Revista Art-emis
Arhitectura veche: elemente de simbolistic? ?i construc?ii cu scop spiritual (1) PDF Imprimare Email
Cercet?tor dr. Gabriel Ungureanu   
Miercuri, 31 Ianuarie 2018 15:34

Bra?ara ?i lupul dacic„...Adev?rul este c? în realitate nu există un domeniu profan care s-ar opune într-o oarecare manier?, domeniului sacru. Exist? doar un punct de vedere profan, care nu este propriu-zis nimic altceva decât punctul de vedere al ignoran?ei". (René Guénon „Criza lumii moderne)

Arta zidirii la începuturile vremii noastre

Printre alte ctitorii „civile", cum ar fi palatele de re?edin??, locuin?ele popula?iei, loca?iile utilitare sau administrative ori cele ridicate cu scop militar (cet??ile de ap?rare, castelele ?i fortifica?iile), poporul pelasgo-dacoromân a ridicat de-a lungul timpului ?i foarte multe construc?ii cu scop spiritual. Aceste ac?iuni au vizat la începuturile vie?ii „inteligente" alegerea unor amplasmente naturale, pentru a sl?vi epifania Marelui Creator prin comunicare filosofic? ?i recunoa?tere a propriei geneze. Marele Creator cu o reprezentare solar? era deja omniprezent în con?tiin?ele tr?itorilor de aici, dup? cum se poate deduce din ac?iunile lor de raportare magico-religioas? ?i de perpetuare a vie?ii dincolo de mormânt. În geografia spiritual? a poporului nostru au existat dintotdeauna structuri naturale izolate precum p?durile, pe?terile, grotele, vârfurile mun?ilor Carpa?i care au fost prelucrate, amenajate ?i adaptate înc? din vechime, pentru utilizarea în scop magico-religios ?i de contact cu Zeul Creator Suprem. Astfel, printre primele structuri megalitice cu rol funerar sau ritualic de contact, la fel ca pe întinsul întregii lumii „neolitice", s-au eviden?iat menhirele (între Baia de Cri? ?i ?ebea); (statui menhir în loc. Peceneaga), misterioasele dolmene, trovan?ii (pietrele care cresc), tumulii, precum ?i altarele de piatr? întâlnite peste tot în Dacia Hiperborean? (de exemplu în ansamblul mân?stiri rupestre de la ?inca Veche construit? la rândul ei peste primele a?ez?ri „neolitice" spirituale ?i supranumit? pân? ast?zi „Templul Ursitelor".

Înc? din copil?ria umanit??ii la un moment dat, prin actul deprinderii, actul reflec?iei cognitive personale, cel al transmiterii înv???rii religioase, iar mai apoi printr-o cunoa?tere filosofic? profund?, s-a ajuns la o în?elegere a mediului natural extern ?i apoi la o explica?ie a tr?irilor suflete?ti. Mai târziu, s-a ajuns chiar la performan?a unei descrieri comprehensive a rela?iilor dintre diversele grupuri de oameni sau a acestora cu Zeul Creator Suprem (cogito ergo sum), (foto, dreapta, sus Gânditorul ?i perechea lui). Acest contact al oamenilor cu Zeul Creator ?i aceast? dare de seam? la nivel grupal a fost standardizat? ?i reprezentat? conform cerin?elor zeilor ?i spiritului creativ al artistului (se observ? c? Gânditorul avea o pereche de sex feminin. Foarte curios, dar nu existau doi „Gânditori" de sex masculin sau dou? reprezent?ri feminine, în repezentarea cultural? a începutului originar, a?a cum se cere ast?zi în gândirea corect? politic. Este clar c? cei de pe atunci erau incorec?i politic). Sub ac?iunea uman? desc?tu?at? de condi?ionarea natural? s-au construit temple, biserici, troi?e, chiliile c?lug?rilor pustnici, etc. Oamenii meditativi ?i c?ut?tori ai acelui timp ?i-au d?ltuit în stânc? a?ez?mintele monahale, le-au ridicat din blocuri de calcar sau andezit ori din c?r?mid? ars? ?i legat? în mortar (mai rar, mân?stirile ori ?colile biserice?ti).

