Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Dr. Iosif Niculescu (+)   
Miercuri, 28 Februarie 2018 13:52

Stalingrad 1942Istorie retr?it? dup? 70 de ani de la b?t?lia de la Cotul Donului. Iosif Niculescu alias Iosif Dumitrescu vs Vasile ?oimaru. „M?car unul dintre cei c?zu?i, acolo, la Cotul Donului, î?i are moa?tele de sfânt !"

Vasile ?oimaru : Acolo, la Cotul Donului, în Stepa Calmuc? ?i la Stalingrad s-au pr?p?dit circa 150 de mii de osta?i români ?i, 70 de ani, cred eu, n-a fost nimeni acolo (dac? nu lu?m în considerare vizita din anul 1949 în U.R.S.S., inclusiv cu escal? pe bulevardul Stalin din ora?ul Stalingrad, a lui Zaharia Stancu, pre?edintele de atunci al U.S.R., care n-a ajuns ?i n-a c?lcat ?i pe la Cotul Donului, care se afl? la 100 km spre Est de ora?ul lui Stalin). Am c?utat în pres?, în c?r?i, monografii despre r?zboiul de acolo ?i multe alte izvoare, în 70 de ani se pare c? n-a c?lcat picior de român la Cotul Donului. Probabil c? n-au fost acolo nici diploma?ii ?i nici m?car vreun spion român de azi... A? fi foarte bucuros dac? m?car dup? aceast? emisiune se va g?si cineva s? spun?: „Domnule, am fost ?i uite ce am v?zut". Dar eu am ajuns acolo a doua oar?: prima dat? am fost în sudul Cotului Donului, la Kalaci pe Don, ?i am crezut c? e suficient, dar când am privit filmul „Eroism ?i jertf? pe Frontul de Est" mi-am zis: „Nu, eu n-am v?zut înc? totul". ?i cu prima ocazie, peste câteva luni am ?i plecat.

Pe 17 august 2012, am ajuns la Kletskaia. Când am trecut râul Cir, la vreo sut? de kilometri de punctul final, Kletskaia, în step? era înc? soare, n-a plouat toat? vara, era lumin?, temperatur? de 40 de grade. Dar când am ajuns acolo, pe dealul de deasupra or??elului, se întunecase de nu puteam filma panorama v?ii Donului ?i or??elul. Se p?rea c? a c?zut cerul peste Kletskaia. Ajungând în central or??elului s-a pornit o ploaie toren?ial? mai rar întâlnit? în aceste locuri. A plâns Dumnezeu de bucurie, probabil c?, în sfâr?it, a venit un român s?-?i „viziteze" fra?ii dup? ?apte decenii... ?i când am ie?it din Kletskaia, v? spun sincer, nu am mai avut/sim?it o victorie mai mare în via?a mea, în cei peste 60 de ani tr?i?i pân? acum...

Iosif Niculescu : În sud, la Kalaci pe Don, tot români erau. Tot Cotul Donului era ?inut doar de români. Italienii ?i ungurii erau mai la nord de noi...

Vasile ?oimaru : La Raoul ?orban, în capitala sa lucrare, „Invazie de stafii" (Editura Meridiane, 2003), pe care mi-a înmânat-o la conacul s?u din Stoiana, Cluj, am citit precum c?: „Ungaria a participat la r?zboiul antisovietic cu o armat? - a II-a - compus? din 256.000 combatan?i, dintre care cca 150.000 erau români, iar ceilal?i proveneau din rându¬rile altor „na?ionalit??i" (slovaci, ?vabi, ruteni etc.) Dac? la Cotul Donului armata ungar? a suferit cea mai dezas¬truoas? înfrângere din întreaga sa istorie modern?, pe planul intern al politicii de maghiarizare, înfrângerea militar?, cu pieirea a 100.000 de români, mor?i ?i disp?ru?i, a reprezen¬tat un succes în conformitate cu ansamblul doctrinelor un¬gare de maghiarizare a ??rii"[2].

