Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
Miercuri, 24 Ianuarie 2018 22:06

Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu3. Literatura.

Referindu-se la condi?iile în care evoluase literatura basarabean? pân? la 1918, ?tefan Ciobanu afirma c?, spre deosebire de Ardeal, care l?sase o urm? adânc? în istoria literaturii române?ti, ?i de Bucovina, care de?i nu avea o contribu?ie în aceea?i m?sur?, satisf?cuse cel pu?in cerin?ele suflete?ti ale românilor de acolo, „Basarabia, în lunga noapte de înstr?inare (1812-1918.- n.n.) a r?mas stearp? pe ogorul literar". Istoricul literar basarabean g?sea nu o literatur?, ci doar câ?iva scriitori izola?i ?i depista singura not? specific basarabean? în influen?a literaturii ruse?ti"[80]. A?a cum pe bun? dreptate afirma prof. I. Simionescu, cu referire la via?a cultural? în ansamblu, „împrejur?rile istorice mereu tulburi au fost hot?râtoare, iar manifesta?iunile culturale timide, r?zle?e, ca ni?te flori rare sub umbra p?durii dese. Nu lipsa însu?irilor etnice sunt de vin? în întârzierea intensit??ii culturale. Exemple de energii române?ti, care au însemnat «ceva» în alte ??ri se pot cita în num?r destul de însemnat. Energia e dovedit? c? are r?d?cini s?n?toase în p?tura satelor; lipsea mediul prielnic pentru punerea ei în valoare, de mare importan?? în manifest?rile culturale"[81]. În aceea?i ordine de idei, acad. Mihai Cimpoi men?ioneaz?, c? „marea ?ans? a scriitorilor basarabeni a fost deschiderile periodice ale cercului strâmt al orizontului local, iar marea ne?ans?, str?mutarea zilnic? ?i din acest spa?iu matern", limba român? înlocuindu-le întreaga patrie[82]. Din acest punct de vedere, Marea Unire din 1918 a deschis noi orizonturi inclusiv vie?ii spirituale, înregistrându-se în perioada interbelic? o dezvoltare f?r? precedent în aceast? direc?ie, cu succese remarcabile, unele dintre ele de valoare universal?[83].

Literatura român?, în particular, a cunoscut o adev?rat? înflorire în perioada interbelic?. A fost epoca marilor scriitori Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Tudor Arghezi, George Bacovia, Octavian Goga ?.a. Orientându-se dup? modelele Eminescu, Goga, Blaga, Bacovia, Arghezi ?.a., poe?ii basarabeni din perioada interbelic? au proclamat o epoc? nou?, „o nou? spiritualitate", modernismul basarabean manifestându-se în diversele lui aspecte de orientare reformatoare – simbolism, expresionism, dadaism, suprarealism etc. S-au remarcat, în special, poe?ii George Meniuc, Vladimir Cavarnali, Nicolae Costenco, Alexandru Robot, Magda Isanos, Emilian Bucov, Bogdan Istru, Andrei Lupan, Teodor Nencev etc. În evolu?ia poeziei interbelice basarabene, poetica v?zului e înlocuit? de poetica viziunii, limbajul tranzitiv de limbajul reflexiv, se produc metamorfoze fire?ti în lumea ei fictiv?. În disputele de crea?ie, dintre tradi?ionali?ti ?i moderni?ti, se sfideaz? reciproc idealuri, avansându-se principii ce configureaz?, fie ?i într-o stare embrionar?, structura liricii basarabene[84]. Basarabenii ?i-au adus, de asemenea, propria contribu?ie la dezvoltarea prozei, dramaturgiei, criticii literare din România interbelic?, care au fost „recuper?ri importante" de introducere „în circuitul literar general-românesc". Printre membrii Asocia?iei Literare ?i ?tiin?ifice „Via?a Româneasc?" (de la Ia?i ?i apoi Bucure?ti) s-au aflat Constantin Stere, ?tefan Ciobanu, Pan Halippa, Paul Gore, Ion Buzdugan, Olga Vrabie. De un real succes se bucurau c?r?ile publicate de Nicolai Costenco, Magda Isanos, Sergiu Cujb?, Dumitru Iov, George Meniuc ?i al?i basarabeni.

