Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Maior Dr. Luiza Rotaru   
Miercuri, 16 Mai 2018 22:12

Mr. Dr. Luiza RotaruIntrarea României în r?zboi la 22 iunie 1941 a constituit un moment fundamental în istoria contemporan? româneasc?. Pornind de la obiectivul românesc al angaj?rii militare a ??rii al?turi de Germania împotriva U.R.S.S., cel al eliber?rii teritoriilor r?pite ?i reîntregirea na?ional?, aproape întreg e?ichierul politic s-a situat de partea puterii reprezentat? de Conduc?torul Statului care, pe propria-i r?spundere, pe baza în?elegerii cu Hitler, a declarat „r?zboiul sfânt", angajând ?ara în cea mai mare conflagra?ie a secolului al XX-lea. În raport cu evolu?ia ac?iunilor militare al?turi de Germania în perioada analizat?, asist?m ?i la o diferen?iere a atitudinii opozi?iei în ansamblul ei fa?? de politica generalului Ion Antonescu, atât cea intern?, pus? f?r? echivoc în slujba sus?inerii eforturilor de r?zboi, cât ?i cea extern?, alinierea f?r? nici un fel de rezerve al?turi de Ax?, de Germania în primul rând. Pe m?sura derul?rii evenimentelor miliare, comunicarea putere - opozi?ie s-a conturat tot mai evident, îmbr?când formele cunoscute înc? din capitolele anterioare, mai blând? ?i chiar de adeziune ?i sus?inere f?r? echivoc a puterii în primele luni de r?zboi, mai aspr? ?i chiar intransigent? în anii urm?tori, când armatele române au fost duse în str?fundurile teritoriilor ruse?ti al?turi de cele germane ?i mai ales dup? catastrofa de la Stalingrad.

În prima parte a campaniei militare, 22 iunie-26 iulie 1941, care a avut drept rezultat eliberarea na?ional?, majoritatea societ??ii române?ti s-a al?turat puterii politice, aprobând ?i sus?inând participarea la r?zboi. A existat doar o infim? opozi?ie fa?? de r?zboiul declan?at împotriva U.R.S.S., condamnând angajarea ??rii într-un r?zboi eliberator, cea prestat? de minusculul partid comunist, obedient Moscovei ?i directivelor Cominternului.
În perioada urm?toare eliber?rii Basarabiei, Bucovinei de Nord ?i ?inutul Her?a ?i ie?irii for?elor române peste Nistru, opozi?ia se radicalizeaz? treptat, prin forme dintre cele mai diversificate (memorii, scrisori, manifeste, pres?) adresându-se puterii ?i cerând încetarea r?zboiului al?turi de Germania, re?inerea în ?ar? a armatelor, declan?area ac?iunilor pentru a reîntregi ?ara ?i la vest, prin realipirea Transilvaniei de nord ?i ulterior, apelul la anglo-americani pentru a conserva statutul politico-teritorial al ??rii reîntregite. Vehemen?a opozi?iei se accentueaz?, mai ales dup? momentul Stalingrad (toamna 1942 - iarna 1943), când dup? dezastrul armatelor româno-germane în Cotul Donului ?i Stepa Calmuc?, înfrângerea Germaniei devine evident? ?i, în scopul salv?rii ??rii la insisten?ele Mare?alului Ion Antonescu de a continua r?zboiul al?turi de Ax?, for?ele din opozi?ie se coaguleaz?, indiferent de ideologie, pentru înl?turarea guvernului antonescian, desprinderea României de Ax? ?i al?turarea Na?iunilor Unite, ceea ce se va realiza prin lovitura de stat de la 23 august 1944.

Premisele consensului putere - „opozi?ie na?ional?" conturat imediat dup? intrarea ??rii în r?zboi ?i ale intensific?rii comunic?rii în scopul atingerii ?elului comun - eliberarea na?ional? - sunt anterioare declan??rii opera?iilor militare. „Un r?zboi contra intereselor na?ionale - sus?ineau liderii P.N.L. ?i P.N.?. - nu era r?zboiul purtat pentru eliberarea Basarabiei, a nordului Bucovinei sau a Ardealului, ci al?turi de Germania, în ori condi?ii, împotriva Marii Britanii". Înc? din februarie 1941, adresându-se generalului Ion Antonescu, Constantin I.C.Br?tianu, în scrisoarea deja analizat? de noi în capitolele anterioare, scria: „Singurul r?zboi admisibil pentru România, ar fi acela pentru reluarea teritoriului pierdut" , iar liderul P.N.?. - Iuliu Maniu, dup? cum semnalau organele de informa?ii înainte de intrarea ??rii în r?zboi, la 10 mai 1941 a organizat o întrunire cu colaboratorii cei mai apropia?i: Ion Mihalache, dr. N.Lupu ?i Mihai Popovici, pentru a stabili atitudinea ce trebuia adoptat? în cazul unui r?zboi germano-sovietic cu participarea României.