La cei 150 de mii de osta?i români c?zu?i la datorie în cadrul Armatei Române, se mai adaug? înc? 100 de mii de români transilv?neni, maramure?eni, b?n??eni etc. din cadrul for?elor maghiare... Eu am c?utat locurile unde au fost înmormânta?i ?i ei, ungurii, pentru c? am citit în presa periodic? c? statul maghiar a ajuns acolo, la Don, ?i a inaugurat cimitire ale osta?ilor Armatei a II-a, pe când românii au treburi mai arz?toare acas? ?i n-au fost, n-au instalat acolo m?car o troi??. A trebuit s? fac eu acest lucru în acest an la Cotul Donului...

Mi-e ?i ru?ine, m? uit cum se bat la Bucure?ti politicienii între ei, nu ?tiu pentru ce se bat, ei cred c? o s? tr?iasc? dou? vie?i ?i a treia, dar nu-?i dau seama c? o s? vin? vremea când o s? r?spund? în fa?a lui Dumnezeu pentru ceea ce fac ei ast?zi, pentru batjocura fa?? de memoria celor 150 de mii de osta?i români c?zu?i la datorie în acele locuri de pe Frontul de Est. Zilnic se ciorov?iesc ca ultimii... în loc s? caute ?i ei posibilitatea s? se în?eleag? cu ru?ii, c? toate cimitirele ruse?ti sunt întregi ?i îngrijite aici, în România, dar românii n-au nici unul acolo, nici m?car la Dalnik sau Vigoda, lâng? Odesa, nu exist? un cimitir românesc. Numai în ora?ul Odesa exist? unul, dar ?i acela este „mascat" sub denumirea de „Cimitir german"... În Cehia, Slovacia, în Basarabia, au fost inaugurate cimitire de onoare pentru osta?ii români, sigur, acolo este alt? situa?ie, dar cum s-a putut s? nu se întreprind? nimic în Rusia ?i Ucraina?

Iosif Niculescu : La Cernicevskaia, a fost un aerodrom german pe care l-a ap?rat un batalion românesc în frunte cu un maior, Du?oiu, ?i nu au plecat de acolo pân? n-a c?zut la datorie ?i ultimul osta? român, inclusiv maiorul Du?oiu. ?i a?a au putut nem?ii s?-?i ia toate avioanele ?i s? le evacueze f?r? nicio pierdere. Gestul acestuia de mare vitejie, a fost recunoscut de însu?i Hitler care l-a decorat postmortem cu ordinul „Crucea de Fier cu briliante". A fost atunci un bombardament îngrozitor, dar ?i de aceast? dat? am sc?pat cu via??.

Vasile ?oimaru : Am încercat s? g?sesc stani?a Cernicesvskaia, dar n-am g?sit-o. Aerodromul era mai departe de front unde era mai lini?te, dar dup? acel bombardament, probabil, stani?a a fost ?tears? de pe fa?a p?mântului.

Iosif Niculescu : Dumnezeu m-a protejat, pentru c? ce am spus eu aicea e numai o buc??ic? din tot ce am p?timit acolo, mai sunt ?i altele de spus. ?i a?a am descoperit, de exemplu, c? mereu am fost sub ap?rarea Sfântului Maxim M?rturisitorul, dac? a?i auzit de el, mare teolog ?i lupt?tor pentru icoane, i s-a t?iat mâna dreapt? ?i limba ca s? nu mai scrie ?i s? nu mai vorbeasc?. ?i mi-am f?cut o icoan? a acestui sfânt, care m-a protejat acolo. De exemplu, într-o noapte mergeam, nu ?tiam încotro, pentru c? maiorul nostru, comandantul, am constatat, nu ?tia s? citeasc? busola. ?i, El, Sfântul, m-a inspirat, am schimbat direc?ia ?i am salvat 2.000 de osta?i la Kamensk, unde era podul peste Severski Done?... Kamensk - înseamn? pe ruse?te piatr?. La Kamensk era trecere peste Done? ?i au f?cut nem?ii un sistem sanitar de trenuri ca s? evacueze r?ni?ii repede, pentru c? ru?ii erau aproape, peste Done?.