Un scriitor de renume, format ?i recunoscut în cercurile cele mai distinse de intelectuali ru?i din perioada de pân? la Revolu?ia din februarie 1917, aducând cu sine în Basarabia vaste cuno?tin?e, un nou fel de a gândi, de a sim?i ?i de a scrie, a fost Leon Donici-Dobronravov (1887-1926)[85], - unul din cei mai talenta?i scriitori basarabeni din perioada interbelic?, adev?rat corifeu al genului memorialistic. A fost un talentat scriitor de respira?ie european?, „dotat de la natur? cu multe însu?iri" (Gala Galaction) , una din ele fiind capacitatea sa de a diagnostica cu exactitate semnifica?ia evenimentului tr?it. Al?turat ulterior grupului emigran?ilor ru?i condus de Grigore Alexinski, - singurul nucleu al emigra?iei ruse care recuno?tea caracterul românesc al Basarabiei, - Donici a desf??urat, la Paris, în calitate de redactor la ziarul acestuia, „?ara noastr?", o ampl? activitate publicistic?, inserând s?pt?mânal la rubrica „România atacat?", toate spicuirile din presa str?in? privind Basarabia, înso?indu-le de „comentariile unei vii inteligen?e române?ti"[87]. Totu?i, cel mai prestigios scriitor a r?mas Constantin Stere, care se impusese în via?a cultural? a României înc? din primii ani ai secolului al XX-lea [88].La progresul literaturii basarabene interbelice ?i-au adus contribu?ia nu numai intelectualii români, ci ?i numero?i reprezentan?i ai etniilor conlocuitoare.

Astfel, poetul, fabulistul evreu Eliezer Steinberg, originar din Lipcani, s-a remarcat drept unul din cel mai mari fabuli?ti ai vremii. A fost un pedagog unic în felul s?u, creând o literatur? didactic? lipsit? de didacticism. Abecedarul lui în idi? pentru copii, ilustrat de pictorii Kolnik, Lerner ?i Rubin, a fost apreciat de Academia evreiasc? din Vilno drept cea mai bun? lucrare pentru copii. A mai scris pentru copii nenum?rate piese de teatru, reprezentate la „Musikverein" (Cern?u?i), iar una din acele piese, „Rabinul din Bardicev" a fost solicitat? pentru teatrele din New York. Pentru copii, a mai scris „Legendele în jurul Genezei", mici capodopere biblice[89]. De asemenea, fabulistica evreiasc? a avut în Iehuda Steinberg, v?rul lui Eliezer Steinberg, o figur? proeminent?, astfel încât, de la apari?ia primelor sale fabule, lumea evreiasc? mondial? a exclamat: „A ap?rut nu un fabulist, ci Fabulistul, la în?l?imea lui La Fontaine ?i Krâlov"[90].

Un important eveniment artistic ?i cultural al Basarabiei interbelice l-a constituit înfiin?area, la 14 decembrie 1939, a Societ??ii scriitorilor din Basarabia, avându-l în calitate de pre?edinte pe Pan Halippa, de vicepre?edinte pe Iorgu Tudor ?i în cea de secretar general pe Nicolae Costenco. În aceast? societate au fost înscri?i 35 de membri oficiali ?i avea grupuri literare în toate jude?ele Basarabiei, inclusiv la Bucure?ti ?i la Ia?i. În opinia secretarului general al Societ??ii scriitorilor din Basarabia, Nicolae Costenco, înfiin?area organiza?iei în cauz? a fost necesar? „pentru a da putin?? spiritului local, basarabean, s? triumfe cu toat? originalitatea ?i specificul care îl delimiteaz? în spe??, f?r? a-l rupe din sânul familiei latine, române?ti"[91]. Recurgând la o evaluare de ansamblu a vie?ii literare din perioada interbelic?, Pan Halippa avea s? men?ioneze c? „ast?zi (ianuarie 1934.- n.n.), Basarabia, dup? 15 ani de la Unire ni se prezint? ca un ogor br?zdat de plugul culturii române?ti din ce în ce mai adânc ?i avem buna speran?? c? acest ogor românesc va produce boabe alese ?i din bel?ug[92].Este adev?rat c? scrisul românesc se confrunta ?i cu numeroase probleme, aflându-se, potrivit aceluia?i autor, „într-o primejdie continu?": „publica?iunile române?ti n-au aici via?? de durat?; în timp ce publica?iunile ruse?ti î?i serbeaz? cu pomp? deceniile împlinite, ale noastre tr?iesc un an-doi ?i dispar din cauza lipsei de aten?ie ?i sprijin din partea celor ce-?i zic slujitori ai culturii române?ti în Basarabia"[93]. Urm?rindu-se remedierea acelei st?ri de lucruri, în ianuarie 1934 a fost lansat proiectul revistei „Via?a Basarabiei", la care au colaborat intelectuali de marc? ai perioadei interbelice: Ion Buzdugan, Alexandru V. Boldur, Toma Bulat, ?tefan Ciobanu, Alexandru David, Sergiu Cujb?, Agricola Carda?, Ion Pelivan, P.V. ?tef?nuc?, T. Al. ?tirbu ?.a.

