Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
Miercuri, 17 Ianuarie 2018 15:27

Prof. univ.dr. hab. Enciu Nicolae, Chi?in?uRena?terea spiritual? a Basarabiei interbelice

„România Mare nu este numai un apogeu politic ?i militar, ci ?i o mare impulsiune dat? energiei române?ti. Aceast? impulsiune se va resim?i în curând. Toate puterile de munc?, în toate direc?iile, se vor intensifica. Va fi o încordare uria??, încordarea unui neam întreg, c?ruia i s-au d?râmat z?gazurile. For?ele desc?tu?ate vor n?v?li tumultuoase pe toate t?râmurile de activitate. Pretutindeni vom vedea energia româneasc? extinzându-?i manifestarea. În via?a economic?, precum ?i în cea financiar?, în via?a politic? sau cultural? vom întâlni puterile aceluia?i neam, desf??urate în toat? amploarea spre a crea". (Pamfil ?eicaru, Principii de politic? na?ional?,1919)

„Noi am c?utat s?-i facem pe basarabeni, pe to?i basarabenii, s? vad? c? Nistrul nu este numai o grani?? între dou? ??ri, ci este un hotar între dou? lumi distincte ?i c? orientarea Basarabiei trebuie s? se întoarc? pentru totdeauna dinspre R?s?ritul slav al anarhiei, spre Occidentul originii ?i viitorului nostru". (Onisifor Ghibu, Trei ani pe frontul basarabean, 1927)

În configura?ia ob?inut? pe harta politic? a Europei interbelice ?i consfin?it? de c?tre principalele Puteri Aliate prin tratatele de pace din anii 1919-1920, România Nou? a fost nu numai un apogeu politic ?i militar, ci ?i „o mare impulsiune dat? energiei române?ti"[1]. Cu referire particular? la consecin?ele reintegr?rii Basarabiei în spa?iul de cultur? ?i civiliza?ie româneasc?, cunoscutul poet, prozator, publicist ?i traduc?tor Iorgu Tudor (1885-1974) avea s? consemneze, c? „revenind la ?ara mam?, România, «acas?», între ai s?i, noi, r?t?citorii de un secol, subjuga?ii de ieri, am purces la lucru, ne-am înrolat la munc? grea, de început, pentru a ne recl?di via?a, a o cl?di din temelii pe un fundament nou, na?ional românesc. Am f?cut ca aceast? via?? s? se desf??oare din plin în toate direc?iile, în toate domeniile. Sub un suflu cald-prim?v?ratec, au reînviat legendele, au înflorit n?dejdile ?i doinele, str?b?tând codrii seculari, în ecouri puternice, umplând v?ile de la Nistru la Prut. S-a vestit rede?teptarea tuturor energiilor ?i statornicirea unei ere noi, a rena?terii. Sub razele unui soare - al libert??ilor, - limba b??tina?? a început s? domine peste tot: în ?coli, în l?ca?uri, în dreg?torii. Basarabia - cu cele 9 ?inuturi ale ei, - intrând în componen?a Statului Român, a continuat s? se bucure de toate drepturile câ?tigate prin revolu?ie ?i consfin?ite de Sfatul ??rii"[2].

Accelerarea procesului de modernizare a societ??ii române?ti dup? 1918, eliberarea marilor energii spirituale înc?tu?ate de-a lungul secolelor de domina?ie str?in?, unirea tuturor for?elor spiritualit??ii române?ti, asigurarea unei baze materiale mai solide, setea de cultur? a poporului român, au permis înregistrarea unui adev?rat salt calitativ în dezvoltarea înv???mântului, ?tiin?ei ?i culturii în perioada dintre cele dou? r?zboaie mondiale. Noul spa?iu statal a beneficiat de contribu?ia egal? ?i neîngr?dit? a tuturor provinciilor istorice la valorile ?tiin?ei ?i culturii române?ti. Este binecunoscut? unitatea cultural? existent? cu mult timp înainte de 1918, unitate care n-a exclus ?i anumite particularit??i, de la o provincie la alta[3]. Aceste particularit??i, care nu-i afectau unitatea ?i omogenitatea fundamental?, o îmbog??eau, imprimându-i un farmec aparte. Desc?tu?ând energiile, Marea Unire din 1918 ?i politica cultural? interbelic? a statului român au realizat - în pofida unor obstruc?ii ?i neîmpliniri - o solidarizare a provinciilor istorice prin participarea comun? la via?a ?tiin?ific? ?i cultural? a etnicilor români deopotriv? cu minorit??ile na?ionale, f?r? nici un fel de discriminare[4].

