Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Vladimir Ro?ulescu   
Miercuri, 14 Martie 2018 14:17

15 martie Nem autonomia„Ca principal? metod? de protest împotriva unirii Transilvaniei cu România, conduc?torii maghiari ?i secui au folosit asasinatul. Fie c? erau de stânga sau de dreapta, ace?tia au folosit aceast? practic?. Mai mult, pentru a-?i atinge scopul comun, liderii maghiari de stânga ?i de dreapta colaborau în ac?iunile antiromâne?ti. Acest aspect - doar aparent curioscut - era bine marcat în epoc?, fiind chiar subliniat de presa de peste Atlantic. „The New York Times", în 1919, men?iona: „To?i ace?ti «granzi», ace?ti «M?ria Sa» de unguri sunt unul ca ?i cel?lalt. Nici mai buni nici mai r?i. Dac? cocheteaz? cu bol?evismul o fac cu scopul s? frâng?, dac? pot, pe cehoslovaci, români ?i slavii de sud ?i din distrugerea general? s? recreeze vechiul stat unguresc, atâta de intolerant ?i de me?te?ugit, cu un guvern din, prin ?i pentru unguri"[1].

Pe m?sur? ce crimele au fost cunoscute, ele au fost redate în diferite publica?ii.
„Neamul Românesc", din 8 ianuarie 1919, sub semn?tura lui Volbur? Poian?, public? articolul „Crima din L?pu?": „În ziua de 5 decembrie 1918 (stil nou), era adunare mare la L?pu?. Suflarea româneasc? din împrejurimi cu înalt avânt lua parte la s?rb?toare. Urechile tuturor s-au deschis s? asculte ceea ce n-au ascultat p?rin?ii de veacuri. Se comunicau hot?rârile de la Adunarea de la Alba Iulia. ?i era zi de târg în L?pu?. Îmbr?ca?i în haine mândre de parad?, p??eau stegarii în fruntea mul?imii. Ai fi zis c? aceast? mul?ime vine s? întâmpine pe Isus Hristos. Ea vine pentru ca s? se aud? b?taia ceasului Învierii celei de ob?te. P?rintele Ludu, protopopul, vorbe?te întâiul. El este cel primit ?i ascultat cu lacrimi în ochi. Mii de glasuri strigau: « A?a s? tr?iasc? neamul nostru ». ?i s-au în?eles, ?i sufletele tuturor s-au umplut de bucurie mare... Dar, ochiul dracului pânde?te în umbr?. Stegarii se pr?bu?esc la p?mânt. ?ipete, vaiete ?i mitraliere r?p?iesc. Se pr?bu?esc unii peste al?ii, sânge pe piatra rece. Cad preo?i, cad înv???tori, cad femei ?i copii. Mor în marii zori ai luminii. Secuii s-au coborât din B?iu?. Au ?tiut de acea zi mare. Viermele p?rerii de r?u le-a ros inima ?i n-o puteau vindeca cu sângele v?rsat nevinovat... Peste 40 (patruzeci) de mor?i, mare parte din ei rostogoli?i în apa L?pu?ului, ?i mai bine de o sut? de r?ni?i, Se ridic? umbra lui Vasile Filip. Om tân?r, român adev?rat, osta? vrednic, ?i-o dat sfâr?itul de-o potriv? cu Horea ?i Clo?ca. L-au prins în noaptea aceea, spre 6 decembrie... El striga: « Tr?iasc? România Mare ». ?i l-au dus în b?t?i ?i ghionteli pân? la ?coal?. P?lmuit ?i scuipat. Acolo lâng? mor?ii întin?i pe pietre, i-au cerut s? strige: « Jos România Mare! ». Dar el tot mai tare striga dimpotriv?: « Tr?iasc? România Mare!» ?i i-au scos ochii ?i el mai tare striga: «Tr?iasc? România Mare!». ?i i-au sfârtecat buzele ?i el: « Tr?iasc? România Mare! » Patruzeci ?i patru de împuns?turi de baionet? în tot curatul lui trup l-au f?cut s? strige de patruzeci ?i patru de ori: « Tr?iasc? România Mare! »... Un glonte l-a culcat peste cadavre»".

