Revista Art-emis
Iradeaua imperial? din 9/22 mai 1905 PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Adina Berciu-Dr?ghicescu   
Miercuri, 09 Mai 2018 18:36

Iradeaua imperiala 1905Antecedente ?i consecin?e

Românii balcanici, popula?ie minoritar? aflat? în mijlocul popula?iei majoritare grece?ti, albaneze, sârbe?ti, turce?ti, bulg?re?ti au luptat pentru ob?inerea dezideratelor cu caracter na?ional. Aspira?iile na?ionale ale acestora nu au vizat nici alipirea la România nici crearea unui stat propriu în Balcani. Ei doreau înv???mânt în limba na?ional?, organizare bisericeasc? proprie pân? la recunoa?terea unui episcop român, reprezentare propor?ional? pe baze entice în diverse organisme locale ?i drepturi cet??ene?ti egale cu ale celorlalte na?iuni ale Imperiului Otoman. Înf?ptuirea acestor deziderate a debutat cu înfiin?area, în a doua jum?tate a secolului al XIX-lea-anul 1864[1].de ?coli ?i biserici cu predare ?i slujire în limba român? cu sprijinul statului român. Momentul culminant al luptei pentru dezideratele na?ionale l-a constituit emiterea Iradelei Imperiale la 9/22 mai 1905.A fost un succes al luptei ?i al sacrificiilor aromânilor dar ?i un succes al diploma?iei române?ti.Evenimentul întemeindu-se pe un fond cultural favorabil precum ?i pe câteva ac?iuni ?i momente dramatice anterioare.Permiteti-mi enumerarea catorva: In 2/14 iulie 1864 se deschidea prima ?coal? româneasc? la Târnova,lâng? Monastir (Bitolia), în Macedonia,prin str?dania lui Dimitrie Atanasescu, croitor de meserie, ?i cu banii guvernului român.Ac?iunea de deschidere a altor ?coli a mers încet pân? în 1878. Dup? aceast? dat? dezvoltarea înv???mântului ?i înfiin?area de biserici s-a f?cut într-un cadru mult mai favorabil, creat de Tratatul de la Berlin care confirma ,printre altele,libertatea de con?tiin?? a locuitorilor Imperiului Otoman.

Dac? în 1878 aveam 8 ?coli primare ?i un inspector (Apostol M?rg?rit),dup? aceast? dat? guvernul otoman au început s? pun? în aplicare legile date; se puneau de fapt în aplicare reformele Tanzimatului. Dar autorit??ile otomane refuzau s? ia hot?râri mai îndr?zne?e cu privire la drepturile românilor.În urma presiunilor aromânilor guvernul otoman va aproba,cu toat? opozi?ia grecilor, libera practicare a înv???mântului în limba matern? ?i ridicarea de biserici.Marele vizir Savfet Pa?a emitea la 12/24 septembrie 1878 Ordinul Viziral 303 ,la a c?rui emitere ?i elaborare un rol important l-a avut Apostol M?rg?rit. Prin acesta se cerea autorit??ilor locale (valiului Salonicului ?i Ianinei, valiu = guvernatorul unui vilaet) s? nu împiedice func?ionarea ?colilor române?ti[2]. Astfel în 1878 prin Ordinul Viziral 303 marele vizir Savfet Pa?a acorda românilor dreptul de a avea ?coli ?i biserici în limba lor: „Sublima Poart? a fost informat? c? românii din Epir, Tesalia, Macedonia, din sangeacul Trikala, din vilaetul Ianina ?i Skodra doresc s? se instruiasc? în propria lor limb? ?i s? fondeze ?coli dar clerul grec, orbit de ideile sale de intransigen??, împinge autorit??ile locale s? fac? dificult??i institutorilor români ?i chiar s? îi persecute. Având în vedere c? în Împ?r??ie nimeni nu are dreptul de a se opune la liberul exerci?iu al înv???mântului ?colar ?i al cultului, ve?i binevoi a invita pe func?ionarii civili pu?i sub ordinele voastre s? se ab?in? de la orice presiuni asupra locuitorilor ?i s? nu se opun? f?r? motiv la orice exerci?iu al culturii ?i al inv???turei [...] Din contr? ve?i acorda ajutor ?i protec?ie institutorilor români totdeauna când vor avea nevoie" - ordinul a fost comunicat valiului de Ianina. Consecin?a imediat?: În 1880 func?ionau 24 de ?coli, în 1983 erau în activitate 75 de ?coli primare, un liceu în Bitolia, un gimnaziu ?i o ?coal? normal de fete la Bitolia.