Construc?ia ?i amenajarea acestor l?ca?uri de cult a folosit, printre altele, activit??ile de înfr??ire ?i de spiritualizare a poporului român pe o direc?ie vertical? ?i religioas?, dar ?i pe orizontal?, în planul social. Observ?m c?, înc? din protoistorie s-a practicat amenajarea în scop spiritual ?i religios a unor loca?ii naturale, izolate ?i misterioase. Putem exemplifica în acest sens mai cunoscutele ansambluri rupestre din mun?ii Buz?ului, unde se g?sesc construc?iile de la Agatonul Nou ?i Agatonul Vechi. Cercetarea de profil a demonstrat c? aceste a?ez?minte cre?tine au fost reconstruite pe locul unor a?ez?ri spirituale, a c?ror vechime se pierde în timpurile „neolitice". O dovad? clar? a tendin?elor creatoare ?i benefic-civilizatoare a str?mo?ilor no?tri o afl?m în structura de organizare religioas? a Regatului Daciei. Preo?ii daci sunt aminti?i de istoricul antic Strabon în lucrarea „Geografia", sub trei denumiri: kapnobataii, polistaii ?i ktistaii. Termenul kapnobatai îi desemna pe „cei care umbl? prin nori, sau prin fum". Erau denumi?i a?a deoarece ace?ti asce?i enigmatici tr?iau pe vârfurile înalte ale Carpa?ilor, care erau mai mereu acoperite de nori ?i cea??, realizând astfel contactul poporului cu zeii. Celibatari ?i vegetarieni ace?tia ar putea fi socoti?i ?i înainta?ii siha?trilor ortodoc?i de mai târziu, care vie?uiau tot în mun?i ?i tot în acelea?i condi?ii de izolare extem?. Ktistaii, „întemeietorii de neam", erau acei ini?ia?i din casta preo?ilor care practicau psihologia, medita?ia, filosofia ?i medicina avansat?. Ace?ti înv???tori activau mult mai aproape de marea mas? a poporului având ?i un contact permanent cu liderii na?iunii.

Plestoii sau Polistaii (polis-cetate, ora?), acest apelativ se traduce prin „întemeietorii de ora?e", ceea ce însemna c? aceast? cast? preo?easc? avea ca ocupa?ie activitatea artistic? ?i mentoratul în arta sculpturii, arhitecturii ?i tehnicii, amenaj?rilor publice. Ca drept dovad? a geniului creator str?mo?esc, ast?zi înc? mai putem admira ansamblul arhitectural-religios de la Sarmisegetusa Regia, unde pân? ?i drumul care ducea la templul solar din incinta complexului era pavat cu dale albe de calcar, corect fasonate ?i cu ?an?uri laterale speciale, pentru drenarea apei înc? de pe vremea regelui Burebista.

Nu doar inginerii ?i arhitec?ii imperiului roman construiau drumuri ?i poduri. Înc? din anul 1886 cercet?torii români au indentificat în comuna Ponoarele din jude?ul Mehedin?i structura perfect? în arc de cerc a unui str?vechi pod pelasgic (protodac), t?iat, sculptat ?i fasonat în stânc? de calcar, lung de 30 de metri, larg de 3 metri ?i înalt de 12 metri, situat? pe drumul dintre Baia de Aram? ?i Isvernea (Densu?ianu, 2002). Ast?zi acest pod utilizat pentru deplasarea vehiculelor este supranumit „Podul lui Dumnezeu" pentru c? niciodat? nu s-au întâmplat accidente grave la traversarea sau în preajma lui. Caracteristica civiliza?iei dacilor era orientarea pe agricultur?, unde cultivarea p?mântului ?i cre?terea animalelor asigurau subzisten?a strategic? a regatului dac; dar dezvoltarea me?te?ugurilor, comer?ul, arhitectura ?i arta erau domenii în care str?mo?ii daci nu se dovedeau deloc a fi mai prejos fa?? de greci sau de romani. Sunt eviden?iate la suprafa?? sau decopertate în straturi sute de vetre me?te?ug?re?ti, unde se practica ol?ritul, pictura dar ?i sticl?ria. Un exemplu în acest sens fiind cetatea de la Piroboridava (Poiana) care era cea mai mare cetate civil? ?i nod comercial din Dacia, a?ezare în care ?i ast?zi se g?sesc peste tot locul comori arheologice de o inestimabil? valoare ?i tumuli funerari chiar în cur?ile s?tenilor. P?mântul Daciei geme ?i ast?zi de dovezi arheologice gata pentru a fi prezentate oricui ar întreba cine suntem. Noi suntem cei de la începuturi ?i ne-am îndeletnicit dintotdeauna cu exportul de lumin?!

