Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Luni, 11 Iulie 2011 10:28
Buzatu GheorgheLumea contemporan? nu crede în miracole, de?i acestea, din când în când, totu?i survin... Precum, de exemplu, acordul formal existent actualmente, de?i fragil, între istorici sau comentatorii de pres?, de pe o parte, ?i politicieni, pe de alt? parte, în privin?a faptului de net?g?duit c? veacul care s-a încheiat recent a fost, înainte de orice, unul al mon?trilor. ?i în cursul c?ruia, se ?tie prea bine, pe scena politic? s-au putut întâlni, confrunta ori chiar colabora în unele moment, Lenin, Stalin ?i Hitler, Himmler ?i Beria, Molotov ?i von Ribbentrop, Goebbels ?i Jdanov ?.a., ?.a. În atare condi?ii, secolul al XX-lea a fost bântuit de totalitarisme, opuse democra?iei, în prima ordine fiind bol?evismul ?i na?ional-socialismul, care s-au condi?ionat reciproc în privin?a originilor, manifest?rilor, evolu?iilor ?i destinelor lor, realit??i ce finalmente s-au impus aten?iei unor prestigio?i istorici occidentali (Ernst Nolte, A. Bésançon, François Furet, Marc Ferro, Imanuel Geiss, Stéphane Courtois). Ei au stabilit semnul egalit??ii incontestabile între comunism ?i fascism, ambele responsabile deopotriv? de R?ul absolut care a zguduit veacul al XX-lea - Holocaustul brun ?i Holocaustul ro?u (Gulagul). Avantajele studiilor comparativiste în domeniul istoriei contemporane universale nu mai trebuie demonstrate, fapt pe care l-am relevat recent într-o sintez? consacrat? epocii 1919-1939. Revolu?ia bol?evic? triumf?toare din octombrie 1917, glorificat? vreme de decenii pân? la deform?ri grosolane de propaganda Kremlinului Ro?u , n-a dep??it în realitate specificul unei clasice lovituri de stat. Sub acest aspect, rândurile consacrate evenimentului de cunoscutul istoric german Ernst Nolte, o autoritate în materie, le consider?m pur ?i simplu magistrale: „Nici o alt? revolu?ie nu a sem?nat vreodat? mai pu?in cu o revolu?ie popular?, în care mari mase de oameni pornesc o lupt? încrâncenat? împotriva abuzurilor unui guvern însetat de putere: pe Nevski-Prospekt era larg deschis accesul pentru public, tramvaiele circulau, iar teatrele aveau toate locurile ocupate. Forma?iuni de trupe ?i deta?amente ale G?rzii Ro?ii, armata de partid a bol?evicilor, au ocupat fort?rea?a Petru ?i Pavel, la fel ?i podurile, cruci??torul a tras câteva salve, care n-au produs daune semnificative, trupele guvernamentale aflate în Palatul de Iarn? s-au retras în cea mai mare parte, pe neobservate, l?sând locul r?scula?ilor infiltra?i treptat ?i care au arestat Guvernul provizoriu, inclusiv pe mini?trii sociali?ti, chiar dac? nu ?i pe Kerenski, care a reu?it s? fug? la timp.

La deschiderea celui de-al II-lea Congres al Sovietelor se puteau citi afi?e care anun?au r?sturnarea Guvernului provizoriu, iar delega?ilor li s-a comunicat c? un nou Guvern provizoriu a fost constituit, din membrii partidului bol?evicilor, sub conducerea lui Lenin. Delega?ii socialist-revolu?ionarilor ?i ai men?evicilor au protestat vehement împotriva lu?rii pe cale ilegal? a puterii de c?tre un partid ce a pus Congresul în fa?a faptului împlinit ?i au p?r?sit sala, în timp ce Tro?ki le striga batjocoritor c? apar?in gropii de gunoi a istoriei. Prin urmare, Revolu?ia din Octombrie a fost, în realitate, în primul rând, puciul unui partid socialist îndreptat împotriva celorlalte partide socialiste ?i, nu în ultimul rând, împotriva inten?iilor Congresului Sovietelor, care s-ar fi conformat neîndoielnic dorin?ei covâr?itoare a maselor ?i ar fi constituit un guvern al sovietelor din partidele socialiste, cu excluderea burgheziei". A?adar, la 7 noiembrie 1917/25 octombrie 1917 stil vechi, g?rzile ro?ii au ocupat diferite puncte strategice din Capital?. În