Efervescen?a intelectual? s-a manifestat, în primul rând, într-o veritabil? explozie a tip?riturilor, revistele, ziarele ?i c?r?ile editate impunându-se nu numai prin cantitate, ci ?i prin calitate. În martie 1923, Liviu Rebreanu î?i exprima deplina încredere în perspectivele favorabile dezvolt?rii unei intense vie?i spirituale, ca urmare a eliber?rii na?ionale. Marele prozator ?i om de ac?iune în planul politicii culturale afirma: „Viitorul e al nostru. Pân? azi ne-am luptat cu veacurile ca s? tr?im. De-aici încolo vom dovedi lumii c? tr?im aievea, prin cultura româneasc?"[5]. Chiar din anul 1924, Rebreanu vorbea, cu justificat temei, de o epoc? de înflorire f?r? pereche a literaturii ?i artelor, a culturii române?ti în general; cantitatea dovedea bog??ia râvnei creatoare, constituind premisa calit??ii[6]. În aceea?i ordine de idei, cunoscutul critic literar Eugen Lovinescu, autorul excep?ionalei Istorii a civiliza?iei române moderne (1925) exprima o viziune profund optimist? asupra perspectivelor culturii ?i civiliza?iei române?ti, afirmând c? „noi nu numai c? n-am ajuns la cap?tul sfor??rilor în a ne fixa sufletul, dar chiar abia acum am intrat în adev?ratul ciclu de forma?ie na?ional?"[7]. „În veacul ?i de la locul nostru, - afirma marele intelectual, - lumina vine din Apus: ex occidente lux! Progresul nu poate deci însemna, pentru poporul român, decât îmbog??irea fondului na?ional prin elementul creator al ideologiei apusene"[8].

Sub aspect ?tiin?ific ?i cultural, dup? 1918, complexele provinciale au disp?rut cu repeziciune, dup? cum societatea româneasc? s-a eliberat în mare m?sur? de problemele locale, regionale, l?rgindu-?i accesul la via?a spiritual? european? ?i universal?. „Mai ales acum, dup? întregirea politic?, toate na?iunile p?mântului a?teapt? s? vad? ce vrem s? fim ?i ce loc voim s? ocup?m în cadrul istoriei universale", - preciza Simion Mehedin?i în încheierea discursului de recep?ie la Academia Român?. Iar Tudor Vianu avea s? consemneze, mai târziu, c? „?ara noastr? a devenit apt? s? intre în marele dialog universal al culturilor, aducându-?i cu mai mult? rodnicie contribu?ia la reformularea sau solu?ionarea unor probleme cheie ce confruntau con?tiin?a umanit??ii. Intelectualitatea, implicat? puternic în înf?ptuirea Marii Uniri, considera c? începea o nou? etap? în istoria neamului ?i c? menirea oamenilor de cultur? ?i ?tiin?? era de a edifica o cultur? superioar?, care s? fie la cotele cele mai ridicate ale realit??ilor umanit??ii, s? contribuie la progresul universal ?i s? se remarce prin pecetea particular? a geniului na?ional românesc[9].

1. Înv???mântul. ?tiin?a de carte a popula?iei.

Dup? 106 ani de rusificare ?i dezna?ionalizare for?at?, popula?ia Basarabiei a ob?inut, în cadrul Noii Românii, posibilitatea revenirii la valorile istorice ?i culturale române?ti, la con?tientizarea apartenen?ei sale etnice ?i lingvistice. Spre deosebire de ?coala din Vechiul Regat ?i din celelalte provincii istorice, nivelul de la care pornea înv???mântul din Basarabia în 1918 era extrem de redus. Sub domina?ia ?arist? au func?ionat diverse ?coli primare ?i medii, îns? toate erau cu predare exclusiv în limba rus?. Cele patru categorii de ?coli primare - gramaticale, biserice?ti, de zemstv? ?i m?n?stire?ti - aveau drept obiectiv s? asigure cuno?tin?e elementare, incluzând cititul, scrisul, aritmetica, rug?ciuni biserice?ti ?i no?iuni referitoare la cultura rus?. În plus, în institu?iile de înv???mânt secundar - gimnazii, seminarii, ?coli pedagogice - românii alc?tuiau doar o mic? parte . Politica ?arist? de dezna?ionalizare a popula?iei române, în majoritate rural?, în special prin rusificarea ?colii, a determinat dezinteresul aproape total al b??tina?ilor pentru înv???mânt. Drept urmare, analfabetismul popula?iei basarabene atingea coteBasarabia-Tabel 1 deosebit de înalte[11].

