Revista Art-emis
Puncte de vedere privind Istoria Mișcării Legionare (2) PDF Imprimare Email
Col. (r) Dr. Tiberiu Tănase   
Duminică, 04 Februarie 2018 11:20

Tiberiu Tănase-Feţele monedei. Miscarea Legionara 1941-1948-2

Represiunea împotriva Mişcării legionare după 23 August 1944. „Guvernul şi armata" constituite de legionari în exil la Viena și măsurile represive împotriva legionarilor după 6 martie 1945.

Represiunea împotriva M.L., a continuat după 9 martie 1945,când a cunoscut formele cele mai acute de manifestare împotriva membri săi, care fuseseră eliberaţi în 1945, în urma aşa-zisului pact al legionarilor cu comunştii s-au luat măsuri represive extreme. Acţiunile represive cum a fost cea din noaptea de 14/15 mai 1948, a fost urmată şi altele care vor urma confirmau continuitatea represiunii declanşate de P.C.R., prin forţele de securitate organizate după model şi sub coordonare sovietică. Pătrunderea sovieticiilor în Serviciul Special de Informaţii şi Siguranţă are loc încă din toamna anului 1944, prin infiltrarea Gărzilor Patriotice ale lui Emil Bodnăraş, precum şi punerea serviciilor de securitate şi informaţii româneşti în slujba intereselor sovietice, prin numirea agenţilor N.K.V.D./N.K.G.B. Serghei Nicolau (Serghei Nikanov) în funcţia de director al S.S.I.-ului, a lui Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenko)[51], ca şef al Securităţii în Ministerul de Interne (D.G.S.P.) dar şi a lui Alexandru Nikolschi (Boris Grünberg), ca director adjunct al aceleiaşi instituţii, viza „identificarea şi distrugerea oricărei forme de rezistentă faţă de regim, iar între ţintele principale figurau şi membrii ML, Legionarii arestaţi primeau, în majoritate, pedepse cu închisoarea şi sancţiuni administrative (internări în colonii şi locuri de muncă.

Intrarea în vigoare a Convenţiei de Armistiţiu, la cererea insistentă a Comisiei Aliate (sovietice), a determinat Ministerul Afacerilor Interne să amplifice măsurile de reţinere, triere şi internare în lagăre a foştilor legionari. Declanşată oficial prin Ordinul nr.4036 din 12 noiembrie 1944, noua represiune împotriva legionarilor se va intensifica după 22 decembrie 1944, data apariţiei Ordinului nr.23.987 prin care subsecretariatul de stat pentru Poliţie şi Siguranţă atrăgea atenţia organelor din subordine că „operaţiunile de arestare şi triere a legionarilor nu s-au făcut în concordanţă cu dispoziţiile impuse prin Convenţia de Armistiţiu. Ordinul menţionat era un îndreptar pentru Comisiunile Operative de arestare şi triere a legionarilor care funcţionau pe lângă Prefectura Capitalei, Chesturi şi poliţiile teritoriale.

În temeiul acestui ordin au fost reţinuţi:
- Foştii miniştri ai guvernului legionar, inclusiv din guvernul prezidat de Ion Giugurtu (4 iulie - 4 septembrie 1940) şi secretarii generali ai acestor ministere;
- Toţi legionarii şi membrii Mişcării Legionare care au executat o pedeapsă sau care au fost graţiaţi, amnistiaţi sau au avut condamnări suspendate şi cei care au fost reabilitaţi - toţi legionarii din 1940 şi până în prezent (22 decembrie 1944)[52];
- Toţi care de la rebeliune şi până în prezent au fost sub instrucţia unui cabinet de instrucţie civilă sau militară indiferent dacă au fost scoşi de sub acesta sau achitaţi;
- Toţi care au fost cercetaţi ca inculpaţi de vreo comisie specială de anchetă de la rebeliune şi până în prezent;
- Toţi legionarii care au fost deţinuţi, în timpul regimului lor , diverse direcţiuni în administraţia statului;
- Conducătorii legionari de instituţii de stat sau particulare.