Într-o zi mi-am luat r?spunderea ?i, repet înaintea lui Dumnezeu, am dat 2.000 de bilete de bolnavi, f?r? s? fie bolnavi, ?i am evacuat 2.000 de români ?i i-am sc?pat[3], pentru c? a fost tr?dare ?i în armata german?. Au trimis nem?ii 14 divizii ?i în loc s? le strâng? ?i s? atace odat? cu 14 divizii, care reprezinta o for?? mare, au b?gat câte una. O b?ga, trecea Done?ul ?i ru?ii pac, pac, o lichida, venea alta ?i a?a au pr?p?dit aceste unit??i. Asta a fost o gre?eal?, mai curând tr?dare de Stat-Major. Cum bagi tucâte o divizie când ?tii ce este dincolo, adic? erau tancuri T-34?...

Am mai avut un moment eroic, când un sublocotenent de infanterie, Ailenei Constantin îl chema, orfan din Primul R?zboi Mondial, mama lui era v?duv?, b?rbatul ei a murit tot pe front cu ru?ii, în 1917, ?i el a cerut ?i a plecat pe front voluntar. ?i când ne-am retras noi de acolo de la Done?, el ne-a acoperit, cu o mitralier?, retragerea a dou? mii ?i ceva de oameni. El a stat pe o potec? între dou? v?i ?i a tras cu mitraliera pân? l-au reperat ru?ii ?i au tras un proiectil. Nu s-a ales absolut nimic din el. Dar ne-a asigurat retragerea la dou? mii ?i ceva de oameni. Îmi zisese:
- Domnule doctor, a murit tata, voi muri ?i eu aici. ?i a murit acolo. Pulbere l-au f?cut. ?i exemple de eroism românesc acolo nu sunt pu?ine ?i ceea ce v? zic eu nu sunt citate din lu?rile de cuvânt ale oficialit??ilor...

E greu s? vorbim despre lucrurile astea. F?r? s? vreau, ?i la vârsta asta, când îmi aduc aminte de unele momente de acolo m? trec fiorii ?i m? podidesc lacrimile. Repet, cred c? acolo sunt moa?tele unui sfânt. Dac? ave?i entuziasm ?i for??, domnule ?oimaru, s? v? duce?i acolo s? c?uta?i, pentru c? ?ti?i ce a cerut Sfânta Paraschiva de la Ia?i, ca ?i Sfântul Dimitrie Basarabov. Au îngropat peste ea în cimitir pe altul, un marinar bolnav de holer?, ?i s-a ar?tat unui c?lug?r din comuna respectiv? ?i a spus:
- Lua?i-l pe ?la de deasupra mea.
S-a ar?tat de mai multe ori ?i s-a s?pat acolo. Au g?sit sfintele moa?te ale Sfintei Paraschiva.
Am un nepot care lucreaz? în domeniul metalurgiei ?i mi-a promis c? dac? am nevoie îmi face o cruce de fier. Când ve?i mai merge acolo, la Cotul Donului, pute?i s-o duce?i?

Vasile ?oimaru : Pentru c? Dumneavoastr?, f?r? s? ne vedem ?i s? vorbim vreodat?, m-a?i convins s? merg la Kletskaia, s? instalez o cruce ?i un tricolor. Tot Dumneavoastr? m-a?i adus azi aici, la Bucure?ti, în ziua Dumneavoastr? de na?tere. Un om simplu nu poate face a?a ceva. De ce nu ne da?i voie s? credem a?a? Crucea va trebui s-o duc dezasamblat? ca s? nu am probleme cu ucrainenii ?i cu ru?ii la grani?e, ca s? pot s-o asamblez acolo. Ne mai gândim. Pân? la centenarul Dvs. mai avem de tr?it doi ani ?i ne mai gândim pân? atunci cum s? v? fac un cadou la frumoasa aniversare de 100 de ani.