În urma exprim?rii pozi?iilor la aceast? consf?tuire, s-a hot?rât: „Gruparea na?ional-??r?nist? nu va participa la o forma?ie guvernamental? în împrejur?rile actuale: în cazul unui r?zboi, personalit??ile proeminente din partid vor r?mâne în rezerv?, urmând a se examina dac? este cazul s? se desemneze într-un cabinet de r?zboi, personalit??i de mâna a doua; Ion Mihalache va participa la guvern". Precizarea este cu atât mai necesar? cu cât, chiar cu câteva zile înaintea declan??rii ofensivei germano-române, dup? cum ne informeaz? Mihai Antonescu, Conduc?torul Statului, din dorin?a de a accepta ?i chiar c?uta rela?ii de conlucrare, cooperare, de a dialoga cu for?ele democratice, a încercat s? fac? un guvern de Uniune Na?ional?, în vederea purt?rii r?zboiului contra Uniunii Sovietice. În acest scop, generalul Ion Antonescu a convocat la o întâlnire pe Ion Mihalache ?i George Br?tianu, prin care a transmis propunerea sa lui Iuliu Maniu ?i Dinu Br?tianu. Prin acelea?i persoane, adresându-se lui Ion Antonescu, atât Maniu, cât ?i Br?tianu, au refuzat oferta, preferând s? r?mân? în rezerv?, pentru cazul când Germania va pierde r?zboiul. Nici unul, nici cel?lalt nu au formulat îns? nici o opunere formal? sau de fapt la intrarea în r?zboi. Aceast? informa?ie important? privind contactele directe dintre putere ?i opozi?ie, este confirmat? mai târziu de Ion Mihalache, care la 12 mai 1946, într-un memoriu adresat pre?edintelui Tribunalului Poporului, prin care cerea s? fie audiat ca martor în ap?rarea lui Ion Antonescu. El scria: „Cu câteva zile înainte de declan?area r?zboiului, am fost chemat de domnii Ion ?i Mihai Antonescu spre a-mi propune s? intru în guvern ca vicepre?edinte sau chiar pre?edinte al Consiliului. Cu acest prilej, am aflat c? Germania va declara în curând r?zboi Sovietelor ?i c? România va merge al?turi de Germania". Era ?i aceasta o form? concret? a dialogului putere - opozi?ie, în condi?iile apropierii momentului hot?râtor în care ?ara urma s? fie angajat? pentru reîntregirea fruntariilor.

Faptul c? Iuliu Maniu, înc? recunoscut ca ?ef al opozi?iei democratice, nu a dat curs propunerilor sale, neacceptând participarea la guvernare a lui Ion Mihalache, a provocat reac?ia dur? a lui Ion Antonescu, concretizat? într-o scrisoare de r?spuns în 57 de pagini, la memoriile repetate ale liderului ??r?nist din 4 decembrie 1940, 27 februarie ?i 4 aprilie 1941, înmânat? pe drumul anevoios al r?zboiului, de reîntregire al?turi de Germania, la 21 iunie 1941. R?spunzând rând pe rând tuturor acuzelor cuprinse în cele trei memorii ale lui Iuliu Maniu, Ion Antonescu a trecut în revist? întreaga conduit? politic? a democra?iei române?ti ?i modul în care el preconiza organizarea de stat ?i destinul României. „Din memoriile prezentate, rezult? c? dumneavoastr? sunte?i ?i ast?zi pentru un regim democratic constitu?ional - îi transmitea Ion Antonescu lui Maniu - ?i pentru libert??i cet??ene?ti în politica intern?, precum ?i pentru vechile noastre leg?turi interna?ionale, al?turi de puterile democratice occidentale, în ceea ce prive?te orientarea extern?. Prin lovitura de stat din 6 septembrie, eu am rupt-o îns? total ?i definitiv cu aceste sisteme. În politica intern? reprezint un regim de autoritate, iar în politica extern? sunt ?i r?mân al?turi de puterile Axei, având convingerea c? interesele actuale ?i cele permanente ale României pot fi servite numai cu o asemenea orientare". La preluarea puterii, preciza Antonescu, am g?sit ?ara într-o situa?ie tragic? ?i aceasta datorit? nefastei guvern?ri a partidelor politice, inclusiv P.N.?.