Datele recens?mântului oficial rusesc din 28 ianuarie 1897 probau cu toat? claritatea fenomenul inculturii pe scar? larg? în Basarabia. În mediul urban, num?rul ?tiutorilor de carte, - avându-se în vedere, prin aceasta, num?rul celor care ?tiau doar a scrie ?i a citi, - era în propor?ie de 96.343 de persoane de ambe sexe sau 32,84 % din popula?ia total? a ora?elor, în timp ce la sate, doar 186.831 de persoane ?tiau a scrie ?i a citi, reprezentând 14,77 % din popula?ia total? rural?[13]. A?adar, în întreaga Basarabie, num?rul total al ?tiutorilor de carte era de 283.174 de persoane de ambe sexe, constituind 15,55 % din totalul general al popula?iei stabile. În pofida eforturilor depuse de autorit??i, recens?mântul din 1897 a scos în eviden?? adev?rul c?, de?i moldovenii constituiau 47,6 % din totalul popula?iei Basarabiei ?i 53,6 % din întreaga popula?ie rural?, sub aspect cultural ace?tia erau men?inu?i într-o v?dit? stare de inferioritate, astfel încât num?rul analfabe?ilor ajungea, în mediul ??ranilor români basarabeni, propor?ia frapant? de 83 % din popula?ia masculin? ?i de 96 % din cea feminin?, dep??ind-o cu mult pe cea a ucrainenilor, cu propor?ii respective de 76 ?i 93 % de analfabe?i, precum ?i pe cea a bulgarilor (58 ?i 87 %), a evreilor (35 ?i 59 %) ?i a germanilor (17 ?i 19 %)[14].

Pân? la 1917, conducerea oficial? a instruc?iunii publice din Basarabia a remarcat în repetate rânduri ineficien?a activit??ii ?colare în gubernia respectiv?, principala cauz? constând în necorespunderea ?colii ruse?ti obiectivului declarat al acesteia în mediul popula?iei alogene[15]. Directorul ?colilor populare din Rusia se lamenta, bun?oar?, c? „elementele alogene se transform? în ru?i" cu enorme dificult??i, deoarece, pe parcursul vacan?ei de var?, elevii „adeseori uit? cuvintele ?i expresiile ruse?ti, astfel încât, la începutul fiec?rui an ?colar se v?d nevoi?i a memoriza din nou cuvintele ?i expresiile însu?ite anterior[16]. Este adev?rat c?, în special în mediul rural basarabean, necesitatea sporirii nivelului de cultur? era perceput? într-un mod specific acelor timpuri. ??ranii spuneau simplu: „moldovene?ti b?ietul înva?? acas?; de ce s?-l trimet la ?coal? s? înve?e moldovene?ti? Tot una, cu moldoveneasca n-ar s? r?zbat? nic?ieri; se ?tie de când lumea c?, dac? vrei s? ie?i om înv??at, trebuie s? ?tii ruse?ti"[17]. Precum afirma Gherman Pântea, oricât de stranie p?rea o atare mentalitate, ea era, totu?i, riguros exact?, deoarece administra?ia ?arist? reu?ise „în a?a m?sur? s? rusifice poporul moldovenesc, încât acesta credea c? po?i s? fii om înv??at, numai dac? ?tii ruse?te"[18]. ?i totu?i, în loc s? depun? eforturi sus?inute în vederea ridic?rii nivelului de cultur? al popula?iei b??tina?e a guberniei, majoritatea autorilor f?ceau tot posibilul pentru justificarea ?i men?inerea acelei st?ri de lucruri. Astfel, în darea de seam? pentru anul 1907, fostul ?ef al Direc?iei înv???mântului public din Basarabia, L. Golovko, explica cauzele rezultatelor mediocre ale ac?iunii ?colare în Basarabia prin deosebirile existente între popula?ia rural? local? ?i cea a Rusiei imperiale. Autorul considera c? anumite condi?ii specifice pedologice, climaterice ?i economice ar fi contribuit la constituirea în Basarabia a unui tip de locuitor meridional pu?in mobil, indiferent fa?? de problemele vie?ii sociale, cu excep?ia cazurilor când îi sunt direct periclitate interesele personale în domeniul agriculturii[19]. Un astfel de caracter, conjugat cu modul de via?? patriarhal, ar fi creat în mediul popula?iei basarabene o atitudine indiferent? fa?? de ?coal?. În consecin??, copiii frecventau ?coala doar 100-120 de zile pe parcursul anului ?colar, f?când astfel imposibil? însu?irea limbii ruse[20].