Iosif Niculescu : Ce este foarte important în momentul de fa??, din punct de vedere religios, este c? în Grecia este un efort extraordinar de a se desfiin?a Muntele Athos, sub motivul s?-l fac? zon? turistic?, chipurile, ca s? câ?tige ?ara bani. Cum s? fie desfiin?at Muntele Athos, doar acolo a fost Maica Domnului. Prima biseric? cre?tin? pe teritoriul Europei este acolo. Acolo a fost Maica Domnului, a naufragiat, ca s? zic a?a, cu Sfântul Ioan ?i au f?cut o biseric? ?i au întemeiat cre?tinismul pe p?mântul european la anul 39-40 al erei cre?tine ?i masoneria de azi vrea s? desfiin?eze acest Sfânt Munte. Criza din Grecia are, f?r? discu?ie ?i scopul acesta. Eu am fost la cele dou? muzee de arheologie de la Salonic ?i de la Athena, p?i ce au grecii acolo e 500 de miliarde de euro. Fel de fel de piese, statui, scoase de acolo, tezaur adev?rat. Alea dac? s-ar vinde ar scoate toat? datoria. Asta e numai planul ca s? desfiin?eze ortodoxia greceasc?. Pentru c? majoritatea episcopilor greci sunt masoni. Dac? ?ti?i ce înseamn? masonerie...

Se lucreaz? la izgonirea Maicii Domnului din biseric?, pentru c? dac? n-arIosif Niculescu-Roxana Iorgulescu-Bandrabur Vasile Soimaru fi fost Maica Domnului, nu ar fi fost cre?tinismul, pentru c? puritatea ei spiritual? ?i trupeasc?, f?r? discu?ii, a fost a?a de mare, încât a f?cut posibil? prezen?a Fiului lui Dumnezeu. ?i Ea nu a putut s? fie nici ispitit?, nu s? fac? p?cat, de aceea antihrist nu are putere asupra Ei. El are putere asupra sfin?ilor, care au fost oameni, au p?c?tuit ?i ei, m? rog, s-au poc?it, dar Ea n-a fost nici m?car ispitit?. De aceea singura arm?, singura for?? împotriva lui antihrist este Maica Domnului. Poporul român trebuie s? stea zi ?i noapte în genunchi înaintea Icoanei Maicii Domnului s? se roage s? ne apere, pentru c? antihrist a p?truns deja în fort?rea?a româneasc?, în biseric?, unde au fost ?i mai sunt preo?i comuni?ti.

Verigheta este simbolul iubirii, simbolul perfec?iunii. De când m-am c?s?torit, din 1938, n-am scos-o de pe mân?. Nevast?-mea a murit acum 10 ani. A f?cut ?ase copii ?i i-a crescut cum a putut ?i ea, în vremurile alea grele. Ca s? cumperi un palton trebuia s? strângi 110 puncte ?i colectai de la unu 5, de la altul 10 ca s? po?i s?-?i cumperi un palton. A?a a fost cu îmbr?c?mintea dup? intrarea ru?ilor în România. Acum, sunt singur. Copiii mei: trei sunt pleca?i, unul e în Fran?a, unul în Germania ?i unul este tot pe undeva, iar trei sunt aici, în Bucure?ti.Îi a?tept pe copii s? vin? la ziua mea, ace?tia trei care sunt aici, în Bucure?ti. Termin? serviciul ?i vin.

Pe Dumnezeu l-am descoperit ?i înainte, ?i dup?, dar ?i în timpul r?zboi. Iat? cum a fost. Eu am f?cut prima lucrare româneasc? de meteopatologie. Am observat c? la aceea?i opera?ie, s? zicem, de apendicit?, oameni comparabili ca vârst?, ca for??, f?ceau ?oc operator deosebit, unii nu aveau nimic, al?ii mai r?u. ?i am f?cut o cercetare s? v?d dac? factorii ace?tia, presiunea atmosferic?, umiditate, insola?ie, au vreo influen?? asupra ?ocului operator. ?i am f?cut ni?te curbe; am fost la Institulul Meteorologic pentru asta. Am f?cut comunicarea ?i am descoperit c? grupa B3, care e specific? asiaticilor, face ?ocul cel mai mare la opera?ii ?i atunci trebuie s?-?i iei m?suri de precau?ie. Acolo am cunoscut pe un profesor de fizic?, George Giurgea, era prin anii 1947-1948, ?i el zice:
- Domnule doctor, vre?i s? v? înso?esc pân? acas??
El era mult mai în vârst? decât mine, ?i trebuia eu s?-i propun asta, ?i-mi spune:
- Domnule doctor, s? nu v? speria?i, dar eu v?d ?i dincolo.
- ?i ce a?i v?zut?", întreb eu. Zice:
- Dumneavoastr? sunte?i negru pân? aproape de inim?, dac? se ridic? negrul mai sus, muri?i pe loc.
Într-adev?r, eram foarte tulburat cu presiunea de înscriere în partid ?i cu pericolul concedierii de la serviciu... ?i, zice el:
- Duce?i-v? la biseric? ?i cere?i preotului s? vin? s? v? citeasc? molitva Sfântului Vasile.