Orfevreria (arta prelucr?rii bijuteriilor de aur, argint, fier, cupru ?i bronz) era foarte dezvoltat? la agatâr?i (trib scitic asimilat de daci ?i a?ezat în zona Mure?ului), ast?zi cunoscându-se în am?nunt tezaurele de la ?imleul Silvaniei, Surcea, Sâncr?ieni, S?r?cs?u, ?eica Mic? sau, ipotetic, tezaurul mitic ascuns în apa Sarge?iei. Conform cronicarului Ioannes Lydus (cca.490-560), care citeaz? lucrarea Getica a lui Criton (medicul personal al împ?ratului Traian) prada jefuit? dup? moartea lui Decebal din Dacia a fost de 1.655.000 de kg de aur ?i 3.310.000 kg argint. Acest jaf continuând sistematic pân? la retragerea aurelian? în anul 271-275 d.Hr. „Nobilii" cortorari care au venit ulterior din Asia cu t?gâr?a în spinare, sugând sângele calului, mor?i de foame ?i fug?ri?i tot de neamuri distinse ca ?i ei de lupt?tori mândri, nu au în?eles exact poten?ialul zonei în vecin?tatea c?reia sosiser?, întrucât erau vr?ji?i de natura de rai p?mântesc care îi fascina pân? la pierderea realit??ii. Interesul lor imediat era centrat pe posibilit??ile pastorale g?site în Ieuropa: p?duri, fân, p??uni pentru cai etc. Aveau s? treac? sute de ani pân? s-au dumirit în leg?tur? cu posibilit??ile de jaf local sistematizat când au început s? spun? f?r? ru?ine c? ei, de fapt, sunt de aici din zon? din totdeauna. Totu?i baza dezvolt?rii acestei economii locale din Dacia a fost condi?ionat? ?i asigurat? de dezvoltarea metalurgiei ?i a unei excelente exploat?ri a minereurilor necesare manufactur?rii obiectelor ?i pieselor de necesitate. Astfel, din cele mai vechi timpuri pe teritoriul nostru au ap?rut ateliere de confec?ie ?i de repara?ie a ustensilelor de fier, aram? sau bronz utilizate în agricultur? dar ?i a armelor de epoc? încât la un moment dat Dacia ajunsese cel mai mare centru metalurgic din afara imperiului roman, în a doua jum?tate a sec.1.d.Hr. (Pop., Nagler., 2016).

?i marele savant Nicolae Densu?ianu arat? în lucrarea Dacia Preistoric? originea pelasgo-daco-get? a metalurgiei: ,,Lucrarea minelor de aram? în ?erile Daciei se reduce la timpuri preistorice foarte dep?rtate. Aici s-au descoperit ?i se g?sesc în continuu adev?rate tezaure, de obiecte, de arme ?i instrumente economice, lucrate din aram? pur?, mai multe ca în orice alt? ?ar? a Europei. Aici industria acestui metal era indigen?. Arama era unul din metalele prin excelen?? ale Daciei. Aici a existat o epoc? preistoric? numit? din punct de vedere arheologic de aram?, pe care nu a avut-o nici t?rile mediteraneene ?i nici cele de nord nici cele din apusul Europei. Civiliza?iunea care deschide noua er? de prosperitate în istoria omenirii începe dup? cum vedem, în nordul Dun?rei de jos pe teritoriul Daciei (Densu?ianu, 2002).

A?ez?rile dacilor erau organizate în func?ie de scop: 1) stânele unde cre?teau turme mari de animale, 2) locuin?ele civile grupate ?i 3) davele sau cet??ile de ap?rare. Majoritatea caselor civile în Dacia de munte erau de form? rectangular?, având o funda?ie de piatr?; erau ridicate din lemn cu acoperi? de ?indril? sau de paie. Ferma ?i gospod?ria dacic? dispunea, ca ?i în zilele noastre, ?i de anexe ?i dependin?e utile activit??ilor agricole. În articolul „Tipuri de locuin?e" la geto-daci se arat? c?: „Hambarele, construc?iile, anexele locuin?elor, erau specifice mai ales zonei montane ?i aveau ca destina?ie p?strarea cerealelor. Astfel de construc?ii au fost descoperite, cu prec?dere, în zona muntilor Or??tiei. Unele dintre ele, cele de mari dimensiuni, p?strau rezervele unei comunit??i întregi, în timp ce structurile de mici dimensiuni erau pentru uz individual, al unei singure gospod?rii....

