Revista Art-emis
Arhitectura veche: elemente de simbolistic? ?i construc?ii cu scop spiritual (2) PDF Imprimare Email
Cercet?tor dr. Gabriel Ungureanu   
Duminică, 04 Februarie 2018 11:09

Dr. Gabriel UngureanuMân?stirea ?i Biserica Hurezi

În anul 1660, Principele Constantin Brâncoveanu hot?r??te zidirea mân?stirii de la Horezu cu hramul Sfin?ii Împ?ra?i Constantin ?i mama sa Elena ca loc de închinare ?i apoi necropol? pentru principele muntean ?i familia sa. Aceast? biseric? este important? în demersul nostru de eviden?iere, datorit? faptului c? p?streaz? în frescele ?i izvoarele ei multe imagini document despre elementele de zid?rie operativ? ?i de construc?ie, dar ?i despre zidarii operativi ai acelui timp; din punct de vedere arhitectural biserica mân?stirii Horezu are multe asem?n?ri cu biserica de la Curtea de Arge?. Om de mare cultur? ?i rafinament (se poate spune chiar c? al?turi de Dimitrie Cantemir ar fi fost cel mai cultivat voievod român), Constantin Brâncoveanu studiase arta ?i stilurile ei componente la academiile din Constantinopol ?i Padova. Aceast? influen?? a fost oglindit? în ctitoriile sale printr-o armonizare a stilului ?i tradi?iilor artistice de inspira?ie autohton? ?i bizantin?, cu motivele ornamentale specifice umanismului Rena?terii ?i barocului occidental, fenomen artistic prin care a luat na?tere stilul eclectic brâncovenesc. Constantin Brâncoveanu este primul domnitor român care ar fi fost ini?iat de c?tre italianul florentin Anton Maria del Chiaro 1709-1714 în arta construc?iilor spirituale dar ?i în arta regal?; de altfel acest rafinat literat era secretarul s?u personal care administra activitatea cancelariei domne?ti. Printre alte lucr?ri publicate de acest secretar domnesc se num?r? ?i o carte document, foarte important? pentru consemnarea istoriei noastre în acea epoc? cu titlul sugestiv „Istoria delle moderne revoluzioni della Valachia".

De asemenea, în spiritul umanist al vremii, italianul florentin a mai înfiin?at dou? „centre" cultural-ini?iatice: una la Gala?i ?i cea de a doua la Ia?i, ini?iind cu aceast? ocazie în filosofia constructorilor operativi din apus ?i pe Domnitorul Moldovei, Principele Constantin Mavrocordat. Datorit? geniului s?u administrativ ?i financiar, Constantin Brâncoveanu devine repede fantastic de bogat ?i faimos. Astfel, î?i face foarte repede du?mani în ?ar? ?i la Constantinopol, care nu vor ezita s? declan?eze uneltiri, intrigi ?i zvonuri, ce vor fi interpretate ca ostile politic ?i militar pentru Înalta Poart? Otoman? de la Constantinopol. O gre?eal? imens? a marelui nostru om de stat a fost reintroducerea birului „v?c?ritului" (al?turi de taxa fum?ritului, taxa vin?riciului, taxa de p?h?rnicie ?i cea a c?m?n?ritului), bir care fusese afurisit de Patriarhia de la Constantinopol ?i, astfel, printre alte minciuni care se refereau la o pretins? alian?? a domnitorului cu Austria ?i Rusia a fost „reconfirmat" motivul pârei boierilor Cantacuzini. Oricum, Brâncoveanu era deja condamnat; el nu mai putea face fa?? cererilor financiare tot mai mari ale celor care strângeau haraciul c?tre Înalta Poart?. Voievodul de Aur nu a dorit niciodat? s? pun? poporul în suferin?? prin acele taxe nefericite, ci, dimpotriv?, prin eforturi colective, el încerca s? capaciteze energia popular? risipit? f?r? o ?int? strategic? în atingerea unor obiective importante. Încerca frecvent s? dezvolte spiritual în?elegerea filosofic? a dacoromânilor simpli, s?-i rafineze comportamental, s?-i aduc? la comuniune ?i con?tiin?? identitar? ?i, nu în ultimul rând, s? modernizeze, din punct de vedere tehnic, via?a chinuit? a valahilor de rând.