„Neamul Românesc" din 20 februarie 1919, aducea ?tirea arest?rii vicarului Romulus Marchi?, din Careii Mari, ?i a protopopului Anton B?liban, din Unim?t, jud. Satu Mare, de c?tre secui ?i încarcerarea lor la Debre?in, împreun? cu al?i 16 preo?i din zon?. Acela?i ziar, la 21 februarie 1919, men?iona faptul c?, în Banat, acolo unde armata sârbeasc? se retr?gea, autorit??ile ungure?ti î?i ocupau vechile locuri în administra?ie „s?vâr?ind f?r?delegi ?i masacre asupra popula?iei române?ti". Se d?dea ca exemplu satul Sardimat, unde fuseser? uci?i trei români ?i al?i câteva sute schingiui?i.

În „Neamul Românesc", din 23 februarie 1919 apare un interviu al lui Ion Clopo?el, redactor ?ef al ziarului „Românul", din Arad, refugiat la Bucure?ti. Men?iona: „Pân? sâmb?ta trecut?, Consiliul Na?ional Român de ka Arad a putut avea date complete despre 68 cazuri de ucidere, fie prin glonte, fie prin înjunghiere cu baioneta. R?ni?ii sunt mult mai mul?i ?i nu sunt înc? num?ra?i. M?celurile cele mai mari s-au comis în ?iria, H?lmagiu ?i Chi?in?u (Cri?), din jude?ul Arad".

In „Neamul Românesc", din 26 februarie 1919 se anun?a c? trupele regulate maghiare au atacat comuna româneasc? S?ge?el, din comitatul Bihorului, jefuind ?i m?cel?rind popula?ia. Garda Na?ional? Român? a rezistat cu b?rb??ie, luptându-se cu trupele ungure?ti pe via?? ?i pe moarte. M?celul a fost groaznic. Sunt peste 50 de români mor?i ?i 100 r?ni?i. Din S?ge?el, maghiarii au trecut, jefuind ?i omorând la ?erbe?ti: „Marea comun? româneasc? a avut aceea?i soart?. Românii din jurul Beiu?ului se refugiaz? îngrozi?i în mun?i".

Teritorii întinse care s-au unit la 1 Decembrie 1918 cu România se aflau, înc? sub ocupa?ia ungurilor. „Contele Karoly, pre?edintele guvernului ungar a refuzat s?-?i retrag? trupele din aceast? zon?, profitând de conven?ia încheiat? în 13 noiembrie 1918, la Belgrad, considerând Mure?ul linie demarca?ional?".

In zona ocupat? de unguri „au fost urm?ri?i ?i vâna?i cei care au participat la adunarea de la Alba Iulia, a?a cum au declarat în ianuarie ?i februarie 1919, Petru T?ma? din Poieni, Gheorghe Resteman din Bologa, Aurel Munteanu din Valea Dr?ganului, acesta din urm? descriind atrocit??ile la care s-au dedat du?manii, "mai cu seam? împotriva preo?ilor, înv???torilor ?i gardi?tilor (români)".

In urma protestelor române?ti a fost mutat? linia de demarca?ie pe aliniamentul c?ii ferate Satu Mare-Oradea-Arad. „Dar guvernul lui Karoly mai bine a demisionat, decât s? se retrag?. Noul guvern prezidat de ?andor Garbai a emis un decret de moblizare general? trimi?ând noi for?e militare în zon?, provocând ciocniri ?i v?rs?ri de sânge, declarând c? Ungaria se afl? în stare de r?zboi cu toate statele vecine de la care are ceva de revendicat". Ungurii înarma?i au devenit tot mai duri „iar g?rzile române?ti nu le puteau ?ine piept. Poienarii, bologanii, sebi?enii ?i ciucenii au c?utat s?-?i apere avutul". Teroarea avea s? înceap? în aceste localit??i de c?tre solda?ii din „G?rzile de o?el", „G?rzile ro?ii" ?i alte elemente care aveau însemnul „Erdelyert" (Pentru Ardeal). Trimisul Parisului la fa?a locului a aflat, din inform?ri, rapoarte ?i declara?ii, c? în localit??ile Valea Dr?ganului, Poieni, Ciucea, Bologa ?i Huedin, au s?vâr?it atrocit??i solda?ii din Regimentul 21 ungar, Batalionul secuiesc ?i fo?tii jandarmi."