A?a cum men?ioneaz? exege?ii domeniului respectiv, proza basarabean? din anii '20-'30 a evoluat, în general, între dou? structuri: tradi?ional? ?i modern?[94]. În pofida tradi?ionalismului congenital, litera?ii basarabeni s-au apropiat în mod cert de în?elegerea condi?iei esen?iale a literaturii ?i în special a romanului, condi?ie pe care a formulat-o limpede Camil Petrescu în 1927: „Literatura presupune fire?te probleme de con?tiin??. Trebuie s? ai deci ca mediu o societate în care problemele de con?tiin?? sunt posibile". În perioada dintre cele dou? r?zboaie mondiale, prozatorii basarabeni s-au sincronizat, cel pu?in tematic, cu noile strategii narative europene [95]. Un rol important în promovarea literaturii în perioada interbelic? a revenit presei ?i periodicelor. O analiz? statistic? pentru anii 1917-1927 arat? c? în Basarabia, în acea perioad?, au fost editate 58 de ziare, din care 24 române?ti ?i 34 în limba rus?; din cele române?ti, 10 erau cotidiene, iar din cele ruse?ti - 32. Doar în municipiul Chi?in?u, în luna iunie 1940 ap?reau 3 cotidiene române?ti („Basarabia", „Gazeta Basarabiei" ?i „Raza"), precum ?i 13 reviste ?i 11 buletine, inclusiv „Via?a Basarabiei" (director P.N. Halippa), „Itinerar" (director Iorgu Tudor), „Straja Neamului" (director S. Ebervian), Revista Liceului „A. Donici", „Armonia" (revista Liceului „A. Russo"), „?coala Basarabean?", „Buletinul agricol din Basarabia", „Basarabia Economic?", „Buletinul Camerei de Munc?", „Furnica", „Lumin?torul", „Arhiva" (T. Bulat) ?.a.[96].

4. Biserica.

În timpul r?zboiului ruso-turc din 1806-1812, ocupând Principatele Române, Rusia a recurs inclusiv la o politic? de amestec direct în activitatea bisericii române?ti. Printr-un decret din 27 martie 1808, împ?ratul Alexandru I l-a numit pe mitropolitul Gavriil B?nulescu-Bodoni (1746-1821, n. Bistri?a, Transilvania)[97] „în calitate de membru al Sinodului rus ?i exarh al acestuia în Moldova, Valahia ?i Basarabia". În baza acelui decret imperial, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse i-a ordonat proasp?tului exarh s?-i adreseze spre solu?ionare toate chestiunile „privitor la care fostul mitropolit al Moldo-Vlahiei apela la patriarhul de la Constantinopol". Din acel moment, a?a cum men?ioneaz? A. Sradni?ki, „Biserica moldo-vlah? a fost subordonat? Sfântului Sinod ?i exarhului s?u" pân? în septembrie 1812[98]. La 30 septembrie 1812, prin ordinul lui G. B?nulescu-Bodoni, în spa?iul dintre Prut ?i Nistru a început s? activeze noua eparhie, precum ?i dicasteria ca organ de conducere. Cu toate acestea, de la sosirea sa la Chi?in?u, statutul mitropolitului r?mânea neclar, aflându-se aici „în afara legii", - altfel spus, nu avea un statut legal. Însu?i mitropolitul, în raportul s?u din 4 noiembrie 1812 înaintat Sinodului, declara c? trimite spre examinare proiectul privind înfiin?area noii eparhii ?i a?teapt? s? fie emis în aceast? privin?? un decret, iar „pân? atunci socoate de datoria sa de a conduce clerul din aceast? provincie ca f?când parte din fosta lui st?pânire, conform dispozi?iilor date lui ca unui arhiereu eparhial". Din aceast? cauz?, în prima faz?, titulatura mitropolitului nu con?inea denumirea eparhiei nou-înfiin?ate[99].

Dup? o lung? procedur? de examinare, raportul lui G. B?nulescu-Bodoni din 4 noiembrie 1812 expediat la Sankt Petersburg, a fost aprobat de împ?ratul Alexandru I la 21 august 1813. Noua institu?ie administrativ? bisericeasc? a fost numit? Eparhia Chi?in?ului ?i Hotinului[100]. În a?a mod, prin Tratatul de pace de la Bucure?ti, Imperiul Rus a scindat Principatul Moldovei nu numai din punct de vedere politic, ci ?i sub aspect religios, trecând, în mod arbitrar ?i abuziv, în st?pânirea Bisericii Ortodoxe Ruse un teritoriu aflat de secole sub jurisdic?ia Mitropoliei Moldovei. Iar la 21 august 1813, uzurpând drepturile canonice ale Mitropoliei Moldovei, Rusia expansionist? a oficializat, pe teritoriul românesc dintre Prut ?i Nistru încorporat în hotarele ei, Eparhia Chi?in?ului ?i Hotinului[101].