Cum orice încercare pozitiv? de dezvoltare ?i de unire a ??rii a fost sanc?ionat? din totdeauna, nici atunci nu s-a f?cut excep?ie. Domnitorul este „chemat" la 24 martie 1714 cu întreaga sa familie la Constantinopol (în fapt mazilit (detronat) ?i ulterior arestat). O perioad? de timp dup? arestare este cercetat cu o oarecare diploma?ie, dar spre sfâr?itul vie?ii marelui nostru domnitor, pentru a-l determina s? vorbeasc? despre locul unde î?i ascundea presupusul aur, timp de o lun? a fost torturat cu bestialitate, dar nu neap?rat pentru a-l obliga s? abjure de la credin?a cre?tin? ?i a trece la credin?a islamic? a?a cum s-a afirmat de foarte multe ori (turcii nu for?au prin violen?? aderarea la islam ci îi ?antajau pe cre?tini astfel încât s? cear? ei în?i?i admiterea în cultul mahomedan), ci pentru a-?i declara averile colosale care se b?nuia c? le ascunde. Brâncoveanu era poreclit de turci Altân Bey adic? Voievodul de Aur. Nemaiputând suporta tortura continu? (i-se smulgea barba, era b?tut ?i batjocorit) l-a blestemat pe vizir, pe sultan ?i pe Alah, a?a încât turcii, v?zând c? nu pot ob?ine date despre aurul lui Brâncoveanu, au hot?rât execu?ia acestuia într-un mediu public, pentru a ob?ine maximum de efect psihologic.

Aceast? „glorioas? ?i m?rea??" fapt? de arme a turcilor asupra unui om b?trân, lipsit de ap?rare, ?i a copiilor s?i care nu cunoscuser? via?a decât foarte pu?in, s-a petrecut la 15 august 1714 în ziua de Sfânta Maria. Aubry de la Motraye ambasadorul Fran?ei a fost de fa?? la execu?ia (de fapt m?cel?rirea) lui Brâncoveanu, a copiilor ?i ginerelui s?u Ianache V?c?rescu, relatând regelui s?u cumplita fapt? a turcilor. Dup? execu?ie trupul domnitorului a fost adus la Bucure?ti ?i înmormântat la biserica Sfântul Gheorghe. Ceea ce se ?tie mai pu?in este c? autorii morali, uneltitorii boieri Cantacuzini vor sfâr?i în acela?i mod, strangula?i ?i decapita?i de turci. Acuza?i de hainlâc adic? de tr?dare, ?tefan Cantacuzino ?i Constantin Stolnicul, tat?l acestuia, sunt strangula?i ?i arunca?i în mare în noaptea de 7-8 iunie 1717. Pe 9 iunie este decapitat ?i sp?tarul Mihai Cantacuzino fiul s?u ?i al?i ?ase membri ai familiei sale. Astfel se împlinea prorocirea lui Constantin Brâncoveanu la plecarea din palatul s?u, c?tre ?tefan Cantacuzino: „Finule ?tefan, dac? aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru p?catele mele, fac?-se voia lui, dac? îns? sunt fructul r?ut??ilor omene?ti Dumnezeu s? îi ierte pe du?manii mei!". ?i exact a?a s-a întamplat, to?i conspiratorii lui Brâncoveanu sfâr?ind violent ?i nemai apucând s? se bucure de efectul faptelor criminale puse la cale.

Mare iubitor de cultur? ?i legat în mod absolut de credin?a ortodox?, Brâncoveanu a sprijinit aceste domenii necondi?ionat: biserica „Sfântu Nicolae", mân?stirea „Stavropoleos" din Bucure?ti, mân?stirea ,,Hurezi" (unde organizeaz? ?i celebra Bibliotec? a Principelui), mân?stirea „Sâmb?ta de Sus" construit? în Ardeal, biserica „Sfin?ii Împ?ra?i Constantin ?i Elena" din Constantinopol, Spitalul Brâncovenesc, ansamblul arhitectural de la Mogo?oaia, înfiin?area unui num?r mare de tipografii la Bucure?ti, Snagov, Râmnic, Buz?u, înfiin?area ?colii Domne?ti de la Sf. Sava. Brâncoveanu a sprijinit ?i culturile orientale înfiin?ând tiparul pentru limba arab?. La anul 1700, Voievodul Brâncoveanu a cerut lui Antim Ivireanul s? tip?reasc? pe cheltuiala Domniei dou? c?r?i în limba arab? ?i greac? - iat? numai câteva din contribu?iile lui Brâncoveanu la cultur? ?i civiliza?ie. S? nu uit?m de l?ca?ele de cult pe care le-a ctitorit la Sfântul Munte Athos, în arhipelagul grecesc ?i în Bulgaria de azi.

Cu privire la ridicarea mân?stirii Horezu, aceast? frumoas? ctitorie brâncoveneasc? totodat? ?i cea mai complet? ?i complex? a?ezare monahal? din ?ara noastr? ?i-au adus contribu?ia al?turi de me?terii români Manea Zidarul ?i Istrate Lemnarul me?teri str?ini, precum numi?ii Constantinos mare zugrav grec ?i Vuca?in Caragea sculptor-pietrar (sârb). Activitatea a doi dintre ace?tia, Constantinos ?i Vuca?in nu a durat doar pân? la ducerea pân? la bun sfâr?it a mân?stirii de la Horezu; sub organizarea lui Constantinos în aceast? mân?stire a luat fiin?? o adev?rat? ?coal? a zugravilor. Pe de alt? parte, Vuca?in Caragea sculptorul a ini?iat la rându-i în arta model?rii de portale, de lespezi funerare, stâlpi de pridvor, etc. mul?i me?teri locali astfel întemeind ?i el o ?coal? pentru posteritate.