Desigur, de la recens?mântul popula?iei din 1897 ?i pân? în preajma Primului R?zboi Mondial, starea de lucruri privind nivelul de cultur? al popula?iei a evoluat în anumite privin?e. Conform datelor anuarului statistic al Rusiei din 1905, la o popula?ie de 2.195.200 de locuitori ai Basarabiei la data de 1 ianuarie 1904, inclusiv de 1.124.000 de b?rba?i ?i 1.071.200 de femei, num?rul copiilor de vârst? ?colar? era de 380.735, din care 192.204 b?ie?i ?i 188.531 fete. Num?rul total al ?colilor în acela?i an era de 1.363, iar cel al elevilor de 90.581, inclusiv 68.090 b?ie?i ?i 24.491 fete. În raport cu popula?ia Basarabiei, o ?coal? revenea la 1.611 locuitori, iar în raport cu num?rul popula?iei de vârst? ?colar?, o ?coal? revenea la 66 de elevi[21].

Basarabia-Tabel 2În pofida unor amelior?ri par?iale, cert este c? opinia larg împ?rt??it? de cercurile conduc?toare din gubernia Basarabiei pân? la 1918, potrivit c?reia „obligativitatea înv???mântului primar nu va aduce fericire poporului ?i nici nu-i va îmbun?t??i situa?ia material?", dat fiind c? „??ranul nu are trebuin?? de înv???tur?"[23], a lipsit popula?ia acesteia de posibilitatea „de a se ridica, cu for?ele proprii, pe o baz? na?ional?, r?mânând, în consecin??, înglodat? în cea mai profund? ignoran??"[24]. În aceast? ordine de idei, nu p?rea nicidecum exagerat? afirma?ia lui Pantelimon Halippa, potrivit c?reia „moldovenii ignoran?i, f?r? de cultur?, erau pe cale de a deveni în ?ara lor robii celorlalte na?iuni, care i-a întrecut în privin?a culturii ?i tind a-i întrece ?i în celelalte domenii de via?? public?"[25]. În privin?a culturaliz?rii marii majorit??i a popula?iei Basarabiei se cereau, a?adar, m?suri urgente ?i de amploare, ?i tocmai reie?ind din aceste considerente, înv???mântul ?i efortul de ridicare a nivelului de cultur? al maselor largi ale popula?iei Basarabiei au f?cut, indiscutabil, obiectul preocup?rilor prioritare ale administra?iei române ?i întregului corp profesoral din România din chiar anul 1918. Având în vedere lipsa acut? a materialelor didactice ?i a rechizitelor ?colare, printr-un decret al regelui Ferdinand I a fost deschis pe seama bugetului Ministerului Cultelor ?i Instruc?iunii, administra?ia Casei ?coalelor, pe exerci?iul financiar 1918-1919, un credit extraordinar de 1 mln. lei pentru procurarea c?r?ilor didactice, literare, ?tiin?ifice ?i a rechizitelor pentru nevoile ?colilor din Basarabia[26].

Potrivit m?rturiei datând cu 14 noiembrie 1918 a generalului Artur V?itoianu, pe atunci ministru de Interne, „Ministerul Cultelor ?i Instruc?iunii a trimis în Basarabia în ianuarie curent mai mul?i înv???tori, institutori ?i profesori, în scopul de a încerca, prin sfaturi, s? risipeasc? neîncrederea sem?nat? printre s?teni de c?tre bandele bol?evice ?i s? formeze leg?tura sufleteasc? cu poporul de peste Prut. Încercarea, pe cât de folositoare, a fost ?i îndr?znea??, c?ci ace?ti piloni ai culturii ?i ai sufletului românesc au p??it imediat în satele înc? pline de r?zvr?tirea bol?evic?, f?r? a se sprijini pe armata ??rii, pentru a nu stârni b?nuieli, încrez?toare numai în mijloacele proprii. P?r?sindu-?i familiile pentru o cauz? na?ional?, ei ?i-au primejduit adeseori via?a. Numai gra?ie curajului, st?ruin?ei, destoiniciei ?i aleselor lor calit??i, ei au reu?it a se apropia de sufletul basarabeanului care, c?p?tând încredere în ei, ?i-a tânguit lor necazurile ?i p?surile, invitându-i adeseori s? judece pricinile dintre locuitori. Frumoasele rezultate ale muncii f?r? preget ce au depus se pot vedea din faptul c? mare parte din ei au fost invita?i de a r?mâne printre dân?ii"[27].

