Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
MarĹŁi, 19 Iunie 2018 18:00

Control administrativ 1927-2În ziua de 27 martie 1926, la împlinirea a patru ani de la alegerea Corpurilor legiuitoare, prim-ministrul României Ion I.C. Br?tianu[18] a hot?rât s?-?i depun? mandatul. Într-o ampl? expunere f?cut? în Parlament asupra realiz?rilor cabinetului s?u de mini?tri, Br?tianu preciza: „Am socotit c? este bine s? ne retragem, pentru ca s? ar?t?m tuturora c? opera pe care am îndeplinit-o nu are nevoie de prezen?a noastr? la guvern pentru a se impune oricui ar avea sim?ul r?spunderilor, ca temeiul trainic al organiz?rii statului"[19]. El a declarat c? Partidul Na?ional Liberal p?r?se?te guvernul „cu con?tiin?a senin? a datoriei îndeplinite"[20].

A?a cum în cadrul adopt?rii actului din 4 ianuarie 1926[21] pre?edintele Partidului Poporului, generalul Alexandru Averescu[22], sus?inuse cu hot?râre punctul de vedere al regelui Ferdinand I ?i al lui Ion I.C. Br?tianu, drumul s?u spre putere fusese, astfel, asigurat[23]. La 30 martie 1926, Alexandru Averescu a fost chemat la Palat ?i îns?rcinat cu formarea unui nou guvern. Deja, în ziua urm?toare, ziarele anun?au c? „Regele a chemat la putere pe dl. general Averescu, ?eful Partidului Poporului", c?, respectiv, „criza de guvern e terminat?"[24]. Aceea?i publica?ie men?iona c? „nu aceasta a fost solu?ia care ne-a p?rut nou? cea mai potrivit?", c? „?tirea a produs mare senza?ie, deoarece toat? lumea credea c?, anun?ând regelui c? au ?i o list? comun?, partidele Na?ional ?i ??r?nist ?i-au asigurat venirea la putere"[25]. „Întrucât partidele Na?ional ?i ??r?nesc se declaraser? gata s? prezinte o list? comun?, - men?iona Traian Vlad, - se impunea concluzia c? un guvern, care ar fi expresia a dou? partide tari, s-ar prezenta mai solid decât eventualul guvern al unuia singur din cele trei partide, mai cu seam? dac? ar mai fi vorba ?i de cel mai slab"[26].

Oricum, dincolo de diversele calcule politice vehiculate în acele zile ?i senza?ia produs? de nominalizarea generalului Alexandru Averescu, la 30 martie 1926 regele Ferdinand I a emis decretul-lege de învestire a noului guvern ?i, în a?a mod, cel de al doilea Consiliu de mini?tri prezidat de viitorul mare?al al României, î?i începea activitatea. A?a cum pe bun? dreptate s-a afirmat, dac? în 1920, prezen?a la guvern a generalului Al. Averescu a fost justificat? de evolu?ia situa?iei interne ?i de necesitatea unei verific?ri a noului curent politic, ap?rut dup? r?zboi, în 1926, guvernarea sa a fost determinat? de circumstan?ele în care se impunea o refacere a liberalilor, uza?i de cei patru ani petrecu?i în fotoliile ministeriale[27].

Din punct de vedere politic, noul guvern a fost creat din membri ai Partidului Poporului, la care s-a ad?ugat ?i „grupul Goldi?", compus din mini?trii Vasile Goldi?, Ion Lupa? ?i Ion Lapedatu, din Partidul Na?ional. Fo?tii progresi?ti erau reprezenta?i de ministrul Ion Mitilineu[28]. Considerat pe provincii istorice, guvernul generalului Al. Averescu con?inea 5 ardeleni („grupul Goldi?", Octavian Goga ?i Petru Groza), un bucovinean ?i un basarabean. Din fostul guvern averescan mai f?cuser? parte Oct. Goga, P. Negulescu, generalul V?leanu, Cudalbu, Trancu-Ia?i, Sergiu Ni??, Petru Groza ?i Dr. Popovici. Dintre fo?tii mini?tri averescani lipseau, de aceast? dat?, I.C. Atanasiu ?i generalul R??canu. D. Petrovici fusese preconizat pentru portofoliul lucr?rilor publice; refuzând îns? acea demnitate, a fost numit ministru de stat f?r? portofoliu, iar P. Groza, destinat s? fie ministru al Ardealului, a luat lucr?rile publice[29].