Hermeneutul Vasile Lovinescu, discipolul marelui filosof Rene Guenon, în studiul s?u intitulat „Trestia de aur" a ajuns la o concluzie logic?, care nu ne surprinde. El consider? c? „gesturile constructorilor ?i boierilor reprezenta?i pe fresc?, la Horezu, indic? apartenen?a lor la breasla zidarilor operativi". În final Lovinescu indentific? în frescele mân?stirii ?i eviden?iaz? cunoscutele simboluri ale compasului ?i echerului precum ?i firul cu plumb ca o trestie vertical? aurit?. Mân?stirea Horezu nu a devenit necropol? a familiei Brâncoveanu, a?a dup? cum ?i-a dorit „Voievodul de Aur", datorit? tragediei care a lovit aceast? familie; nu cunoa?tem ?i, probabil, nu vom cunoa?te niciodat? pe de-a întregul motivele ?i metodele Marelui Creator de a se manifesta în plan uman sau dimpotriv?, de a nu interveni în firul evenimentelor istorice, dar, poate c? în acel timp, Divinitatea a hot?rât un plan superior, datorit? c?ruia noi dacoromânii am fost cunoscu?i în lume ca un popor al demnit??ii, al construc?iei operative, spirituale ?i nu în ultimul rând, al sfin?eniei prin sacrificiu de sine întru credin?a cre?tin-ortodox?. Cei tulbura?i, care ast?zi caut? „comoara" Voievodului de Aur cu detectoarele electronice de ultim? genera?ie ori indicii ascunse prin vreun col? muceg?it de m?n?stire, le transmitem c? pot s? o caute lini?ti?i în continuare. Comoara Brâncovenilor este deja în posesia tuturor dacoromânilor ?i nu mai poate fi ,,g?bjit?" niciodat? de ni?te ,,usc?ciuni umane" sinistre: aurul însângerat prin jertfa lui Brâncoveanu ?i a altor eroi-martiri s-a metamorfozat, s-a transformat ?i s-a sublimat deja în ?tiin?? înalt? de carte pentru neamul dacoromân ?i totodat? în lumina str?lucitoare a spiritului, care ne va c?l?uzi stirpea dacoromân? prin timp pân? la Judecata de Apoi ?i chiar pe mai departe, sub cerul înstelat, în ve?nicie.

Mân?stirea Curtea de Arge?

Este o mân?stire din Muntenia cu hramul ,,Adormirea maicii Domnului" situat? în zona Arge?ului montan ?i care a fost construit? de Neagoe Basarab pe la anii 1512-1517, pe locul vechii mitropolii de la 1359. Pictura interioar? a fost realizat? de zugravul Dobromir. Comanditarul acestei opere nu a apucat s? o vad? terminat? ?i astfel a fost inaugurat? de ginerele s?u Radu de la Afuma?i. Acesta a consfin?it continuarea decor?rii a?ez?mântului prin pisania de la 10 sept. 1526 care men?ioneaz? astfel ?i numele lui Dobromir Zugravul cel care a ornamentat-o atât de frumos. A?a cum se înf??i?eaz? în prezent, biserica este alc?tuit? dintr-un pronaos supral?rgit, contopit cu construc?ia propriu-zis?, ai c?rui 12 stâlpi interiori sus?in o turl? pe mijloc ?i dou? turnule?e laterale care încununeaz? col?urile vestice ale pronaosului. Pronaosul este eviden?iat în acest fel deoarece îndeplinea ?i func?ia de necropol?. „Aceste turle mici dau impresia prin podoaba lor exterioar? caracterizat? de r?sucirea por?iunilor de zid?rie c? stau s? cad? unul asupra celuilalt ?i c? se în?urubeaz? spre cer. Restul bisericii ?i altarul cu abside care îi împlinesc forma de cruce sus?in de asemenea o turl? înalt?, a c?rei îmbinare cu restul ansamblului se face prin bol?i, rezultând un tot arhitectonic de o zvelte?e inegalabil?"(sursa net).

Legenda Mân?stirii Arge?ului arat? c? aceasta este anterioar? ,,actualei" construc?ii ?i a fost realizat? de Me?terul Manole ,,la porunca lui Negru Vod?" (cca.1290). Mitul jertfei pentru crea?ie (mitul estetic) este exprimat de credin?a c? nici o oper? nemuritoare nu se poate realiza f?r? sacrificiu. Mitul mai este cunoscut ?i sub numele de „mitul me?terului Manole". „Iar cei me?teri mari, Calfe ?i zidari, Cum sta pe grindi?, Sus pe coperi?, Vesel se mândrea ?-apoi r?spundea: Ca noi, me?teri mari, Calfe ?i zidari, Al?ii nici c? sunt Pe acest pamânt! Afl? c? noi ?tim Oricând s? zidim Alt? monastire Pentru pomenire, Mult mai luminoas? ?i mult mai frumoas?"! Orgoliul le va fi fatal me?terilor, deoarece domnitorul nefiind interesat de sacrificiul me?terului lor ?i nemaidorind s? existe cineva care s? cl?deasc? o oper? mai frumoas? decât aceea deja realizat?, porunce?te s? li se ia sc?rile zidarilor ?i s? fie abandona?i pe acoperi?: ,,S? mi-i p?r?seasc?, Ca s? putrezeasc? Colo, pe grindi?, Sus, pe coperi?". Exist? ?i în vecin?tatea României o balad? sârbeasc? asem?n?toare cu Legenda Mân?stirii Arge?ului care se nume?te Fondarea cet??ii Scadar (Scutari) ce este ridicat? de trei fra?i Merljawtschewitsch, anume regele Wukaschin, voievodul Ugljescha ?i tân?rul Gojko. Me?terul cel mare se cheam? Rad (în loc de Manole). Femeia zidit? în balada lor este nevasta lui tân?rului Gojko dar analizând cuprinsul acelei balade se vede îns? c? aceea?i supersti?ie a unei construc?ii având la baz? un suflet viu exista pe ambele maluri ale Dun?rii.

