Revista Art-emis
Gheorghe Gheorghiu-Dej și „testamentul” său privind economia românească PDF Imprimare Email
Dr. Liviu Ţăranu   
Duminică, 14 Ianuarie 2018 20:17

Gheorghe Gheorghiu-Dej 1964Ne despart 64 de ani de la consumarea evenimentelor prezentate de Dr. Liviu Ţăranu. Ar fi deosebit de interesantă alăturarea stenogramelor de atunci stenogramelor şedinţelor guvernelor postdecembriste. Lăsând la o parte caracteristicile perioadelor comparate şi a nenorocirilor aduse de regimul pro-sovietic, contemporanii noştri ar fi uimiţi de contrastul negativ actual şi lipsa de responsabilitate a conducerii României încorporată în lagărul concentraţionar al noii Uniuni Sovietice, de condamnabila atitudine a celor care au adus ţara la dezastru faţă de perioada dificilă postbelică în care se afla România. (Redacţia).

Contribuții documentare (1964)

Atenția care se acordă în istoriografia românească perioadei comuniste a fost și este de aproape trei decenii la un nivel foarte ridicat. Însă, așa cum se întâmplă de obicei, nu toate aspectele complexe ale vieții sociale, politice, intelectuale etc. sunt tratate echilibrat, ba chiar există și multe goluri. Acestea sunt evidente, din perspectiva noastră, îndeosebi pe zona economică. Lipsesc de asemenea lucrări care să trateze exhaustiv biografiile celor doi mari șefi ai P.C.R., Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu.

Având în vedere astfel de considerente, ne propunem în cele ce urmează publicarea unor documente ale Biroului Politic al C.C. al P.M.R., din anul de grație 1964, în care se află o serie de mărturii asupra opticii pe care o avea Gheorghe Gheorghiu-Dej vizavi de ceea ce trebuia făcut pentru dezvoltarea economică a României. Pentru a clarifica faptul că punctul său de vedere avea o greutate incontestabilă în toate deciziile care se luau atunci la București, vom aminti că după 1953 - momentul despărţirii de facţiunea moscovită, se poate vorbi de o coerenţă reală în cadrul conducerii partidului, cu minime divergenţe în planul strategiilor şi al acţiunii politice. Din acest punct de vedere poate fi identificat nucleul în care au luat naştere iniţiativele principale ce au condus la schimbări fundamentale în economia românească din anii '60. Protagonistul acestor iniţiative a fost, bazându-ne pe informaţia de arhivă, liderul P.M.R. - Gh. Gheorghiu-Dej, alături de un grup foarte restrâns de iniţiaţi alcătuit din Al. Bârlădeanu, Gh. Gaston-Marin, M. Florescu, Gogu Rădulescu şi alţi câţiva.

Câteva scurte menţiuni biografice,despre cel care a guvernat România timp de mai bine de un deceniu şi jumătate, se impun. Născut într-un sat din Moldova, la 8 noiembrie 1901, pleacă de acasă la vârsta de 11 ani pentru a învăţa meserie; după ce lucrează ucenic la diverse ateliere de cherestea reuşeşte să se încadreze ca electrician la uzinele electrice „Steaua Română". Ulterior ajunge muncitor şi lider de sindicat la atelierele C.F.R. din Galaţi şi apoi la cele din Dej. În 1932 este concediat şi rămâne fără loc de muncă până în 1933, când se află printre coordonatorii primului mare val de greve ceferiste. Este arestat şi îşi face pelerinajul timp de 12 ani prin cele mai cunoscute închisori româneşti, de la Jilava până la Tg Jiu. Evadează în august 1944 şi preia conducerea P.C.R., iar după 6 martie 1945 intră în guvernul dr. Petru Groza unde deţine portofoliul Economiei Naţionale. Între 1948-1952, din postura de prim-secretar al P.M.R. şi, mai cu seamă, din funcţiile pe care le-a îndeplinit pe linie economică - ministru al Economiei Naţionale şi preşedinte al Comitetul de Stat al Planificării (C.S.P.), organism nou înfiinţat - susţine masivul proces de industrializare a României şi patronează totodată seria întreagă de grave abuzuri care au însoţit deplina instalare a regimului comunist.

Retragerea trupelor sovietice în anul 1958 este, în mare măsură, un eveniment pregătit şi iniţiat de Gh. Gheorghiu-Dej, iar acest moment reprezintă şi un punct de plecare pentru obţinerea unei mai largi autonomii faţă de Moscova. Poziţia României în C.A.E.R. şi implicarea în conflictul chino-sovietic îi conferă conducerii de la Bucureşti, între anii 1960-1965, prestigiu şi susţinere din partea Occidentului. Momentul de vârf al acestei evoluţii e înregistrat imediat după publicarea Declaraţiei din aprilie 1964, act care consacra existenţa unui punct de vedere românesc în afacerile din interiorul sistemului comunist, independent atât de cel sovietic cât şi de cel chinez. Dezgheţul intern din plan cultural şi social justifica speranţa într-o îmbunătăţire a vieţii, în general, în rândul românilor. Moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej, în martie 1965, care a intervenit neaşteptat de repede, şi nereglementarea clară a succesiunii la conducerea P.M.R., au deschis drumul spre un regim răsturnat, care a evoluat treptat spre o stare de dictatură, în linii mari mai rafinată dar la fel de dură ca şi cea de la începutul instalării comunismului în România.