În 1896 o nou? Iradea recuno?tea existen?a na?ionalit??ii române în Imperiu[3]. În 1900 se va atinge num?rul maxim de ?coli române?ti din Peninsula Balcanic?-113 ?coli primare de fete (25), de b?ie?i (54), mixte (34),5 ?coli secundare române?ti ?iEroinele Romaniei Mari peste 30 de biserici.în care slujba se oficia în limba român?. Iar în anul ?colar 1902/1903 func?ionau 84 de ?coli primare plus licee(Bitolia ?i Salonic) ?coli normale,?coli comerciale,?coli profesionale,gimnazii[4]. Dar, in 1906,dup? Iradeaua Imperial? func?ionau 107 ?coli primare ?i 40 de biserici. Toate ?colile ?i bisericile erau subven?ionate (din 1864-?i mai departe) de statul român acesta c?utând ?i îmbun?t??irea modului lor de administrare. Opinia publica româneasc? precum si numero?i oameni politici au fost preocupa?i de soarta românilor balcanici,aceasta fiind socotit? cu predilec?ie „o chestiune de stat"[5]. Astfel în 1901, primul ministru D. A. Sturza declara în Parlament c? : „Ac?iunea noastr? în Imperiul Otoman este absolut ?i pur intelectual? ?i consist? în primul loc a între?ine ?coalele ?i bisericile de limba român? cu cuno?tin?a ?i consim??mântul guvernului otoman,?i,în al doilea rând,a nu între?ine aceste ?coli pentru ca ele s? devin? un focar de anarhie în Imperiul vecin,care este prietenul nostru,ci pentru ca s? fie un focar de ordine util? ?i o garan?ie de existen?? pentru acel Imperiu".

La fel declara în 1903 si Take Ionescu: „Nici un om politic român nu aspir? s? anexeze Macedonia, nici s? fondeze acolo un stat român. ?inem îns? ca na?ionalitatea românilor din Macedonia s? fie p?strat? ?i ca noul regim,oricare ar fi s? dea aromânilor cel pu?in ceea ce posed? ei ast?zi : garan?ia c? ei vor putea s? se cultive în limba lor în toat? libertatea". Al?turi de aceste frumoase realiz?ri din planul cultural/înv???mânt ?i credin?? s-au aflat câteva evenimente dramatice din via?a românilor balcanici dar care evenimente,prin dramatismul lor ?i într-un context politico-diplomatic favorabil au determinat emiterea Iradelei Imperiale din 9/22 mai 1905. Respectiv. Puternica r?scoal? din Macedonia din vara anului 1903 ?i noua organizare a provinciei condus? de Hilmi Pa?a,asistat de doi delega?i - unul din partea Rusiei ?i unul din partea Austro-Ungariei, cu o jandarmerie reorganizat? în stil italian a dus la schimbarea atitudinii autorit??ilor otomane ?i la oprirea par?ial? a abuzurilor. ?i totu?i....