Tot în cadrul construc?iilor anexe pot fi încadrate ?i magaziile, cu rol în depozitarea uneltelor, de pild?. Acestea sunt specifice în cazul locuin?elor mai elaborate ?i de dimensiuni mai mari, apar?inând unei p?turi înst?rite". Astfel se justific? ?i se probeaz? extinderea cvasitotal? a me?te?ugului construc?iilor, dulgheriei ?i a tâmpl?riei în întreaga ?ar?, deoarece, dup? cum ne arat? arheologia stratigrafic?, spiritul dezvolt?rii construc?iilor civile ?i administrative se dezvolta vertiginos în mai toat? ?ara Daciei. Uneltele folosite de me?terii locali devin tot mai specializate în acest me?te?ug: topoarele, bardele, fier?straiele, compasurile, echerele, d?l?ile, cu?itele, r?zuitoarele etc. cu care ace?ti oameni creativi ?i inteligen?i lucrau în epoc? lemnul ?i piatra. Ge?ii de la câmpie, din Delt? ?i, uneori, chiar cei din Dobrogea nu dispuneau de materiale durabile precum lemnul ?i piatra ?i de aceea foloseau ca drept materii prime vegetalele întâlnite în arealul apropiat: trestia ?i papura pentru acoperi?ul locuin?elor ?i de asemenea argila amestecat? cu paie pentru a umple împletitura de nuiele cu care realizau pere?ii bordeielor de suprafa?? ?i a semibordeielor adâncite în sol.

Prelucrarea pietrei pentru zid?rie, construc?ii ?i utilit??i se f?cea la fel ca în cazul minereului de fier: chiar în cariera de exploatare. Ini?ial se utilizau d?l?ile ?i ciocanele apoi piesele realizate erau transportate iarna pe s?nii trase de boi la locul de montare ?i îmbinare unde erau în final fasonate ?i finisate artistic. Pentru construc?iile militare ?i religioase pe tot întinsul Daciei s-a folosit piatra de calcar exploatat? la M?gura C?lan ?i andezitul de lâng? Bejan (Deva). Uneltele folosite în fasonarea ?i sculptura pietrei erau d?l?ile cu din?i sau cele simple, topoarele, ciocanele, mistria, tiparul de lemn pentru inscrip?ii (idem, 2016). Privind ?i analizând obiectele ?i realiz?rile me?terilor acelui timp se poate spune c? arta geto-dacic? s-a afirmat prin func?ionalitate ?i sobrietate. Totu?i, piatra nu era o materie prim? des utilizat? în construc?iile civile, dar nobilimea, numi?ii tarabostes ?i pileati dispuneau de locuin?e realizate din piatr? (calcar ?i andezit), a?a cum s-a descoperit în zona cet??ilor complexului de ap?rare. A?a cum se descrie în articolul net. „Arhitectura dacic?" se observ? c?: ,,cele mai impozante locuin?e, descoperite în numar mare sunt cele de tipul turnurilor-locuin??. Acestea aveau pe nelipsita fundatie de piatr?, parterul alc?tuit dintr-un zid de blocuri de piatr? de acela?i fel ca ?i cele din zid. Peste acest zid de piatr? era în?l?at un zid din c?r?mizi de lut superficial arse. La turnurile locuin?? de la Coste?ti atât zidul de piatr? cât ?i cel din c?r?mizi aveau latimea de 3m. Etajul era construit din bârne de lemn a?ezate orizontal. La acest nivel se putea ajunge atât printr-o scar? exterioar? a?ezat? pe lespezi de piatr? cât ?i printr-una interioar?. Tocmai acest etaj reprezenta spa?iul de locuit, parterul fiind folosit ca depozit. În nivelul inferior accesul se facea printr-o poarta (la Coste?ti larg? de 1,8m).

Din perioada marelui rege Burebista, pân? la anul 106, efortul reconstructiv tehnic a fost imens în tot regatul dac deoarece, atunci au con?tientizat c? erau amenin?a?i tot mai frecvent atât de migratorii ocazionali, dar ?i de romanii jefuitori ?i invadatori, a c?ror politic? general? nu se deseosebea cu nimic de cea a migratorilor cortorari. Dacoge?ii au fost obliga?i ca, în decurs de aproape 150 de ani s? refac? ?i s? construiasc? noi cet??i ?i sisteme originale de ap?rare. Fortifica?iile dacice pot fi descrise ca o structur? strategic? împ?r?it? în trei categorii opera?ionale: a?ez?ri fortificate, cet??i ?i fortifica?ii liniare sau de baraj (ibidem, 2016). Referitor la acestea, în inima Regatului Dac cercet?torii arheologi au eviden?iat printre alte structuri militare un tip de construc?ie care era utilizat pentru ap?rare în tot complexul de fortifica?ii din mun?ii Or??tiei ?i anume (celebru deja în lumea antic?) murus dacicus. Acesta a ap?rut între sec.1 î.Hr. ?i sec.1.d.Hr., adic?, tocmai în perioada în care expansiunea roman? se contura la Dun?re preg?tindu-se de invazie. Zidul dacic apare pentru cronicarii vremii ca o minune inginereasc? a str?mo?ilor no?tri, care nu a putut fi spart? sau d?râmat? niciodat? de teribilele ma?in?rii de r?zboi romane: catapulte, balistele, berbecii de asalt etc. au fost utilizate în zadar; zidul era pur ?i simplu inexpugnabil.