Între apropiaţii lui Gh. Gheorghiu-Dej, cel puţin între cei care au întreprins un demers memorialistic, au existat mai multe păreri referitor la apetenţa deosebită a liderului P.M.R. pentru discuţiile şi problemele de natură economică, asortate adesea cu aserţiuni care acreditează că, de fapt, temele de politică externă constituiau terenul preferenţial pe care se situa acesta. Deşi înclinăm să luăm în considerare mai mult cea de a doua variantă - îndreptăţită documentar - nu putem ignora îndelungile tribulaţii ale prim-secretarului P.M.R., legate de problemele economice cu care se confrunta România, încă din perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial.

Am selectat spre publicare o serie de fragmente din discuţii purtate în şedinţele Biroului Politic din vara și toamna anului 1964, pentru a putea prezenta direct optica, dezideratele şi stilul lui Gh. Gheorghiu-Dej în a zugrăvi realităţile contemporane, dincolo de discursul propagandistic, în momentele de deschidere faţă de colaboratorii săi. Totodată, în documentul cu privire la discuția asupra planul de dezvoltare pe anul 1965, șeful P.M.R. pune accentul pe trei probleme majore ale economiei românești, (mereu actuale): problema exporturilor (creșterea acestora), problema investițiilor (alegerea industriilor unde să fie făcute cu precădere acestea) și problema calității produselor trimise la export.
Iată cum, într-un regim în care proprietatea era de stat, problemele dezvoltării economiei naționale au fost similare cu cele din perioada interbelică, dar ele rămân valabile și astăzi, când statul nu mai are în proprietate decât foarte puține întreprinderi, iar rolul său în economie a scăzut atât de mult.

Stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din ziua de 23 iunie 1964 în care sunt abordate unele chestiuni de organizare economică.