În 12 /25 august 1904 arhiereul grec al Pelagoniei, Ioachim a ?inut un discurs în biseric?, calificându-i pe români drept „?erpi Anexa 1 Iradeaua Imperialavenino?i ce-i hranesc în sânul lor" ?i a f?cut apel la „credincioasa turm? de a nu mai veni în contact cu românii". Apoi a mers la valiu ?i a cerut s? nu se acorde românilor autoriza?ia de a-?i deschide un paraclis, amenin?ând cu tulbur?ri.Cu toate acestea,în ianuarie 1905 s-a deschis capela româneasc? din Monastir. (Bitolia)[6]. În tot anul 1904 preo?ii ?i înv???torii greci umblau din cas? în cas?,din pr?v?lie în pr?v?lie îndemnând locuitorii s? se manifeste contra românilor ?i ca grecofili.Duminicile Mitropolitul punea agen?i care sileau oamenii s? semneze declara?ii filoelene iar dac? refuzau,ace?tia nu intrau în biseric?. Se sus?inea c? limba românilor este una blestemat?[7]. ?i deci nu se poate sluji în român?,implicit nici in dialectul aroman.

În februarie 1905 s-a înfiin?at Consulatul de la Ianina,la solicitarea lui Titu Maiorescu care era ministru de externe.Marele vizir ?i Sultanul Abdul Hamid al II-lea au acceptat, în principiu, înfiin?area Consulatului. Îns? Gryparis, ministrul de externe al Greciei a refuzat deschiderea institu?iei.Guvernul român,drept r?spuns a rupt rela?iile diplomatice cu Grecia ?i a emis Cartea Verde în care urma s? fie trecute abuzurile grecilor fa?? de români urmând astfel s? se stopeze expansiunea elenismului în Balcani ?i uzurparea drepturilor aromânilor.Sultanul,un iscusit diplomat, l-a invitat pe Gryparis la Istanbul/Constantinopol ?i i-a d?ruit o pereche de butoni de aur împodobi?i cu pietre pre?ioase.Butonii au rezolvat problema spinoas? a înfiin??rii Consulatului de la Ianina[8]. Acest Consulat, ca ?i cel de la Bitolia a func?ionat pân? în 1946.

În martie 1905 s-au petrecut crimele de la Negovan c?rora le-au c?zut victime preo?i ?i membri ai comunit??ii aromâne din localitate. Acestea nu erau nici primele ?i nici ultimele crime ale c?ror victime au fost românii care refuzau s? se declare filoeleni[9]. În 18 aprilie/1 mai 1905 la biserica din B?iasa românii s-au înc?ierat cu românii filogreci ce se opuseser? citirii Apostolului în limba român?[10]. Persecu?iile clerului român, persecu?iile ?i agresiunile din partea clerului grec îndreptate împotiva preo?ilor români care „au îndr?znit" s? slujeasc? în biserici române?ti sau s? citeasc? rug?ciunile în române?te în toat? aceast? perioad?,mai ales între 1878-1905 au fost extrem de numeroase. Erau închi?i f?r? motiv, lipsi?i de hran?, maltrata?i, excomunica?i, trimi?i la mân?stiri, p?lmui?i de episcopul de Presta sau de Ohrida,sco?i de barb? din altare ?i sili?i s? s?rute bombeurile pantofilor înal?ilor ierarhi greci.etc.La acestea se adaug? crimele.

În aceast? conjunctur? a anului 1905, Imperiul Otoman a dorit s? î?i reia rela?iile politice cu România iar Sultanul îi promitea Ministrului Plenipoten?iar al României la Iatanbul/Constantinopol, Alexandru Emil Lahovari c? va recunoa?te dolean?ele aromânilor dar c? îi este greu s? semneze o Iradea definitiv?... Atunci, pentru a-l convinge pe Sultan, Alexandru Em. Lahovari i-a sugerat Ministrului de externe român s? cear? interven?ia ambasadei germane. Dar a mai avut loc un incident la sfâr?itul lunii aprilie ?i începutul lunii mai. Doi inspectori români, Nicolae Tacit ?i Andrei Balamace au fost aresta?i în vilaetul Ianina de valiul Osman Pa?a la instigarea grecilor. Acest fapt l-a determinat pe Alexandru Em. Lahovari s? protesteze energic, s? cear? eliberarea celor aresta?i, îndep?rtarea valiului de Ianina ?i s? adreseze un ultimatum Sultanului - c? va par?si Constantinopolul în 10 zile. Ar fi fost în apropierea zilei na?ionale a României, lucru ce impunea un protocol deosebit. Amenin?a a?adar c? va p?r?si Constantinopolul în semn de protest dac? nu se va rezolva situa?ia celor doi inspectori ?i abuzul valiului. De asemenea, în protestul adresat Sultanului, Alexandru Em. Lahovari a l?sat s? se în?eleag? c? vor fi ini?iate ?i alte ac?iuni dac? nu se va accepta ?i recunoa?terea românilor ca na?ionalitate distinct? în cadrul Imperiului Otoman, bucurându-se de toate drepturile celorlalte na?ionalit??i din Imperiu.