În noul guvern al generalului Al. Averescu, erau pentru prima oar? mini?tri Ion Lupa?, Ion Lapedatu ?i generalul Mircescu. Ion Lupa? era preot ortodox ?i profesor de istorie la Universitatea din Cluj. Se f?cuse cunoscut prin mai multe articole cu caracter istorico-literar, publicate în „Adev?rul literar" ?i, uneori, în foiletoanele „Adev?rului politic". Ion Lapedatu era frate geam?n cu Alex. Lapedatu, ministru al Cultelor în guvernul liberal. Ion Lapedatu fusese secretar general la resortul finan?elor din Consiliul Dirigent, avea o temeinic? cultur? financiar? ?i reprezentase România în repetate rânduri în diverse delega?ii mixte, din str?in?tate, pentru chestiuni financiare. A?a cum remarca C. Argetoianu în memoriile sale, Ion Lapedatu „era observatorul ?i agentul lui Vintil? Br?tianu"[30].

Cu referire la noul pre?edinte al Consiliului de Mini?tri, acesta era militar de carier?, legându-?i numele de marea epopee na?ional? a luptelor de la M?r??e?ti, în care s-a ilustrat Armata a 2-a, comandat? de el[31]. Devenit ulterior mare?al al României (14 iunie 1930), Alexandru Averescu intrase în via?a politic? târziu, la vârsta de 59 de ani. „Am intrat în politic?, - avea s? m?rturiseasc? el mai târziu, - împins de împrejur?ri; nici nu-mi trecea prin minte c?, într-o zi, voi juca în ?ara mea un rol politic pe care evenimentele din urma r?zboiului mi l-au rezervat"[32]. A?a cum pe bun? dreptate sus?ine dr. Marin Nedelea, lipsa unei preg?tiri ?i experien?e temeinice în materie de politic? „i-au marcat v?dit traiectoria politic?", reflectându-se, pân? la un punct, ?i în concep?iile sale, „expuse destul de parcimonios în relativ pu?inele cuvânt?ri, articole ?i declara?ii publice pe care presa le-a consemnat"[33]. Nu a fost o excep?ie, în aceast? privin??, nici cel de al doilea mandat al s?u de prim-ministru al României, în pofida experien?ei acumulate în cadrul primului mandat din 13 martie 1920 - 17 decembrie 1921.

Partidul Poporului condus de generalul Al. Averescu luase fiin?? prin transformarea fostei Ligi a Poporului, care fusese adus? ?i la guvernare, organizându-?i ramifica?ii în toate jude?ele României. Conform doctrinei sale oficiale, orientarea general? a Partidului Poporului era „servirea complexului tuturor intereselor poporului românesc"[34]. Partidul Poporului se declara „partid constitu?ional cu aplicarea strict? a dispozi?iilor constitu?ionale". Conform programului Partidului Poporului, un regim reprezentativ se putea da Statului prin asigurarea liberei exprim?ri a voin?ei cet??ene?ti, acordându-se aten?ie principiului reprezent?rii minorit??ilor; apoi, dezvoltarea con?tiin?ei cet??ene?ti, printr-o practic? scrupuloas? a regimului reprezentativ pentru toate clasele care s? aib? o real? reprezentan?? în Parlament. Se mai credea necesar? l?rgirea reprezent?rii profesionale în Senat ?i introducerea ei în alc?tuirea Adun?rii Deputa?ilor. În urma aplic?rii legii pentru reforma administrativ?, Partidul Poporului considera necesare anumite modific?ri în economia acelei legi, pentru a se împiedica abuzurile de autoritate ?i pentru descongestionarea autorit??ii centrale de chestiunile de interes local, prin aplicarea principiului descentraliz?rii. Autoritatea central? urma s? se men?in? numai în rolul de supraveghetor al ideii de Stat unitar. Stabilitatea func?ionarilor administrativi urma s? se realizeze prin punerea în acord a dispozi?iilor din legea de unificare administrativ? cu cele ale legii de armonizare a salariilor; unificarea legislativ? judiciar? trebuia realizat? cât mai grabnic, spre a da tuturor provinciilor Regatului o legisla?ie unitar?, întemeiat? pe tradi?iile, nevoile ?i spiritul timpului[35].