seara de 8 noiembrie, solda?ii din garnizoana Petrograd, marinarii din Kronstadt ?i g?rzile ro?ii muncitore?ti au luat cu asalt Palatul de Iarn? ?i i-au arestat pe membrii Guvernului provizoriu. Kerenski reu?i s? fug?. Congresul Sovietelor, în care bol?evicii erau majoritari, pun mâna pe putere ?i desemneaz? un Consiliu al Comisarilor Poporului – prezidat de Lenin, avându-i pe Tro?ki la Afacerile Externe ?i pe Stalin în Ministerul Na?ionalit??ilor. Astfel, Lenin conducea ?i Guvernul ?i Partidul, fiind recunoscut cea mai important? personalitate a noului regim din Rusia. În func?ie de desf??ur?rile petrecute, „revolu?ia a semnificat într-o m?sur? - va recunoa?te însu?i Lenin - un miracol. A fost - revine acela?i personaj - pur ?i simplu un miracol...". Din punctul de vedere al lui Lev Tro?ki, revolu?ia din 1917, a fost, din contr?, „tr?dat?". Dup? Michel Heller ?i Aleksandr Nekrici, „în 1917, Puterea, pe cât era de neputincioas?, a c?zut în dou? rânduri în Rusia, în urma unei simple busculade. În februarie ca ?i în octombrie, Guvernul a descoperit în momentul critic c? nu dispunea de nici un sprijin. Diferen?a dintre cele dou? revolu?ii a constat în faptul c?, în februarie, de vreme ce puterea ?arist? a fost r?sturnat? de explozia elementar? a nemul?umirii, în octombrie guvernul provizoriu a fost r?sturnat de c?tre un partid dirijat de un singur om (Lenin) care ?tia ce vrea, care era ferm convins c? încarna legile istoriei, singurul care asimilase complet doctrina lui Marx ?i Engels".

Dimpotriv?, potrivit Istoriei Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (versiunea oficial?, Moscova, 1959) nu se putea vorbi decât despre „imensa importan?? mondial? (sic!) a Revolu?iei din Octombrie", decurgând din „faptul c? ea a fost prima revolu?ie din lume care nu numai c? a dat poporului drepturi politice, dar i-a creat totodat? ?i condi?iile materiale pentru o via?? îmbel?ugat?. Teoria ?i practica construirii socialismului în URSS, care a început dup? victoria Marii Revolu?ii Socialiste din Octombrie, prezint? o importan?? enorm? pentru proletariatul interna?ional. ??rii sovietice i-a revenit sarcina s? deschid?, ea – cea dintâi, c?ile de trecere de la capitalism la socialism... Victoria Revolu?iei Socialiste din Rusia a confirmat în chip str?lucit for?a ideilor marxism-leninismului..." .
Sintetizând obiectivele noului regim, Heller ?i Nekrich, la care revenim, au relevat c? „prima sarcin? pe care Lenin a dat-o revolu?iei proletare a fost aceea de-a distruge Statul, de a desfiin?a aparatul de stat, cum spuneau marxi?tii. Aceast? distrugerea începuse deja înainte de 17 octombrie: la aceast? dat? armata era totalmente descompus?". Pentru liderii bol?evici, s-a impus în context supravie?uirea tân?rului „stat proletar", prin orice mijloace, dar în primul rând prin instaurarea ?i extinderea – dac? era posibil, ?i s-a dovedit c? a fost – a terorii la p?trat. În acest sens, un istoric avizat a observat: „Crezând cu fanatism în eficacitatea megaterorii, Lenin a privilegiat deschis func?ia represiv? a serviciilor secrete. În acest sens, el nu a f?cut referire la tradi?iile Kremlinului sub Ivan cel Groaznic, ci la Revolu?ia francez?. Astfel, liderul bol?evic descria, dup? cum urmeaz?, personalitatea celui care trebuia s? conduc? Poli?ia: <>" . ?i l-a aflat, f?r? dificultate, în persoana aristocratului polonez Felix Dzerjinski , c?ruia i-a încredin?at conducerea faimoasei „Comisii extraordinare" – CEKA, f?urit? la 20 decembrie 1917, predecesoarea, prin OGPU, NKVD ?i MVD, a teribilului KGB (1954-1991), care s-a „remarcat" sub comanda lui L. P. Beria ?i a succesorilor acestuia , cu to?ii criminali în serie, precum, de altfel, mai ales premerg?torii lor din anii '20-'30 în fruntea institu?iei .