In acest context politico-diplomatic, Sultanul, Abdul Hamid al II-lea (1876-1906), constrâns de amenin?area ministrului român c? va p?r?si postul în termen de 10 zile, a emis la 9/22 mai 1905 Iradeaua Imperial?, cu consecin?e deosebit de favorabile în planul cultural, religios ?i educa?ional. Se garanta ?coala,biserica ?i autoconducerea local?. Na?iunea român? era recunoscut? oficial. Se recuno?tea ?i se permitea libera folosire a limbii române în ?coli ?i biserici. Se permitea constituirea comunit??ilor valahe în Imperiul Otoman.A doua zi s-a acordat ?i o te?cherea,un nou act,guvernamental de data aceasta, Ministerului de Justi?ie ?i Culte[11]. De asemenea,Ministrul otoman al Justitiei ?i Cultelor a f?cut cunoscut? Patriarhului ecumenic te?kereaua imperial? prin care li se acorda românilor din imperiu libertatea de a folosi limba lor în ?coli ?i biserici ?i c? :" nu trebuie s? mai fie împiedica?i de a-?i celebra slujba religioas? prin preo?ii lor proprii ?i în limba lor na?ional? ?i de a participa la alegerile pentru consiliile administrative[12]. A fost un mare succes al diploma?iei române?ti.

Comunicatul oficial al M.S.Sultanul ,care a fost publicat în presa din Constantinopol/Istanbul ?i în cea din Bucure?ti[13]. (LeAnexa 2 Iradeaua Imperiala Courrier des Balkans), specifica: „Majestatea Sa Imperial? Sultanul, [...] care, în sentimentele sale de înalt? justi?ie ?i îngrijire p?rinteasc? pentru popoarele sale, î?i întinde binefacerile ?i favorurile asupra tuturor supu?ilor s?i credincio?i, f?r? distinc?ie de ras? ?i nici de religie, luând în seam? rugile în?l?ate spre tronul Imperial de supu?ii s?i valahi/aromâni, s-a îndurat s? ordone ca, în virtutea drepturilor civile de care ei se bucur? cu acela?i titlu ca ?i ceilal?i supu?i nemusulmani, comunit??ile lor s?-?i poat? alege muhtari (primari - n.n.) conform reglement?rii în vigoare [...]; ca,dup? cum se practic? pentru celelalte comunit??i,membrii valahi s? fie deopotriv? admi?i, dup? regul?, în consiliile administrative; autorit??ile imperiale s? înlesneasc? profesorilor numi?i de numitele comunit??i inspectarea ?colilor ?i îndeplinirea formalit??ilor prev?zute de legile Imperiului pentru deschiderea de noi a?ez?minte ?colare"[14]. Era un succes important de?i nu se prevedea ?i înfiin?area unei Mitropolii române?ti. Aceast? recunoa?tere oficial? ?i definitiv? a românilor din Imperiu a dat na?tere, a doua zi, 10/23 mai 1905, la Bucure?ti, unei manifesta?ii spontane în pia?a „Sfântu Gheorghe"[15]. Iar în revista Le Courrier des Balkans tot a doua zi,pe 10 mai[16], a ap?rut un articol intitulat Un triomphe în care se f?ceau aprecieri elogioase la adresa Sultanului ?i se eviden?iau bunele rela?ii dintre România ?i Imperiul OtomanIa 30.Entuziasmul declan?at în rândul aromânilor din Imperiul Otoman în urma acestui act oficial a determinat un eveniment deosebit ?i nemaiîntâlnit: compunerea Imnului aromânilor, care a fost dedicat Majest??ii Sale Sultanului Abdul Hamid al II-lea Textul este urm?torul: „O! Împ?rat puternic,/ O nobil? sim?ire/ În tine azi armânii/ Î?i pun speran?a lor/ În tine O! Hamide,/ P?rinte cu iubire/ Î?i v?d ca printr-o prism?/ Un dulce viitor./ C?ci tu ne-ai dat ?i nou?/ Un loc în ast? lume,/ S? nu perim ca norii/ Sufla?i de un aprig vânt./ B?trân e al nostru nume,/ Dar azi e prunc în fa??/ Ce sub a ta privire/ Va cre?te demn de Tine./ Ne-ai dat un drept de na?ie,/ Un drept de-al nostru nume/ Demn,de o na?ie blând?/ Ce nu-?i va fi trufa??/ ?i care î?i ureaz?/ Noroc ?i spor ?i bine !/ Slav? î?i ur?m dar/ În cer ?i pep?mânt".