Relativ la schimbarea cabinetului din România, ziarul francez „Le Temps" scria: „Guvernul Averescu va avea probabil un caracter tranzitoriu ?i misiunea de a proceda la facerea alegerilor generale, care vor decide orientarea definitiv? a noii politici române?ti"[36]. Acela?i ziar constata c? Ion I.C. Br?tianu fusese pân? la cap?t st?pânul situa?iei: „D-sa a realizat programul ce-l fixase, program de o deosebit? importan??, care a consolidat organizarea României Mari, înf?ptuit? în urma marelui r?zboi. Cabinetul Averescu, precum ?i oricare alt cabinet viitor, nu va putea urma alt? politic? extern? decât cea dus? de cabinetul Br?tianu. Criza din România are caracterul unei crize de cre?tere. Dl Br?tianu a pus baze solide dezvolt?rii României Mari. Poporul român p??e?te acum o etap? important?; lui îi revine s?-?i spun? cuvântul prin ce metode ?i mijloace politice în?elege s?-?i îndeplineasc? dezvoltarea"[37]. În acela?i aspect al schimb?rii cabinetului de mini?tri din România, ziaristul Gauvain scria în „Journal des Débats": „Dl Br?tianu nu a voit s? prezideze alegerile generale spre a nu fi acuzat c?-?i va fi f?cut majorit??i docile, îns?rcinarea dat? dlui general Averescu de a forma cabinetul se explic? prin diviziunea ce a domnit în rândurile opozi?iunii. Criza s-a dezlegat cu rapiditate anormal?. Dac? guvernul generalului Averescu în?elege datoria sa, el va procura României alegeri cu adev?rat libere"[38].

A?a cum cu doar dou? zile înainte de numirea generalului Al. Averescu pre?edinte al Consiliului de Mini?tri fusese adoptat? o nou? lege electoral? (27 martie 1926)[39], guvernul s?u a fost cel dintâi beneficiar al respectivei legi, creându-?i, în urma alegerilor generale din mai 1926, o confortabil? majoritate parlamentar?[40]. Din chiar momentul învestirii sale, noul pre?edinte al Consiliului de Mini?tri a dat asigur?ri privind continuitatea politicii interne ?i a celei externe urmat? de guvernul Br?tianu. Pe plan extern, România r?mânea „credincioas? leg?turilor cu marii alia?i ?i va face toate sfor??rile pentru a putea asigura pacea. Cu to?i vecinii, f?r? deosebire, se va urma o politic? de bun? în?elegere"[41]. Nu se f?cea un secret din faptul c?, fa?? de Italia, în special, „se va inaugura o politic? de amici?ie mult mai pronun?at? ca pân? acum, tinzându-se la netezirea asperit??ilor" dintre cele dou? ??ri. Se da asigur?ri c? „neîntârziat se va l?muri problema ce pân? acum n-a fost elucidat? ?i anume aceea privitoare la semnarea tratatului asupra Basarabiei", iar, „cu anumite condi?iuni, Italia va da o solu?ie favorabil?[42].