Calificând rosturile partidelor politice, a c?ror activitate legal? o invoca Maniu, Antonescu îi explic? interlocutorului s?u c? „principala preocupare a partidelor noastre, mai ales de la Unire încoace, a fost c?p?tuiala partizanilor, fie c? erau la putere, fie în opozi?ie, dac? aveau influen??. Dac? de ochii lumii, în fa?a Parlamentului s-au dat ?i înver?unate lupte ideologice, în schimb politicienii se în?elegeau de-a valma când era vorba s?-?i creeze situa?ii nemeritate, s?-?i satisfac? ambi?iile ?i vanit??ile. De pagub? au r?mas întotdeauna bugetul statului ?i morala public?". Antonescu se pronun?? dur, afirmând c? r?d?cinile anarhiei ce amenin?? s? pr?bu?easc? via?a statului sunt a se c?uta în activitatea fostelor partide politice, care au dat frâu liber poftelor ?i f?r?delegilor, chiar ?i crimelor nepedepsite care au început s? p?teze analele noastre politice, înc? din epoca regimului democratic, fiind sporite, apoi ?i întov?r??ite de abjecte ac?iuni morale sub regimul autarhic a lui Carol II. Acest regim a fost suficient de bine servit de oamenii fostelor partide, f?r? ca acestea s? fi operat o reac?iune masiv? purificatoare. Antonescu acuza, apoi Garda de Fier, c? a alunecat ?i ea pe calea politicianismului, ajungând dintr-o mi?care de regenerare a vie?i noastre publice ?i na?ionale, o organiza?ie de competitori de situa?ii, cu mijloace teroriste ?i cu scopuri politicianiste.

În acest context, Antonescu justific? superioritatea regimului autoritar care exclude principial jocul partidelor politice, f?când apel la for?ele creatoare ale na?iunii pe care le pune în serviciile colectivit??ii, într-o organizare unitar? în care s? se încadreze ?i activitatea politic?, dar într-o form? care s? exclud? vechile moravuri ?i s? aduc? la maximum de folos afacerile de stat. Cum politica de pân? acum - spunea Antonescu - a alterat moravurile oamenilor, i-a învr?jbit ?i le-a corupt caracterul, de aici înainte, numai prin unirea elementelor de valoare na?ionale ?i ale Patriei se pot îndrepta lucrurile. El chema opozi?ia la dialog, în vederea regener?rii for?elor ?i a contribu?iei acesteia la solu?ionarea problemelor ??rii. Prin guvern de uniune na?ional?, el preconiza „topirea" tuturor energiilor na?ionale, indiferent de partidele c?rora apar?in, angajate într-un scop unitar. La fel de nociv? i se p?rea generalului ?i activitatea partidelor politice în privin?a problemelor economice, pe care considera c? regimul s?u le poate rezolva numai prin românizarea economiei prin exproprierea evreilor ?i o „colaborare" româno-german? care se impune nu numai din considera?ii politice, cât mai ales pentru a sus?ine suportul economic al României în conjunctura anilor tr?i?i.

Ampl? este în scrisoarea ?i aser?iunea Generalului privind politica extern?. Orientarea spre ??rile Axei era justificat?, astfel încât s? se în?eleag? c? în noul context geopolitic, România nu putea r?mâne la vechile leg?turi, când marile puteri democratice nu ?i-au putut asigura nici propria existen??. „Continuarea politicii al?turi de Anglia - spunea el - ne-ar fi dus la o total? pr?bu?ire. [...] În spa?iul politic în care ne afl?m, singurele for?e reale în prezent au r?mas deci Germania ?i Rusia". Politica al?turi de Rusia era în concep?ia lui Antonescu, anticomunist convins, o imposibilitate moral? ?i de fapt. Imposibilitate moral? din cauza loviturilor pe care le-am primit ?i a amenin??toarelor tendin?e de expansiune ruse?ti ?i imposibilitate de fapt, întrucât toate încerc?rile f?cute ?i în trecut de guvernele române?ti, de a realiza o apropiere de U.R.S.S. au r?mas f?r? rezultat. „Ca urmare - transmitea Antonescu liderului P.N.?. - am adoptat de la început, f?r? ?ov?ire, o orientare politic? extern? precis? (al?turi de Ax? - n.n.) pe care în?eleg s-o urmez cu loialitate ?i cu toat? sinceritatea, fiindc? este singura are în situa?ia politic? de azi a României, corespunde intereselor ei vitale ?i poate îndrept??i împlinirea aspira?iilor noastre na?ionale".

