Revista Art-emis
C?derea de la 1204 ?i consecin?ele ei PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 09 Mai 2018 19:01

Constantinopol 1204-2Cu privire la Cruciada a patra, Henri Gregoire vorbe?te despre „infamia Apusului", Colin Morris consider? c? „ocuparea latin? a Constantinopolului a fost un dezastru pentru Cre?tin?tate", în vreme ce Steven Runciman, în lucrarea sa clasic? despre Cruciade, nu ezit? s? scrie c? „nu a existat pân? atunci o crim? împotriva umanit??ii mai mare decât Cruciada a patra". Este limpede faptul c? modul în care s-au comportat crucia?ii dup? cucerirea ora?ului (13 aprilie 1204) justific? aceste considera?ii. „Cre?tinii" franci au s?vâr?it fapte de o cruzime ?i bestialitate nemaiîntâlnit?. Au ucis f?r? discernere b?trâni, femei ?i copii; au jefuit ?i pr?dat bog??ia „împ?r?tesei cet??ilor lumii". La împ?r?irea pr?zii a fost socotit ?i Papa Inochentie al III-lea (1198-1216). Cel mai cumplit: au incendiat cea mai mare parte din ora? ?i au luat în robie o mare parte dintre locuitori. Doar în prima zi au fost uci?i 7.000 de oameni. Clerul ortodox constituia o ?int? predilect? a Crucia?ilor. Episcopii ?i al?i clerici au suferit chinuri teribile ?i au fost m?cel?ri?i cu o furie ie?it? din comun. Patriarhul (Ioan al III-lea), descul? ?i dezbr?cat, abia a reu?it s? scape trecând pe ??rmul opus. Bisericile au fost batjocorite, inclusiv Aghia Sofía, în scene de o groz?vie nemaiîntâlnit?. Clerul latin a fost în primele rânduri ale jefuitorilor. Vreme îndelungat?, cor?biile apusene au transportat bog??iile Ora?ului în Apus, unde împodobesc ?i ast?zi biserici, muzee ?i colec?ii particulare. Un centru important în care au fost concentrate aceste bog??ii a fost Biserica Sfântul Marcu din Vene?ia. O parte dintre tezaure (îndeosebi manuscrise) au fost distruse. În 1795, o mare parte a tezaurului „bizantin" de la San Marco a fost lichidat de c?tre Republica Vene?ian?, din ra?iuni de r?zboi.

Comportamentul invadatorilor crucia?i a f?cut cunoscut r?s?ritenilor Apusul franc, a?a cum era el dup? 150 de schism?, iar aceasta a l?sat în sufletele ortodoc?ilor o amprent? mai adânc? decât îns??i distrugerea „cet??ii cet??ilor". Pentru Roma, era absolut limpede c? cea de-a IV-a Cruciad? urm?rise de la început dizolvarea Imperiului Noii Rome, a României. Sursele apusene, bineîn?eles, arunc? greutatea asupra aspectelor religioase ale chestiunii: cucerirea Constantinopolului este v?zut? ca o pedepsire a „ereticilor" greci, care erau „nelegiui?i ?i mai r?i decât evreii" ?i este considerat? „o victorie a Cre?tin?t??ii". „Bizantinii", printre altele, con?tientizau faptul c?, dup? 1204, principalul lor du?man erau Francii „latini", singurii care primejduiau credin?a ortodox? ?i tradi?ia neamului. Astfel a luat fiin?? atitudinea antiunionist?, care a preferat „prieteniei" Francilor, colaborarea (temporar?) cu otomanii, alegând con?tient între cele dou? rele. Aceast? con?tiin?? se va exprima teologic în mod r?spicat, în secolul al XVIII-lea, prin Sfântul Cosma Etolianul: „?i de ce nu a adus Dumnezeu alt Împ?rat, c?ci erau multe regate primprejur c?rora ar fi putut s? dea (Împ?r??ia), ?i a adus turcii din Kókkini Miliá ?i le-a d?ruit-o ? ?tia Dumnezeu c? celelalte regate fac r?u credin?ei, dar nu ?i Turcul. D?-i bani ?i pune-i c?p?stru. Ca s? nu ne pierdem, [de asta] i-a dat-o Turcului, iar Dumnezeu l-a pus pe Turc ca pe un câine s? ne p?zeasc?". Sfântul Cosma a dat, astfel, un r?spuns unioni?tilor care cugetau asemenea apusenilor.