Dac? în martie 1920, Liga Poporului, lipsit? de un program de guvernare, ajungea la conducerea ??rii în virtutea unei popularit??i necunoscute înc? vie?ii politice române?ti, sprijinit? doar pe câteva principii programatice, în martie 1926, se putea afirma c? noua succesiune guvernamental? se întemeia pe un program care-?i propunea îndrumarea economic?, social? ?i politic? a ??rii[43]. Cu toate acestea, atât într-un caz, cât ?i în cel?lalt, schimbarea de guvern nu s-a prevalat de existen?a sau con?inutul programului de guvernare, ci în func?ie de diverse calcule politice. Conform programului guvernului f?cut public, o aten?ie deosebit? se acorda capitolului privitor la politica economic?. Guvernul Averescu se pronun?a categoric pentru cooperarea capitalului str?in, relevând necesitatea facilit?rii în diverse moduri a intr?rii lui în ?ar?. Se preconiza contractarea unor împrumuturi externe, menite s? contribuie la refacerea economiei ?i îndeosebi a mijloacelor de comunica?ii[44]. În domeniul finan?elor, guvernul Averescu î?i propunea s? lucreze „nu în direc?ia revaloriz?rii leului, cum a preconizat dl Br?tianu, ci pentru stabilizarea valutei". Prin modificarea taxelor vamale, urmau s? se fac? „toate sfor??rile" pentru asigurarea bunei dezvolt?ri a comer?ului ?i industriei[45]. Un punct important în programul guvernului Averescu l-a constituit anun?ul de revizuire a împropriet?ririlor, f?cându-se aluzie în special la cele realizate sub fostul guvern. Astfel, din ini?iativa noului guvern, s-a adoptat legea pentru împropriet?rirea f?r? plat? a ofi?erilor decora?i cu Ordinul „Mihai Viteazul" cu loturi individuale inalienabile ?i indivizibile de 25 jug?re în Ardeal sau 25 ha în restul ??rii, „de preferin?? pe frontier?"[46].

În domeniul înv???mântului, noul guvern se angaja s? garanteze „posibilit??ile de cultur? pentru toat? lumea ?i r?spândirea culturii la sate". În problema minorit??ilor, guvernul Averescu pornea de la convingerea c? libera dezvoltare a minorit??ilor nu sl?bea statul ci, dimpotriv?, îl consolida ?i mai mult: „acest principiu de baz? este o indica?ie c? orice gând de persecu?ii etnice este exclus"[47]. În sfâr?it, armata român? f?cea obiectul unei preocup?ri speciale a guvernului, toate eforturile urm?rind înt?rirea ei. Aflat în întregime la discre?ia liberalilor, noul guvern a recurs, mai cu seam?, la o serie de m?suri cu caracter economic - reorganizarea conducerii C.F.R., stabilirea unui nou tarif vamal[48] ?i, nu în ultimul rând, ameliorarea st?rii economice a Basarabiei. Astfel, în chiar ziua numirii generalului Alexandru Averescu în calitate de prim-ministru, noul ministru de Externe Jean Mitilineu se afla la Chi?in?u, pentru a prezida ?edin?a consiliului de administra?ie al „B?ncii Basarabiei". La întrebarea coresponden?ilor privind solu?ia pe care noul guvern urma s? o dea crizei economice din Basarabia, Mitilineu a r?spuns c?, „deocamdat? nu poate declara mai mult decât c? Basarabia trebuie ?i va fi de-a pururi româneasc?"[49].

În urm?toarele zile s-a anun?at chiar hot?rârea de inaugurare a „unei noi ere în Basarabia", prin „civilizarea administra?iei de peste Prut"[50], dar ?i prin m?suri de ameliorare radical? a situa?iei din Basarabia[51]. O comisie special? prezidat? de secretarul general al Ministerului muncii, G. Ple?oianu, a decis, în ?edin?a din 22 aprilie 1926, ca prin intermediul cooperativelor s? se distribuie în Basarabia 440 de vagoane de porumb[52], pentru ca în ?edin?ele urm?toare sistemul de ajutoare s? fie extins ?i diversificat[53], iar prim-ministrul Al. Averescu efectuând ?i o vizit? de documentare în jude?ele sudice ale provinciei[54].

La modul general, guvernul Averescu a urm?rit s? ob?in? o îmbun?t??ire a situa?iei social-economice a României, aplicând dou? solu?ii radicale: a) suportarea, printr-un buget echilibrat, a sarcinilor în valut? forte ?i b) stingerea succesiv? a sarcinilor interne, contractate în moned? depreciat?[55]. A fost ini?iat? o apropiere politic? de Italia, iar în plan intern s-au încercat o serie de m?suri menite s? diminueze for?a finan?ei liberale, creându-se un sistem de credite agricole, precum ?i contractându-se un împrumut în Italia[56].