Arhetipuri ?i simboluri str?vechi

Dup? cum a eviden?iat-o marele savant Carl Gustav Jung, structura general-func?ional? a psihicului uman se prezint? astfel: con?tientul, incon?tientul personal ?i incon?tientul colectiv. Nu vom insista asupra descrierii ?i dezambiguiz?rii primelor dou? dimensiuni întrucât ele sunt prezentate pe larg în zeci ?i sute de tratate de specialitate ci vom încerca doar s? realiz?m câteva corela?ii privind leg?turile celei de a treia cu domeniul studiului nostru. Cercet?toarea Daniela Neagu în lucrarea sa ,,Arhetipuri în natur? ?i civiliza?ie" face urm?toarea precizare. „...incon?tientul colectiv con?ine stratific?rile impersonale ?i conexiunile mitologice, instinctele, Sinele ?i arhetipurile, ca imagini simbol independente de timp ?i spa?iu, expresii energetice ale imaginilor primordiale descrise de marile mitologii ale umanit??ii. Arhetipurile apar ca proiec?ii acolo unde explica?ia ra?ional? nu poate p?trunde. Incon?tientul colectiv este acea zestre spiritual? ereditar? rezultat? din evolu?ia omenirii, care rena?te mereu în fiecare structur? cerebral? individual?".

La nivelul umanit??ii aceast? structur? a unui incon?tient comun tuturor fiin?elor omene?ti p?streaz? imaginile ?i simbolurile primordiale, pe care C.G.Jung le-a denumit arhetipuri. Aceste tipare prezint? ?i explic? prin simboluri ?i semne nu doar existen?a omului, ci ?i pe cea a Universului. Clasificarea simbolurilor dup? autoarea Clare Gibson în lucrarea ei Semne&Simboluri (1998) ar putea fi prezentat? astfel: „1) simboluri sacre; 2) simboluri de identitate; 3) simboluri de magie; 4) simboluri ale not?rii; 5) simbolismul creaturilor fantastice; 6) simbolismul emo?iilor ?i al min?ii interioare." Defini?ia simbolului dup? net. wikipedia este urm?toarea: „Un simbol (latin?, symbolum, greac?, ????????-simbolon) este o reprezentare a unui lucru, concept sau calitate. Este un semn conven?ional sau grup de semne conven?ionale, folosit în ?tiin?? ?i tehnic? ?i care reprezint? sume, cantit??i, opera?ii, fenomene, formule. Folosirea ?i manipularea simbolurilor permite comunicarea ?i explorarea rela?iilor existente între lucruri, concepte ?i însu?iri.".

Observând structura construc?iilor noastre str?vechi, forma ?i culoarea lor, arhetipurile ?i simbolurile, se poate spune c? noi dacoromânii proiect?m în realitate prin cultura ?i simbolistica noastr? tiparul primordial al lumii. ?i poate, chiar a?a cum ne înva?? Eminescu pe cel al elementelor transcedentale ce apar?in originar lumii transdimensionale într-o expresie a unui continuum spirit-materie: „Dar deodat-un punct se mi?c?... cel întâi ?i singur. Iat?l, Cum din chaos face mum?, iar? el devine Tat?l... Punctu-acela de mi?care, mult mai slab ca boaba spumii, E st?pânul f?r? margini peste marginile lumii". În acest sens, putem s? ne întreb?m dac? dovezile începuturilor pelasgice au fost cu ceva mai prejos decât începuturile Egiptului? Sau decât cele ale Atlantidei? P?mântul Daciei Hiperboreene geme la fiecare pas de mun?i de dovezi ce nu a?teapt? decât s? fie cercetate, catalogate ?i apreciate. Sunt palpabile, nu sunt prezum?ii, ipoteze sau închipuiri, sunt chiar aici sub nasul nostru dar se pare c? uneori ne este team? s? ne în?l??m pentru c? este posibil s? ame?im dac? urc?m la Tat?l ceresc, în Duh. Nu dorim s? fim mai buni ?i mai de?tep?i ceva mai repede, pentru c? este mai comod s? fim mode?ti ?i cumin?i ?i astfel s? avem motiv pentru o lung? cercetare ?tiin?ific? ?i foarte serioas? aici pe p?mânt. Vrem s? ne mai temporiz?m avântul cunoa?terii m?car înc? vreo trei-patru mii de ani pân? când ne vom convinge mira?i c? Dominus Deus chiar nou? dacoromânilor ne vorbe?te ?i ne ghideaz? prin furtuni.

