Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Dr. Vlad Hogea (+)   
Miercuri, 10 Ianuarie 2018 19:11

Misiunea Militara German? în RomâniaVenirea Misiunii Militare Germane în România a fost legat?, în literatura de specialitatea predecembrist?, de numele lui Ion Antonescu. Dar bazele acestei colabor?ri au fost puse înc? în mai 1940. Pactul cunoscut sub denumirea „Der Ol-Waffen Pakt", semnat, dup? îndelungate tratative, la 29 mai 1940, imediat dup? capitularea Fran?ei, a marcat prima faz? a negocierilor pe care România le va purta în scopul aducerii unei misiuni militare germane în ?ar?. Complicarea situa?iei din sud-estul Europei, amenin??rile sovietice la adresa României, care atingeau, de fapt, ?i interesele Germaniei în zon?, l-au determinat pe Hitler s? dea curs cererii regelui Carol de a trimite în România o misiune militar? cu „trupe de instruc?ie" pentru ap?rarea antiaerian? ?i antitianc. Schimbarea politic? intern? din România de la începutul lunii septembrie 1940 nu a schimbat planurile guvernului german.

Prezen?a trupelor germane în România urma s? asigure controlul Germaniei asupra zonei petrolifere ?i s? previn? un eventual atac sovietic asupra acesteia. Conduc?torul Statului Român ?i-a ar?tat disponibilitatea de a primi trupele germane. Hitler a a?teptat normalizarea situa?iei din România ?i a trimis o delega?ie la negocieri. Conduc?torul acestei delega?ii, general-locotenent Kurt von Tippelskirch, a primit de la Führer îns?rcinarea expres? de a constata gradul de dotare al armatei ?i de a recepta dorin?ele p?r?ii române privind ajutorul militar german. La 17 septembrie 1940, Tippelskirch a p?r?sit ?ara, iar pe 19 octombrie 1940 propunerile române?ti au fost înaintate lui Hitler. În paralel, la Bucure?ti au continuat discu?iile privind colaborarea concret? româno-german?. La 21 octombrie 1940 a fost semnat Protocolul privind Misiunea Militar? German?, din partea României de c?tre generalul T?t?ranu, iar din partea german? de c?tre dr. Lohmann. În afar? de sprijinul pe care îl oferea, Misiunea Militar? German? a constituit, în acela?i timp, unul dintre punctele de divergen?? între autorit??ile celor dou? ??ri, mai ales în ceea ce prive?te aprovizionarea ?i neregulile s?vâr?ite de solda?ii germani pe teritoriul României.

Primele forma?iuni de comandament ale Misiunii, conduse de generalul de cavalerie Erik Hansen, generalul Wilhelm Speidel, comandantul for?elor de avia?ie ?i generalul Arthur Hauffe, ?eful de stat major, au sosit la Bucure?ti la 12 octombrie 1940. La 11 noiembrie 1940 în România se g?seau 22.430 militari germani, dintre care 890 ofi?eri ?i 21.540 solda?i. La 24 decembrie 1940, Subsecretariatul de Stat al Armatei de Uscat înainta Ministerului Ap?r?rii Na?ionale o situa?ie centralizatoare cuprinzând cheltuielile efectuate pân? la acea dat? pentru Misiunea Militar? German? aflat? în România. Totalul cheltuielilor se ridica la 184.879.596 lei.

La 17 ianuarie 1941 a fost semnat?, de c?tre dr. Neubacher ?i Dragomir, „Conven?ia asupra directivelor obligatorii pentru aprovizionarea trupelor germane din România". La aceea?i dat? a fost semnat, de c?tre dr. Neubacher ?i Mircea Cancicov, „Acordul pentru aprovizionarea trupelor germane din România". Fondurile aprobate de guvern pentru între?inerea trupelor germane au fost stabilite la nivelul de 100.000.000 lei lunar. În ?edin?a Consiliului de Mini?tri din 26 octombrie 1940, lt. col. Nicolae Dragomir, ministrul Coordon?rii ?i Statului Major Economic, ar?ta: „Am vorbit cu d-nii Neubacher ?i Klugkist ?i am stabilit c? cheltuielile de între?inere a Misiunii Germane din România vor fi suportate de guvernul român numai pân? la limita sumei de 100.000.000 lei lunar. Tot ce va trece peste aceast? sum? va fi pl?tit de guvernul german dintr-un cont special. Reprezentan?ii guvernului german roag? ca acest fond s? fie scutit de taxe ?i dobânzi".