Un exemplu elocvent al d?ruirii de sine îl prezint? activitatea înv???torului Orest Popescu din com. Draculea, jud. Chilia, în anii interbelici. Fiind originar din p?r?ile Târgu Jiului, reg??eanul Orest Popescu a reu?it în 1932 s? ob?in? un post de înv???tor în comuna Draculea, - localitate cu popula?ie majoritar ucrainean?. Fiind numit din oficiu într-o localitate cu popula?ie covâr?itor minoritar?, a depus eforturi notabile pentru a-?i îndeplini destoinic nobila misiune. O prob? elocvent? în acest sens este ?i monografia sa, preg?tit? în timp ce era înv???tor la ?coala primar? mixt? din localitatea respectiv?, „Unsprezece ani de înv???mânt printre minoritarii din Bugeac" (decembrie 1943), elaborat? pentru avansarea la gradul 1, în care î?i asigura cititorii c? „mi-am pus în joc toat? instruc?ia ?i educa?ia pe care am primit-o la ?coala normal? din Târgul-Jiu, care dispunea pe atunci de un corp profesoral destul de select", fiind perfect con?tient de faptul c? „statul a?tepta de la tinerii înv???tori r?spândirea culturii ?i civiliza?iei"[28].

De?i în privin?a moderniz?rii înv???mântului au fost adoptate mai multe decizii, elaborate legi etc., un rol extrem de important în aceast? privin?? l-a jucat decretul regal din 14 august 1918 privind înfiin?area unor gimnazii pentru ucraineni, evrei, ru?i, bulgari, germani ?i alte minorit??i din Basarabia, con?inând, totodat?, principiile esen?iale dup? care era organizat întregul sistem al înv???mântului în perioada interbelic?, ?i anume: 1) fiecare na?ionalitate conlocuitoare în Basarabia avea dreptul de a-?i instrui copiii în limba na?ional?, programa studiului limbii na?ionale fiind întocmit? de o comisie ?colar? a na?ionalit??ii respective, în conformitate cu principiile hot?râte de directorat ?i de ministerul instruc?iunii publice; 2) p?rin?ii erau liberi în alegerea ?colii pentru copiii lor; 3) în fiecare ?coal?, înv???mântul consta din trei p?r?i: a) partea fundamental?, con?inând obiectele la limba român?, istoria românilor, geografia României, - toate predate în limba român? dup? programe de stat; b) obiectele cerute de tipul ?colii ?i c) limba na?ionalit??ii respective[29].

Avându-se în vedere lipsa acut? de personal didactic în primii ani postbelici, la 12 septembrie 1918 a fost adoptat decretul-lege cu privire la organizarea ?colilor medii ?i a ?colilor normale (pedagogice) din Basarabia. Primele ?coli normale (pedagogice) erau instituite în ora?ele Soroca, Cetatea Alb? ?i Chi?in?u, ele fiind definite, conform art. 8 al decretului respectiv, drept „institu?ii ?colare pedagogice secundare, care au scopul de a preg?ti personalul didactic pentru înv???mântul primar". Durata cursurilor în ?colile normale era de 5 ani. Pentru elevii cei mai silitori ?i cu purtare bun?, fiecare ?coal? normal? oferea 100 de burse, câte 20 de fiecare clas?. Dup? absolvirea ?colii, bursierii erau datori s? serveasc? în calitate de înv???tori pe o durat? de cel pu?in 5 ani[30]. Acela?i decret-lege stabilea ?i programa ?colilor normale (pedagogice), incluzând obiectele: religia, limba român?, limba na?ional?, limba francez?, pedagogia cu psihologia ?i didactica, istoria, matematica, ?tiin?ele naturii cu fizica, gospod?ria rural?, geografia, medicina popular? cu igiena, legisla?ia administrativ? ?i ?colar?, datoriile înv???torului, caligrafia, desenul artistic ?i liniar, cântarea ?i muzica, gimnastica, lucrul manual ?i practica agricol?[31].

