului : „Zburători - se adresa aviatorilor -, onoarea de a purta la biruință, pe cerul românismului, cocarda tricoloră vă aparține. Consemnul zilei este: echipajul care a terminat muniția în încleștarea luptei și nu vede victoria se proiectează cu mașina în pasărea dușmanului... Tineret zburător, sună buciumurile și codrii răsună, uruie cerul. În cântec de motoare, cântecul națiunii, la arme, la manșe, cu Dumnezeu înainte !".

General Ion Sion, comandantul Diviziei 1 blindate : „Este faza sfântă a reclădirii României Mari, zguduită atât de puternic de ultimele cataclisme. Mai mult ca oricând, astăzi Țara are nevoie de întreg sacrificiul nostru pentru a o face să trăiască iarăși între vechile hotare. Este idealul nostru, al tuturora, este idealul Patriei. Acest gând, adânc săpat în sufletul nostru trebuie să constituie singurul crez pentru care toți românii trebuie să luptăm".

Aceeaşi stare de spirit era înregistrată şi în rândurile civililor, voluntariatul căpătând un un mare număr de persoane, inclusiv din rândul ofiţerilor de rezervă şi din retragere solicitând reîncadrarea în armată. În acest context, Ministerul Apărării Naționale a emis un Comunicat (27 iunie) prin care ruga „să nu se mai facă astfel de cereri" și aducea la cunoștința generală că „fiecare trebuie să-și facă datoria în sfera de activitate, acolo unde se găsește, contribuind astfel mai bine și ușurând efortul celor de pe front". Între voluntari s-au aflat tineri şi bătrâni, intelectuali şi oameni de rând.

Tot atât de adevărat este și faptul că mulți au încercat (și reușit) să evite concentrarea și trimiterea pe front, preferând bulevardele, restaurantele și cafenele Capitalei.
Pe front luptele s-au dovedit a fi deosebit de dificile, pierderile fiind mari încă din primele zile de război. Acest lucru s-a datorat nepregătirii corespunzătoare a armatei din timp de pace (instruire, dotate etc.), dar și rezistenței îndârjite opusă de trupele sovietice.

22 iunie 1941 - Pe front!

Căpitanul Balaban: „Istoria, în paginile ei nepărtinitoare, va încresta cu siguranță nepieritoarele fapte de arme săvârșite de ostații noștri în aceste zile".
- Primii militari români care intră în luptă sunt aviatorii. Printre ei şi comandorul Nagaevski, originar din Basarabia.
- Pe frontul terestru, artileria diviziilor române şi germane deschide foc împotriva poziţiilor sovietice. Concomitent, subunităţi române din majoritatea marilor unităţi execută incursiuni în teritoriul ocupat de inamic. În unele locuri, trecerea Prutului reușește cu ușurință, dar în cele mai multe (la Mitoc, Viișoara, Santa Maria, Călinești, Bădărăi, Sculeni, Ungheni, Costiuleni, Fălciu, Bogdănești și Rânzești, Oancea etc.) trupele sovietice reacționează cu violență, provocând numeroase pierderi forţelor române. La fel de grele sunt luptele și în Bucovina.
- În atacul de la podul Oancea, sergentul Ion Tofan din Batalionul 21 pionieri escaladează singur partea superioară a grinzii metalice, anihilează santinela sovietică, apoi se întoarce, ia steagul tricolor şi-l arborează pe malul basarabean al Prutului. Peste puțin timp avea să fie ucis în confruntarea cu inamicul. Spre prânz, micul cap de pod de la Oancea (pe o rază de 400-500 m de la pod) este menținut cu dificultate de companiile 9 și 10 din Regimentul 11 dorobanți (Divizia 21 infanterie), în luptă fiind rănit maiorul Ursuleac, comandantul Batalionului 3 infanterie (și alți numeroşi militari români). „Comandanții find scoși din luptă - menționează, puţin mai târziu, jurnalul de operații al regimentului - trupa nu s-a mai putut menține în micul cap de pod care devenise un cuib de proiectile... Inamicul bombardează continuu și puternic Oancea, incendiind mai multe case din centrul satului". În prima zi de luptă, Regimentul 11 dorobanți pierde 58 militari uciși, 75 răniți și 21 dispăruți.
- La Fălciu şi Bogdăneşti, unităţile Diviziei 1 gardă intră în luptă după primirea consemnului „Basarabia", subunităţi din Regimentul 6 de gardă „Mihai Viteazul" constituind câte un cap de pod. Pentru cucerirea celor două poduri de peste Prut „se oferă un foarte mare număr de volutari, ofiţeri şi trupă", aşa cum consemnează jurnalul de operaţii al Diviziei 1 gardă.
- La nord de Dorohoi, militarii Escadronului 3 din Regimentul 6 roșiori execută un atac fulgerător și într-o jumătate de oră resping inamicul de pe Dealul Bobeica. „A fost o șarjă ca în vremurile de glorie ale cavaleriei - consemnează căpitanul Alexandru Schmidt, comandantul subunității. Bravii călăreți ai Regimentului 6 roșiori purtat nu și-au dezmințit tradiția armei lor". Revenindu-și, inamicul a executat un atac fulgerăător din a doua linie de cazemate, rezultând încleștări sângeroase. În prima linie de atac s-a aflat și locotenentul Paul Liviu, care a căzut răpus de gloanțe, în timp ce striga: „Înainte băieți!". Elogiindu-i jertfa, un document de epocă menționează: „A murit ca un brav între bravi, cu ochii ațintiți spre apele Prutului și ale Nistrului și cu mâinile adânc înfipte în pământul strămoșesc al Bucovinei sfințit de acum prin sângele său geneross și viteaz. Sfidând moartea și disprețuind glonțul dușman, el a arătat fostului său instructor că știe să lupte și să moară ca un adevărat erou, patriei că știe să-și jertfească cu drag viața pentru izbânda ei, iar neamului întreg că știe să fie mândru de a avea asemenea fii nepieritori".