Ceilal?i, se ?tiu ei bine cine anume, ?i-au dat seama de ,,sl?biciunile" noastre milenare: cumin?enia ?i modestia ancestral? prezente în mentalitatea conduc?torilor,dar ?i a poporului nostru la nivel de mas?. Astfel, politicienii lor au în?eles de sute de ani c? singura lor ?ans? este s? accentueze obr?znicia unei false priorit??i istorice, coroborate cu mirarea plin? de viclenie: când au sosit ei nu au g?sit proprietarii acas?, dup? cum afirm? ei, nu era nimeni pe aici ?i, pe cale de consecin??, acum, p?mântul este al lor. Noi, dacoromânii am fost profund toleran?i ?i îng?duitori ?i i-am primit cu omenie în casele noastre. Acum ni se arat? u?a în propria noastr? cas?. Mihai Eminescu în Scrisoarea a III-a versific? aceast? problem? a invaziilor ?i conflictelor violente: ,,Împ?ra?i pe care lumea nu putea s?-i mai încap?, Au venit ?i-n ?ara noastr? de-au cerut p?mânt ?i ap?, ?i nu voi ca s? m? laud, nici c? voi s? te-nsp?imânt, Cum venir?, se f?cur? to?i o ap? ?i un p?mânt". Lua?i aminte, oameni buni ?i nu v? juca?i cu p?mântul sfânt al Daciei!

Culoarea. Un simbol al rena?terii naturii în prim?var? este m?r?i?orul. Deosebit de delicat simbolul m?r?i?orului este de fapt un cod-culoare alb-ro?u de extrac?ie protodacic?; el a fost conceput sub forma a dou? fire (alb ?i ro?u) spiralate ?i împletite la rândul lor în spiral? având un rol de protec?ie. Este de asemenea un simbol solar al luminii ?i al focului. Sunetul ?i Forma Stindardului: Problematica simbolisticii etnice ?i militare, concretizat? în stindarde, se origineaz? în realit??ile antice. Stindard al geto-dacilor a devenit un ,,balaur" zbur?tor cu cap de lup. În timpul Daciei romane, unit??ile de cavalerie formate din daci si-au p?strat steagul tradi?ional, care era confec?ionat ?i din buc??i de pânz? de diferite culori, o seam? de surse precizând c? ,,dragonul" dacic era structurat cromatic în culorile ro?u-galben-albastru. Cele trei culori au urcat în stema provinciilor romane Dacia Ripensis ?i Dacia Mediteraneea, care cuprindeau teritorii pe ambele maluri ale Dun?rii, unite în vremea împ?ratului Iustinian.

Simbolul Ochiului Atoatev?z?tor înscris în triunghi a fost, este ?i va fi foarte dificil de acceptat în viziunea iconografiei cre?tine, atât din punct de vedere stilistic cât ?i din punctul de vedere al con?inutului doctrinar; imaginea ochiului poate fi în func?ie de apartenen?a religioas? ?i un simbol, un talisman sau chiar o zeitate suprem?. Marcat de o puternic? ambiguitate semantic?, simbolul ochiului se prezint? ca o imagine ce pretinde c? ar exprima dogma cre?tin? a Sfintei Treimi, ?i, aceasta, doar pentru faptul c? triunghiul are trei laturi sau pentru c? exist? numeroase texte testamentare cu caracter religios, care fac apel la expresia biblic? „ochiul Domnului". Îns? acest simbol al ochiului este întâlnit, în diferite spa?ii culturale ?i religioase, având acela?i în?eles general acceptat. Ca imagine, poate fi întâlnit în diferite ipostaze în vechile religii, a?a zis „p?gâne". Un astfel de exemplu este întâlnit în templele egiptene, ca fiind „ochiul lui Horus" ?i datând de aproape 4.000 de ani. De asemenea, este întâlnit în cultura ?i civiliza?ia arian? a Indusului la proto-?hiva (cultura urban? de la Mohejo Daro sau Harappa) aici fiind cunoscut drept „ochiul lui ?hiva" înc? de acum aproape opt mii de ani. Vedele indiene îl eviden?iaz? ca fiind Ajna-Chakra, adic? al treilea ochi, cel care ne poate conferi sidis-uri, adic? capacit??i extrasenzoriale neb?nuite. Aflat pe fruntea uneia din ipostazele trinit??ii indiene, ?hiva, cel de al treilea ochi, simbolizeaz?, printre altele, capacitatea de intui?ie ?i percep?ie a realit??ii cosmice.