La 26 iulie 1924, a fost aprobat? Legea pentru înv???mântul primar al statului, prin care se da înv???mântului primar o organizare unitar?, prev?zându-se obligativitatea ?i gratuitatea acestuia pentru toat? popula?ia României cuprins? între 7 ?i 16 ani, ?i a înv???mântului normal primar (pentru preg?tirea personalului didactic al ?colilor primare). Potrivit legii, înv???mântul primar cuprindea 7 clase în dou? cicluri: ciclul I sau elementar (clasele I-IV) ?i ciclul II sau complementar (clasele V-VIII). Apreciat?, în general, ca fiind pozitiv?, Legea în cauz? a avut ?i critici, în opinia c?ror respectiva lege ar fi avut urm?ri negative în ceea ce prive?te ?colarizarea na?ionalit??ilor[32]. La 15 mai 1928 a fost adoptat? Legea privind organizarea înv???mântului secundar (liceul teoretic de 7 clase, cu dou? cicluri; cursul inferior, 3 ani, cursul superior, 4 ani, reintroduce bacalaureatul, la care se adaug? un an preparator, în vederea studiilor universitare), care a abrogat Legea înv???mântului secundar din august 1901[33]. Din punct de vedere cultural, ceea ce s-a produs în Basarabia între 1918 ?i 1940 a fost apreciat, pe bun? dreptate, o „adev?rat? rena?tere spiritual?"[34], avându-se în vedere ?ansa istoric? oferit? popula?iei de revenire la valorile na?ionale ?i culturale române?ti, de con?tientizare a apartenen?ei sale etnice, lingvistice ?i civiliza?ionale. A?a cum ?colii i-a revenit rolul principal în lupta pentru combaterea analfabetismului în mediul popula?iei basarabene, num?rul acestora a sporit, între 1920 ?i ianuarie 1939, de la 1.747 la 2.718, cel al înv???torilor - de la 2.746 la 7.581 în aceea?i perioad?, iar num?rul elevilor înscri?i - de la 136.172 la 346.747[35].

Urmare a marilor reforme economice, sociale ?i politice din anii imediat urm?tori Primului R?zboi Mondial, precum ?i cre?rii cadrului legislativ necesar dezvolt?rii înv???mântului public, gradul culturaliz?rii popula?iei Basarabiei în perioada interbelic? a sporit în ritmuri categoric superioare celor din perioada de pân? la 1918. Astfel, num?rul total al elevilor în Basarabia a sporit de la 90.000 la circa 400.000 la finele anilor '30[36]. Num?rul ?colilor, în special al celor primare rurale, a crescut de la 927 în 1915 la 2.235 în 1938, al celor secundare de la 32 (1917) la 50 (1938), al celor profesionale de la 6 la 54 (1932), al celor superioare la 2[37]. O dovad? în plus a r?spândirii progresive a ?tiin?ei de carte ?i a faptului c? popula?iaBasarabia-Tabel 3 Basarabiei interbelice „avea nevoie de carte ?i c?uta cartea", constituie cre?terea num?rului bibliotecilor în acea perioad?, a num?rului volumelor din s?lile publice de lectur?, a totalului cititorilor, precum ?i a cheltuielilor anuale pentru între?inerea bibliotecilor de stat, fapt ilustrat de datele urm?toarelor dou? tabele.

A?a cum men?iona etnologul ?i folcloristul Petre V. ?tef?nuc?, „oricât s-ar încerca s? se r?spândeasc? ideea c? ??ranul român n-are dragoste de carte, constat?rile noastre (de la Ni?cani.- n.n.) ne înt?resc în Basarabia-Tabel4convingerea c? satul românesc are nevoie de carte ?i caut? cartea". În satul Ni?cani, în care P. ?tef?nuc? efectuase investiga?ii în aceast? direc?ie, constatase 179 de gospod?rii cu c?r?i ?i reviste ?i 143 de gospod?rii f?r? c?r?i, mazilii fiind cei care de?ineau num?rul cel mai mare de biblioteci din sat. Con?inutul c?r?ilor era urm?torul: religioase (58,26 %), literare (23,15 %), ?tiin?ifice (11,43 %), calendare ?i almanahuri (4,12 %), ziare ?i reviste (3,04 %)[40]. Un alt cercet?tor din acei ani, D. Barbu, descriind starea cultural? din satul Copanca, unde func?iona ?i o bibliotec? a C?minului Cultural, constata c? acea bibliotec? era frecventat?, de obicei, de persoane care aveau o leg?tur? strâns? cu ?coala, anume elevii de toate categoriile. Cât prive?te ceilal?i locuitori ai satului, „cititul c?r?ilor aflate în biblioteca c?minului nu formeaz? o preocupare"[41]. Din aceste considerente, ?tiin?a de carte era mult mai r?spândit? printre noile genera?ii decât printre cele de vârsta a treia.

