Revista Art-emis
1941-1945. Greșeli și înfrângeri PDF Imprimare Email
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Duminică, 22 Aprilie 2018 19:38

Situatie de front 1941Iunie-iulie 1941.

Pe lângă victorii, armata română a înregistrat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și înfrângeri (unele catastrofale). Comandamentele au făcut și greșeli de concepție, iar trupele, de execuție. În multe locuri, subestimarea capacității de luptă a adversarului, insuficienta dotare și pregătire de luptă a trupelor au făcut ca victoriile să fie obținute cu dificultate și cu mari pierderi umane. Dacă unii învață din greșelile altora, noi le ignorăm pe ale noastre (se spune că am afecta imaginea Simbolului național). Indiferent însă ce se crede, documentele timpului sunt revelatoare în acest sens. Greșeli s-au datorat, atât condițiilor dificile în care s-a acționat, cât și celor care au condus și au luptat. În capul de pod de la est de Fălciu, de exemplu, Divizia 21 infanterie a pierdut, numai până la 29 iunie 1941, 81 militari uciși și 102 răniți și dați dispăruți, iar Divizia 1 gardă 101 militari uciși, 145 răniți și 44 dispăruți.

Referindu-se la dificultățile întâmpinate, jurnalul de operații al Diviziei 1 gardă menționa: „Neutralizarea artileriei inamice s-a făcut cu mare greutate și cu mult consum de muniții, din cauza lipsei de observare aeriană care să completeze dificultățile observării terestre; identificarea și distrugerea obiectivelor din câmpul de luptă inamic se execută cu greutate din următoarele motive: camuflajul perfect al lucrărilor de fortificații (cazemate) și al lucrărilor de fortificații pasagere; folosirea frecventă a amplasamentelor de schimb; specializarea inamicului în lupta apropiată; terenul nefavorabil incursiunilor; lipsa echipelor de specializare în asaltul cazematelor, prevăzute cu încărcături alungite, fumigene, tun însoțire, sprijinite de tot armamentul de tragere directă și aviației de bombardament în picaj; lipsa muniției explozive la tunurile Breda 47 mm cu astfel de misiuni în însoțirea infanterie".

De vină nu a fost însă numai inamicul, terenul și condițiile meteo, de vreme ce Statul major al Diviziei 1 gardă, responsabil de ceea ce se întâmplase la est de râu, consemna următoarele (chiar dacă dădea vina pe eșalonul superior):
„1. Trecerea nu fusese preparată complet;
2. Corpul 5 armată, care-și rezervase pregătirea trecerii și respinsese propunerile diviziei, a pus divizia în cea mai grea situație posibilă de trecere a unui curs de apă, deși recunoașterile arătaseră că lunca inundată a Prutului constituie un obstacol mai serios decât râul;
3. nu s-a putut realiza surprinderea, cu atât mai mult cu cât în timpul pregătirilor, care s-au făcut în pripă, materialul de trecere a fost transportat și ziua pe șoseaua de pe malul Prutului în vederea inamicului;
4. trecerea trebuia făcută în zorii zilei nu la amiază, pentru a se avea timpul necesar ca operațiunile să se desfășoare normal, evitându-se astfel, ca unitățile să rămână o noapte în bălțile din lunca Prutului, sub focul inamicului, și mai ales sub tragerile artileriei inamice în plină zi, când s-au cauzat mari pierderi pe tot timpul trecerii pe ambarcațiuni (între orele 13-20);
5. atacul trebuia dat în timpi, cu efortul la nord, așa cum procedase Divizia ;
6. Menținerea hotărârii de a trece ziua, la orele 13, implica și preparație de artilerie cu scopul de a neutraliza cel puțin artileria, așa cum, de altfel, propusese divizia".
Comandantul Corpului 5 armată a fost însă de altă păre

Generalul Aurelian Son despre generalul Nicolae Șova.

Generalul Aurelian Son, noul comandant al Corpului 5 armată (de la 7 iulie 1941) a avut o părere mai nuanțată despre modul în care generalul Nicolae Șova a condus Divizia de gardă în luptele din capul de pod de la este de Făciu, în perioada 7-17 iulie 1941:

„Veşnic în mijlocul unităților sale, a comandat divizia cu pricepere, calm şi multă autoritate. A ştiut să stimuleze pe subalternii săi aşa că a avut, cel puțin sub comanda mea, rezultate bune. După lărgirea capului de pod, Divizia de gardă s-a comportat bine în luptele de la Dealul Vulturului - Toceni (ziua de 16 iulie 1941) şi de la Gheltosu - Cania (17 - 19 iulie 1941). A contribuit şi Divizia de gardă la rezistența eroică a Corpului de armată în capul de pod Fălciu şi a fost citată prin primul ordin de zi pe întreaga armată de către comandamentul de căpetenie pentru această rezistență. În aceste grele momente generalul Șova a avut însă o acțiune, sau mai bine zis, un punct al său de vedere cu care eu nu am putut fi de acord. Nici nu se terminase încă bătălia de la Fălciu şi cu raportul nr. 30 350 din 11 iulie 1941 îmi cere - nici mai mult nici mai puțin - ca divizia să fie retrasă de pe front câteva zile pentru a-şi reface forțele, că se afla pe front din luna iunie etc. Nu era atunci momentul oportun pentru acest raport şi nu aşa se putea face completarea efectivelor şi refacerea diviziei, sens în care i-am răspuns.

Prin comparație şi opoziție cu mentalitatea generalului Șova, citez raportul generalului Dăscălescu, comandantul Diviziei 21, care a suportat adevărata presiune a inamicului având cele mai grele pierderi, mult mai simțitoare ca cele ale Diviziei de gardă şi care totuşi în raportul nr. 1 342 din 12 iulie 1941 îmi cere ca Divizia să-şi refacă efectivele pe front, aşa cum îngăduia situația. Este aici o deosebire de mentalitate din care se văd şi adevărații comandanți de război. Trebuie să amintesc că şi la telefon şi odată la postul de comandă înaintat (cota 112) a venit generalul Șova în persoană ca să stăruiască asupra scoaterii diviziei de pe front. Că situația de la divizie nu era aşa de tragică, cum o vedea generalul Șova, o dovedeşte categoric faptul că Divizia de gardă nu a fost scoasă de pe front şi totuşi a putut să continue operațiile până la finele campaniei.

Mi-aduc aminte, de asemenea, cum în toiul bătăliei de la Fălciu, când toată atenția mea era îndreptată la Divizia 21, unde se aplica efortul bolşevic, am fost de multe ori asaltat cu rapoarte telefonice că « Divizia de gardă este atacată puternic de un Batalion », că « să-i dau rezerve, că nu mai răspunde de situație şi în 10 minute vrea să aibă rezultatul » etc. În acelaşi timp, tot pentru comparație, nicio ştire sau cerere alarmată nu am avut de la generalul Dăscălescu, comandantul Diviziei 21".

footer