Scrisoarea lui Antonescu l-a bulversat pe Iuliu Maniu. Precipitarea evenimentelor ?i intrarea ??rii în r?zboi l-au determinat îns? s? amâne r?spunsul, concentrându-se pe atitudinea ce trebuia adoptat? în noua conjunctur?. Chiar în ajunul intr?rii ??rii în r?zboi, la 22 iunie, ?efii celor dou? partide din opozi?ia democrat?, P.N.?. ?i P.N.L. au încheiat un acord prin care l?sau generalului Antonescu întreaga r?spundere pentru a decide. Mai mult, la acea întrunire, doi dintre conduc?torii de frunte ai celor dou? partide, Ion Mihalache (P.N.?.) ?i Gheorghe Br?tianu (P.N.L.) s-au declarat de acord cu participarea la r?zboi. Dup? declan?area ostilit??ilor militare al?turi de Germania, ca urmare a hot?rârii univoce a generalului, f?r? nici o consultare a altor segmente ale societ??ii române?ti, cu atât mai pu?in a opozi?iei, a urmat o lun? în care pe front, armatele române (Armata 3 ?i Armata 4) ?i Armata 11 german?, sub comanda direct? a generalului Ion Antonescu, în cadrul grupului de armate ce-i purta numele, s-a acoperite de glorie în luptele pentru eliberarea Basarabiei ?i Bucovinei de nord.

Ion Antonescu aflându-se mai mult pe front, a?a cum rezulta din Jurnalul s?u recent publicat de domnul profesor Gheorghe Buzatu, nu a mai avut posibilitatea s? comunice direct cu opozi?ia. Zilnic îns?, primea un Buletin informativ elaborat de Serviciul Centraliz?rii Informa?iilor din cadrul Secretariatului General al Guvernului, în care erau sintetizate informa?iile primite de la Serviciul Special de Informa?ii (S.S.I.), Centrul de Radio-Ascultare „Radar", Ministerul de Interne (Direc?ia General? a Poli?iei, Prefectura Poli?iei Capitalei, Inspectoratul General al Jandarmeriei), privind pozi?ia ?i activitatea for?elor politice mai mult sau mai pu?in ostile politicii regimului antonescian, de angajare a României al?turi de Germania în r?zboiul împotriva U.R.S.S., pentru eliberarea Basarabiei ?i Bucovinei. Din buletinele studiate rezulta c? de?i interzise prin lege, partidele ?i grup?rile politice au continuat s?-?i dezvolte o activitate divers?, chiar dac? nu public?, cu consim??mântul tacit al autorit??ilor care le-au ?inut permanent sub observa?ie. ?tirile din buletinele informative se refereau în general, la diverse întâlniri, ac?iuni ori opinii ale diver?ilor lideri politici, confirmând evolu?ia ?i modific?rile de atitudine ale acestor for?e politice, în raport cu cursul evenimentelor politico-militare pe plan intern ?i interna?ional.

Prezentate zilnic, atât generalului Ion Antonescu, cât ?i lui Mihai Antonescu, con?inând în special informa?ii axate aproape exclusiv pe activitatea for?elor politice din opozi?ie, ?i aceste documente pot fi considerate ca forme ale comunic?rii putere politic? opozi?ie, atâta timp cât reprezenta principala surs? de informare a organelor puterii, cu privire la ac?iunile ?i opiniile liderilor celor mai importante forma?iuni politice aflate în opozi?ie.
Cel mai atent ?i frecvent s-au aflat în vizorul organelor de informa?ii ale puterii, în aceast? comunicare indirect? P.N.?. ?i P.N.L. datorit? importan?ei lor în e?ichierul politic românesc ?i a influen?ei pe care o aveau în rândul opiniei publice. Faptul c? autorit??ile nu au luat m?suri pentru a le împiedica activitatea, demonstreaz? c? aceste for?e politice era privite, a?a cum de altfel ?i ele se considerau ca o posibil? alternativ? la guvernare pentru a scoate ?ara din impas, într-o situa?ie în care guvernul în func?iune, ar fi trebuit s? p?r?seasc? scena politic?. ?i în timp ce sub comanda generalului Ion Antonescu, armata român? desf??ura victorios campania pentru eliberarea Basarabiei ?i Bucovinei, partidele din opozi?ie î?i intensificau în interior ac?iunile pentru precizarea pozi?iei ?i mai ales aducerea acesteia la cuno?tin?a puterii politice.