Extinzând la scara întregii provincii constat?rile lui D. Barbu, evolu?ia ?tiin?ei de carte în Basarabia interbelic? a urmat, în linii generale, trei etape: a) 1920-1924 – ofensiva ?colii a fost a?a de viguroas?, încât a reu?it s? coboare analfabetismul popula?iei de la 59 la 52 %; b) 1924-1927 - o sta?ionare a analfabetismului; în acela?i timp, analfabetismul feminin începe s? scad? din 1924 ?i ajunge sub 52 % în timp de 15 ani; c) dup? 1928 - ac?iunea ?colii devine tot mai viguroas?, respectiv, analfabetismul a pierdut teren, an cu an, ajungând la 40 % c?tre finele perioadei interbelice[42]. Gra?ie tuturor eforturilor depuse, la finele perioadei interbelice s-a putut constata în Basarabia o reducere f?r? precedent, comparativ cu perioada de pân? la 1918, a ponderii popula?iei analfabete în totalul popula?iei ?i, respectiv, o cre?tere a num?rului ?tiutorilor de carte în ritmuri categoric superioare celor din perioada antebelic?. Studii ?tiin?ifice riguroase au demonstrat c? satul basarabean „are nevoie de carte ?i caut? cartea", c? cultura a p?truns în acei ani în straturile cele mai largi ale popula?iei, - toate acestea gra?ie con?tientiz?rii necesit??ii adopt?rii ?i implement?rii, la nivel na?ional, a conceptului de „cultur? integral?[43], acest lucru presupunând o ac?iune simultan? atât în domeniul cultural, cât ?i în cel sanitar ?i economico-social.
- Va urma -

Not?: Textul este un fragment din lucrarea în curs de apari?ie În componen?a României Întregite. Basarabia ?i basarabenii de la Marea Unire la notele ultimative sovietice.