La şedinţă participă tovarăşii: Gh. Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş, Petre Borilă, Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici, I.Gh. Maurer, Alexandru Moghioroş, Alexandru Bârlădeanu, Coliu Dumitru, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan, Ştefan Voitec. Au fost invitaţi la şedinţă să participe tovarăşii: Mihai Dalea, Gheorghe Gaston Marin, Gogu Rădulescu. Şedinţa a început la ora 10,30.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: În legătură cu construcţiile de pe marginea şoselei de la Săftica. În loc ca acest teren să-l folosim în alte scopuri, folosim acele terenuri pentru construcţii de locuinţe!? Eu sunt foarte mirat de acest lucru. Am crezut că iar se întâmplă ceva cu Florescu, că face iar o construcţie pentru degresat maşinile. Se vede, tov. Gaston şi Bârlădeanu că există posibilitatea pentru instituţii, pentru ministere să folosească fonduri în direcţii neproductive. Eu n-aş fi avut nimic împotrivă dacă trebuie de dotat nu ştiu cu ce construcţii ca să facă mai mulţi boi, cai, mai multe oi, să crească şeptelul. Dar de unde au bani, cum au posibilitate să folosească aceşti bani? Tov. Dalea spune că el nu ştie şi că se va interesa.
Tov. Chivu Stoica: Din fondurile statului.
Tov. Dalea Mihai: Nu este aprobare. Aceste terenuri sunt chiar în vatra satului.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Trebuie vorbit şi cu sfatul popular de ce a dat aprobare. De asemenea, trebuie vorbit şi cu C.S.C.A.S., să-i luăm dreptul de a da asemenea aprobări. Se poate aşa ceva?
Noi ne întindem satul, facem cele 7 sate, tot felul de din astea băgaţi acolo. S-a vorbit frumos, e un loc minunat, dar trebuie să băgaţi de seamă, dacă le-a şi dat. E un loc de vie bun acolo. În loc să cheltuim banii pe ce trebuie. N-am nimic împotrivă să facă locuinţe cum trebuie, dar nu vilişoare pe şosea numai pentru că e aproape. N-au decât să facă pentru personalul de serviciu, când le vine ameţeala la pui să fie de serviciu, dar ce faceţi acolo? Îl şi izolăm pe omul de ştiinţă, dacă îl punem pe şosea.
Tov. Chivu Stoica: Dar nici nu o să stea acolo. E autobuz zilnic acolo.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: De ce facem aceasta?
Tov. Coliu Dumitru: Sunt o mulţime de vilişoare goale acolo.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Consider o greşeală să se facă în continuare după felul cum sunt particularii cu casele, să ne întindem şi noi. Am să te duc să-ţi arăt să vezi ce vilişoare au turnat! Probabil e vreun doctor; şi-a făcut şi o vie, exact după tendinţele care se manifestă la ţărănime. Lucrul acesta nu-l putem admite. De unde au banii? Înseamnă că nu chibzuiţi bine când repartizăm fondurile. Pot să se facă 2-3 apartamente. Ei trebuie să se ducă şi la piaţă. De unde o să ia produsele? Dar un ou, o pasăre, un purcel, de unde le iau? Nu ştiu ce facem. Voi de la Direcţia Economică şi cineva de la voi trebuie să mergeţi şi să clarificaţi lucrurile. Dacă sunt dispoziţii în anumite hotărâri sau ştiu eu ce reglementări care permit asemenea chestiuni, trebuie scoase acestea.
Tov. Chivu Stoica: E o hotărâre de a aproba lucrări până la 20 de milioane lei. Aceasta cu avizul C.S.P.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: E un birocrat acela de la C.S.P. care numai în hârtii se uită şi habar nu are.
Tov. Moghioroş Alexandru: E o hotărâre care obligă ministerele că nu au voie să construiască la unităţi şi în locul cel mai apropiat de sat.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Acelea sunt case înşirate de-a lungul drumului. În felul acesta o să mergem până la Ploieşti. Am vorbit, există un Decret, o Hotărâre a Consiliului de Miniştri, dar se bat cap în cap. Şi pentru că au posibilitate să folosească aceste fonduri, le-am uşurat. Eu sunt împotriva acestui lucru. Se vede că nu putem stăpâni lucrurile.
Tov. Ceauşescu Nicolae: Nu sunt în plan acestea?!
Tov. Dalea Mihai: Locul este cuprins în vatra satului, care este extrem de întins. Sunt toate satele.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Nenorocirea este că cei de la sfat privesc comod lucrurile. Satul e până la Snagov şi mai departe e tot un sat.
Tov. Dalea Mihai: Pentru cei care sunt în vatra satului nu se cere nici un fel de aprobare.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Cât e ştiţi. Nu avem voie să ne orientăm după particulari. Unde e vatra satului? Că sat e toată ţara?!
Tov. Dalea Mihai: Ei au o delimitare.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Trebuie strâns. Nu se poate aşa.
Tov. Moghioroş Alexandru: Este o delimitare. Au schiţa de sistematizare.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Dar cine a făcut o delimitare? E o prostie. Acestea sunt semne caracteristice unui birocrat şi idiot. Şi noi ne târâm după ei. Ne închinăm în faţa lucrului hotărât, că am hotărât să se dea atâtea milioane.
Tov. Chivu Stoica: Dacă, spre exemplu, oraşul Caracal vrea să facă un apartament, vine după aprobare.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Dar se poate lucrul acesta? De ce ne-am spart capul şi am venit cu un decret şi am precizat ce se înţelege prin vatra satului, că trebuie apărat terenul. Am interzis G.A.S.-ului şi S.M.T.-ului să se întindă, am oprit pe teren orice investiţii. Aceasta mănâncă terenul agricol. Acest lucru îl fac şi cei de la industrie care dau cu uşurinţă aprobări, în loc să pună frână şi piedici. Şi eu semnez dacă vin la mine, dar chiar cu ochii închişi nu semnez.
Tov. Chivu Stoica: Dar aceasta nu a venit.
Tov. Dalea Mihai: Nici la noi la minister nu a venit.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Locul slab pe unde s-a strecurat trebuie închis. E o prevedere în hotărâre, trebuie tăiată. Să nu admitem lucrul acesta. Nu putem să facem că nu avem fonduri. Principalele mijloace trebuie îndreptate în mod raţional unde se cere, în locuri mari, în ansamble de construcţii, pentru dezvoltarea bazei materiale. Şi acolo trebuie văzut să se termine, dar nu trebuie folosite acele terenuri pentru locuinţe. Acelea le păstrăm pentru alte scopuri. Şi am vorbit să se facă un tabel cu toate construcţiile, până departe încolo, ale cui sunt, în subordinea cărei instituţii sunt. Am vorbit cu Dalea, unde e proiect de sistematizare, că nu aşa, pentru a pune pomi fructiferi, ci a face ansamble de grădini de pomi fructiferi, caişi, cireşi, să punem vii pentru instituţia respectivă, ca să nu mai facem cheltuială, să folosim pentru diferite delegaţii care vin.
Tov. Dalea Mihai: Anul trecut am pornit aşa şi am făcut.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Să vedeţi proiectul, de făcut schimb cu unii particulari, fără scandal, pe bază de înţelegere. Aceste terenuri trebuie cumpărate şi plantate. Cireşul merge bine. Cât timp trebuie să dureze cireşul? Prunul, caisul merg bine, fără să tăiem livada. Ce e în vârstă cade şi rămân în producţie ceilalţi. E bine să se facă livezi sistematizate în jurul oraşului. Cred că e foarte bine. În jurul capitalei stau câte unii cu cântarul şi cu coşul cu vişine. Nu ştiu cine sunt aceştia.
Tov. Dalea Mihai: Aceştia sunt particulari.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: N-am nimic împotrivă să se facă lucrul acesta. Vând o mână de cireşi şi iau 1 leu pe kg. Vând de 6 lei şi iau 3 pâini şi noi ne spargem capul cât să se pună preţul la pâine. Vinde trei cepe şi ia trei pâini.
Trebuie pus capăt. Sunt lucruri care de mult cer să se reglementeze. Sunt începuturi frumoase, am văzut că au ridicat, nu ştiu pe ce criterii, ce pomi au pus, cine i-au pus.
Taigher s-a suit în avion la Praga şi zice: Marinescu pune benzină în avion. Şi aşa a mers de la Marinescu la Ionescu, de la Ionescu la Vasilescu, şi benzină nu s-a pus. Dacă lucrurile acestea s-ar întâmpla cu asemenea oameni pe sus, fără benzină, nu ar fi nenorocire că şi-ar rupe gâtul, dar când mai rămân şi pe pământ şi fac lucrurile acestea, cu ce trebuie să acţioneze? Aşa şi aici: zicem lui Ionescu, Ionescu lui Constantinescu şi Constantinescu lui Popescu. Ca cel cu balena. Vine unul să se bărbierească, îi spune omul o minciună şi nu mai are ce spune şi zice: a venit o balenă în portul Constanţa şi acesta se duce s-o vadă.
Să vedeţi hotărârile, legislaţia. Eu atunci am avut obiecţii la măsurile preconizate de tovarăşi că e o frână, că e mai operativ. Sigur, sunt create toate bune şi la locul lor, însă uite cum iese socoteala!
[...] [1]