Odat? cu ocuparea Ora?ului, Crucia?ii au c?zut de acord (acord semnat chiar sub zidurile cet??ii) în privin?a instaur?rii unui stat constantinopolitan franco-latin ?i a împ?r?irii imperiului (partitio Romaniae este termenul folosit de ace?tia, iar de aici reiese numele adev?rat al Imperiului Bizantin: Romania). Toate aceste ac?iuni ale cuceritorilor franci presupuneau o coeren?? neîntrerupt? între factorul politic ?i cel religios, coeren?? care domnea de secole, de altfel, atât în Apusul latin, cât ?i în R?s?ritul roman. Astfel, dup? alegerea Împ?ratului (comitele Balduin de Flandra), a avut loc ?i alegerea Patriarhului (vene?ianul Thomas Morosini). În paralel cu instaurarea hegemoniei france, pe tot teritoriul istoric grecesc au fost înfiin?ate structuri religioase sub jurisdic?ie papal?. Astfel, motivele de conflict dintre invadatorii Franci ?i supu?ii greco-ortodoc?i au avut o dubl? origine, politic? ?i, mai ales, bisericeasc?. Instalarea ierarhiei latine în toate domeniile france a vizat aducerea maselor ortodoxe sub suzeranitatea scaunului papal ?i a principilor franci.

Scaunul papal, prin persoana de mare anvergur? a papei Inochentie al III-lea, a vizat, cu sprijinul domina?iei france ?i prin extinderea suportului politic franc în Orient, supunerea rapid? a Bisericii Ortodoxe, papei de la Roma. Acesta, de altfel, a fost scopul urm?rit cu obstinen?? de papalitate în to?i anii de dup? schism?. Printre altele, supunerea Bisericii Ortodoxe papei era ?i angajamentul luat de pretendentul la tronul constantinopolitan, Alexie, fiul împ?ratului detronat Isaac al II-lea Anghelos (1195-1204), care cerea ajutorul papei. Dogele vene?ian Eric Dandolo a sprijinit alegerea lui Tomaso Morosini ca patriarh latin de Constantinopol ?i conduc?tor spiritual al Imperiului latin. Dar ?i împ?ratul latin Balduin a devenit, de bun?voie, supus la Papei, care i-a întors sus?inerea noului Împ?rat. Pentru Papa ?i statul s?u, impunerea clerului latin în Orient era mai valoroas? decât prada ob?inut? în urma cuceririi. Pentru aceasta, a organizat ierarhia latin? în a?a fel, încât lupta pentru supunerea ortodoc?ilor s? fie fructuoas?. Cei care nu recuno?teau pe împ?ratul latin ?i ierarhia latin? erau considera?i schismatici.

Organizarea luptei pentru supunerea R?s?ritului ortodox le-a revenit Lega?ilor papali. Aceast? campanie a bulversat Ierarhia ortodox?. Mul?i ierarhi ortodoc?i s-au refugiat în cele trei state grece?ti (Niceea, Trapezunt ?i Epir). Ierarhii ortodoc?i r?ma?i în scaunele lor au suferit tot felul de presiuni pentru a deveni supu?i scaunului papal, iar în locurile vacante au fost hirotoni?i latini. Astfel, 22 de arhiepiscopii ?i 56 de episcopii au fost anexate Patriarhiei Latine de Constantinopol, f?r? ca acestea s? fac? vreun jur?mânt de supunere Papei. „Impunerea francocra?iei în teritoriile Imperiului a constituit o nou? inflamare a conflictelor dintre cuceritorii occidentali ?i popula?ia local?".

Papa Inochentie al III-lea, la Sinodul de la Lateran (1215), pentru a preîntâmpina rezisten?a ortodox? ?i a facilita supunereaConstantinopol 1204 maselor largi dogmei papale, a creat institu?ia infernal? a Unia?iei. Institu?ia Unia?iei, care, ca un mecanism de asediu ?i „cal troian", s-a impus mai apoi în anumite zone ale Orientului ortodox, r?mâne pân? ast?zi un obstacol esen?ial în dialogul dintre ortodoc?i ?i romano-catolici ?i cel mai important impediment în calea unirii. Contrar a?tept?rilor, îns?, ?arja uniat? asupra R?s?ritului (prin intermediul Ordinului Iezuit), a contribuit la men?inerea devotamentului popular fa?? de Ortodoxie. Sinodul [de la Lateran] a decis men?inerea rânduielilor biserice?ti ortodoxe, cerând doar recunoa?terea primatului papal (?i, în consecin??, a institu?iei papale) ?i supunerea fa?? de scaunul papal. Aceast? tactic? a provocat, îns?, o ?i mai mare ?i mai acerb? rezisten??.