Aurel Munteanu, preot în Valea Dr?ganului scria în 1/14 februarie 1919: „S-au început vremuri grele, din cauza vandalismului s?vâr?it, ce înc? se continu? de trupele ungure?ti în retragere spre ?ara ungureasc?". Documentele din acele zile prezint? liste cu zeci de familii de la care s-au luat alimente, ?es?turi, îmbr?c?minte, numele celor b?tu?i, precum ?i a celor omorâ?i. Primele victime, care au c?zut în 2 ianuarie 1919 au fost doi ??rani din Morlaca, Ioan Cobârzan, un tân?r abia sc?pat de armat? ?i Ioan Lucaciu al Dasc?lului, omorâ?i în Huedin, unu din ei fiind „aruncat în focul locomotivei de?i era pe jum?tate viu". Al?i morl?cani au r?mas cu sechele adânci pentru tot restul vie?ii: Teodor Andro b?tut pân? la desfigurare, Anu?a Deac r?mas? f?r? vedere".

„Armata român? aflând de aceste acte de cruzime ?i-a gr?bit înaintarea spre Huedin, iar armata ungar? s-a retras la Poieni, Valea Dr?ganului, Ciucea ?i Bucea. În Ciucea un grup de ??rani din Valea Dr?ganului a fost prins. aptivii au fost du?i în biseric? unde au fost dezbr?ca?i ?i b?tu?i pân? la sânge, printre ei fiind Nu?u Giurgiu, Luca Giurgiu, Pavel Stanciu ?i Petru Giurgiu". „În aceea?i zi, în Poieni armata du?man? s-a izbit de rezisten?a g?rzii na?ionale române?ti ?i 20 de « ro?iori » comanda?i de sergentul Neme?. A doua zi, la 6 ianuarie 1919, la cererea sublocotenentului român I. Cadar din Ciucea, garda din Valea Dr?ganului s-a deplasat acolo deoarece câ?iva români au fost schingiui?i. Interven?ia energic? a acestora a dus la retragerea armatelor ungure?ti la Negreni. Dar în 7 ianuarie garda român? ?i militarii au f?cut impruden?a de a se retrage, ceea ce a adus la reocuparea localit??ii în 8 ianuarie, cu consecin?e dure pentru ciuceni. De aici, ungurii au înaintat la Poieni ?i Valea Dr?ganului. În Dr?gan l-au prins pe sergentul Ioan Buce « l-au b?tut ?i l-au pus s?-?i sape singur groapa, i-au t?iat mâinile, l-au str?puns cu baionetele, sco?ându-i ochii, l-au lovit peste cap s?rindu-i creerii, apoi tâindu-l buc??i l-au îngropat »".

„La 10 ianuarie 1919 l-au c?utat pe preotul Aurel Munteanu care participase la Adunarea de la Alba Iulia ca delegat al Desp?r??mântului Hudin al Astrei, cu gândul s?-l lichideze dar neg?sindu-l acas? au luat ceea ce se putea lua, iar restul au distrus provocându-i o pagub? de 300.000 coroane. Apoi s-au dedat la pr?darea satului luând cereale, haine, obiecte de valore, pe care le-au trimis la Ciucea, Punându-le în vagoane le-au trimis spre vest. Cei care au opus rezisten?? au fost b?tu?i, unii omorâ?i. Au împu?cat pe t?n?rul de 17 ani Gavril Giurgiu, pe Gavril Urs de 60 de ani, iar o v?duv? de 70 de ani au str?puns-o în inim? cu baioneta pentru c? n-a voit s? dea ultimul ?ol. Au mai fost împu?ca?i, sc?pând cu r?ni adânci: Teodor Giurgiu, Vasile Teuca a Codrii, Teodor Blaga, Ioan Giurgiu ?i Ioan Ro?ca".