Am mers la biseric? ?i am vorbit cu preotul respectiv, care a venit, mi-a citit ?i din acel moment m-am întors la Dumnezeu, m-am dus regulat la biseric? ?i toate cele în leg?tur? cu asta. În anul 1952 am depus cerere s? fac cursurile f?r? frecven?? ale Facult??ii de Teologie ca s? m? fac preot, dar nu mi s-a aprobat. La cererea mea în privin?a asta, mi s-a spus s? m? duc la ?coala de cânt?re?i. ?i m-am gândit: eu, doctor în ?tiin?e medicale, asistent universitar, medic primar, ?i s? m? mai duc ?i la ?coala de cânt?re?i de biseric?? M-am dezis de acest îndemn...

Specializarea în medicin? mi-am f?cut-o în chirurgie general?. Dumnezeu are mare rol în vindecarea cancerului, pentru c? boala cancerului este o boal? a hibridiz?rii, a corcirii, când dou? linii genetice se întâlnesc dar nu se potrivesc ?i cancero?ii sunt fiii unei astfel de uniri, sunt hibrizi, cum se zice, adic? mo?tenesc ?i de la tat?, ?i de la mam?, dar care nu se potrivesc. Am descoperit lucrul acesta din literatur?, bineîn?eles, de la tutun. Tutunul are 16 variet??i, orice varietate încruci?at? prin polenizare cu tulpina fundamental?, cu mahorca asta, face cancer. Dup? ce m-am întors în Bucure?ti, c? ?i asta a fost o poveste mare, în 1979 mi-au d?râmat casa, prima cas? a mea din Mioveni, ?i dup? aceea m-am întors de la Racovi?a în Bucure?ti. De atunci, zi de zi am fost la Academie, la bibliotec?, ?i am studiat. Am zeci de dosare. ?i când s? m? apuc s? punem în practic? ceea ce am descoperit teoretic, m-am îmboln?vit, sau m-au îmboln?vit, de ni?te parazi?i de nu pot ?edea... E de râs. Am început s? am mânc?rimi la ?ezut. Fac analize ?i g?sesc... De atunci pân? ast?zi, nu ?tiu cum, am fost inoculat cu ?apte feluri de parazi?i. Am luat la medicamente, mi-au distrus rinichii ?i nu am putut s? m? mai ocup. S-a îmboln?vit ?i nevast?-mea ?i a murit.

Am r?mas singur ?i stau concluziile mele despre cancerul ganglionar, pe care nu le pot scrie c? nici nu mai v?d bine acuma. Dup? r?zboi au fost în Bucure?ti foarte multe cazuri de boal? Hodgkin, adic? cancer ganglionar, aproape ca o epidemie. Pe mul?i i-am vindecat cu metoda aceasta. Atunci am primit o scrisoare de la doi doctori englezi, care au citit comunicarea mea de la Facultatea de chirurgie, ?i m-au rugat s? le dau ni?te am?nunte despre tratamentul meu. ?i când eu citeam scrisoarea, nu ?tiam engleza decât cu dic?ionarul, sun? soneria de la u??. Au venit doi ofi?eri de la Securitate la mine ?i m-au g?sit cu scrisoarea englezilor în mân?. Îmi zic:
- Bun? ziua, tovar??e Iosif. A?i primit o scrisoare din Anglia?.
- Da, zic, iat-o.
- ?ti?i c? nu-i voie s? ave?i coresponden?? cu str?in?tatea?
A?a s-a zis cu coresponden?a mea cu englezii ?i cu ?tiin?a dat?...