Este clar c? acest simbol al Ochiului Atoatev?z?tor vine de la începuturile noastre ca fiin?are uman? ?i semnific?: Protec?ia, Supravegherea, Evolu?ia ?i P?strarea Legii ca element obligatoriu al existen?ei noastre multimilenare, r?scolite periodic de tendin?a noastr? de rebeliune contra autorit??ii stabilizatoare. De?i prezent? în textele biblice ?i în cele liturgice ?i patristice de aproape dou? mii de ani, reprezentarea plastic? a ochiului nu a fost acceptat? ca simbol în iconografia ortodox?, imaginea fiind reprodus? mimetic în cult cu consecin?e înc? neevaluate d.p.d.v. doctrinar ?i teologic. Ca s? explice eviden?a acestui simbol care fiin?eaz? în spa?iul liturgic cre?tin, partizanii fanatici afirm? c? începând cu secolul al XVIII-lea, acest simbol „este mai degrab? rezultatul unei mode decât consecin?a unor dezbateri ?i hot?râri canonice ale Bisericii Cre?tine".

Putem afirma, la rândul nostru, c? nu se poate lua în discu?ie secolul al XVIII-lea ca drept reper temporal de apari?ie a acestui simbol, întrucât de exemplu, voievodul ?tefan cel Mare, ctitorul multor mân?stiri unde se întâlne?te ochiul în triunghi, nu a tr?it în secolul mai sus men?ionat. Putem afirma c? acest simbol nu are doar dou? mii de ani, ci este mult mai vechi dup? cum logic s-a constatat. Acest simbol fiin?eaz? cam de pe la începutul nostru ca umanitate con?tient?, poate chiar de la Crea?ie (Facerea lumii) ?i în mod logic nu poate fi revendicat de nimeni ?i de nici o religie, pentru simplul motiv c? este Simbolul Marelui Creator al Universului.

Încheiere

Sigur, aceast? modest? descriere a eviden?elor ?tiin?ifice nu poate ?i nici nu are preten?ia de a cuprinde exhaustiv fenomenul exterioriz?rii formelor de gândire spiritual? cu expresivitate arhitectural?. Funia în spiral?, razele soarelui, steaua, luna, ochiul în triunghi, oul lumii, coloana infinit?, fr??ia ?i înfr??irea oamenilor, coroana, acvila, precum ?i multe altele, sunt parte a unei simbologii complexe prin care se întrez?re?te misterul unei spiritualit??i primordiale. Aceste artefacte se oglindesc frecvent ?i în tradi?iile noastre legate de vie?uire, filosofie ?i construc?ie exterioar?.
Spre ?tiin??: Noi, dacoromânii, suntem urma?ii unor oameni ini?ia?i ?i autoorienta?i instinctual ?i logic spre cultura superioar?. Dovedim acest fapt printre altele ?i datorit? exportului unui domeniu arhetipal cantitativ ?i calitativ, precis ?i rapid decodat de noi, spre civiliza?ia universal? înc? de la începuturile fiin??rii noastre pe aceste p?mânturi. Se observ? în arhitectura ?i simbolistica noastr? c? suntem puternic influen?a?i în devenirea spiritual?, dar ?i în cea profan-cultural? de dorin?a de construc?ie emergent? (în paralel cu evolu?ia spiritual?, în armonie cu natura ?i cu cerin?ele de dezvoltare în socius). Construc?iile noastre cu scop spiritual sunt armonioase, arhetipale, calde ?i umane, parc? sunt acolo de la începutul Universului; parafrazând în sensul ideii enun?ate pe marele filozof Lucian Blaga „Ve?nicia s-a n?scut la sat".

Jertfa me?terului nostru dacoromân este mult mai dureroas?, ajungând pân? la anularea de sine ?i mult mai profund? din punct de vedere filozofic ?i comparativ cu alte motive conceptuale sau cu alte tradi?ii apropiate, c?ci, pentru ca opera sa înc?rcat? de mesajul Divin s? apar? ?i d?inuiasc? peste timp, el î?i sacrific? tot ce are mai drag ?i mai scump în suflet: so?ia ?i copilul, iar în final pe sine ?i pe to?i me?terii, precum în legenda lui Dedal ?i Icar sau în realitatea istoric?, acolo unde Regele Decebal î?i sacrific? fiul pentru popor. Nu exist? asemenea tip de sacrificiu dacic absolut nici în Vedele sau epopeile indiene ?i nici m?car în aria biblic?, unde sacrificiul lui Isaac propus de Abraham este oprit de îngerul lui Dumnezeu. Noi nu suntem un popor de crucia?i, ci un neam de crucifica?i, spunea actorul Dan Puric la o emisiune (Realitatea TV) de Cr?ciun (2017).?i a?a cum spunea p?rintele profesor D. St?niloae: „dac? mai corel?m ?i uimitoarea coinciden?? c? Manole este prescurtarea unui alt nume al lui Hristos, Emanuel care înseamn? „Cu noi este Dumnezeu" descoperim un sens esoteric în Legenda Mân?stirii Arge?ului ca o aluzie la Hristos care î?i întemeiaz? Biserica pe jertfa Sa de pe Golgot?, la care se adaug? jertfa mucenicilor ?i credincio?ilor ce îl urmeaz? în Rai, simboliza?i aici de jertfa me?terilor care au realizat opera" (St?niloae,2014). Simbologia legendar? a operei Marelui Me?ter Manole se transform? în ac?iune exoteric? devenind astfel una real? pentru to?i martorii, durabil?, autentic? ?i nemuritoare întru Slava lui Dumnezeu, (lb.lat. Dominus Deus-Zeu Atotst?pânitor)pe care încearc? s? îl explice cu mijloacele specifice sufletului dacoromân. Deci, s? medit?m m?car o clip? la „similitudinile" simbolurilor tradi?ionale întâlnite la Noi înc? din prototimp comparativ cu cele cunoscute în „marea cultur? universal?".