Situa?ia Bisericii Ortodoxe în zonele st?pânite de latini era cu adev?rat tragic?. Ierarhii care nu se refugiaser? ?i r?m?seser? în episcopiile lor au fost priva?i de terenurile biserice?ti, care au fost confiscate de Latini, ?i-au pierdut orice drepturi, astfel încât p?storirea devenise, dac? nu cu neputin??, în tot cazul, extrem de dificil?. Dup? cum scrie vrednicul de pomenire Profesor Gherásimos Konidáis, ierarhii ortodoc?i care plecaser? din teritoriile de?inute de Latini au adus un deserviciu Ortodoxiei, „pentru c? nu au dat ocazia Latinilor de a-i persecuta". În teritoriile în care a fost introdus cler latin, a intrat în func?iune institu?ia protopopului conduc?tor al ortodoc?ilor, f?r? drept de hirotonie, din moment ce nu era episcop. Astfel, lumea ortodox? s-a smerit ?i mai mult, cu toate c? aproape to?i protopopii au activat cu zel ?i consecven?? în lucrarea lor (în Creta, în insulele Ionice). Institu?ia protopopiei a înlesnit rezolvarea multor probleme serioase. Papa Inochentie a prev?zut ca men?inerea unui episcop ortodox în scaunul s?u s? urmeze anumite reguli:
- s? fie chestionat dac? îl accept? pe Papa drept cap, iar de nu, s? fie caterisit ?i locul s?u s? fie luat de un „episcop" latin,
- episcopii r?ma?i trebuie mirun?i (aceast? decizie, dat? la începuturile ocupa?iei, a fost ulterior retras?),
- Patriarhul latin de Constantinopol are dreptul primit de la Papa de a hirotoni ierarhi ortodoc?i în teritoriile ortodoc?ilor, iar dac? ace?tia nu sunt primi?i, s? fie hirotoni?i latini,
- pentru c? bisericile au fost date latinilor, poporul era nevoit s? participe la slujbele acestora. Aceast? împ?rt??ire a ortodoc?ilor cu latinii era, de regul?, de nevoie, ?i nu poate fi considerat? o ac?iune liber? ori o alegere a ortodoc?ilor, astfel încât s? fie vorba de intercommunio.

Desigur, prezen?a Harului ?i a Dragostei lui Dumnezeu fa?? de ortodoc?ii constrân?i este, în multe cazuri, palpabil?. Astfel, episcopii latini, cu mentalitatea lor feudal?, r?mâneau, de regul?, pu?in? vreme la re?edin?a lor, adesea veneau doar pentru a-?i ridica veniturile (de exemplu, în Creta). La fel, clericii trimi?i de Pap? în R?s?rit nu erau dintre cei mai buni, nici m?car în ce prive?te educa?ia, influen?a lor asupra popula?iei ortodoxe fiind extrem de limitat?. Popula?ia ortodox? a r?mas credincioas? conducerii ei (Patriarhiei Ecumenice), care a g?sit diverse modalit??i de comunicare ?i de p?storie. Vene?ienii, îndeosebi, erau preocupa?i de a avea propriul cler, datorit? opozi?iei Vene?iei fa?? de Roma ?i de Pap?, dar ?i datorit? spiritului na?ional al Serenissimei Republici („mai întâi vene?ieni, ?i apoi cre?tini"). Popula?ia era greu de influen?at de c?tre elementul latin, lucru valabil chiar ?i pentru cei înst?ri?i ?i nobili, pu?ini membri ai acestei clase aderând deschis la catolicism, cei mai mul?i apelând la o tactic? a în?el?rii politice ?i diplomatice a vene?ienilor ?i a latinilor, cu succese notabile. Cei mai mul?i dintre romano-catolicii din Grecia contemporan? sunt urma?ii familiilor latine care s-au stabilit în R?s?rit, lucru care se vede cel mai bine din numele lor de familie.