- Va urma –

-----------------------------------------------
[18] Br?tianu, Ion I.C. (n. 20 august 1864, Florica, jud. Arge? – † 24 noiembrie 1927, Bucure?ti), prim-ministru al României între 29 noiembrie / 12 decembrie 1918 – 25 septembrie 1919; 19 ianuarie 1922 - 30 martie 1926; 22 iunie – 24 noiembrie 1927 (Marin Nedelea, Prim-mini?trii României Mari. Ideile politice, Casa de editur? ?i pres? „Via?a Româneasc?", F.l., 1991, p. 7-25.
[19] Ion Mamina, Ioan Scurtu, Guverne ?i guvernan?i (1916-1938), Silex, Cas? de Editur?, Pres? ?i Impresariat, Bucure?ti, 1996, p. 56.
[20] Ibidem.
[21] „Actul din 4 ianuarie 1926" - legile adoptate de Adun?rile Na?ionale Constituante întrunite ale României, prin care s-a luat act de solicitarea principelui Carol de a renun?a la prerogativele sale (Legea de renun?are a principelui Carol la succesiunea tronului). Mo?tenitorul tronului a fost proclamat principele Mihai, fiul lui Carol, instituindu-se o Regen??, - alc?tuit? din principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea ?i prim-pre?edintele Înaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie, George Buzdugan, - care s? exercite prerogativele suveranului în eventualitatea c? Mihai ar fi ajuns rege înainte de vârsta majoratului (18 ani) (Legea privitoare la instituirea Regen?ei). A fost modificat ?i Statutul Casei Regale, precizându-se c? cel care renun?a la calitatea de mo?tenitor al Coroanei nu mai f?cea parte din familia domnitoare (C. Hamangiu, Codul general al României. Vol. XV-XVI. Legi uzuale (1926-1929), Editura libr?riei „Universala", Alcalay & Co., F.a., Bucure?ti, p. 1003-1006).
[22] Averescu, Alexandru (n. 9 martie 1859, Ismail - † 3 octombrie 1938, Bucure?ti) – militar ?i om politic român. S-a n?scut la Ismail, fiind fiul unui ofi?er din armata rus?, Constantin Averescu, devenit ulterior institutor la Ia?i ?i Târgu Frumos. (Doru Dumitrescu, Mihai Manea, Mirela Popescu, Mica enciclopedie a Marelui R?zboi (1914-1918), Corint Educa?ional, Bucure?ti, 2014, p. 23-25).
[23] La începutul lunii iunie 1925, avusese loc o întrevedere secret? între Al. Averescu ?i Ion I.C. Br?tianu, încheiat? cu un acord: pre?edintele Partidului Na?ional-Liberal se angaja s? sprijine, „la momentul oportun", aducerea lui Averescu la putere, în timp ce ?eful Partidului Poporului urma s? promoveze la guvern o politic? de „continuitate" (Ioan Scurtu, Istoria României în anii 1918-1940. Evolu?ia regimului politic de la democra?ie la dictatur?, Editura Didactic? ?i Pedagogic?, Bucure?ti, 1996, p. 50).
[24] Traian Vlad, Sfâr?itul crizei. Noul guvern, în „Diminea?a", anul XXII, nr. 6952, joi 1 aprilie 1926.
[25] Constituirea guvernului Averescu. Jur?mântul noilor mini?tri, în „Diminea?a", anul XXII, nr. 6952, joi 1 aprilie 1926.
[26] Traian Vlad, Sfâr?itul crizei. Noul guvern, în „Diminea?a", anul XXII, nr. 6952, joi 1 aprilie 1926.
[27] Gh. I. Florescu, Partidul Poporului în perioada celei de a doua guvern?ri (martie 1926 – iunie 1927), în Anuarul Institutului de Istorie ?i Arheologie „A.D. Xenopol", Tom XIV, Editura Academiei RSR, Ia?i, 1977, p. 228.
[28] Caracteristica noului guvern, în „Diminea?a", anul XXII, nr. 6952, joi 1 aprilie 1926.