Vasile ?oimaru : Toate pozele de la Cotul Donului r?mân la Dumneavoastr?. S? ave?i o amintire de la mine. Am s? le public pe 19 noiembrie curent (2012) în presa de la Chi?in?u ?i Bucure?ti. Pe una din ele o s-o folosesc pe o copert? de carte, care deocamdat? este un secret. Dar acest film al Dumneavoastr?, care m-a impresionat foarte mult ?i care m-a f?cut s? plec pentru a doua oar? la Cotul Donului, „Eroism ?i jertf? pe Frontul de Est", o lucrare finan?at? de Funda?ia Cre?tin? „P?rintele Arsenie Boca", îl voi promova cum pot mai bine... Cons?teanca mea, acum stabilit? la Bucure?ti, doamna prof. univ. dr. Zamfira Mihail, a fost în aceast? var? la mormântul lui Arsenie Boca, la m?n?stirea Prislop. Vara viitoare voi pleca ?i eu acolo ca, pe urm?, s? pot merge ?i la Cotul Donului. Nu vre?i s? merge?i cu mine, domnule Niculescu? Mergem s? ne rug?m pentru reîntregirea României.

Iosif Niculescu : La Sfânta M?n?stire, dac? mai rezist pân? atunci, merg. ?ti?i de ce? Pentru c? l-am rugat pe domnul Filip s? dea un telefon acolo ?i s? vorbeasc? cu una din c?lug?ri?ele pe care le cunoa?te, s? fac? rug?ciuni pentru Basarabia. Pentru c? P?rintele Boca a spus a?a: dup? ce voi muri, veni?i la mormântul meu c? am s? v? ajut mai bine decât v? pot ajuta de aici, de pe p?mânt. ?i merg cu orice risc o fi, s? ne rug?m pentru Basarabia...Da, pentru c? neamul getic a f?cut între Marea Baltic? ?i Marea Neagr?, pe Vistula ?i Nistru, de-a lungul mileniilor, z?vorul care a oprit invazia asiatic? asupra Europei. Când au fost ge?ii, urma?ii lor din nord, lituanienii, urma?ii lor din sud, basarabenii, care se numeau tirage?i, cei de acolo se numeau samoge?i, ei au ap?rat de la r?s?rit, Europa, care a putut s? stea s?-?i vad? de treab? ?i s? dezvolte cre?tinismul, ?tiin?a, arta, cultura european?.

În aceast? zi în care împlinesc 98 de ani a? dori s?-mi ajute Dumnezeu s? pot reu?i o modificare a Crezului ?i a numelui Domnului Iisus Hristos, care este gre?it folosit de biseric? ?i s? ?tearg? din rug?ciunea c?tre Maica Domnului unde îi zice „femeie" care este o insult? la adresa Maicii Domnului: „Binecuvântat? e?ti, Tu, între femei ?i binecuvântat este rodul pântecelui T?u". Este o erezie ?i o insult? pentru c? Maica Domnului nu a fost femeie. Maica Domnului a fost fecioar? înainte, în timpul ?i dup? na?tere. Ei nu i se poate aplica termenul de „femeie". Numele ei este Nemuritoarea Fecioar? Maria.

Numele lui Iisus Hristos este o problem? teologic? care m? dep??e?te... Dar s? se spun? nu Domnul, Domnul nu este un nume, e un apelativ, ci Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Dup? cum evreii pronun?au Iahve ?i se rugau, Dumnezeu le împlinea orice cerere, ?i noi, când spunem Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne rug?m de ce e nevoie ?i ne ajut?. Dar la numele, Domnul, nu r?spunde pentru c? el este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Roxana Iorgulescu-Bandrabur: Pe 19 noiembrie 2012, la 70 de ani de la momentul Cotul Donului pot s? le spun oamenilor c? niciodat? Armata Român? nu ?i-a închipuit c? va putea cuceri Rusia. Nici nu avem noi nevoie de ?ara lor. Avem ?ara noastr?, bogat? ?i frumoas?. Armata Român? a fost pe Frontul de Est ca s? dezrobeasc? teritoriile române?ti, Basarabia ?i Bucovina, ?i s?-L duc? înapoi pe Iisus Hristos. Preo?ii no?tri din armat? nu reu?eau cu botezul, cu rug?ciunile, cu împ?rt??ania popula?iei slave care de dou?zeci ?i ceva de ani nu mai auzise de Dumnezeu ?i de preo?i, ace?tia fiind împu?ca?i de bol?evici. Noi ne-am dus s? restabilim cre?tinismul în Rusia bol?evizat?. Asta a fost.