În lupta pentru putere, declan?at? în anii '20, s-au aflat într-o acerb? concuren??, care a condus adeseori la crime inimaginabile, trei grup?ri de comuni?ti ru?i, ?i anume:
- gruparea de stânga, cel mai bine reprezentat? de Tro?ki, care sus?inea c?, în absen?a revolu?iei mondiale proletare, socialismul în Rusia era pierdut;
- gruparea de dreapta, condus? de un teoretician de seam?, Nikolai Buharin, care era de acord cu pozi?ia stângii, conform c?reia socialismul în Rusia depindea de revolu?ia mondial?, dar în final a ajuns la concluzia c?, întrucât o astfel de revolu?ie nu era de perspectiv? imediat?, guvernul sovietic nu mai trebuia s? for?eze pentru un ritm nerealist spre socialism, ci, mai degrab?, s? continue compromisul existent ?i s? amplifice NEP-ul;
- gruparea de centru, condus? de Stalin, a ajuns la concluzia c?, de?i revolu?ia mondial? nu p?rea s? devin? realitate, în contextul dat socialismul putea fi construit într-o singur? ?ar?, numaidecât în URSS.
Rezultatul luptei pentru putere, care s-a intensificat dup? moartea lui Lenin, a fost hot?rât de controlul mai puternic al lui Stalin asupra membrilor de partid. În fond, a?a cum s-a eviden?iat cu temei, aparatul de partid s-a relevat „arma lui Stalin, era o emana?ie a partidului, a c?rei natur? fusese dat? de Lenin" . În fapt, înc? de la al X-lea Congres al Partidului, din 1921, Lenin l-a impus pe Stalin, iar la cel de-al XI-lea Congres i-a transmis lui Stalin conducerea oficial? a partidului, promovându-l secretar general al partidului. Acest lucru, decis în secret, a fost anun?at într-un articol din „Pravda", la 4 aprilie 1922 . Ac?ionând din umbr?, ca secretar general al partidului, Stalin a reu?it s?-?i adune un grup puternic de adep?i, pentru a se opune lui Tro?ki. Mai mult, Stalin îi acuza pe oponen?ii s?i de frac?ionism ?i de f?râmi?area partidului, de ignorarea ?i chiar de înc?lcarea liniei politice a acestuia. Victoria final? a ob?inut-o Stalin la al XI-lea Congres al PC, care, la 27 decembrie 1927, a condamnat „toate devierile de la linia general? a partidului". Rivalii secretarului general ?i-au pierdut importan?a politic? sau au fost exila?i. Tro?ki însu?i a fost expulzat din Uniunea Sovietic?, în ianuarie 1929, pentru a fi apoi asasinat, în 1940 . Din 1917 pân? la sfâr?itul vie?ii lui Tro?ki, un lan? de rivalitate dur? ?i de lupt? ireconciliabil? i-a dezbinat ireversibil pe cei doi revolu?ionari pe care Lenin îi numise, în decembrie 1922, „conduc?tori excep?ionali" ai regimului.

Campania dur? a lui Stalin a fost sprijinit? în mare m?sur?, f?r? a-?i fi dat seama, chiar de Tro?ki. Acesta, retr?gându-se practic din via?a cotidian? ?i din sarcinile sale ?i p?strând t?cere în timpul dezbaterilor importante pe probleme de politic? curent?, i-a f?cut involuntar jocul lui Stalin. Mai mult el ?i-a supra-apreciat influen?a asupra oamenilor ?i popularitatea de care se bucura; a crezut tot timpul c? va triumfa dup? moartea lui Lenin ?i nu era preg?tit s?-?i accepte înfrângerea care se apropia ineluctabil . Dup? cum s-a observat chiar în epoc?, moartea lui Lenin în 1924 a adâncit conflictul Stalin-Tro?ki, conducând „pân? la o criz? de stat" . De?i Lenin prev?zuse, în testamentul s?u din 1922: „Rela?iunile dintre ace?tia doi cuprind, dup? p?rerea mea, mai bine de jum?tate din primejdia unei dezbin?ri a partidului". Totodat?, fondatorul statului comunist g?sea c? „Stalin e prea grosolan". A recomandat ca, în caz de abuz, georgianul s? fie înl?turat; dar, ?i în privin?a lui Tro?ki, Lenin se dovedise „impar?ial", l?sând câteva cuvinte cu mare greutate ?i au slujit de minune tuturor adversarilor s?i: „Trecutul s?u (al lui Tro?ki) nebol?evic nu-i o întâmplare (?!)". I. V. Stalin (1879-1953). „Triumful" lui I. V. Stalin pe linie de partid ?i de stat s-a dovedit, ceea ce în epoc? a sc?pat