La 24 iunie, într-o consf?tuire a frunta?ilor P.N.L., s-a hot?rât suspendarea oric?rei activit??i a partidului, „na?ional-??r?ni?tii urmând a sprijini pe plan intern ac?iunea Conduc?torului Statului în lupta pentru întregirea hotarelor din Est". ?i ca o clar? exprimare în privin?a relu?rii comunic?rii cu puterea, la 27 iunie, a fost îns?rcinat Ghi?? Pop, s? redacteze cu r?spuns în replic? generalului Ion Antonescu la comunicarea pe care acesta o f?cuse cu privire la scrisorile ?i memoriile înaintate de Iuliu Maniu. La rândul lor, liberalii se pronun?au, în aceea?i perioad?, c? „nu trebuie întreprins? nici o ac?iune ce ar putea îngreuna situa?ia politic? a generalului Ion Antonescu, c?ruia trebuie s? i se lase toat? libertatea, deoarece ?i-a luat r?spunderea politicii al?turi de Ax?". Gheorghe Br?tianu se declara chiar gata s? colaboreze cu regimul antonescian. „Cercurile liberale - se men?iona într-o not? a S.S.I. din 27 iunie 1941 - declar? c?, de?i gruparea liberal? în?elege s? r?mân? în expectativ?, prive?te favorabil ac?iunea de distrugere a comunismului ?i aceea pornit? de domnul general Antonescu, pentru dezrobirea Basarabiei ?i Bucovinei de Nord", dar Conduc?torul Statului trebuie s? aib? în vedere desf??urarea final? a evenimentelor interna?ionale, fiindc? e neînduios c? victoria va fi de partea Angliei ?i Americii. În aceast? idee, la nivelul conducerii celor dou? partide, s-a hot?rât o apropiere de S.U.A ?i Marea Britanie ?i contactarea anglo-americanilor spre a asigura României o pozi?ie favorabil? în orice împrejur?ri.

Ca reprezentant al întregii opozi?ii, Iuliu Maniu a avut în iulie 1941 mai multe întrevederi cu Gunther Matt, ministrul S.U.A. la Bucure?ti, cu care prilej a c?utat s? asigure României prin tratative, o pozi?ie favorabil? în cazul unei victorii anglo-americane asupra Germaniei, iar prin memoriile înaintate la Londra ?i Washington; el argumenta pozi?ia României în conflictul mondial, ca rezultat al unor împrejur?ri de for?? major? identic? cu cea a Greciei ?i Poloniei, iar ac?iunea militar? la care particip? fiind de eliberare a unor teritorii r?pite, nu va influen?a cu nimic raporturile cu Anglia ?i Statele Unite. În aceea?i idee a men?inerii raporturilor cu Anglia ?i S.U.A., s-au pronun?at ?i liberalii într-o ?edin?? a Biroului P.N.L. din 24 iulie, când s-a hot?rât luarea unei atitudini prietenoase fa?? de Anglia ?i mai cu seam? fa?? de America, dând totu?i concurs Conduc?torului Statului ?i comb?tând curentele comuniste ?i legionare.

Trecerea Nistrului de c?tre armata român? a declan?at o ampl? ?i grav? controvers? ce continu? ?i ast?zi, atât pe plan politic, cât ?i în prelungire, pe plan istoriografic.

Not?: comunicare prezentat? în cadrul Sesiunii de Comunic?ri ?i Dezbateri ?tiin?ifice „2016 - 100 de ani de la R?zboiul de Intregire, 75 de ani de la R?zboiul de Reîntregire Na?ional?" - Maia, 2016 organizat? sub egida Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România, în zilele de 9-10 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asocia?iei Cavalerilor de Clio ?i Asocia?ia ART-EMIS. Vol. XII/IV - Retr?iri istorice în veacul XXI, Bucure?ti, Ed.Ro.cart, 2017, 574p.

footer