Câteva concluzii

- Dup? cum remarc?, foarte exact, Profesorul Vlásios Feidás, „consecin?ele acestei devieri inevitabile a Cruciadei au fost extrem de dureroase pentru rela?iile dintre Bisericile R?s?ritului ?i Apusului, pentru c?, pe de-o parte, caracterul bisericesc al rela?iilor a fost alterat, iar pe de alta, schisma a fost alimentat? de opozi?ia bizantinilor fa?? de orice fel de prezen?? occidental? în Orient". Romeul de rând a con?tientizat rapid semnifica?ia uria?? a c?derii Constantinopolului ?i a dizolv?rii Imperiului Noii Rome. În decursul ocup?rii france, antipatia fa?? de franco-latini va contribui la concordia [dintre bizantini]. Doar unia?ii vor simpatiza Roma cea veche. Dup? 1204, din pricina ruperii unit??ii dintre na?iunile care alc?tuiau Imperiul, se va acorda o mai mare importan?? na?ionalit??ii (provenien?ei), luând fiin?? un na?ionalism timpuriu. Trauma suferit? de prestigiul na?ional va da na?tere Marii Idei, ca dorin?? de redobândire a Constantinopolului ?i de reconstituire a Imperiului. Aceast? idee va fi îmbr??i?at? ?i cultivat? în diverse versiuni, dar cu prec?dere în spa?iul eclesiastic.
- Falia dintre Orient ?i Occident, creat? odat? cu schisma de al 1054 se va l?rgi, devenind de netrecut. Francii au dovedit c? nu complotau doar împotriva vie?ii noastre, ci mai r?u, împotriva înse?i credin?ei noastre (Sf. Cosma Etolianul).
- Din acest motiv, toate încerc?rile unioniste ale Împ?ra?ilor Noii Rome din secolul al XI-lea ?i pân? în secolul al XV-lea, au e?uat, Sinodul de la Ferrara-Floren?a (1438-1439) fiind respins cu atâta fervoare. Neîncrederea fa?? de papalitate ?i, în general, fa?? de Apusul cre?tin, a continuat pe toat? durata domina?iei otomane ?i vene?iene, supravie?uind pân? ast?zi, putând s? fie exprimat prin sentin?a modificat? «Timeo Latinos et dona ferentes» (Fere?te-te de Latini chiar ?i atunci când fac daruri)!
- Cruciadele, îndeosebi cea de-a patra, prin desfacerea ?i dizolvarea Imperiului Noii Rome, au dat un impuls direct dezvolt?rii ?i înt?ririi islamului. Constantinopolul a fost recâ?tigat în 1261, dar Imperiul nu ?i-a reg?sit niciodat? vigoarea ?i for?a de dinainte. A?a dup? cum excelent observa ?i Hélčne Glykatzi-Ahrweiler, dup? 1204, Constantinopolul era "un ora? condamnat la pierzare".
- Cruciada a patra a avut consecin?e majore ?i pentru restul Europei. "O lume nou? a început s? apar? în Occident, din ale c?rui multiple reorganiz?ri va lua form?, în veacurile urm?toare, chipul Europei". Nu g?sesc alt cuvânt mai potrivit pentru încheiere decât observa?ia marelui cercet?tor Sir Edwin Pears vis-a-vis de parcursul: „Consecin?ele celei de-a patra Cruciade au fost cu totul catastrofale pentru civiliza?ia apusean?. Str?lucirea civiliza?iei grece?ti, între?inut? de Bizan? vreme de nou? veacuri dup? alegerea Constantinopolului drept capital?, a fost stins? brusc. Severitatea, îngustimea ?i caracterul evreiesc al civiliza?iei occidentale s-au dezvoltat cu o foarte mic? interven?ie din partea bucuriei ?i frumuse?ii vie?ii grece?ti [...]. Crima celei de-a patra Cruciade a l?sat Constantinopolul ?i Peninsula Balcanic? prad? a ?ase secole de barbarie ?i a z?d?rnicit tentativele lui Inochentie ?i viitorilor oameni politici de a cuceri Siria ?i Asia Mic? de dragul Cre?tin?t??ii ?i civiliza?iei. Pentru a putea în?elege semnifica?ia deplin? a cuceririi latine a Constantinopolului, trebuie s? încerc?m s? con?tientiz?m ceea ce ar putea fi ast?zi civiliza?ia Europei Occidentale dac? Románia nu ar fi fost distrus? în urm? cu ?ase veacuri".

Din acest motiv, ast?zi este nevoie de o ac?iune seismic? din partea Bisericii Romano-catolice, nu doar de un simplu, „ne pare r?u", ?i îndeosebi din partea papalit??ii, pentru ca necesara încredere în rela?iile contemporane s? poat? lua fiin??. Aceast? ac?iune nu poate veni, îns?, niciodat?, din zona cultiv?rii rela?iilor prietene?ti, lume?ti ?i din discursurile non-teologice din cadrul întâlnirilor aniversare, ci dintr-o sincer? poc?in?? a papalit??ii, înso?it? de abandonarea dogmelor papale ?i de încheierea existen?ei ei ca stat. Pentru c? aceste aspecte sunt cele care au dat na?tere Cruciadelor ?i duhului lor. Ortodoc?ii de pretutindeni pot, pân? atunci, s? se roage ?i s? a?tepte[1].

-------------------------------------------------------
[1] C?derea de la 1204 ?i consecin?ele ei http://www.pemptousia.ro/2012/11/caderea-constantinopolului-de-la-1204-si-consecintele-ei/1204_alosi/

footer