Marele profesor-arheolog Hadrian Daicoviciu arat? în lucrarea sa „Dacia de la Burebista la cucerirea roman?" structura acestei construc?ii de ap?rare eviden?iat? pe tot teritoriul Daciei: „acest sistem constructiv presupune dou? parametre din blocuri de piatr?, formate cu un emplecton din p?mânt cu pietri? compactat. Parametrele erau consolidate cu bârne fixate în l?ca?e de forma cozii de rândunic? cioplite în blocurile fiec?rei asize"(Zamfirache, 2015). Deci, înarma?i cu eviden?a probelor materiale ?i cu dovezile cercet?rii ?tiin?ifice avansate, nu putem accepta afirma?ia venit? din ne?tiin?? sau rea voin??, precum c? doar romanii sunt acele genii vizionare care ne-au adus infrastructura civilizatoare, inteligen?a tehnic? a construc?iilor sau „minunea" sistemelor de apeducte. Toate acestea ?i înc? multe altele erau realizate cu mare succes ?i creativitate artistic? de tehnicienii locali ai timpului pe teritoriul Daciei, decopert?rile arheologice de suprafa?? relevând faptul c? sistemele noastre erau mult mai avansate func?ional, adic? erau acoperite ?i sau închise, (tubulatur?) ?i foarte igienic realizate din ceramic? ars?, comparativ cu rudimentele tehnico-inginere?ti de tip ?an? de piatr?, cu care ne-au „cadorisit" romanii.

Canalizarea apelor curate sau a celor uzate (generic numit? apeduct) de tip roman (?an? de piatr? descoperit) a fost o inven?ie rudimentar?, mult trâmbi?at? de ni?te istorici p?rtinitori „pro Roma" (de fapt la ei acas? la Roma apele uzate ale popula?iei erau deversate la acea vreme pe un canal care curgea vesel printre temple ?i pe mijlocul uli?elor mirosind pestilen?ial. O, zei! „Avarus ipse miseriae est suae" (avarul este cauza propriei lui mizerii!). Mai târziu, peste secole aceast? „magnific?" descoperire tehnic? occidental? (apeductul-un ?an? de piatr? descoperit) avea s? „binecuvânteze" conceptual ?i func?ional toate ora?ele occidentului în urm?torul mileniu, în evul mediu ?i putem spune chiar pân? de curând (sec.19 începutul sec.20) în mai toate marile capitale occidentale. Urmarea: molimele frecvente holera ?i ciuma erau omniprezente în acest spa?iu cultural devenit peste timp, „cre?tin-european" (ast?zi erijat în „far de cultur?" ?i „mentor necontestat în valorile civiliza?iei universale") de?i, bineîn?eles întotdeauna aruncau vina pe p?catele drept credincio?ilor sau, mai târziu, când minciuna nu a mai ?inut pe ?oarecii purt?tori de boli sosi?i pe cale maritim? din orient. Doar pe comportamentul lor habitual „ultracivilizat", generator de mari „valori culturale ?i filozofice" (r?zboaiele religioase, politice sau economice, igiena, comportamentul libertin în lupanare etc.) nu aruncau niciodat? vina.

Cu p?rere de r?u, putem observa ?i admite c? dovezile istorice probate în actualitate ?i chiar de arheologia turistic?, eviden?iaz? ?i recomand? pozitiv geniul creator, arhitectura rafinat? ?i func?ionalitatea construc?iilor orientale, comparativ cu barbaria conceptual? european? în domeniul construc?iilor acelor vremuri. Pentru o compara?ie simplist? efectuat? la nivelul sim?ului comun se observ? c?, la Constantinopol, de pild?, existau din antichitate 1600 de b?i publice construite din marmur? superioar? ?i toalete de piatr? ?lefuit? de calitate, pentru popula?ia ora?ului, în vreme ce popula?ia occidental? era conform cronicarilor locali, frecvent observat? la ferestrele caselor, cet??ilor ?i castelelor în exerci?iul igeniz?rii locuin?elor „in extremis". Ne putem închipui ,,inspira?ia" otr?vit? a trubadurilor din evul mediu cântând iubitelor la harp? sau l?ut? sub balcoanele cu pricina. Centrul „mizeriei generalizate" era reprezentat de teritoriile de azi ale Angliei, Olandei, Fran?ei, Belgiei, Austriei, Italiei, Spaniei, Portugaliei ?i Belgiei. Pu?in mai cura?i erau germanii, iar popoarele scandinave erau cele mai curate din Europa Occidental?.