Pe lâng? aceasta, îns?, trupele germane au dezorganizat pia?a prin cump?r?ri efectuate cu moned? infla?ionist? ?i f?r? acoperire, emis? în Germania, cauzând mari neajunsuri economiei române?ti prin eludarea reglement?rilor privitoare la regimul vamal. Spre exemplu, numai în 1941 trupele germane au expediat din România aproape 17.000 vagoane grâu, f?r? a pl?ti taxe vamale. Pentru a reglementa problema produselor scoase din România ?i trimise c?tre Germania, N. Dragomir preciza în aceea?i ?edin?? a Consiliului de Mini?tri c? „am pus la punct chestiunea pachetelor. Iat? ce ne roag? delega?ia german?: fiecare soldat s? poat? trimite de Cr?ciun rudelor din Germania câte un pachet de alimente. În al doilea rând, permisionarii care pleac? în Germania - cam câte 2.000 pe lun? - s? poat? lua cu ei câte un pachet. În al treilea rând, fiecare soldat din Misiunea Militar? German? s? poat? trimite lunar câte un pachet mai mic rudelor din Germania". Chestiunea fiind socotit? de c?tre Conduc?torul Statului destul de spinoas? pentru economia româneasc?, concluzia generalului Antonescu a fost: „S?-mi ar?ta?i unde duce aceast? chestiune, pentru c?, dac? m? duce la o catastrof? economic?, nu accept".

Problema neregulilor s?vâr?ite de trupele germane pe teritoriul României este o constant? a discu?iilor purtate de forurile de conducere de la Bucure?ti cu cele similare germane; notele de convorbiri, memorandumurile întocmite de vicepre?edintele Consiliului de Mini?tri, Mihai Antonescu, rapoartele, toate acestea demonstreaz? o dat? în plus modul în care autorit??ile germane vedeau aliatul român. Pentru perioada 1940-1944, notele privind înlesnirile f?cute trupelor germane de instruc?ie ?i operative din România, cererile adresate de conducerea Misiunii Militare Conduc?torului Statului Român de a se pl?ti integral soldele tuturor solda?ilor germani din România în lei, rapoartele lui Mihai Antonescu referitoare la grava criz? economic? ?i financiar? în care a intrat România datorit? pre?urilor mult mai mari decât cele curente oferite de intenden?a german? pentru procurarea diferitelor categorii de materiale, toate acestea se reg?sesc în documentele diplomatice ale României din aceast? perioad?.

Pe alt plan, trebuie luat? în considerare implicarea trupelor germane în în?bu?irea rebeliunii legionare din ianuarie 1941. Considerând, la începutul evenimentelor, c? problema este strict de competen?a autorit??ilor statului român, pân? la primirea ordinului expres al lui Hitler ca trupele germane s? se plaseze de partea generalului Antonescu, acestea nu au reac?ionat. Potrivit datelor din raportul s?u, generalul Hansen a fost solicitat ?i de c?tre generalul Constantin Pantazi, subsecretarul de Stat pentru Armata de Uscat, s? primeasc? în fa?a re?edin?ei Misiunii defilarea unui regiment român, lucru care s a ?i întâmplat, la ora 10.40. „Sensul, nu prea clar, al acestei defil?ri era, desigur, s? învedereze opiniei publice alian?a dintre armata român? ?i cea german?", preciza ?eful Misiunii Militare Germane în România. La 22 ianuarie 1941, ora 10.00, au avut loc în Bucure?ti convorbiri între ?eful Statului Român ?i ?eful Misiunii Militare Germane. Ion Antonescu i-a cerut lui Hansen s? preia ap?rarea V?ii Prahovei cu trupele germane, motivând c? de trupele române de acolo avea nevoie pentru a le folosi împotriva rebelilor. Hansen a refuzat, pe motiv c?, prin aceasta, s ar da aparen?a unei imixtiuni germane în treburile interne ale României.

Andreas Hillgruber sus?ine c? generalul Antonescu l-a rugat pe generalul Hansen s?-l sprijine, în caz de nevoie, cu un deta?ament blindat, pân? la sosirea blindatelor din provincie. Hansen primise aprobarea O.K.W. de a interveni la cererea Conduc?torului Statului, dar stabilise cu Fabricius ca, deocamdat?, s? nu pun? la dispozi?ie trupe pentru ap?rarea pozi?iei lui Ion Antonescu. Totu?i, la 22 ianuarie, blindatele germane au traversat demonstrativ Bucure?tii de la sud la nord, fiind primite cu egal entuziasm de c?tre legionari ?i de c?tre trupele guvernamentale. Discu?iile purtate între generalul Antonescu ?i generalul Hansen la 22 ianuarie 1941 au împiedicat adâncirea st?rii conflictuale a momentului.