Această listă continua până la pct.s. adică toţi cei care colaboraseră cu germanii[53], incluzând o mare parte din membrii Mişcării Legionare . Dacă la început poziţia autorităţilor române faţă de Mişcarea Legionară era dictată exclusiv şi de obligaţiile asumate prin Convenţia de Armistiţiu, ulterior represiunea membrilor şi simpatizanţilor acesteia a fost justificată şi prin acţiunile iniţiate de legionarii din exil, cu sprijinul celor rămaşi sau reveniţi în ţară, după rebeliunea din 21-22 ianuarie 1941. Potrivit unei statistici întocmite de Biroul 3 din Serviciul 1 al Direcţiunii Generale a Siguranţei Statului, la 23 August 1944 fosta Mişcare Legionare dispunea de 32.000 de membrii identificaţi, din care 1.926 erau dispăruţi (858 fugiţi în străinătate şi 1.068 ascunşi în ţară), iar circa 600 se aflau în închisori[54]. Continuarea represiunii împotriva legionarilor s-a intensificat după 6 martie 1945[55], iar în anii următori majoritatea celor eliberaţi au fost din nou arestaţi, fapt confirmat şi de un raport al M.A.L., ce prezenta acţiunile Siguranţei între 1 martie 1945 - 1 noiembrie 1945[56].

Un moment important al procesului de sovietizare a fost anul 1948, când autorităţile sovietice de ocupaţie împreună cu conducătorii comunişti au apreciat că regimul din România devenise suficient de puternic pentru a lichida vechile organe de ordine şi informaţii - Siguranţa, Poliţia, Jandarmeria, Secţia a II-a de Informaţii din Marele Stat Major, Serviciul Special de Informaţii[57] şi a le înlocui cu noile organe, după modelul sovietic[58] Securitatea[59], Miliţia[60] şi Direcţia de Informaţii Militare[61]. Menţionăm că Serviciul Special de Informaţii, aflat în subordinea Preşedenţiei, Consiliului de Miniştri, a funcţionat în paralel cu D.G.S.P. până la 2 aprilie 1951, avînd sarcini de informaţii externe şi contraspionaj după care prin Decretul nr.50, din 30 martie 1951 a fost creată Direcţia de Informaţii Externe. De asemenea, Secţia a II-a de la M.St.M. a funcţionat In perioada 1947-1949 sub denumirea de Secţia a II-a instrucţie informativă de luptă şi legături externe, iar prin Ordinul nr.00316204 din 15 februarie 1951 se transformă în Direcţia de Informaţii a M.St.M.

După derularea unor evenimente politice importante: Congresul de unificare al Partidului Comunist cu cel Socialist Democrat din 21-23 februarie 1948[62], alegerile din 28 martie[63] şi votarea Constituţiei R.P.R. din 13 aprilie 1948[64], conducerea Partidul Muncitoresc Român (denumire purtată de Partidul Comunist între 1948-1965), a declanşat o acţiune prin care se dorea lovitura decisivă dată Mişcării Legionare, denumită Operaţiunile din 14-15 mai 1948. Arestările s-au declanşat în noaptea de 14/15 mai 1948 şi au continuat în lunile următoare[65]. În documentul intitulat Operaţiunile din 14-15 mai 1948, inclus într-un dosar al D.G.S.S. se preciza că „în noaptea de 14/15 mai 1948, se trecea în întreaga ţară la operaţii, pentru arestarea elementelor legionare[66].

Au fost arestate două categorii de legionari şi anume:
a) cei care au desfăşurat activitate legionară anterior datei de 10.XII.1945, denumiţi preventivi;
b) cei care au desfăşurat activitate prezentă, denumiţi activişti[67].
De asemenea au fost arestaţi şi alţi comandanţi legionari menţionaţi în documentele publicate în Cartea Albă a Securităţii[68]. De menţionat că, operaţiunea nu s-a limitat la o singură noapte, iar acţiuniile împotriva grupurilor legionare vor mai continua şi după arestările noaptea de 14/15 mai 1948. Asfel, într-o notă cuprinsă într-un dosar al D.G.S.S. se arăta că "la sfârşitul lunii ianuarie 1949, se dă o nouă lovitură Mişcării Legionare, fiind arestaţi Florescu Stefan zis Puiu, Secu Serban, Bălănescu Gabriel şi alte elemente ale conducerii din ţară. De menţionat că în cursul acestor arestări legionarii au opus rezistenţă armată în majoritatea cazurilor"[69].

În concluzie după 9 martie 1945, represiunea împotriva M.L. a cunoscut formele cele mai acute de manifestare împotriva membri M.L., care fuseseră eliberaţi în 1945, în urma aşa-zisului pact al legionarilor cu comuniştii s-au luat măsuri represive extreme. Astfel „în noaptea de 14/15 mai 1948, în întreaga ţară se trecea la operaţii, pentru arestarea elementelor legionare"[70]. Această acţiune şi altele care vor urma confirmau continuitatea represiunii declanşate de P.C.R., prin forţele de securitate organizate după model şi sub coordonare sovietică, prezentă chiar şi în acţiuniile de arestare . Astfel, într-o nota a MI se afirma că de la poliţia secretă rusă se află că Luni (15 ian,1946) se va proceda la arestarea de către autorităţile româneşti a tuturor categoriilor de legionari cuprinşi şi în listele secrete şi după instrucţiunile secrete ale Ministerului de Interne. Ruşii afirmă aceste note sunt incomplecte şi că ei utilizează listele lor întocmite la Moscova[71].