Epoca medieval?

Mai târziu, în evul mediu c?lug?rii dacoromâni ortodoc?i înainte-v?z?tori precum în?eleptul Daniil Sihastrul ?i-au avut chiliile construite clasic sau d?ltuite în stânc? aproape de biserici ?i mân?stiri; împreun? cu preo?ii au practicat slujirea lui Dumnezeu, dar în l?ca?ul bisericilor ?i mân?stirilor au dezvoltat ?i o „psihosociologie" sacral?, menit? s? asigure echilibrul sufletesc, supravie?uirea spiritual? ?i fizic? a grupurilor mari de români urgisi?i de migra?ia popoarelor s?lbatice, care se îndeletniceau sistematic ?i periodic cu jafuri, moarte, robie, siluiri ?i distrugeri totale a tot ceea ce întâlneau pe cale. Al?turi de calit??ile ?i atributele personale ale conduc?torilor no?tri implica?i în ap?rarea ??rii, aceste construc?ii î?i aduceau un aport de nepre?uit la fiin?area neamului nostru, având rolul unor repere identitar-spirituale sau geografice ?i strategice. Tot datorit? acestor construc?ii realizate la acea vreme din lemn, piatr?, c?r?mid? ori chiar spirituale (întrunirile ini?iatice de grup), trebuie s? recunoa?tem c? ast?zi avem o oarecare stabilitate psihomoral? ?i nu am disp?rut ca neam, a?a cum s-a întâmplat, din nefericire, cu alte popoare de-a lungul istoriei. Rolul ?i func?ionalitatea acestor zidiri a fost gândit ini?ial în scop religios, dar ulterior a fost utilizat strategic ?i pentru ap?rare în r?zboaie sau pentru protec?ia în mas? a celor pu?i în situa?ii de disperare. De asemenea, aceste construc?ii au folosit oamenilor în situa?ia dezastrelor naturale ?i nu în ultimul rând ca loca?ii centrale în ?colarizarea viitorimii. În epoca modern?, bisericile de confesiuni diferite au avut uneori chiar un rol de rezisten?? activ? în fa?a totalitarismului care urm?rea s? elimine definitiv spiritualitatea poporului român. În aceast? scurt? descriere vom exemplifica schematic ?i sugestiv sentimentul înfr??irii la români în emergen?? spiritual? ?i constructiv?:

Biserica „Sfin?ii Arhangheli Mihail ?i Gavril" din satul Rogoz, jud. Maramure?.

La fel ca multe alte biserici din Maramure?, biserica cu hramul „Sfin?ii Arhangheli Mihail ?i Gavril" (ridicat? la anul 1661) din satul Rogoz este construit? într-o simbolistic? original?, cu detalii exterioare nespecifice ortodoxiei ?i care aduce o multitudine elemente simbolice din vechile credin?e ?i filozofii protodacice. Privind-o de la distan??, observ?m c? elementele structurale de ansamblu, gotice ?i ortodoxe, apar evidente, împletindu-se într-o armonie demn? de m?re?ia ?i sobrietatea celor dou? direc?ii stilistice. Construc?ia turnului aduce pe departe cu stilul gotic, suplu, obi?nuit în Ardeal ?i care era de influen?? nordic?; ca mai toate bisericile din Maramure? ?i aceasta din comuna Rogoz a fost realizat? f?r? cuie de fier sau arm?tur? metalic?, utilizându-se doar îmbin?ri de bârne ?i cuie de lemn. Intrarea în aceast? biseric? este foarte joas? pentru a nu permite oamenilor orgolio?i s? intre în picioare normal. U?a este construit? special ?i îi sile?te pe vizitatori s?-?i aplece capul, dar ?i s? calce larg peste pragul înalt ridicând piciorul atunci când intr? în biseric?, pentru a nu se împiedica. Este evident c? acest tip de construc?ie redus? a u?ii nu permitea nici intrarea „de-a c?lare" a r?zboinicilor care ar fi dorit s? batjocoreasc? casa lui Dumnezeu ?i credin?a oamenilor, a?a cum foarte des se obi?nuia în evul mediu. La intrare se poate observa o tripl? acolad? sculptat? deasupra u?ii ?i al?turi, inscrip?ia de aducere aminte a invaziei t?tare din 1661„de când au fostu robie în Ardealu".