Începând cu 1812 ?i, practic, pân? în 1918, via?a bisericeasc? ?i religioas? din Basarabia au fost supuse unui intens proces de rusificare. Un argument în acest sens îl constituie ?i faptul c?, dintre cei 13 ierarhi care au condus Eparhia Ortodox? a Basarabiei în perioada ?arist?, 12 au fost ru?i, excep?ie f?când doar primul mitropolit, G. B?nulescu-Bodoni. Ceilal?i 12 mitropoli?i ru?i, care au ocupat scaunul mitropolitan al Basarabiei, au fost: Dimitrie Sulima (1821-1844), Irinarh Popov (1844-1858), Antonie ?ocotov (1858-1871), Pavel Lebedev (1871-1882), Serghie Liapidevski (1882-1891), Isaachie Polojenski (1891-1892), Neofit Nevodcikov (1892-1898), Iacov Piatni?ki (1898-1904), Vladimir Sinicovski (1904-1908), Serafim Ciceagov (1908-1914), Palaton Rojdestvenski (1914-1915) ?i Anastasie Gribanovski (1915-1918)[102].

Pe durata întregului secol al XIX-lea, aflându-se în componen?a Imperiului ?arist, popula?ia Basarabiei a r?mas profund cre?tin?, având în mijlocul ei ?i „suflete de alte rituri". Din punct de vedere religios, popula?ia Basarabiei împ?rt??ea mai multe ?i diverse confesiuni, inclusiv cea protestant?, catolic?, armeano-catolic?, mozaic? ?i chiar musulman?, îns? majoritatea covâr?itoare a acesteia a împ?rt??it, întotdeauna, confesiunea ortodox? greco-oriental? ca religie predominant? în stat[103]. În contrast pozitiv cu num?rul ?colilor din Basarabia, cel al bisericilor era foarte mare inclusiv în perioada ?arist?, ele fiind singurele localuri s?te?ti bine ?i scump construite, eviden?iindu-se prin m?re?ia lor pe fundalul c?su?elor modeste ale locuitorilor din jur[104]. Conform unor date din anul 1870, eparhia pravoslavnic? din Basarabia, cu scaunul episcopal în or. Chi?in?u, num?ra un total de 843 de biserici, inclusiv 318 construite din piatr? ?i 525 din lemn, mai func?ionând ?i 20 de m?n?stiri[105]. C?tre 1890-1891, num?rul bisericilor ajunsese la 949, iar num?rul popula?iei ortodoxe ajunsese la 1.220.439 de suflete, atestându-se ?i 421.120 de practican?i ai altor rituri[106]. De?i zidite de popula?ia b??tina??, începând mai ales din 1871, la insisten?ele arhiepiscopului rus Pavel, toate bisericile din Basarabia „au fost transformate în biserici musc?le?ti", serviciul divin în ele oficiindu-se în limba bisericeasc? slav?. ?i doar la insisten?ele popula?iei de la sate, în 1890 ordinul în cauz? a fost retras pe alocuri, acceptându-se ca în localit??ile cu popula?ie preponderent româneasc? s? se oficieze în dou? limbi, în limba slav? ?i în cea român?, în timp ce evanghelia se citea în continuare exclusiv în limba rus [107]. Conform datelor recens?mântului din 28 ianuarie 1897, popula?ia Basarabiei împ?rt??ea urm?toareleTabel 5 - N.Enciu confesiuni.

Fiind realizat dup? o metodologie inadecvat? ?i defect?, recens?mântul din 1897 permitea, cu toate acestea, s? se determine cu „maxim? exactitate" faptul c? beloru?ii din Basarabia, bun?oar?, erau în propor?ie de 65,0 % la b?rba?i ?i 76,3 % la femei adep?i ai sectei religioase de rit vechi, în timp ce popula?ia b??tina?? ?i majoritar? a Basarabiei era ticsit? de organizatorii acelui recens?mânt în marea familie a popoarelor vorbitoare de limbi romanice, care era ortodox? în propor?ie de 99,9%[109]. A?a cum constata autorul Enciclopediei Române din 1898, dr. C. Diaconovici, „dac? în biseric? limba român? n-a fost pân? acum cu des?vâr?ire interzis?, aceasta se datore?te exclusiv tenacit??ii popora?iei române, care r?mâne credincioas? obiceiului s?u de a se închina lui Dumnezeu în limba p?rin?ilor. Oricum îns?, ocârmuirea ruseasc? tinde a rusifica biserica din Basarabia ?i din ce în ce reu?e?te, mul??mit? seminarului din Chi?in?u, care preg?te?te mereu un num?r din ce în ce mai mare de preo?i educa?i ruse?te, ?i care abia ?tiu s? citeasc? române?te"[110].