Pătrunderea sovieticilor în S.S.I. şi Siguranţă are loc încă din toamna anului 1944, prin infiltrarea Gărzilor Patriotice ale lui Emil Bodnăraş[72]. A urmat punerea serviciilor de securitate şi informaţii româneşti în slujba intereselor sovietice, prin numirea agenţilor N.K.V.D./N.K.G.B. Serghei Nicolau (Serghei Nikanov) în funcţia de director al S.S.I.-ului[73], a lui Gheorghe Pintilie/Pantelei Bodnarenko[74], ca şef al Securităţii în Ministerul de Interne (D.G.S.P.), precum şi a lui Alexandru Nikolschi (Boris Grünberg), ca director adjunct al aceleiaşi instituţii, vizându-se „identificarea şi distrugerea oricărei forme de rezistentă faţă de regim"[75], iar între ţintele urmărite pentru a fi distruse figura Miscarea Legionară şi membri săi[76].

Bibliografie

Documente
- A.S.R.I. fond D.7494, f.174. Raport asupra Mişcării Legionare,
- A.S.R.I., D.909/1944-1951, f.300, datat 5 aprilie 1949. Operaţiunile din 14-15 mai 1948
- A.S.R.I., fond D, 909, f.235- 239. 3 noiembrie 1948,
- A.S.R.I., fond D, dosar 144.

Lucrări generale si de specialitate
- Cartea Albă a Securităţii, 23 August 1944 - 30 august 1948, vol.I (ediţia a II-a - 1996), Editată de S.C. ROMCARTEXIM
- Dinu C. Giurescu (coordonator) Istoria României în date , Editura Enciclopedică , Bucureşti, 2003
- Marin Nedelea, Istoria României în date 1940-1995, Editura Niculescu, 1997
- Cristian Troncotă, Istoria Servicilor Secrete Româneşti, De la Cuza la Ceauşescu, Editura Ion Cristoiu, Bucureşti,1999,
- Cristian Troncotă, Torţionarii. Istoria instiuţiei Securităţii regimului comunist din România ( 1948-1964), Editura Elion, 2006
- Deletant Dennis, Deletant Dennis, Teroarea comunistă în România, Gheorghe - Gheorghiu Dej şi statul poliţienesc, 1948-1965, Editura Polirom ,2001

Periodice
- Dosarele Istoriei nr. 3/1996, p.45 şi 5/2001, p.25-32.
- Gh. Onişoru, Consideraţii asupra raportului dintre comunişti şi legionari 1944-1948, în Sovietizarea Nord-Vestului României 1944-1950, Ed. Muzeului Sătmărean Satu Mare
Tănase Tiberiu, Principalele grupuri ale Mişcării Legionare şi acţiunile acestora In perioada 9 mai 1945-14/15 mai 1948, în Analele Academiei Naţionale de Informaţii nr. 11/ 2006.p. 195.