„Ajun?i în comuna Poieni au procedat similar. Printre cei împu?ca?i s-a aflat ?i tân?rul Mihai Petru?, despre care, tat?l s?u declara în 7 februarie 1919: « scotea vitele la ap? ?i l-au împu?cat în fa?a casei ». La data de 1 februarie 1919 ??ranca Irina T?ma? ?i-a pierdut doi copii, pe Floarea ?i Leontin. Ea a declarat în fa?a a 7 martori: « S?cuii... ne-au amenin?at zi de zi... c? vor nimici satul cu tunurile », In 1 februarie de pe dealul Ple? « gr?nadele ?i obuzele r?scoleau p?mântul [...] un obuz a nimerit casa noastr? nimicind-o. În cas? era fata mea Floarea, fiul meu Leontin ?i b?rbatul meu Teodor. Atât Floarea cât ?i Leontin au r?mas mor?i pe loc, b?rbatul meu a primit o ran? grea la cap ?i în partea dreapt? a grumazului. În sat artileria ungureasc? a nimicit o mul?ime de case ?i grajduri » ".

„Cea mai cutremur?toare moarte au provocat-o sublocotenentului Gheorghe T?ma?. Acesta încercând s? se refugieze a fost prins, ?i lâng? gar? a fost maltratat în mod barbar. Tat?l scrie în declara?ia dat? c? b?iatul s?u la un moment dat « a cerut mai bine s?-l împu?te ?i s? scape mai u?or de chinuri », nu l-au l?sat nici s? zic? rug?ciunea, ba i-a luat ?i 3.000 de coroane ?i ceasul de aur. A doua zi, declar? tat?l « mi-am g?sit fiul îngropat pân? la brâu, partea superioar? a capului era aplecat? ajungând fruntea pe p?mânt. Era acoperit cu pietre, usc?turi ?i gunoi. Dup? ce a fost scos de aici s-a constatat c? avea 7 împu?c?turi în piept ?i foale ?i cel pu?in 20 de împuns?turi cu baioneta pe întreg corpul... Nu mi-au permis s? plâng în jurul cadavrului, nici s?-i facem înmormântare cre?tineasc? ». Când s-a plâns comandantului ungur a primit replica: « No, v? mai trebuie România Mare? Acum voi veni?i la rând ». Declara?ia este semnat? de p?rin?ii victimei ?i de 10 martori, din care 3 unguri".

„?i în satul Bologa s-au s?vâr?it jafuri, b?t?i ?i schingiuiri, ba ?i omoruri, ele fiind descrise într-un proces-verbal din 25 ianuarie 1919, semnat de Aurel Petri?or. Sunt în?irate 16 familii pr?date, iar autenticitatea celor înscrise este adeverit? cu 10 de semn?turi, Întreaga purtare a ungurilor a fost scandaloas?, când luau banii ne ziceau « ace?tia sunt bani ungure?ti, încoace cu ei, iar voi merge?i în România Mare s? v? dea al?i bani »". Pagubele realizate prin confiscarea bunurilor au fost evaluate la 600.000 coroane.

Un alt proces verbal se refer? la maltrat?rile, schingiuirile ?i omorurile s?vâr?ite în Bologa. George Re?teman, la cei 70 de ani ai s?i a fost b?tut cu patul pu?tii pân? a c?zut în nesim?ire. Ioan Potra ?i ?tefan Resteman, la fel. Pe tân?rul Dumitru Baci, la care a fost g?sit un tricolor „l-au silit s?-l m?nânce, iar apoi l-au dus legat, la vale ?i l-au silit s? bea ap? dup? el. L-au l?sat s?-?i revin? cât de cât îndemându-l s? ia calea codrului, ca s?-l împu?te în cap".