Indicaţii date de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej în sensul dinamizării agriculturii în şedinţa din 29 septembrie 1964

- Să se întocmească un proiect de lege care să cuprindă măsurile necesare în vederea împiedicării fărâmiţării suprafeţei agricole şi arabile, precum şi interdicţii în ce priveşte amplasarea construcţiilor civile şi industriale pe terenurile arabile.
- să se întocmească propuneri de îmbunătăţire a legislaturii în vigoare privitoare la delimitarea vetrelor satelor, în sensul delimitării mai precise şi a împiedicării lărgirii acestora.
- să se urgenteze întocmirea actelor normative privind îmbunătăţirea sistemului de creditare şi finanţare a unităţilor cooperatiste din agricultură. 7.X.1964[2]

Protocol nr. 14 al şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din ziua de 30 noiembrie 1964 în care a fost dezbătut şi aprobat planul de stat pe 1965.

La şedinţă participă tovarăşii: Gh. Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş, Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici, I. Gh. Maurer, Alexandru Moghioroş, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan, Ştefan Voitec.
Au fost invitaţi la şedinţă tovarăşii: Dalea Mihai, Gh. Gaston Marin şi Gogu Rădulescu.
Şedinţa începe la ora 9,00.
Prezidează tov. Gh. Gheorghiu-Dej.

Ordinea de zi: Proiectul Planului de Stat pe anul 1965.

În urma discuţiilor, Biroul Politic al C.C. al P.M.R. a hotărât următoarele:
- Aprobă proiectul Planului de Stat pe anul 1965 şi stabileşte ca el să fie supus Plenarei C.C. al P.M.R.
- Dezbaterile plenarei pe marginea proiectului de plan să fie orientate în mod special asupra următoarelor probleme principiale:
- Mobilizarea tuturor forţelor pentru impulsionarea producţiei destinată exportului, diversificarea şi creşterea valorii mărfurilor produse pentru export.
- Realizarea sarcinilor de investiţii prevăzute în plan, dând prioritate obiectivelor industriale şi economice care au cele mai mari şanse de a contribui la dezvoltarea producţiei pentru export.
- Îmbunătăţirea continuă a calităţii producţiei, stabilirea unor măsuri tehnice şi organizatorice care să determine ca criteriul principal al remunerării celor care participă la producţie să fie calitatea ireproşabilă a produselor.
Şedinţa s-a terminat la ora 10,00.

Stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din ziua de 30 noiembrie 1964

La şedinţă participă tovarăşii: Gh. Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş, Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici, I. Gh. Maurer, Alexandru Moghioroş, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan, Ştefan Voitec. Au fost invitaţi la şedinţă tovarăşii: Dalea Mihail, Gh. Gaston Marin şi Gogu Rădulescu.Şedinţa începe la ora 9,00. Prezidează tov. Gh. Gheorghiu-Dej.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Bârlădeanu a mai dat vreun semn de viaţă?
Tov. I. Gh. Murer: A avut discuţii şi urmează ca până pe ziua de 10 să perfecteze acordul.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Foarte bună treabă. Înseamnă că şi francezii au mers în direcţia dorită de noi. Am putea începe şedinţa noastră.

Tovarăşi, ne-am strâns aici pentru a face un scurt schimb de păreri asupra materialului care v-a fost trimis - Proiectul planului pe 1965. Cunoaşteţi activitatea care s-a desfăşurat în legătură cu această variantă care cuprinde îmbunătăţirile respective rezultate din propunerile făcute la proiectul iniţial aprobat în vară. Poate sunt probleme principiale care ar trebuie puse la plenară, dacă nu sunt şi lucruri pe care unii sau alţii din tovarăşii din Biroul Politic ar considera să nu le punem în plenară, sau sunt lucruri în cuprinsul acestui proiect care cer o anumită clarificare. Tot studiind materialul, m-am gândit ce ar trebuie să punem în centrul atenţiei noastre la această plenară. Materialul este scris, problemele sunt clare, dar trebuie să avem câteva pârghii cu care trebuie să acţionăm. Ţinând seama de experienţă, de unele probleme care au apărut pe parcurs şi s-au accentuat din ce în ce mai mult, mi-a apărut ca necesar să apăsăm pe trei pârghii.