------------------------------------------------
[51] Gheorghe Pintilie/Pantelimon Bondarenko, considerat cel mai logeviv agent sovietic infilitrat în PCR, a condus Serviciul Secret al partidului, 1944-1948, şef al Securităţii în Ministerul de Interne, Robert Levy, op. cit., p.208.
[52] Adică data apariţiei Ordinului nr.23.987(n.n..).
[53] vezi pe larg în Cartea Alba a Securităţii, vol I, 1997, pp. 50-51.
[54] ASRI, fond D, dosar 144, f 95-97.
[55] Vezi extras din raportul MAI, Cartea Albă a Securităţii pp.52-53
[56] ASRI, fond D, dosar 144, f, 34-52.
[57] Vezi Cristian Troncotă, "Istoria Servicilor Secrete Româneşti, De la Cuza la Ceauşescu", Editura Ion Cristoiu, Bucureşti,1999, p.320 şi p. 324.
[58] Cristian Troncotă, Torţionarii. Istoria instiuţiei Securităţii regimului comunist din România ( 1948-1964), Editura Elion, 2006, p. 18 , vezi şi "Securitatea: Inceputurile (I) Săptămânalul: Opinia (Galaţi), nr.36/ 31martie - 6.aprilie 2000, p.7.
[59] Prin Decretul nr.221din 30 august 1948, al Preşedintelui Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române a fost creată Direcţia Generală a Securităţii Poporului (D.G.S.P.), în structura Ministerului de Interne, Cristian Troncotă, op.cit. pp320-321.
[60] Direcţia Generală a Miliţiei a fost constituită la 23 ianuarie 1949, Cristian Troncotă, op.cit. p.323.
[61] Cristian Troncotă, Istoria Securităţii Regimului Comunist din România 1948- 1964, vol. I 1948- 1964, Bucureşti, 2003. p.35.
[62] Dinu C. Giurescu (coordonator) Istoria României în date , Editura Enciclopedică , Bucureşti, 2003, p.504.
[63] Alegerile parlamentare, câştigate de Frontul Democraţiei Populare ( F.D.P.) cu 93,2% din totalul voturilor exprimate , vezi şi continuarea în Istoria României în date , p. 505.
[64] Constituţia era copiată după Constituţia stalinistă din 1936, Istoria României în date , p.506.
[65] Gh. Onişoru, Consideraţii asupra raportului dintre comunişti şi legionari 1944-1948, în Sovietizarea Nord-Vestului României 1944-1950, Ed. Muzeului Sătmărean Satu Mare, 1996, p.96.
[66] Apud, Tănase Tiberiu, Principalele grupuri ale Mişcării Legionare şi acţiunile acestora In perioada 9 mai 1945-14/15 mai 1948, în Analele Academiei Naţionale de Informaţii nr. 11/ 2006.p. 195 .
[67] Operaţiunile din 14-15 mai 1948, ASRI, D.909/1944-1951,f.300, datat 5 aprilie 1949. Despre aceste arestări se fac precizări şi într-un alt document datat 3 noiembrie 1948, ASRI, fond D, 909, f.235- 239.
[68] Vezi Cartea Albă a Securităţii , Nota la Doc.381, p.533
[69] Raport asupra Mişcării Legionare, ASRI fond D.7494, f.174..
[70] Operaţiunile din 14-15 mai 1948, ASRI, D.909/1944-1951, f.300, datat 5 aprilie 1949.
[71] A.N.I.C., M.I. - Diverse D19/1944,13 ian. 1946.
[72] Emil Bodnăraş. Născut la 10 februarie 1904, la Iaslovăţ, Suceava. A urmat cursurile Facultăţii de Drept din Iaşi şi a absolvit şcoala de ofiţeri din Timişoara, ca şef de promoţie, în 1927. (...) În 1932, după ce aderase la mişcarea comunistă ilegal, a dezertat şi a părăsit clandestin România, traversând Nistrul şi punându-se la dispoziţia serviciilor secrete sovietice. A fost instruit corespunztor în şcolile speciale ale GPU şi a revenit în ţară, tot clandestin, în iarna 1933-1934. În timp, a deţinut diferite funcţii importante, atât în aparatul partidului comunist, cât şi în stat. Între altele, a fost ministru al Apărări, din 1947 până în 1955. A reorganizat Serviciul Special de Informaţii, adaptâdu-l noilor condiţii din România. Când a încetat din viaţă, la 24 ianuarie 1976, era membru al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. şi vicepreşedinte al Consiliului de Stat, Robert Levy, op. cit; în 1958, E.B. a avut un rol decisiv în determinarea sovieticilor de a-şi retrage trupele de ocupaţie din România. Un interesant punct de vedere privind rolul său în PCR şi calitatea sa, probabil de de „agent dublu" în Dosarele Istoriei nr. 3/1996, p.45 şi 5/2001, p.25-32.
[73] Serghei Nikanov, eliberat după 23 August 1944 din închisoare. I s-au repartizat sarcini de către Serviciile speciale sovietice, pe care, în calitate de director al SSI le-a îndeplinit cu succes, Dosarele Istoriei nr. 3/1996, p 46.
[74] Gheorghe Pintilie/Pantelimon Bondarenko, considerat cel mai logeviv agent sovietic infilitrat în PCR, a condus Serviciul Secret al partidului, 1944-1948, şef al Securităţii în Ministerul de Interne, Robert Levy, op. cit., p.208.
[75] Deletant Dennis, Deletant Dennis, Teroarea comunistă în România, Gheorghe Gheorghiu Dej şi stautul poliţienesc, 1948-1965, Editura Polirom ,2001. , p. 101.
[76] Legionarii arestaţi primeau, în majoritate, pedepse cu închisoarea şi sancţiuni administrative (internări în colonii şi locuri de muncă, cf. Marin Nedelea, Istoria României în date 1940-1995, Editura Niculescu, 1997, p. 84.

footer