------------------------------------------------------------------------------
[1] Pamfil ?eicaru, Principii de politic? na?ional?. Orient?ri pentru românii din noile ?inuturi, Societatea tipografic? bucovinean?, Cern?u?i, 1919, p. 25.
[2] Iorgu Tudor, Mi?carea cultural-social? în Basarabia dup? Unire. 1918-1944, Bucure?ti, 1976, p. 4 (mss.).
[3] Detalii la Ioan-Aurel Pop, Na?iunea român? medieval?. Solidarit??i etnice române?ti în secolele XIII-XVI, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 1998, passim.
[4] Istoria românilor. Compendiu. Coord.: Ion Agrigoroaiei, Ion Todera?cu, Editura Cultura F?r? Frontiere, Ia?i, 1996, p. 309 ?i urm.
[5] Ibidem.
[6] Ibidem, p. 309-310.
[7] Eugen Lovinescu, Istoria civiliza?iei române moderne. I. For?ele revolu?ionare. Edi?ie, studiu introductiv ?i tabel cronologic de Z. Ornea, Editura Minerva, Bucure?ti, 1992, p. 16.
[8] Ibidem, p. 18; III. Legile forma?iei civiliza?iei române, p. 134.
[9] Ion Agrigoroaiei, Gheorghe Iacob, Noul cadru de afirmare a culturii. Înv???mântul, în Marea Unire din 1918 în context european. Coord.: Ioan Scurtu, Editura Enciclopedic?, Editura Academiei Române, Bucure?ti, 2003, p. 347-348.
[10] Gheorghe Palade, Integrarea Basarabiei în via?a spiritual? româneasc? (1918-1940). Studii, Editura „Cartdidact" SRL, Chi?in?u, 2010, p. 139.
[11] Ibidem.
[12] ?????? ???????? ???????? ????????? ?????????? ???????, 1897 ?. ??? ???. ?.?. ???????????. III. ???????????? ????????. ??????: ??????? ??? ???, 1905. ?. XX.
[13] Dic?ionarul statistic al Basarabiei. Edi?ie oficial?, Tipografia societ??ii anonime „Glasul ??rii", Chi?in?u, 1923, p. 12.
[14] Emmanuel de Martonne, La Bessarabie, Imprimérie Nationale, Paris, 1919, p. 12; Bessarabia. Edited by professor Vasile Stoica, George H. Doran Company, New York, 1919, p. 25.
[15] ?.?. ???????????. ????????? ??? ????????? ? ?????????? ??????????. ???????: ?????????? ????????????? ??????????? ?????????, 1913. ?. 8.
[16] ? ?????????? ????? ?? ??????????? ???????????? ??????????? ? ??????????. ?????? ????????????? ???????? ???????? 1918 ???? ???????????? ?????????? ??????? ??????. ?.?., ?.?., 1918. ?. 9-10.
[17] Gherman Pântea, Rolul organiza?iilor militare moldovene?ti în actul Unirii Basarabiei. Cu o prefa?? de dl prof. Nicolae Iorga, Editura „Dreptatea", Chi?in?u, 1932, p. 11.
[18] Ibidem.
[19] Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Pantelimon Halippa, dosar 346/F.D., fila 5-5 verso.
[20] Ibidem, fila 5 verso.
[21] I. Teodorescu, Basarabia, în „Buletinul statistic al României", seria IV, vol. XIV, nr. 1, 1919, p. 46-47.
[22] „Monitorul Oficial", nr. 62, 4 august 1919, p. 3405.
[23] Cf. Primul ghid al municipiului B?l?i. Sub direc?ia lui I. Broitman. 1937-1938, F.e., B?l?i, F.a., p. 15.
[24] M. Inorodetz, La Russie et les peuples allogčnes, Ferd. Wyss, Berne, 1918, p. 183.
[25] Cf. Iorgu Tudor, Mi?carea cultural-social? în Basarabia dup? Unire (1918-1940), Bucure?ti, 1976, p. 40 (mss.); Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Pantelimon Halippa, dosar 124/F.D., fila 100.
[26] „Monitorul Oficial", nr. 252, 8/21 februarie 1919, p. 5136.
[27] „Monitorul Oficial", nr. 209, 9/22 decembrie 1918, p. 3681-3682.
[28] Nicolae Enciu, O pre?ioas? surs? de documentare asupra realit??ilor Basarabiei interbelice: monografia com. Draculea din jud. Chilia, în „Destin românesc. Serie nou?", an. XI (XXII), nr. 3 (97), 2016, p. 90-103.
[29] „Monitorul Oficial", nr. 117, 17/30 august 1918, p. 1838-1840.
30] „Monitorul Oficial", nr. 154, 2/15 octombrie 1918, p. 2628-2630.
[31] Ibidem, p. 2630.
[32] Istoria României în date. Coord.: Dinu C. Giurescu. Ed. a III-a rev. ?i ad., Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 2010, p. 385.
[33] Istoria României în date. Coord.: Dinu C. Giurescu. Ed. a III-a rev. ?i ad., Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 2010, p. 402.
[34] Cf. Iorgu Tudor, Mi?carea cultural-social? în Basarabia dup? Unire (1918-1940), Bucure?ti, 1976, p. 40 (mss.); Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Pantelimon Halippa, 124/F.D., fila 100.
[35] Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, Editura Victor Frunz?, Bucure?ti, 1992, p. 508.
[36] A.N.R.M., fond 706, inv. 1, dosar 555, partea I, fila 35.
[37] Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Pantelimon Halippa, 83/1967, fila 13.
[38] A.N.R.M., fond 1416, inv.1, dosar 5, fila 57.
[39] A.N.R.M., fond 1416, inv.1, dosar 5, fila 58.
[40] P. ?tef?nuc?, Bibliotecile ??r?ne?ti din Ni?cani (Studiu statistic), în Buletinul Institutului Social Român din Basarabia, tomul I, Chi?in?u, 1937, p. 298, 300.
[41] D. Barbu, Starea cultural? la Copanca. ?coala ?i C?minul Cultural, în Buletinul Institutului de Cercet?ri Sociale al României. Regionala Chi?in?u. Tomul II (1938), „Tiparul Moldovenesc", Chi?in?u, 1939, p. 483.
[42] Ibidem, p. 463, 465, 466.
[43] Dimitrie Gusti, Starea de azi a satului românesc. Întâiele concluzii ale cercet?rilor întreprinse în 1938 de echipele regale studen?e?ti, în „Sociologie româneasc?", an. III, nr. 10-12, 1938, p. 433.

footer