Consider de foarte mare importanţă să punem în centrul atenţiei câteva probleme. Să ia cuvântul câţiva tovarăşi. Sper că s-au pregătit cei care ar avea aici de adus o contribuţie. În afară de problemele care sunt puse, asupra cărora urmează să se vadă dacă sunt obiecţiuni, dacă eventual sunt unele lucruri greşite, în afară de problemele tehnico-organizatorice legate de aplicarea în practică a celor cuprinse în proiectul planului, trebuie să vedem ce este de făcut pentru a impulsiona, pentru a asigura realizarea exportului. Deci, să punem în centrul atenţiei problema exportului de sus şi până jos. Activul de partid şi de stat, întregul partid, oamenii muncii în toate unităţile şi în primul rând la acele unităţi care au sarcini de export, dar şi acelea care nu au, toţi oamenii să se gândească şi să găsim cu toţii soluţii noi pentru a lărgi, a diversifica exportul, a creşte volumul şi valoarea lui an de an.

A doua pârghie, o problemă care trebuie s-o punem în centrul atenţiei tuturor factorilor este problema investiţiilor. Noi avem un volum mare de investiţii. Mi-a apărut cu toată claritatea că trebuie să dăm prioritate obiectivelor industriale, obiectivelor economice care au cele mai mari şanse pentru a-şi desface producţia la export. În dezvoltarea economiei naţionale de aici înainte, trebuie să ne orientăm în mod conştient către acele obiective economice care să producă mărfuri pentru export şi nu orice fel de mărfuri, ci mărfuri care au căutare pe piaţă, care au preţ bun şi să lărgim astfel posibilităţile noastre de plată în străinătate, pentru ca să avem nu numai o balanţă activă, nu numai creşterea volumului, a puterii noastre de cumpărare cu valută, dar chiar să realizăm şi anumite rezerve cu care să putem acţiona.

Deci, în ce direcţie ar trebui să orientăm investiţiile? În primul rând, trebuie să le orientăm spre acele obiective care vor fi stabilite să producă pentru export. Aici concentrăm forţe, mijloace băneşti, materiale, căutăm să realizăm în termen cât mai scurt obiectivele acelea şi să facem într-o anumită perioadă un anumit sacrificiu. Nu pun problema să facem sacrificiu la mâncare, la încălţăminte sau la îmbrăcăminte, dar la alte produse materiale la care se pot face 3-4, maximum 5 ani sacrificii – nu mai mult – pentru a prinde puteri. Dar în timpul acesta să lucrăm în aşa fel încât obiectivele în construcţie, cele care sunt puse pe rol, care urmează să le aprobe congresul şi se vor încadra în planul nostru pe 1965-1970, să fie obiective care să permită asigurarea an de an a unui volum din ce în ce mai mare de export. Să exportăm în întregime sau în cea mai mare parte producţia acestor obiective. Am în vedere industria chimică, industria lemnului, industria constructoare de maşini şi aici industria constructoare de maşini poate pe mai multe căi să-şi aducă contribuţia. Întâi prin economisire de valută, participând ca subfurnizor la realizarea obiectivelor economice în construcţie sau cele care urmează să se construiască, să ajungă la situaţia încât în înţelegere cu alte firme mari să realizeze cel puţin jumătate din valoarea obiectivelor care se stabilesc.

Asta înseamnă că trebuie să conlucreze strâns cu furnizorul general; asta înseamnă nu numai economie de valută, dar înseamnă şi o şcoală, înseamnă a ridica nivelul tehnic al industriei constructoare de maşini în aşa fel încât să poată colabora cu cele mai specializate firme în privinţa construcţiilor de obiective complexe, de instalaţii industriale complexe.

A doua linie pe care poate să meargă acest minister. Să-şi stabilească o listă de produse şi să participe activ, aşa cum participă şi alte ministere, la export, să exporte în valori din ce în ce mai mari maşini şi instalaţii la nivelul acelora cu care se întâlneşte pe piaţa străină. Dar pentru aceasta va trebui – aşa cum de câteva ori am discutat – să venim în termen scurt cu o hotărâre care să permită unui număr de ministere să aibă dreptul să ia iniţiativă, să meargă pe piaţă, să fie legate într-un mod mai direct cu ceilalţi producători şi cu clienţii, cum s-ar spune, să manifeste însăşi ministerul iniţiativă şi să li se dea şi posibilitatea, pe baza unor directive, normative, indicaţii; să le controlăm, dar să nu-i dădăcim toată ziua, spunându-le: asta faci, asta nu faci. Admitem că vor mai face şi ceva boroboaţe, dar mai mare boroboaţă decât acum când aşteaptă Ministerul Comerţului Exterior să acţioneze, mai mari necazuri decât acestea nici nu pot fi. A luat aşa o amploare economia, încât nu mai este posibil ca numai Ministerul Comerţului Exterior să se ocupe de treaba aceasta. Desigur că el dă normative, controlează, dirijează, dă ajutor, asistenţă tehnică, dar o anumită parte din volumul său de muncă trebuie s-o trecem neapărat pe seama celorlalte ministere, atât în ce priveşte importul, cât şi exportul. Să stabilim în aşa fel lucrurile încât ministerele să nu mai poată spune că de vină este Ministerul Comerţului Exterior, că nu este în stare să-şi vândă marfa. Să-l punem direct pe producător în contact cu piaţa.