Al?turi de intrare se afl? o cruce cu evidente motive simbolice specific celtice dar ?i solare. Astfel observ?m c? funia, rozeta ?i spirala sunt reprezentate pe cruce, dar ?i la tot pasul în aceast? biseric?. Cercet?torii au stabilit c? ele simbolizeaz? constela?ia Calea Lactee cu o mi?care de la stânga spre dreapta. Caii stiliza?i care apar la strea?in? pe partea de nord sunt caii negri, c?r?u?ii mor?ii sau caii psihopompi care duceau sufletul celui decedat în lumea de dincolo. Elemente de originalitate artistic? ?i de profund esoterism sunt prezente ?i pe partea sudic? a bisericii. Astfel ?i acolo observ?m funia r?sucit? care simbolizeaz? fuga spre eternitate ?i rozeta, simbolul solar care fragmenteaz? timpul ?i spa?iul, prin via?a concret? oferit? de lumina soarelui. De aici se în?elege foarte clar c?, dacoromânii st?pâneau perfect filosofia elementelor naturii v?zute sau nev?zute, rela?ia de influen?? a acestora cu omul ?i faptul c? erau mari ini?ia?i în în?elegerea elementelor dinamice din univers.

Partea din spate a bisericii este prev?zut? curios cu o fereastr? specific? mai degrab? unei cor?bii, prin care soarele lumineaz? altarul spre interior. Strea?ina este sprijinit? de caii negri la nord ?i cei albi spre sud. Ace?tia urm?resc mi?carea soarelui pe bolta cereasc?, ?tiut fiind c? acest animal, calul alb este un simbol solar; grinda de la marginea acoperi?ului simbolizeaz? infinitul deoarece a fost sculptat? în formele identice geometriei sacre maramure?ene ?i poate c? de aici s-a inspirat ?i Constantin Brâncu?i atunci când a realizat lucrarea artistic? Coloana recuno?tiin?ei f?r? sfâr?it dedicat? eroismului osta?ilor ?i or??enilor din Târgu Jiu pentru ap?rarea Patriei. Deci motivele geometrice romboidale utilizate mai târziu erau acolo de la anul 1661 ?i poate din totdeauna în sufletele oamenilor. La strea?ina bisericii apare ?i porumbelul stilizat absolut genial la îmbinarea grinzilor portante ale acoperi?ului; se odihne?te pe um?rul calului cu capul în jos ?i urm?re?te de asemenea mi?carea soarelui. Pe o latur? a bisericii apare înc? o cruce solar? cu simbolul celor trei puncte prinse într-un cadran al timpului reprezentat de cercul stilizat în form? de spiral?.

Lâng? biseric? în partea nordic? observ?m „Masa Mo?ilor". La aceast? mas? st?teau to?i ,,fârta?ii"(cons?tenii) care la diferite ocazii profane sau religioase î?i f?ceau pomeni unii altora, cinstindu-?i astfel pe cei de curând pleca?i dintre ei, dar ?i pe str?mo?ii venera?i. Masa este lung? cât biserica ?i a fost denumit? astfel, deoarece acolo era locul unde b?trânii obi?nuiau s? judece pricinile dintre s?teni ?i unde boga?ii din localitate d?deau pomeni pentru cei mai pu?in avu?i. Datorit? acestor artefacte nepre?uite putem s? observ?m ?i s? în?elegem c? la acea vreme, al?turi de biseric? oamenii demonstrau o performan?? mult mai mare în atingerea regl?rii optime a rela?iilor sociale în sensul stabilirii unei ordini de drept specifice comunit??ii dacoromânilor. De asemenea prin obiceiul ancestral al înfr??irii dacoromânii au atins o mare eficien?? în func?ionarea ?i rela?ionarea comunitar? armonioas?.