Noi nu ne-am în?eles cu nem?ii pân? la urm?. Am asistat la scene oribile în retragere, se ag??au ?i solda?ii români de camioanele lor s? urce s? se retrag? ?i nem?ii cu picioarele, cu cizmele, le d?deau în cap românilor, s?-i dea jos. Iar eu odat?, într-o gazd? ruseasc?, am g?zduit în dou? camere, într-una am fost eu cu ordonan?a ?i într-una au fost doi nem?i. ?i stând la mas? împreun?, unul din nem?i se juca cu ni?te gloan?e dum-dum. Eu zic:
- Domnule, ce faci cu astea? Nu e voie, este interzis? folosirea gloan?elor dum-dum". Vârful lor nu este ascu?it, este t?iat, ?i atunci ele nu fac ran? mare la intrare dar la ie?ire, în orice parte a corpului pe care o love?te e mortal?. ?i zice unul, nem?e?te, c? ele-s pentru câini. Eu îi r?spund c? n-am v?zut câini în Rusia. Dar el zice c? ru?ii nu sunt oameni, ci câini; ?i mai zice s?-l las cu „Doamne miluie?te, Doamne miluie?te"... Adic? gloan?ele erau pentru ru?i. Eu m-am sup?rat pe el ?i zic:
- Domnule, dac? îi lua?i rusului rug?ciunea cre?tin-ortodox?, vom pierde la sigur r?zboiul ?i este absolut neuman? folosirea acestor gloan?e dum-dum. Desigur, n-au mai ?inut cont de lec?ia mea de moral? cre?tin? pân? la pierderea r?zboiului...

Când nu voi mai fi, a? vrea ca românii s?-?i aduc? aminte de un pârlit de doctor ca mine, care a operat la ?ar? cu ace de cusut nu cu ace chirurgicale, cu a?e de cusut cu fire de m?tase din viermi pe care i-am crescut tot eu. S?-?i aduc? aminte de un doctor care ?i-a f?cut treaba bine pentru c? veneau de la mare distan?? la mine la opera?ii, nu se duceau la spitalul jude?ean. A?a s? r?mân în memoria oamenilor...

27 septembrie 2012

Not? : Textul este o adaptare dup? discu?ia din data de 27 septembrie 2012, în ajunul comemor?rii a 70 de ani de la începutul Tragediei Armatelor a III-a ?i a IV-a Române de la Cotul Donului, Stalingrad ?i Câmpia Calmuc?, unde s-au pr?p?dit 156 de mii de osta?i români. dintre medicul Iosif Niculescu, veteran de r?zboi ?i conf. univ. dr. Vasile ?oimaru. Veteranul Iosif Niculescu a mai tr?it înc? trei luni, când, în noaptea de revelion a anului 2013, a urcat la Ceruri.
În august 2017, în ajunul comemor?rii a 75 de ani de la tragica b?t?lie a Stalingradului, Vasile ?oimaru a mai f?cut un drum, al patrulea, la Cotul Donului, Stalingrad, Câmpia Calmuc?, dar ?i la Voronej, pe urmele Armatei a II-a maghiare ?i a VIII-a italiene, care ne-a promis s? ne prezinte noi pagini ?i fotografii despre Tragedia român? de la Cotul Donului. Le a?tept?m cu ner?bdare. Consemn?rile apar?in jurnalistei Roxana Iorgulescu-Bandrabur.

--------------------------------------------
[2] Raoul ?orban, Editura Meridiane, 2003, p. 179.
[3] Vasile ?oimaru: a fost o coinciden?? pentru c? a existat ?i un ordin secret în acest sens, venit din ?ar?, probabil cu întârziere.

footer