In casa lui Ioan Brazd? au intrat s? pedepseasc? întreaga familie deoarece a încartiruit membri ai g?rzii române?ti. Întrucât Ioan Brazd? ?i cei trei copii s-au refugiat în p?dure au împu?cat-o pe Maria Brazd?, care cu r?ni adânci a ajuns la spitalul din Huedin unde a fost vizitat? de generalul Petain, c?ruia i-a relatat ororile s?vâr?ite la Bologa. Au mai fost b?tu?i: Anica Potra, Anu?a Potra, Cr?ciun Potra, Ioan Mezei, Teodor Junc, iar pe Teodor Potra a Luchii „l-au împuns de 10 ori cu baioneta, apoi l-au scos în gr?din? ?i l-au împu?cat în cap". În p?dure a fost g?si?i împu?ca?i Gavril? Urs, Gavril Brazd? ?i Simion P?mânta?, c?ruia i-au pus la cap sub form? de cruce pu?ca. La Bologa bilan?ul sinistrului a fost urm?torul: 8 mor?i, 14 b?tu?i grav, 15 familii b?tute ?i jefuite, datele rezultând dintr-un proces-verbal semnat de 27 bologani, cu specificarea: „c? cele de mai sus corespund adev?rului înt?rim cu subscrierea proprie ?i gata de a depune jur?mânt".

Prin interven?ia armatei române localit??ile Bologa, Poieni ?i Valea Dr?ganului au fost eliberate ?i scutite de co?mar. Armatele române au ajuns la Ciucea unde au instalat 18 militari din Regimentul 11 « Siret ». Ace?tia, f?r? s? b?nuiasc? o nou? r?bufnire a urii ungurilor, pentru c? trebuia s? se retrag? din Transilvania, au c?zut în capcan? în ziua de 15 aprilie 1919. Pe în?l?imea numit? « Parincii », garda ro?ie de la Budapesta « au ciuruit ?i ucis pe cei 18 militari români »" - declara?ie semnat? de « doi martori oculari » din Ciucea.

Petru Bruda?cu - pre?edintele Consiliului na?ional local ?i Sabin Tru?ia au descris sinistrul: „Unuia i-au t?iat urechile, str?pungându-l cu baioneta. Altuia i-au scos ochii ?i l-au str?puns apoi prin gât... La doi le-au t?iat urechile ?i nasul. Pe al?i patru i-au chinuit în modul urm?tor: le-au rupt f?lcile, le-au sfâ?iat picioarele ?i mâinile... iar la al?i doi le-au sfâ?iat stomacul sco?ându-le intestinele ?i întinzându-le peste gur?. [...] Cadavrele au stat a?a patru zile neînmormântate. În ziua de Sfintele Pa?ti aproape tot satul a ie?it la locul unde z?ceau trupurile schingiuite ale b?ie?ilor no?tri".

Lucre?ia Barbul a relatat moartea tat?lui s?u: „Dup? ce ne-am instalat oarecum (la Vârfurile) ajuta?i de vecini ?i prieteni, cu mobil? ?i lucruri de împrumut, eu ?i Eugen am plecat s?-l c?ut?m pe tata. La Arad ni s-a spus c-a fost împu?cat în ora?ul Mezötur de pe Câmpia ungureasc?, unde ne-am dus cu autobuzul pus la dispozi?ie de v?rul meu Eugen Costina. La prim?ria lui Mesötur am aflat c? tata a fost prins în gara Chitihaza de c?tre armata comunist? în retragere ?i târât de ei pân? la Mesötur, unde tribunalul militar prezidat de ofi?erul Francisc Münich... (prim-ministru între 1958-1961) l-a condamnat la moarte prin glon?, ca spion al armatei române, obligându-l s?-?i sape singur groapa".
- Va urma -

----------------------------------------
[1] articol reluat în „America", an XIV, nr. 73, din 29 martie 1919.

footer