[29] Ibidem.
[30] C. Argetoianu, Memorii. Vol. V, Editura Machiavelli, Bucure?ti, 1995.
[31] Politics and political parties in Roumania. With 20 photographs and a genealogical tree, International referene library publishing Co., London, 1936, p. 402-403.
[32] Marin Nedelea, Prim-mini?trii României Mari. Ideile politice, Casa de editur? ?i pres? „Via?a Româneasc?", F.l., 1991, p. 36.
[33] Ibidem, p. 36-37.
[34] Const. Gr. C. Zotta, N. Tulceanu, Partidele politice din România. Istoricul ?i programele lor, Editura „Revistei Geniului", Bucure?ti, 1934, p. 86.
[35] Ibidem, p. 86-87.
[36] Presa francez? ?i schimbarea de guvern în România, în „Diminea?a", anul XXII, nr. 6953, vineri 2 aprilie 1926.
[37] Ibidem.
[38] Ibidem.
[39] „Monitorul Oficial", nr. 71, 27 martie 1926; Colec?ia Hamangiu, Codul general al României, legi ?i regulamente. Vol. XI-XII, Bucure?ti, 1926, p. 1054-1061.
[40] Marcel Ivan, Evolu?ia partidelor noastre politice în cifre ?i grafice, 1919-1932, Editura ?i tiparul Krafft & Drotleff, S.A., F.a., tab. 5b.
[41] I. Nedelea, Planurile viitorului guvern în politica extern? ?i în cea financiar?, în „Diminea?a", anul XXII, nr. 6953, vineri 2 aprilie 1926.
[42] Ibidem.
[43] Gh. I. Florescu, Partidul Poporului în perioada celei de a doua guvern?ri (martie 1926 - iunie 1927), în Anuarul Institutului de Istorie ?i Arheologie „A.D. Xenopol", Tom XIV, Editura Academiei RSR, Ia?i, 1977, p. 228.
[44] I. Nedelea, Programul guvernului, în „Diminea?a", anul XXII, nr. 6954, sâmb?t? 3 iunie 1926.
[45] Ibidem.
[46] Istoria Românilor. Vol. VIII: România Întregit? (1918-1940). Coord.: Ioan Scurtu, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 2003, p. 259-260.
[47] I. Nedelea, Programul guvernului, în „Diminea?a", anul XXII, nr. 6954, sâmb?t? 3 iunie 1926.
[48] Istoria Românilor. Vol. VIII: România Întregit? (1918-1940). Coord.: Ioan Scurtu, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 2003, p. 259.
[49] Ministrul Mitilineu la Chi?in?u, în „Diminea?a", anul XXII, nr. 6952, joi 1 aprilie 1926.
[50] „Dim.", Pro Basarabia, în „Diminea?a", anul XXII, nr. 6958, sâmb?t? 10 aprilie 1926.
[51] Chestia alegerilor în Consiliul de Mini?tri. Guvernul ?i situa?ia din Basarabia, în „Diminea?a", anul XXII, nr. 6958, sâmb?t? 10 aprilie 1926.
[52] Aprovizionarea Basarabiei, în „Diminea?a", anul XXII, nr. 6971, vineri 23 aprilie 1926.
[53] Ajutorarea Basarabiei. A doua ?edin?? a comisiei de aprovizionare, în „Diminea?a", anul XXII, nr. 6972, sâmb?t? 24 aprilie 1926; Ajutorarea Basarabiei. Noi dispozi?iuni. Vor fi ajutate ?i jud. Covurlui, Tutova, R.-S?rat ?i F?lciu, în „Diminea?a", anul XXII, nr. 6973, luni 26 aprilie 1926.
[54] Plecarea primului ministru în Basarabia, în „Diminea?a", anul XXII, nr. 6975, miercuri 28 aprilie 1926.
[55] I. Nedelea, Planurile viitorului guvern în politica extern? ?i în cea financiar?, în „Diminea?a", anul XXII, nr. 6953, vineri 2 aprilie 1926.
[56] Istoria României în date. Coordonator Acad. Dinu C. Giurescu. Edi?ia a III-a rev?zut? ?i ad?ugit?, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 2010, p. 393.

footer