Aici, sigur, se vor găsi oameni care să manifeste teamă. În primul rând, vreau să spun că pe aceştia nu-i vom găsi la Ministerul Comerţului Exterior, ci la ministerele producătoare, pentru că s-au obişnuit într-atâta cu dădăceala, au avut atâtea posibilităţi să se ascundă după Ministerul Comerţului Exterior... Ei spuneau: producţia mea este foarte bună, însă Ministerul Comerţului Exterior nu poate s-o vândă. Să mă scuzaţi, dar nişte prostii nu poţi să vinzi, poţi să fii tu Gogu Rădulescu sau altcineva. Ministerele trebuie să vină în contact cu piaţa, cu clienţii, să-şi de-a seama ce se caută şi o să vadă atunci că este mai greu. Acest lucru să nu se organizeze în mod formal. Este posibil ca din partea ministerelor producătoare să avem o oarecare reticenţă, o oarecare teamă. Va trece un timp până se vor mai roda lucrurile, dar să mergem cu îndrăzneală, să nu ne fie teamă.

Am auzit că recent s-a aprobat o hotărâre care de fapt îngrădeşte oarecum posibilităţile ministerelor de a acţiona, ba trebuie să se ducă la C.S.P., ba la Comerţul Exterior. Să nu punem nu ştiu ce tutelă deasupra unora sau altora, să existe anumite normative, să existe posibilităţi de control, dar să lărgim baza acţiunilor lor. Asta înseamnă că dăm ministerelor producătoare posibilitatea să-şi dezvolte iniţiativa. Am în vedere ministerele cele mai importante. Este vorba de industria chimică, industria constructoare de maşini, industria alimentară, industria uşoară, U.C.E.C.O.M.-ul. Acestea sunt principalele. Desigur nu este vorba să împărţim Ministerul Comerţului Exterior în tot atâtea bucăţele câte ministere producătoare sunt. Acesta va fi rolul mare al Ministerului Comerţului Exterior, să ajute ministerele acestea să-şi însuşească repede metodologia aceasta. De asemenea îi va învăţa şi viaţa. În termenul cel mai scurt va trebuie să stabilim măsurile acestea. Nu numai mobilizarea internă, dar dăm şi posibilitate ministerelor, dăm instrumente, mijloace cu care să acţioneze.

În sfârşit, a treia problemă, care de asemenea mi se pare că trebuie s-o punem în centrul atenţiei este problema calităţii. Noi am pus problema aceasta încă din 1961. De atunci şi până acum au apărut o serie de elemente care pot îmbunătăţi acele directive, la care să nu renunţăm, pe baza lor să întocmim mijloace legale de acţionare în ce priveşte problema calităţii, ca să nu fie numai propagandă, să nu fie numai întrecere socialistă, ci să se transforme în măsuri tehnico-economice, pentru a obţine calitate. Nu văd cum ar putea lărgi exportul, dacă nu ne punem în mod conştient problema calităţii. S-a vorbit foarte mult în această privinţă. Aici nu pun chestiunea să vorbim mult, ci să fie clar pentru toată lumea că fără o calitate corespunzătoare – la preţ mai poţi accepta şi un preţ mai scăzut, ca să înlături un concurent sau altul, dar la calitate nu-l mai poţi combate pe piaţa mondială.

Ştiţi ce preocupare a constituit pentru partid şi guvern locomotiva Diesel electrică şi acum avem o locomotivă bună. Aceasta trebuie să fie o regulă, de a te duce până în cele mai mici detalii. Criteriile de remunerare a celor care se disting în producţie trebuie să fie în funcţie de calitate. Recent s-a discutat problema premierilor. Poţi să realizezi indicatorii principali la plan, îmi dai preţ de cost, îmi dai cantitate, să faci economii, chiar să depăşeşti planul, dar dacă nu mi-ai dat calitate nu-ţi dau primă. Îţi dau voie să adaugi chiar material dacă este nevoie. Chiar lupta aceasta pentru economie poate să degenereze într-o zi în favoarea calităţii. Dacă îţi trebuie un material care este mai scump, să vii şi să pui un alt material mai ieftin pe care nu-l cunoşti, numai din dorinţa de a face economii, înseamnă a merge în dauna calităţii.