aten?iei, plin de grave consecin?e. Liderul sovietic, practic cu un deceniu înaintea lui Adolf Hitler, a f?urit un stat promotor al dictaturii bol?evice, omoloag? a unui fascism de stânga. La Moscova ?i la Berlin s-a instalat predominan?a absolut? a partidelor conduc?toare, P.C.U.S. ?i, respectiv, N.S.D.A.P., ambele regimuri ajungând s? practice genocidul - cel dintâi, de factur? social?, cel?lalt, de factur? na?ional? ?i apoi rasial? , de?i ambele au ac?ionat pe un „teren comun" - antisemitismul . Compara?ia între nazism ?i comunism - a observat Marc Ferro - s-a impus de la sine . Pentru Ernst Nolte, specialist de clas? în problemele fascismului european, distinc?iile între comunism ?i nazism, în ciuda tuturor aparen?elor, au fost ?i au r?mas minime, iar, în ordinea strict cronologic? a manifest?rii lor pe scena istoriei, cel dintâi nu numai c? l-a precedat pe cel de-al doilea, dar l-a ?i predeterminat. El conclude cu fermitate c?, „n?scut? din Primul R?zboi Mondial, revolu?ia rus? a bol?evicilor a însemnat evenimentul cel mai important ?i cel mai plin de consecin?e al secolului [al XX-lea], pentru c? a încercat, prin violen?? s? înf?ptuiasc? socialismul, a?adar un ideal str?vechi al omenirii, care, prin Marx ?i Engels, fusese adus la o form? modern?. Încercarea a e?uat pentru c? gândirea lui Marx ?i Engels a pus laolalt? lucruri incompatibile, precum unitatea lumii, familia, desfiin?area aparatului administrativ ?i materialismul. Îns? tentativa a dat multor oameni o mare speran??, iar în numero?i al?ii a trezit o ur? necunoscut? pân? atunci. Astfel s-a deschis calea pentru o contra-mi?care militant? care s-a putut sprijini pe for?a înc? nesl?bit? a na?ionalismului ?i a dat na?tere unei ideologii mai mult pe presupuneri ?i postulate, decât pe speran?e ?i convingeri, o ideologie care în practic? s-a dovedit la fel de mult ca ?i sistemul bol?evic, chiar dac? în alt mod, o <>. În felul acesta, conchide Ernst Nolte, perioada dintre 1917 ?i 1945 n-a devenit epoca revolu?iei mondiale proletare, a?a cum crezuse Lenin, ci epoca fascismului ?i a r?zboiului civil european între na?ional-socialismul radical-fascist al Germaniei ?i bol?evismul Uniunii Sovietice"

Este, se impune s? preciz?m acest lucru, o concluzie fundamental? , în m?sur? s? deschid? largi perspective studiilor de istorie contemporan? universal?.
În anii '30, politica stalinist? de represiune înregistreaz? culmi neatinse o dat? cu a?a-numita Marea Teroare, soldat? cu exterminarea întregii opozi?ii din Partid, ?i nu numai, dar ?i cu asumarea unor puteri dictatoriale de c?tre „?arul Ro?u" de la Kremlin. Aceast? epurare a opozan?ilor - mai ales a celor din Partid – a început în decembrie 1934, cu asasinarea unuia dintre liderii comuni?ti din Leningrad, Serghei Kirov , pentru a se intensifica necontenit din 1936 pân? în 1938 . A urmat o epurare în rândurile Partidului, prin înscenarea a trei mari procese publice, în cursul c?rora au fost... denun?a?i 16 lideri bol?evici, printre care Zinoviev ?i Kamenev - în 1936, al?i 17 - în 1937 ?i înc? 21 - în 1938, inclusiv Buharin ?i Rîkov. Cele mai multe dintre acuza?ii erau de asociere cu Tro?ki, de conspira?ii contrarevolu?ionare, de sabotaje ?i de alian?e cu du?manii din str?in?tate. To?i au primit pedeapsa cu moartea. Epurarea s-a îngem?nat cu teroarea ?i a continuat s? se extind?, ajungând a cuprinde toate organiza?iile de partid ?i toate ramurile guvernamentale ?i institu?iile supreme, dar, nu mai pu?in, armata - în care mare?alul Tuhacevski ?i al?i ?apte comandan?i de armat? au fost executa?i - ?i îns??i poli?ia politic?. Num?rul total al celor aresta?i de poli?ia politic? a fost estimat la cel pu?in opt milioane de persoane. C?tre sfâr?itul acestor ac?iuni, conducerea NKVD a fost preluat? de Lavrenti Beria, un georgian de-al lui Stalin. footer