Anul 1918 a inaugurat o nou? pagin? în istoria vie?ii biserice?ti ?i celei religioase din Basarabia, manifestându-se o larg? dorin?? a popula?iei de „na?ionalizare" a bisericii. Necesitatea democratiz?rii ?i adapt?rii bisericii din Basarabia la noile condi?ii istorice era cu atât mai mare, cu cât pentru na?ionalit??ile înglobate în fostul Imperiu ?arist, „biserica rus? centralizat? a fost un mijloc de rusificare a caracterului specific al noroadelor [...]"[111]. A?a cum pe bun? dreptate men?ionau autorii uneia din primele sinteze de istorie a Basarabiei editate dup? 1918, „demnitatea îmbr?cat? în forme corecte ?i morale, este haina cea mai priincioas? unui popor cu tendin?e de cultur? serioas? ?i cinstit?", iar bigotismul p?strat în forme mistice, care a ?inut înc?tu?at poporul rus atâtea secole, va trebui s? dispar? de pe p?mântul Basarabiei, al?turi de toate armele de slavizare, sau de ?inerea în întuneric a unor popoare, pentru a putea fi mai cu înlesnire exploatate ?i st?pânite"[112].Deoarece pân? la 1917, în baza politicii oficiale promovate de guvernele ?ariste, biserica urm?rise scopuri de rusificare a enoria?ilor, transform?rile în sistemul de organizare ?i de activitate a institu?iilor de cult din Basarabia deveniser? de o stringent? necesitate. Din acest considerent, s-a procedat la schimb?ri radicale în sistemul de conducere a bisericii, urmând a se pune cap?t tendin?elor separatiste manifestate în primele luni dup? unirea Basarabiei cu România[113].

Dup? preluarea puterii de stat de c?tre partidul bol?evicilor în Rusia, leg?turile cu Biserica Ortodox? Rus? s-au întrerupt, practic, cu des?vâr?ire. Ultimul ierarh rus de la Chi?in?u, Atanasie Gribanovschi, a p?r?sit Basarabia la 3 mai 1918, plecând la Moscova[114]. Acolo l-a convins pe noul patriarh Tihon s? emit? o „gramot?", cu data de 1 iunie 1918, prin care îl autoriza s? convoace „un sobor bisericesc local" la Chi?in?u, care s? se pronun?e asupra situa?iei Bisericii din Basarabia în noua conjunctur? politic?. Patriarhul respingea ideea ie?irii Bisericii din Basarabia de sub jurisdic?ia Bisericii Ruse, chiar dac? la 27 martie 1918 Sfatul ??rii proclamase unirea Basarabiei cu România. În acea situa?ie, la 14 iunie 1918, Sfântul Sinod, întrunit la Ia?i, a numit ca „loc?iitor de arhiepiscop" la Chi?in?u, pe episcopul Nicodim Munteanu de la Hu?i (1864-1948), viitorul patriarh al României. Noul numit, cu studii la Academia duhovniceasc? din Kiev (abs. 1895), cunosc?tor al limbii ruse ?i al vie?ii biserice?ti din Rusia, a luat primele m?suri în vederea integr?rii Bisericii basarabene în via?a Bisericii din România.

La 1/14 septembrie 1918, s-a hot?rât desfiin?area tuturor organelor administrative vechi din Arhiepiscopia Chi?in?ului: Sfatul eparhial, Consiliul ?colar bisericesc, Administra?ia economic?. În locul lor s-a creat Administra?ia central? eparhial? a Arhiepiscopiei Chi?in?ului, precum ?i Consiliul superior eparhial. S-a procedat la o nou? organizare a centrului eparhial, la introducerea limbii române în administra?ia bisericeasc?, în multe biserici ?i în Seminarul teologic din Chi?in?u, - la care au fost numi?i profesori români, în frunte cu arhimandritul Visarion Puiu, - la înlocuirea unor egumeni ru?i ?i ucraineni de la m?n?stiri. Nicodim Munteanu a activat la Chi?in?u pân? la 31 decembrie 1919, când s-a reîntors la eparhia sa[115]. În primii ani postbelici, num?rul bisericilor ortodoxe din Basarabia era între 1.100 ?i 1.200, existând ?i 22 de m?n?stiri, 87 de biserici str?ine ?i 207 sinagogi [116].