Melodia a compus-o profesorul de muzic? Mihail Pocletaru de la Scoala Român? Profesional? de fete din Bitolia iar versurile le-a scris so?ia sa, profesoara Elena Pocletaru, directoarea ?colii[17]. Sultanul „pentru aceast? gra?ioas? aten?iune M.S. „a binevoit a conferi d-lui Pocletaru Ordinul Medjidie, clasa a IV-a iar d-nei Pocletaru, Medalia Artelor Frumoase". Brevetele ?i însemnele au fost înmânate ulterior, în data de 11 mai 1907 prin intermediul dl.ui I.P.Carp, îns?rcinatul cu Afaceri al României la Constantinopol ?i, mai departe,prin intermediul consulului României la Bitolia, domnul Constantin Burileanu au ajuns in posesia autorilor Imnului. S-a propus desemenea ca Imnul s? fie introdus ?i în manualele ?colare.

Coresponden?a pe aceast? tem? precum ?i documentul original ?i inedit pentru Dvs. Imnul cu text ?i Note/Partitura se afl? în Arhiva M.A.E., fond Constantinopol, vol. 362, total 9 file (f.130-138). Succesul ob?inut prin Iradeaua din 9/22 mai 1905 a constituit baza legal? pentru organizarea mai bun? ?i înt?rirea comunit??ii aromâne care, sprijinit? material de Statul ?i diploma?ia român? a continuat s?-?i dezvolte ?coli, biserici, institu?ii culturale ?i organe de pres? în Imperiul Otoman, la Sud de Dun?re. Se crea o baz? legal? prin care se putea asigura supu?ilor otomani de origine român? o situa?ie care s? le permit? cultivarea limbii române în ?coli ?i biserici,men?inerea credin?ei or todoxe ?i participarea pe aceste baze la via?a statului otoman.

Înv???mântul românesc avea din acest moment acela?i statut cu înv???mântul celorlalte na?ionalit??i.De asemenea, bisericii ortodoxe române i se permitea s? se dezvolte liber.În biseric? se putea sluji în limba român?.Iradeaua Imperiala atr?gea aten?ia c? aromânii nu mai puteau fi împiedica?i s? oficieze slujba religioas? în limba lor ?i totu?i... Grecii îns?, în pornirea lor furioas? împotriva românilor au încercat s? opreasc? aceste progrese ?i, cu sprijinul bandelor de antar?i constituite pe teritoriul Greciei au declan?at o adev?rat? teroare împotriva românilor. Au urmat doi ani în care crimele împotriva românilor sunt de necrezut.În numai doi ani 1905-1906 num?rul românilor uci?i a ajuns la 300. Num?rul ?i numele fiec?ruia au fost publcate într-o nou? Carte Verde pe anul 1906.