Poporul dacoromân a exteriorizat discret prin construc?iile spirituale armonios realizate ?i prin simbolistica sugestiv? (coroana ca simbol heraldic, vulturul cu crucea în plisc), geometric?: static? ori dinamic? inspirat? din universul apropiat (oul lumii, luna, stelele, soarele, mun?ii, orizontul, apele),dar ?i prin cea inteligent-expresiv? a formelor de rela?ie cum ar fi leg?tura logic? a conceptului Transpersonalit??ii cu Realitatea adic? un evolu?ionism cosmologic: Creator-Cuvânt-Natur?-Om-Construc?ie (ca o dimensiune ultim? a unui habitat statornic cultural-civilizator). Adic?, putem spune c? s-a confirmat la scar? istoric? ceea ce spunea Hermes Trismegistul cu multe secole în urm? în divina lui expresie din lucrarea Tabula Smaragdina: „Adev?r este f?r? minciun? ?i foarte adev?rat: ceea ce este jos este la fel cu ceea ce este sus ?i ceea ce este sus e la fel cu ceea ce este jos pentru a produce Miracolul lucrului unic"! Cu privire la disfunc?iile logice ale unor demonstra?ii ?tiin?ifice actuale care încearc? s? explice „adev?rul" apari?iei vie?ii evoluate ?i inteligente putem afirma deja c? „evolu?ionismul" exist? ca fenomen rezolutiv-conceptual ?i chiar se demonstreaz?, dar din p?cate pentru „darwini?ti" ?i „marxi?ti" în cu totul alt sens ?i la o scar? absolut?!

Bibliografie selectiv?:
- B?lan, M., Istoria tr?d?rii la români Editura Eurostampa, Timi?oara, 2001.
- Pop, I. A., Nagler,T., coord. Istoria Transilvaniei Academia Român?, Centrul de Studii Transilvane, Editura Episcopiei Devei ?i Hunedoarei, vol. 1., 2016.
- Zamfirache, P.C., Misterele zidului dacic, o construc?ie unic? în Europa. Str?mo?ii no?tri au inventat fortifica?iile care nu au putut fi str?punse de nicio armat? a lumii antice. 2015, sursa net.
- St?niloae, D., Spiritualitatea si cultura romaneasca in lumina credintei ortodoxe.sursa net.
- Densu?ianu, N., Dacia Preistoric? Editura Arhetip, Bucure?ti, 2002.p.484.
- B?ie?tean, G.,Amfiteatrul roman al coloniei Dacica Sarmisegetusa.
- B?ie?tean, G., Despre apeductele de la Porolissum.
- Pârlog, Nicu., Omenirea ?i igiena corporal?. O istorie incomod?.2014.
Câmpeanu, M., Fârt??ia, Glasul.
- Iliescu, Elena., Introducere în gândirea arhetipal? Editura Mirabilis, Bucure?ti, 2002.p.69,57.
- Vârtejaru, M., Semnifica?ia ?i interpretarea simbolului Ochiul ?i Triunghiul.
- Costache, Alina., Descoperire inedit? în România: O statuie-menhir de la începutul epocii bronzului, g?sit? la Peceneaga. Articol publicat în Local Dobrogea.
- H.I. Crisan., Cum aratau locuintele dacilor.
- Imreh, A., Soarele, simbol arhetipal.
- Nistor,S,I., Tricolorul românesc simbol configurat de Mihai Viteazul.
- Gu??, D.,Secretele templelor dacilor. Altare de sacrificii, locuri de observa?ii cere?ti ?i sanctuare de ini?iere a r?zboinicilor. De ce au fost distruse din temelii de romani.
- Ciut? M,M., Borangic, C., Echere de metal utilizate în mun?ii Or??tiei în Epoca Dacic?.
- Glodariu, I., Arhitectura dacilor-Civil? ?i Militar?. (Net-acesat? la 13.01.2018).
Teic?, Liliana., Cum ?i ce impozite se pl?teau în timpul lui Constantin Brâncoveanu.
- Vasile, F., Arta româneasc? de la origini pân? în prezent. O Edi?ie Litera, Bucure?ti, 2017.
Arhitectura dacica.
- Gibson, Clare., Semne&Simboluri.Editura Aquila 93, Oradea, 1998.
- Ninerica, Elena. ,Trezirea con?tiintei cu ajutorul simbolurilor.