Tabel 6 - N.EnciuA?a cum ideea „na?ionaliz?rii" bisericii lua amploare ca o reac?ie la dependen?a de Biserica Rus?, concretizat? în slujbe ?i c?r?i de cult slavone?ti, pe m?sura con?tientiz?rii apartenen?ei la spa?iul de cultur? ?i civiliza?ie româneasc? atât în rândul clericilor basarabeni, cât ?i în cel al credincio?ilor, s-a sim?it tot mai mult nevoia readucerii Bisericii din Basarabia sub obl?duirea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. C?ci, a?a cum men?iona Arhiepiscopul ?i Mitropolitul Moldovei ?i Sucevei, Pimen, în una din adres?rile sale c?tre locuitorii Basarabiei, Bucovinei ?i Transilvaniei, invocând cuvintele din Sfânta Scriptur?: „nimic nu e mai bun sau mai frumos, decât a vie?ui fra?ii împreun?" (Psalm, 132 I)[118]; respectiv, „s? uit?m nemul?umirile personale, interesele ce ne despart pe unii de al?ii ?i învr?jbesc pe unul asupra altuia, ci to?i în aceste vremuri mari s? fim uni?i într-un suflet ?i cu dragoste uni?i c?tre al?ii"[119].

Printre ac?iunile de consolidare a bisericii ortodoxe basarabene, un loc deosebit l-a avut crearea, în 1923, a dou? eparhii noi: a Cet??ii Albe ?i Ismailului cu re?edin?a la Ismail ?i a Hotinului, cu re?edin?a la B?l?i. Respectiva reform? s-a realizat prin legea din 8 martie 1923, în urma c?reia au luat fiin??, prin defalcarea de la mitropolia Chi?in?ului, episcopiile sufragane de la Cetatea Alb?-Ismail ?i de la Hotin-B?l?i, iar pentru satisfacerea cerin?elor pastorale sporite s-au creat numeroase parohii noi la sate ?i ora?e, fiind înzestrate toate - noi ?i vechi - cu loturi sau sesii ob?inute pe urma reformei agrare. Salarizarea clerului ?i a personalului bisericesc a trecut de la eparhii în seama statului, iar pentru preg?tirea temeinic? a slujitorilor altarului, Seminarul Teologic din Chi?in?u a fost transformat într-o Facultate de Teologie[120].

La 8 iulie 1923, în cadrul ?edin?ei solemne a Congresului Extraordinar Eparhial din Chi?in?u, reprezentan?ii clerici ?i mireni din cele trei eparhii din Basarabia, au adoptat o hot?râre cerând Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române înfiin?area Mitropoliei Basarabiei[121]. Congresul cerea s? fie recunoscut „c? scaunul arhip?storesc din Chi?in?u este pentru întreaga Basarabie ca Mitropolie sub denumirea de «Mitropolia Basarabiei» - a Moldovei dintre Prut ?i Nistru"[122]. Actul de la Chi?in?u a fost examinat de c?tre Comisiunea de organizare unitar? a Bisericii Române ?i, dup? discutarea raportului ei în problema dat?, prin hot?rârea sa din 15 noiembrie 1923, Sf. Sinod a sus?inut cererea de ridicare a Arhiepiscopiei Chi?in?ului la treapta de mitropolie. În rangul de mitropolit al Basarabiei, începând cu 25 iunie 1927, Sf. Sinod l-a confirmat pe arhiepiscopul Chi?in?ului, Gurie Grosu (1877-1943). Aflându-se în fruntea Mitropoliei Basarabiei (1928-1936), Gurie Grosu (cu numele de botez Gheorghe) a desf??urat o ampl? activitate c?rtur?reasc? ?i editorial?[123].

Constituind reflexul credin?elor intime ale individului, cultul a fost declarat liber de c?tre Constitu?ia României din 28 martie 1923, cu condi?ia ca el s? nu aduc? atingere ordinei publice, bunelor moravuri ?i legilor de organizare ale statului[124]. Conform art. 22 din Constitu?ie, „Biserica ortodox? român? fiind religia marei majorit??i a românilor este Biseric? dominant? în Statul român; iar cea greco-catolic? are întâietate fa?? de celelalte culte". Datorit? acestui fapt, cultul ortodox ?i cel greco-catolic (unit) se mai numeau, între cele dou? r?zboaie mondiale, ?i culte na?ionale, spre deosebire de celelalte culte, care se numeau culte minoritare. Reproducem mai jos câteva articole din Constitu?ia României din 1923 (Titlul II, Despre drepturile românilor), care se refer? la libertatea con?tiin?ei cet??enilor[125].