- Referindu-se la semnificațiile luptei la care participa, căpitanul Balaban, comandantul Companiei mitraliere din Batalionul 15 vânători de munte, consemna: „Abia se împlinise anul de când Basarabia și Bucovina de nord ne-au fost răpite, fără lupte, în împrejurări prea binecunoscute și Batalionul 15 vânători de munte, în care ne încadrăm, alături de întreaga armată română și aliată, făcând front spre Prut, căutăm a pătrunde cu privirea și gândul până la Nistru, gata de a împlini în fapt porunca generalului nostru « Soldați, treceți Prutul ! », gata de a învinge sau de a rămâne «pietre de hotar» la vechea noastră frontieră. Țara sărbătorea curajul flăcăilor care au pornit la luptă cu gândul de a spăla prin jertfa lor umilințele ce în ultimul timp întunecă strălucirea lui națională. Istoria, în paginile ei nepărtinitoare, va încresta cu siguranță nepieritoarele fapte de arme săvârșite de ostaşii noștri în aceste zile. Nenumărate sunt jaloanele care fixează cadrul în care istoricul de mâine va țese povestea acestui război al « Refacerii Naționale »".

23 iunie 1941, a doua zi de război!

- Ion Antonescu confirmă primirea directivei operative de la Hitler și mulțumește „cu gratitudine pentru cinstea făcută", asigurându-l că armata română „va fi la înălțimea dârzeniei, elanului și eroismului dovedite de străbunii noștri în lungul celor 20 de secole de luptă, de martiraj și de glorie românească". Face cunoscut că „armonia cu comandamentele germane din România este perfectă" și că se va conforma „întocmai directivelor primite".
- La orele 9.00, generalul inspectează unităţile din linia întâi ale Diviziei 7 infanterie şi Brigăzii 8 cavalerie, instalate pe baza de plecare la ofensivă. Apoi se deplasează la Divizia 15 infanterie.
- În pofida stării de război, Ministerul Afacerilor Străine nu transmite nicio instrucţiune Legaţiei române de la Moscova. La fel procedează şi Kremlinul.
- Pe front, acţinile militare se derulează conform concepţiei strategice iniţiale: „defensivă activă". Ca urmare, de la Izvoarele Sucevei până la vărsarea Dunării în Mare au loc acţiuni de mai mare sau mai mică anvergură. Rezistența opusă de trupele sovietice face ca pe front luptele să capete un caracter local. Unele incursiuni peste Prut reuşesc (la Bădărăi, unde podul a fost ocupat intact de către genişti, altele nu (la Ungheni, Ştefăneşti etc.). Ajunse la millocul albiei Prutului, bărcile unei subunităţi din Regimentul 7 vânători sunt surprinse de proiectoarele inamicului şi lovite de gloanţele a zeci de arme automate. Incursiunea eşuează. Incursiunea nu reuşeşte.
- Sovieticii reacţionează prin trageri puternice de artilerie şi execută numeroase incursiuni (la Orofteanca, Mitoc, Giurgiulești etc.) „Se zguduia pământul. Un zgomot asurzitor, rezultat din spargerea proiectilelor și vâjiitul schijelor. Câinii din satul Orofteanca fugeau urlând de spaimă; case în flăcări. Pe scurt, un tablou de groază" - consemna un militar din Regimentul 7 roșiori.
- La Șerbaia, sub lumina proiectoarelor, sovieticii încearcă să realizeze o trecere prin vad.
- La Bogdănești, sunt respinşi de militarii Companiei 9 din Regimentul 6 gardă „Mihai Viteazul », lupta dându-se la baionetă.
- Pe direcţia Rânzeşti - Ghioltosu (sud Ţiganca) o subunitate din Regimentul 1/2 vânători gardă, condusă de locotenentul Constantin Petrescu atacă prin balta Prutului, cu armele deasupra capului, reuşind să străpungă poziţia inamicului şi să ocupe o poziţie dominantă la nord de Gheltosu. Neprimind întăriri este obligată să se retragă în cursul nopţii, sub presiunea inamicului.
- Pierderile Diviziei 1 gardă : 24 ostaşi ucişi, 24 răniţi şi 8 dispăruţi.
- Încă din zorii zilei, avioanele sovietice bombardează orașele Galați, Tulcea, Iași, Rădăuți, Dorohoi, Constanța ș.a. Eroul zilei devine locotenentul Horia Agarici din Flotila 1 vânătoare, care doboară deasupra Constanței trei avioane inamice[1].

--------------------------------------------
[1] Alesandru Duţu, Mihai Retegan, Război şi societate, România: 1941 – 1945, vol. 1, Editura RAO, Bucureşti, 1999; Alesandru Duţu, Armata română de la Prut la Stalingrad şi înapoi la Prut, 1941-1945, Editura Lexon-Prim, Chişinău, 2015.

footer