Marius Câmpeanu în publica?ia Glasul, citând pe regretatul etnograf Ioan Chi? ?ter arat? c?: „Fârt??ia ca form? de înfr??ire în afara familiei a fost practicat? la diferite popoare înc? din perioada Antichit??ii ?i a Evului Mediu. „Cuprinderea de fârta?i" practicat? în satele chiorene ?i l?pu?ene este o tradi?ie de înfr??ire ancestral? r?mas? în practic? înc? din cele mai vechi timpuri ca o necesitate fireasc? a comunit??ii locale. „De regul?, înfr??irea se f?cea între perechile c?s?torite sau cele care urmau s? se c?s?toreasc? (mirii), între familiile ce locuiau în acela?i sat sau în sate ?i zone diferite. În prima etap? se petrecea alegerea f?rta?ilor pe baza unor criterii, cum ar fi: s? fie de vârste apropiate, s? fie cam de aceea?i pozi?ie social? ?i s? se în?eleag?. A doua etap? este chemarea care se f?cea în cadrul chem?rii tuturor invita?ilor. Urm?toarea secven?? const? în primirea la casa gazdei. Ultimul moment ceremonial de înfr??ire este petrecerea propriu-zis?, care se desf??oar? sub form? de joc cu strig?turi ?i chiuituri." (Câmpeanu, 2011 ).

Fârt??ia specific româneasc? se distinge ca o activitate „„socializatoare" ?i este original? prin ac?iunea de înfr??ire ?i întrajutorare a b?rba?ilor la muncile câmpului sau la p?dure; femeile se ajutau reciproc în preg?tirea zilelor festive religioase, a meselor de s?rb?toare sau în muncile gospod?riei iar copiii de asemenea î?i d?deau ajutor la ?coal? ?i la muncile adminstrative repartizate lor. Acest adev?rat „contract social", de nivel microlocal, se realiza ini?ial la „Masa mo?ilor", fiind supravegheat de preotul local ?i de b?trânii satului. Acest contract dura un an ?i dac? lucrurile mergeau bine contractul se reînoia ?i în anul urm?tor.
- Va urma -

Bibliografie selectiv?:
- B?lan, M., Istoria tr?d?rii la români Editura Eurostampa, Timi?oara, 2001.
- Pop, I. A., Nagler,T., coord. Istoria Transilvaniei Academia Român?, Centrul de Studii Transilvane, Editura Episcopiei Devei ?i Hunedoarei, vol. 1., 2016.
- Zamfirache, P.C., Misterele zidului dacic, o construc?ie unic? în Europa. Str?mo?ii no?tri au inventat fortifica?iile care nu au putut fi str?punse de nicio armat? a lumii antice. 2015, sursa net.
- St?niloae, D., Spiritualitatea si cultura romaneasca in lumina credintei ortodoxe.sursa net.
- Densu?ianu, N., Dacia Preistoric? Editura Arhetip, Bucure?ti, 2002.p.484.
- B?ie?tean, G.,Amfiteatrul roman al coloniei Dacica Sarmisegetusa.
- B?ie?tean, G., Despre apeductele de la Porolissum.
- Pârlog, Nicu., Omenirea ?i igiena corporal?. O istorie incomod?.2014.
Câmpeanu, M., Fârt??ia, Glasul.
- Iliescu, Elena., Introducere în gândirea arhetipal? Editura Mirabilis, Bucure?ti, 2002.p.69,57.
- Vârtejaru, M., Semnifica?ia ?i interpretarea simbolului Ochiul ?i Triunghiul.
- Costache, Alina., Descoperire inedit? în România: O statuie-menhir de la începutul epocii bronzului, g?sit? la Peceneaga. Articol publicat în Local Dobrogea.
- H.I. Crisan., Cum aratau locuintele dacilor.
- Imreh, A., Soarele, simbol arhetipal.
- Nistor,S,I., Tricolorul românesc simbol configurat de Mihai Viteazul.
- Gu??, D.,Secretele templelor dacilor. Altare de sacrificii, locuri de observa?ii cere?ti ?i sanctuare de ini?iere a r?zboinicilor. De ce au fost distruse din temelii de romani.
- Ciut? M,M., Borangic, C., Echere de metal utilizate în mun?ii Or??tiei în Epoca Dacic?.
- Glodariu, I., Arhitectura dacilor-Civil? ?i Militar?. (Net-acesat? la 13.01.2018).
Teic?, Liliana., Cum ?i ce impozite se pl?teau în timpul lui Constantin Brâncoveanu.
- Vasile, F., Arta româneasc? de la origini pân? în prezent. O Edi?ie Litera, Bucure?ti, 2017.
Arhitectura dacica.
- Gibson, Clare., Semne&Simboluri.Editura Aquila 93, Oradea, 1998.
- Ninerica, Elena. ,Trezirea con?tiintei cu ajutorul simbolurilor.

footer