„Art. 5.- Românii, f?r? deosebire de origine etnic?, de limb? sau de religie, se bucur? de libertatea con?tiin?ei, de libertatea înv???mântului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asocia?ie ?i de toate libert??ile ?i drepturile stabilite prin legi. [...].
Art. 7.- Deosebirea de credin?e religioase ?i confesiuni, de origine etnic? ?i de limb?, nu constituie în România o piedic? spre a dobândi drepturile civile ?i politice ?i a le exercita. [...].
Art. 22.- Libertatea con?tiin?ei este absolut?. Statul garanteaz? tuturor cultelor o deopotriv? libertate ?i protec?iune, întrucât exerci?iul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri ?i legilor de organizare ale statului. Biserica cre?tin? ortodox? ?i cea greco-catolic? sunt biserici române?ti. Biserica ortodox? român? fiind religia marei majorit??i a românilor este biseric? dominant? în statul român; iar cea greco-catolic? are întâietatea fa?? de celelalte culte. Biserica ortodox? român? este ?i r?mâne neatârnat? de orice chiriarchie str?in?, p?strându-?i îns? unitatea cu Biserica ecumenic? a R?s?ritului în privin?a dogmelor. În tot regatul României, Biserica cre?tin? ortodox? va avea o organiza?ie unitar? cu participarea tuturor elementelor ei constitutive: clerici ?i mireni. O lege special? va statornici principiile fundamentale ale acestei organiza?ii unitare, precum ?i modalitatea dup? care Biserica î?i va regulamenta, conduce ?i administra, prin organele sale proprii ?i sub controlul statului, chestiunile sale religioase, culturale, funda?ionale ?i epitrope?ti. Chestiunile spirituale ?i canonice ale Bisericii ortodoxe române se vor regula de o singur? autoritate sinodal? central?. Mitropoli?ii ?i episcopii Bisericii ortodoxe române se vor alege potrivit unei singure legi speciale. Raporturile dintre diferitele culte ?i stat se vor stabili prin lege".
- Va urma -