Bibliografie web:
www.mariosolomon.tripod.com/id213.html f?rt??ia.
www.ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Biserica_de_lemn_Sf.Arhangheli_Rogoz_(26).JPG.
www.ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Curtea_de_Arge%C8%99.
www.doxologia.ro/viata-bisericii/catehism/ochiul-atoatevazator-un-simbol-ignorat-tolerat-acceptat.
www.reneguenon339.blogspot.ro/2011/10/recitindu-l-pe-vasile-lovinescu-ii.html.
www.ortodox.ro/manastiri/manastirea_hurezi.html.
www.vignette.wikia.nocookie.net/nccmn/images/f/f5/Rene-Guenon-Criza-Lumii-Moderne-Humanitas-2008.pdf/revision/latest?cb=20150224135700&path-prefix=.
www.ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Curtea_de_Arge%C8%99.
www.historia.ro/node/2689# dumitru paraschiv.
www.justitiarul.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=104.
www.descopera.ro/cultura/13551498-omenirea-si-igiena-corporala-o-istorie-incomoda.
www.enciclopediadacica.ro/?operatie=subiect&locatie=economia&fisier=echere_de_metal_utilizate_in_muntii_orastiei_in_epoca_dacica.
www.crestinortodox.ro/editoriale/spiritualitatea-cultura-romaneasca-lumina-credintei-ortodoxe-70060.html ,,Spiritualitatea ?i cultura româneasc? în lumina credin?ei ortodoxe".
www.odaiadesus.ro/brancoveanu.html-Tragicul sfâr?it al Brâncovenilor., C. Ucrain, N. Loghin (Material ap?rut în revista Magazin Istoric nr. 1/10, ianuarie 1968).
www.ro.scribd.com/document/114927935/STRABON-Geografia-volumul-www.ro.scribd.com/document/64537322/Strabon-Geografia-Vol-1#.
www.mixdecultura.ro/2013/07/samanii-si-preotii-geto-dacilor/.
www.adevarul.ro/locale/botosani/misterele-zidului-dacic-constructie-unica-europa-stramosii inventat-fortificatiile-nu-putut-strapunse-nicio-armata-lumii-antice .
www.agerpres.ro/flux-documentare/2014/08/12/documentar-constantin-brancoveanu-diplomat-iscusit-si-sprijinitor-al-ortodoxiei-09-24-45.
www.crestinortodox.ro/editoriale/spiritualitatea-cultura-romaneasca-lumina-credintei-ortodoxe-70060.html.
www.adevaruldespredaci.ro/2012/06/aurul-si-argintul-dacilor-au-salvat-roma-de-la-faliment/.
www.google.ro/search?q=podul+lui+dumnezeu+imagini&sa=X&dcr=0&biw=1152&bih.
www.google.ro/search?q=canalizarea+dacica&dcr=0&tbm=isch&source=iu&ictx=1&fir.
www.historia.ro/sectiune/general/articol/amfiteatrul-roman-al-coloniei-dacica-sarmizegetusa
www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=mozaic&s_id=115166
www.amanet.ro/blog/istoria-bijuteriilor-bijuteriile-de-pe-teritoriul-daciei/
www.academia.edu/2000235/Despre_apeductele_de_la_Porolissum
www.romaniatv.net/descoperire-inedita-in-romania-o-statuie-menhir-de-la-inceputul-epocii-bronzului-gasita-la-pecenea_138790.html.
www.adevaruldespredaci.ro/2016/08/uriasul-tumul-getic-de-la-isaccea-tulcea-ce-secrete-ascunde/
www.adevaruldespredaci.ro/tag/case-taranesti/.
www.cultural.bzi.ro/cum-aratau-locuintele-dacilor-9677.
www.vieilleeurope.wordpress.com/2016/01/02/soarele-simbol-arhetipal/
www.dacoromania-alba.ro/nr76/tricolorul.htm
www.adevarul.ro/locale/hunedoara/secretele-templelor-dacilor-altare-sacrificii-locuri-observatii-ceresti-sanctuare-initiere-razboinicilor-le-au-distruse-temelii-romani.
www.google.ro/search?q=cariera+de+la+bejan+andezit&dcr
www.scribd.com/document/146722733/Arhitectura-Dacilor
www.romaniamegalitica.blogspot.ro/2010/10/muntii-buzaului-un-dolmen-monolit-urias.html
www.stiri.tvr.ro/cum-si-ce-impozite-se-plateau-in-vremea-lui-constantin brancoveanu_45670.html#view.
www.dacia.co.ro/ah.html.
www.centrulculturalbucovina.ro/wp-content/uploads/2015/03/SIMBOLURI-Moldovita-de-Gabi.jpg
www.romaniaparadis.com/trezirea-constiintei-cu-ajutorul-simbolurilor/
Crestoma?ie de citate ?i interpretare filosofic?.

footer