Nu întâmplător la locomotivă deşi planul spunea 100- spun aceasta abstract – am spus să nu faceţi 100 ci 50 de locomotive, dar să le faceţi aşa şi aşa, să aibă nu numai aspect de produs industrial, dar şi din punct de vedere funcţional să fie la nivelul celui mai reuşit produs. Nu este greu de stabilit criteriul de calitate al produsului, după specificul produsului şi în funcţie de aceasta şi primele. Să punem în mişcare întregul aparat de producţie şi economic, toţi factorii la toate nivelele ca să cânte o singură partitură pentru calitate, fie că este pentru intern sau exterior, însă mai mult pentru producţia care merge la comerţ exterior. Reuşesc să realizez produsul acesta, îl fac ceva mai încet, mă cost ceva mai scump, dar îl fac la nivel foarte ridicat din punct de vedere calitativ şi apoi când se formează atmosfera de lucru, de a da produse de calitate, atunci stăm de vorbă şi cu preţul. Dacă nu putem ridica producţia, nu putem scade preţul de cost. Cât a costat locomotiva Diesel?
Tov. Gh. Gaston Marin: Locomotiva a costat întâi 9 mil. lei şi acum 6 mil.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Vedeţi. Deci, să punem în centrul atenţiei calitatea şi problema exportului. În dezbaterea acestui material, în afară de eventualele propuneri care se vor face de îmbunătăţire, aceste trei probleme să stea în centrul atenţiei noastre. Nu companie, ci o muncă stăruitoare. Eu problemele acestea le-am avut de ridicat.
Ar urma să se pregătească Gaston să ia cuvântul, Gogu Rădulescu şi atingeţi acest cerc de probleme. Poate să vedem şi cei de la finanţe...
Tov. Gh. Gaston Marin: Miniştrii s-au pregătit toţi.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Foarte bine, însă cred că trebuie să-i punem în temă cu lucrurile acestea. Eu asta am avut de spus, tovarăşi. Dacă sunteţi de acord putem să mergem să deschidem plenara, la ordinea de zi să fie Proiectul planului pe 1965.
Relativ la calitate vă îndemn să citiţi articolul din „Scânteia" de duminică 29 noiembrie: „La redacţie a sosit o scrisoare" de Ştefan Zidăriţă. Este posibil ca lucrurile să corespundă realităţii. Iată cum se rezolvă problemele, cum se tratează problemele de investiţii, cum ne compromitem pe piaţa mondială discutând în ziar asemenea probleme. Avem la „Scânteia" oameni care se pricep foarte bine să ne compromită. Să lăsăm chestiunile acestea, nu au nici un rost. Oare nu putem lua măsuri? Nu putem, pe baza unei astfel de scrisori, să întocmim un cadru de măsuri?

Este posibil că la Iprochim a fost un măgar, dar pe acesta îl putem da afară. Eu admit că la „23 August" a fost o măgărie, dar îi putem scutura. Dar dacă vrei să tragi la răspundere pe cineva n-ai pe cine trage la răspundere, în schimb în articol se face o gălăgie mare. Nu ştiu dacă aţi citit articolul de fond din „Scânteia" din 28 noiembrie în legătură cu agricultura. „Scânteia" noastră se ocupă de o bucată de vreme, cu concursul Consiliului Superior al Agriculturii, de asemenea lucruri. Dalea este obosit, nu vrea să citească, îi dă lui Giosan. Giosan cască şi el şi scrie „bun de tipar". Vine materialul la Marinescu la „Scânteia", care a făcut şi el agronomia, dar s-a rutinat, mai lucrează cu Cumpănaşu. După aceea mai este şi vicepreşedintele Consiliului Superior al Agriculturii şi ne mai mirăm de ce Ministerul de Interne ne trimite note de nemulţumire în rândul colectiviştilor, când noi îi îndemnăm la asemenea acţiuni. Este o dovadă că ne jucăm de-a agricultura. Stai de vorbă cu Moghioroş, el spune că peştele de la cap se împute. De vină cine este? Capul este de vină. Eu sunt de acord că noi Biroul Politic suntem de vină. Dar Moghioroş avea în vedere alte lucruri, pentru că lui nu-i place combina aceasta, ci alta, care este în direcţia, tendinţa generală de dotare. Şi Bucur Şchiopu are idei foarte multe.
Eu sunt de acord că capul este de vină, însă articole din acestea eu n-aş scrie. Nu sunt specialist, dar dacă va înţelege cineva ceva din acel articol...

Tov. Leonte Răutu: Va înţelege, dar nu ce trebuie.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Şi după aceea ne mirăm de ce ţăranii sunt nemulţumiţi sau mergem cu planuri....
Tov. Leonte Răutu: Nenorocirea este că aşa cum scrie în acest articol aşa se procedează.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Aceasta este nenorocirea şi marea nenorocire că răspândim asemenea lucruri. Şi se vorbeşte acolo de directive. Au uitat ce am spus la sesiunea M.A.N. cu prilejul încheierii colectivizării, nu a fost materialul lui Dej, ci al Biroului Politic. Noi şi în alte plenare ne-am ocupat de problema agriculturii, însă toate acestea au fost uitate, cu toate că acolo sunt stabilite sarcini.
De ce îşi permite Consiliul Superior al Agriculturii să-şi stabilească sarcini noi? Alte sarcini ne trebuie acum? Pentru mine este clar că ne jucăm de-a agricultura. Trebuie pusă ordine aici. De făcut case pe marginea şoselei ne pricepem să facem, tovarăşe Dalea, pentru cercetători. De cheltuit bani ne pricepem, dar să aducem bani asta este mai greu.
Trebuie să punem ordine şi în activitatea noastră propagandistică, agitatorică. Într-adevăr ziarul este nu numai un propagandist şi agitator, este şi un organizator. Dacă vrem să organizăm bine lucrurile, să vedem ce a spus conducerea partidului în cutare plenară. S-a spus şi cu asta s-a terminat. Sunt lucruri foarte frumoase spuse acolo.
Luaţi articolul acesta şi veţi vedea acolo nişte generalităţi, sforăială, cu excepţia câtorva lucruri mai concrete, unde se spun lucruri care nu trebuie.