Grafica - I.M.
_______________________________________________
[80] ?tefan Ciobanu, Cultura româneasc? în Basarabia sub st?pânirea rus?, Chi?in?u, 1992, p. 153.
[81] I. Simionescu, ?ara noastr?. Natur?. Oameni. Munc?, Editura pentru literatur? ?i art? „Regele Carol II", Bucure?ti, 1937, p. 415.
[82] Mihai Cimpoi, O istorie deschis? a literaturii române din Basarabia, Editura ARC, Chi?in?u, 1996, p. 15.
[83] Istoria românilor. Epoca contemporan?, Ministerul ?tiin?ei ?i Înv???mântului al Republicii Moldova, Chi?in?u-Gala?i, 1992, p. 107.
[84] Alexandru Burlacu, Literatura român? din Basarabia. Anii '20-'30, Editura „Tehnica-Info", Chi?in?u, 2002, p. 9 ?i urm.
[85] Nicolae Enciu, Leon Donici ?i demitizarea bol?evismului, în „Semn", anul X, nr. 1, 2007, p. 25-26.
[86] Gala Galaction, Zile basarabene. Text ales ?i îngrijit, studiu introductiv de preot Gheorghe Cunescu, Editura ?tiin?a, Chi?in?u, 1993, p. 170-171.
[87] V. Rusu Sirianu, Un adev?rat Basarabean: Leon Donici. Unde sunt ?i ce fac ceilal?i basarabeni?, în „Basarabia. Foaie pentru propagand? na?ional? ?i ap?rarea drepturilor noastre române?ti", an. II, nr. 5-6, decembrie-ianuarie 1926-1927, p. 13.
[88] Ioan Scurtu, Înv???mântul, ?tiin?a ?i cultura Basarabiei integrate în statul na?ional unitar român, în „Limba Român?. Revist? de ?tiin?? ?i cultur?", anul XXII, nr. 5-6 (203-204), 2012, p. 103-104.
[89] Moartea unui mare fabulist evreu, în Almanahul ziarelor „Adev?rul" ?i „Diminea?a", 1932/1933, p. 95-96.
[90] Ibidem.
[91] Iorgu Tudor, Mi?carea cultural-social? în Basarabia dup? Unire (1918-1940), Bucure?ti, 1976, p. 19-21, 23-24 (mss.).
[92] Pan Halippa, Un cuvânt înainte, în „Via?a Basarabiei", an. III, nr. 1, ianuarie 1934, p. 2.
[93] Ibidem, p. 1-2.
[94] Alexandru Burlacu, Literatura român? din Basarabia. Anii '20-'30, Editura „Tehnica-Info", Chi?in?u, 2002, p. 14.
[95] Ibidem, p. 15.
[96] Anuarul Chi?in?ului pe anul 1940, Editura „ARPID", Chi?in?u, 1940, p. 111.
[97] Dic?ionar de Istorie. Edi?ia a II-a rev?zut? ?i ad?ugit?, Editura Civitas, Chi?in?u, 2007, p. 48-49.
[98] Dinu Po?tarencu, Destinul românilor basarabeni sub domina?ia ?arist?, CEP USM, Chi?in?u, 2012, p. 170.
[99] Ibidem, p. 174-175.
[100] Ibidem, p. 175.
[101] Ibidem.
[102] Grigore Costin, Gavriil B?nulescu-Bodoni (1812-1821), în Biserica Ortodox? din interfluviul pruto-nistrean (1813-2013). Simpozion ?tiin?ific interna?ional, Editura Cuvântul-ABC, Chi?in?u, 2013, p. 234.
[103] Anuarul „Socec" al României Mari. Vol. II. 1923-1924, Editura Socec & Co., F.l., 1924, p. 3.
[104] Nicolae Smadu, Privire general? asupra organiz?rii ?i st?rii sanitare din Basarabia. Dela înfiin?area Inspectoratului pân? azi. Anii 1918-1920, Imprimeria Statului, Chi?in?u, 1920, p. 124.
[105] Dr. C. Diaconovich, Enciclopedia Român?. Publicat? din îns?rcinarea ?i sub auspiciile Asocia?iunii pentru literatura român? ?i cultura poporului român. Tomul I, Editura ?i tiparul lui W. Krafft, Sibiu, 1898, p. 412.
[106] Ibidem.
[107] Ibidem.
[108] ?????? ???????? ???????? ????????? ?????????? ???????, 1897 ?. ??? ???. ?.?. ???????????. III. ???????????? ????????. ??????: ??????? ??? ???, 1905. ?. XXII.
[109] Ibidem.
[110] Dr. C. Diaconovich, Enciclopedia Român?. Publicat? din îns?rcinarea ?i sub auspiciile Asocia?iunii pentru literatura român? ?i cultura poporului român. Tomul I, Editura ?i tiparul lui W. Krafft, Sibiu, 1898, p. 412.
[111] O pagin? din istoria Basarabiei. Sfatul ??rii (1917-1918). Edi?ie îngrijit? de Ion Negrei ?i Dinu Po?tarencu, Editura Prut Interna?ional, Chi?in?u, 2004, p. 81-82.
[112] C. Filipescu, E.N. Giurgea, Basarabia: considera?iuni generale, agricole, economice ?i statistice, Institutul de arte grafice „România Nou?", Chi?in?u, 1919, p. 329.
[113] Gheorghe Palade, L. Chicu, Biserica din Basarabia în anii 1918-1940, în „Cugetul", nr. 1-2, 1995, p. 73.
[114] Mircea P?curariu, Basarabia: aspecte din istoria Bisericii ?i a neamului românesc, Editura Basilica, Bucure?ti, 2012, p. 186.
[115] Ibidem, p. 186-187.
[116] I. Teodorescu, Basarabia, în „Buletinul statistic al României", seria IV, vol. XIV, nr. 1, 1919, p. 47.
[117] Anuarul statistic al României. 1924, Tipografia Cur?ii Regale, Bucure?ti, 1925, p. 254.
[118] „Monitorul Oficial", nr. 236, 17/30 ianuarie 1919, p. 4602.
[119] Ibidem, p. 4602-4603.
[120] Ion Nistor, Istoria Basarabiei. Edi?ie ?i studiu bio-bibliografic de Stelian Neagoe, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1991, p. 308.
[121] Gheorghe Palade, L. Chicu, Biserica din Basarabia în anii 1918-1940, în „Cugetul", nr. 1-2, 1995, p. 73-74.
[122] Ibidem, p. 74.
[123] Prezen?e basarabene în spiritualitatea româneasc? (secolul al XIX-lea – prima jum?tate a secolului al XX-lea. Dic?ionar / alc?t.: Gheorghe Bobân?, Lidia Troianowski, Editura Civitas, Chi?in?u, 2007, p. 140-141.
[124] „Monitorul Oficial", nr. 282, 29 martie 1923, p. 13315-13335.
[125] Ibidem.

footer