30 iulie/13 august 1905. Intr-un Raport întocmit de inspectorul ?colar Nicolae Tacit se consemna c? frunta?ii comunit??ii române din Grebena prin?i ?i închi?i au fost interoga?i de o band? de greci,cu privire la scopul cauzei române?ti.La întrebarea de ce este român ?i de ce sus?ine cauza românilor Sterie Popa ,frunta?ul comunit??ii române?ti din localitate a r?spuns: „sunt român nu vlah deoarece noi ne zicem români c? vlahi ne zice?i voi ?i al?i str?ini. Iubesc neamul românesc din care fac parte, ?coala român? ?i biserica ?i tot ceea ce este românesc. B?trânul meu tat? a s?dit în mine sentimente ?i con?tiin?a adev?rat?,na?ional? pentru care m? condamna?i ast?zi la moarte[18]". Patriarhul Ioachim a protestat pe lang? Marele Vizir contra noului statut acordat românilor iar în ?edin?a Sfântului Sinod din 12/25 oct.1905 a propus s? fie anatemiza?i toti preo?ii ?i credincio?ii care îndr?znesc „s? se roage lui Dumnezeu în limba lor matern?". Aceste ac?iuni criminale vor provoca o reac?ie emo?ional? ?i energic? în România unde vor avea loc demonstra?ii de protest iar guvernul român a rupt din nou,rela?iile diplomatice ?i comerciale cu Grecia (1905-1911) expulzând totodat? ?i un num?r de greci. A fost o reac?ie de solidaritate extraordinar? cu fra?ii lor prigoni?i ?i asasina?i în Macedonia.In acest sens,Nicolae Iorga declara în 1906: „Avem o datorie de cinste fa?? de aromâni,pe care nimeni altul nu-i poate ap?ra decât România.Uciderea lor de bandi?ii greci este un fapt nespus de dureros. Oamenii no?tri de stat trebuie s? împiedice aceste m?celuri ?i s? dea oamenilor putin?a de a tr?i în pacea lor de buni gospodari pe care nu ne gândim a-i anexa".

?coala ?i biserica româneasc? din Balcani,?i în general toate realiz?rile ob?inute din perioada aceasta-mijlocul secolului al XIX-lea-începutul secolului XX au fost cl?dite ?i realizate pe sângele apostolilor misionari ?i al dasc?lilor martiri care s-au str?duit în t?cere ?i au murit ca ni?te eroi obscuri pe frontul îndep?rtat al culturii române?ti de pe melegurile balcanice. Rememorarea numelor acestora face ca amintirea lor sa fie ve?nic vie în memoria contemporanilor.Permiteti-mi sa men?ionez numele câtorva dintre ace?tia. Din Galeria eroilor perioadei noastre amintim pe câ?iva cu scuzele de rigoare c? timpul nu ne permite men?ionarea tuturor[19]. Iat?i: Constantin Ghica, dasc?l din Vlaho-Clisura-a murit împu?cat; Dumitru Sumba-institutor din B?iasa-a fost ucis cu pumnalele pe ?oseaua spre Ianina; T?nase Papaiani, institutor din Samarina, a fost aruncat în pr?pastie de pe Muntele Olimp când mergea s? deschid? ?coala de la Katerini; Constantin Furclanu, director de ?coal? la Furca-a fost m?cel?rit bestial t?indu-i-se gambele cu toporul; Perdichi - înv???tor din Perivoli - a fost aruncat de pe un pod; Gh. Marcu, fondatorul ?colii din Nejopole a fost omorât în apropiere de Bitolia; ?tefan Mih?ileanu, director al ziarului Peninsula Balcanic? ?i autor al unor lucr?ri importante precum: Studii asupra dialectului aromânilor din Macedonia(1889) ?i Dic?ionar macedor-mân (1900) - a fost asasinat în Bucure?ti; George Zina - asasinat cu s?lb?ticie - cadavrul a fost pus la frigare; George Martaca, primarul din Lipo?i - a fost asasinat, asasinatele din Veria (1907), m?celul de la Cori?a (1914) ?i a?a mai departe.