Unii tovarăşi nu mai citesc „Scânteia" şi dacă Răutu răspunde de problemele de agitaţie toată lumea să dea cu pietrele în Răutu sau în Direcţia de Propagandă? Noi toţi trebuie să manifestăm iniţiativă şi să ne îngrijim să fie lucrurile puse frumos. Acum şi în problemele acestea de agricultură trebuie tot aşa ca şi în problemele externe, puse lucrurile sub vizor, nu se poate altfel. Se dau acolo sarcini comitetelor raionale de partid, într-un articol redacţional. Şi mâine când venim la anul agricol viitor şi când am stabilit ca oamenii să primească 2-3 kg. de cereale la zi muncă şi n-o să ne ajute Dumnezeu, de unde să dau? Să deschid hambarul statului.
Iată de ce trebuie să ne gândim cu criteriile acelea. Să punem să acţioneze funcţiile economice, ce să ne mai chinuim aşa, nu are nici un rost. Vom vedea ce se propune. Asta când vine şi Bârlădeanu. În primul rând economiştii să acţioneze. Să stabilim câteva lucruri, dar cât mai urgent.
Tov. A. Moghioroş: Se planifică un kg. de cartofi pentru o zi de muncă. Colectiviştii spun de ce să mai muncesc pentru un kg. de cartofi.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Nu este numai aceasta. Eu pot aduce o mie şi una de asemenea exemple. Trebuie văzute lucrurile serios. Tov. Moghioroş insista pe lângă mine să accept măcar în trei sau patru raioane să facem o experienţă. Eu dacă vreau să mă arunc cu capul în jos într-o apă, trebuie întâi să măsor adâncimea ei. Trebuie în primul rând stabilită concepţia, cadrul, nu în mod empiric să facem.
Tov. A. Moghioroş: Tocmai asta spuneam, să facem un studiu în trei raioane.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Ţi-am atras atenţia să avem grijă să nu alergăm împinşi din spate de anumite fenomene care sunt ici-acolo, ci trebuie să elaborăm un sistem care să permită să acţionăm. Acum noi facem filantropie cu agricultura.
Tov. A. Moghioroş: Au trecut trei ani de zile de la terminarea colectivizării. Sistemul nostru de retribuire, relaţiile dintre stat şi ţărani sunt depăşite, practicăm o metodă care a devenit o piedică.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Dacă te-aş întreba ce sistem preconizezi, sunt sigur că între cele ce îmi vei spune ar fi: mă urci sus la un etaj şi îmi spui: dă-ţi drumul, că ai să zbori fără aripi.
Tov. A. Moghioroş: Eu nu spun asemenea lucruri.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Membrii Biroului Politic, ai conducerii partidului, nu trebuie să privească unilateral lucrurile, dacă lucrează la agricultură să nu mai vadă şi celelalte laturi ale economiei. Răspundem cu toţii, nu răspundem unul pentru asta, celălalt pentru alta.
Tov. A. Moghioroş: Sunt de acord, dar asta este reversibil.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Sunt de acord cu reversibil. Toată lumea trebuie să-şi aducă contribuţia.
Va trebui să vedem şi cu pâinea. Gaston, lucrările sunt făcute cu preţul la pâine?
Tov. Gh. Gaston Marin: Putem veni să ne prezentăm la Biroul Politic şi să se ia o hotărâre cu pâinea.
Tov. Chivu Stoica: Şi cu gazul metan să vedem.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Şi ce mai este? Şi nivelul de trai, şi lemnele, câte nu sunt.
Tov. E. Bodnăraş: Esenţialul este ca principalele sectoare de producţie să le stăpânim. Între industrie şi agricultură este încă o mare deosebire.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Nici industria nu este încă complet asigurată. În industrie este o competiţie generală care n-o vezi acum, dar o simţi.
Putem să mergem la plenară.
Tov. N. Ceauşescu: Mai avem o problemă. Să supunem, dacă sunteţi de acord, spre aprobare activitatea dusă în domeniul relaţiilor internaţionale.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Cu asta sunt de acord.
Tov. N. Ceauşescu: De asemenea, mai avem mai de mult o hotărâre a Biroului Politic care trebuie supusă la plenară cu privire la ridicarea sancţiunii lui Voicu. Biroul Politic a hotărât şi a rămas să punem la plenară. Putem pune şi problema aceasta la sfârşit.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: De acord.
Tov. E. Bodnăraş: Trebuie neapărat supusă plenarei? El a fost sancţionat în 1958. De atunci mai sunt şi alţi membri în Comitetul Central. În cazul acesta trebuie informat pe scurt.
Tov. N. Ceauşescu: Altfel nu se poate. Plenara a dat sancţiunea, tot plenara trebuie s-o ridice.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: La ordinea de zi avem deci planul pe 1965 şi la sfârşit spunem: Tovarăşi, întrucât sunteţi aici cu toţii, hai să aprobăm cutare şi cutare lucruri.
Şedinţa a luat sfârşit la orele 10,00 - 30.XI.1964[3]

Notă: comunicare prezentată în cadrul Sesiunii de Comunicări și Dezbateri Științifice „2016 - 100 de ani de la Războiul de Intregire, 75 de ani de la Războiul de Reîntregire Naţională" - Maia, 2016 organizată sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, în zilele de 9-10 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asociației Cavalerilor de Clio și Asociația ART-EMIS. Vol. XII/IV - Retrăiri istorice în veacul XXI, Bucureşti, Ed.Ro.cart, 2017, 574p.

-------------------------------------------
[1] A.M.R., fond AS1, rola 443, c. 15-59
[2] A.M.R. fond AS1, rola 443, c. 265
[3] A.M.R., fond AS1, rola 443, c. 371-382

footer