La aceste fapte se mai adaug?: incendierea a 100 de case din Gramaticova,incendierea comunelor Selia, Neocastru, Cardele (?coal?, biseric?, moar?), B?iasa, Breaza, Papadia si multe, multe altele. În total între anii 1904-1914 au murit cca 1.000 de români ?i au fost distruse zeci de sate,sute de case ?i exterminate numeroase familii. Este adev?rat c? în 1914 erau în func?iune 91 de ?coli primare, un liceu commercial la Salonic, o ?coal? normala de fete în Bitolia ?i doua ?coli comerciale; functionau doua Consulate. Ce s-a întâmplat mai departe a constituit un veritabil regres dar a reprezentat ?i umilirea românismului în Balcani, românism pentru care se f?cuser? atâtea sacrificii.

Dar, oare cum este în prezent? S? se împlineasc? oare, în secolul al XXI-lea, prezicerea lui Tache Papaphagi din Introducerea lucr?rii sale monumentale Dic?ionarul dialectului aromân? - „acest al XX-lea secol va fi secolul stingerii aromânilor".

------------------------------------------
[1] ?coli ?i biserici române?ti din Peninsula Balcanic?.Documente(1864-1948), vol.1, adunarea ?i selec?ionarea documentelor, introducerea,bibliografia ?i indicii de Adina Berciu-Dr?ghicescu, Maria Petre, Bucure?ti, Edit. Universit??ii, 2004, p.12.
[2] Ibidem, p.13
[3] AMAE, Fond Problema 15, vol.35, 1898, nepaginat
[4] Ibidem, vol. 227 (1901-1905), nepaginat;.
[5] Pericle Papahagi, Aromânii din punct de vedere istoric-cultural, Bucure?ti,1912,passim.
[6] AMAE, fond Constatinopol, vol 227(1901-1905), nepaginat. Adina Berciu-Dr?ghicescu, Românii din Balcani.Cultur? ?i spiritualitate-sf?r?itul secolului al XXI-lea, începutul secolului al XX-lea, Bucure?ti, editura Globus,1996, p.168
[7] Revista Funda?iilor Regale, II, 1935, nr.9, p.564; Romanii balcanici.Aromanii.Meglenoroamnii. Catalog de expozitie 19 oct-15 noi. 2004, Camera deputatilor, Bucuresti, 2004. Studiu Introductiv, Stoica lascu, p.18-20'
[8] Cristea Sandu-Timoc, Tragedia românilor de peste hotare (9-13 milioane),Timi?oara,Astra Român?, 1994, p.29.Adina Berciu-Dr?ghicescu, Românii din Balcani, p.51.
[9] ?coli ?i biserici române?ti din Peninsula Balcanic?, p.17.
[10] AMAE, fond Constatinopol,vol.176 (1905-1906), nepaginat
[11] SANIC,f ond Kre?ulescu, dosar 831, f.62;Românii de la sud de Dun?re.Documente,coordonat? de St.Brezeanu, Gh.Zbuchea, Bucure?ti,1997, p.192-193.,doc.nr.79..?coli ?i biserici române?ti din Peninsula Balcanic?, vol.I, p.17, nota 33. vezi ?i Adina Berciu-Draghicescu, Inedit Imnul aromânilor din Imperiul Otoman dedicat Sultanului Abdul Hamid al II-lea, în „Caietul Seminarului special de ?tiin?e auxiliare ale istoriei. Opuscula arhivistica, bibliologica, numismatica",vol.V,Bucuresti, 1995, p.22
[12] Românii de la Sud de Dun?re, p.192-193-doc. nr.80.
[13] Le Courrier des Balkans, II, nr. 39 din 10 mai 1905, p.1.
[14] SANIC, fond Kretzulescu, dosar 831, f. 62..; MAE.Documente diplomatice.Afacerile Macedoniei. Conflictul greco-român, Bucuresti, 1905, p.XXXI.
[15] ?coli ?i Biserici române?ti din Peninsula Balcanic?, vol.I, p.17.
[16] Le Courrier des Balkans", Bucure?ti, an II, nr. 39 din 10 mai 1905, p.1.
[19] S.?ovaru, Problema ?colii române?ti din Balcani, Bucure?ti, 1934, p.63-65.

footer