Wehrmacht-ul s a aflat în timpul puciului legionar într-o pozi?ie extrem de favorabil? pentru c? de?inea încrederea ?i simpatia ambelor p?r?i aflate în conflict. Astfel, a putut media între cele dou? p?r?i, având o influen?? considerabil? asupra desf??ur?rii rebeliunii. Lichidarea rebeliunii legionare a fost un eveniment cu totul neobi?nuit în zona de hegemonie a Germaniei: o mi?care ideologic? având maxime afinit??i cu na?ional-socialismul a fost eliminat? de la putere cu implicarea Germaniei. Sprijinul acordat de Hitler lui Ion Antonescu a fost determinat de necesitatea prioritar? pentru cel de-al Treilea Reich de a avea în aceast? zon? a Europei - foarte important? pentru el din punct de vedere economic ?i strategic - un regim stabil ?i eficient, în perspectiva apropiat? a r?zboiului cu U.R.S.S.

La 1 octombrie 1942, în România se aflau 23.459 militari germani, iar la 10 ianuarie 1944 - 37.510. Acestora li se ad?ugau contingentele din Transnistria - 7.495, respectiv 41.008 militari. Discu?iile duse cu partea român? pentru aprovizionarea acestor trupe s-au dovedit a fi, în timp, destul de complicate.

Problema dificult??ilor economice ?i financiare provocate de prezen?a trupelor germane în România a fost ridicat? de Ion Antonescu, la 8 noiembrie 1941, în timpul întrevederii cu feldmare?alul Wilhelm Keitel, cu prilejul particip?rii acestuia la parada militar? de la Bucure?ti, dup? c?derea Odessei, precum ?i de Mihai Antonescu, la Berlin, la 26-28 decembrie 1941, în timpul discu?iilor cu reichsmare?alul Hermann Göring, Joachim von Ribbentrop ?i Adolf Hitler. La întâlnirea cu Göring, ministrul român al Afacerilor Str?ine a ar?tat c? „trupele germane din România sunt nefolositoare ?i reprezint? o cheltuial? prea mare" ?i a cerut deschis ca ele „s? fie suprimate sau în orice caz, sim?itor reduse". Cu acela?i prilej a ridicat problema compensa?iilor acestor cheltuieli, solicitând ca, pentru acoperirea cantit??ilor de moned? hârtie emis? în acest scop, Banca Na?ional? a Reich-ului s? cedeze B?ncii Na?ionale a României trei vagoane de aur.

La întrebarea lui Göring dac? unit??ile germane din România nu reprezint? o garan?ie pentru ordinea intern?, în condi?iile în care armata român? era anga¬jat? în opera?ii dincolo de Nistru, Mihai Antonescu a r?spuns c? România „î?i st?pâne?te singur? destinul, c? n-are nevoie de concursul armatei germane pentru ordinea intern? ?i c?, dac? mare?alul Ion Antonescu este l?sat s? conduc? singur interesele României, f?r? nici un fel de amestec de nici o natur?, a?a cum este potrivit, îi poate garanta mare?alului Göring c? nici un soldat german nu are ce c?uta în România ?i c? interesele germane vor fi mult mai bine servite". Recunoscând faptul c? situa?iile statistice prezentate de Mihai Antonescu „dovedesc c? s-a exagerat", Göring s-a adresat feldmare?alului Keitel, declarând: „Sunt prea multe unit??i germane în România; ele trebuie s? plece imediat. S? nu r?mân? decât bateriile antiaeriene, bateriile de coast?, marina, minimum necesar". Cu mult? insisten??, ministrul Afacerilor Str?ine al României a mai cerut s? se intervin? pentru a se da României „aur ?i devize în acoperirea finan??rilor germane, trecute ?i viitoare". În final s-a ajuns la încheierea acordurilor care au reglementat situa?ia.

În scopul acestei reglement?ri a prezen?ei trupelor germane în România s-a constituit o comisie mixt? româno-german?, care a stabilit problemele legate de hran?, chestiuni juridice, transporturi, cantonamente, solde, pl??i etc., în cadrul ?edin?elor din 14-17 septembrie 1940. La 22 octombrie 1940 a fost semnat Protocolul pentru aranjarea chestiunilor decurgând din prezen?a în România a Misiunii Militare germane, de c?tre generalul N. T?t?ranu ?i dr. Lohmann. Protocolul a fost înso?it de propuneri pentru: o în?elegere provizorie relativ? la aprovizionarea cu hran?; o în?elegere provizorie relativ? la cazare; o în?elegere provizorie relativ? la stabilirea modalit??ii de transport pe C?ile Ferate Române pentru miliarii germani ?i materialele de orice fel apar?inând armatei germane în România; o în?elegere provizorie relativ? la aprovizionarea cu carburan?i etc.
La 17 martie 1942, între România ?i Germania a intervenit un nou acord cu privire la între?inerea trupelor germane aflate pe teritoriul României, el fiind necesar datorit? intervenirii st?rii de r?zboi. Având valabilitate de la 1 martie 1942, acordul schimba prevederile existente pân? la acea dat? în ceea ce prive?te între?inerea, cazare, rechizi?iile ?i transporturile trupelor Misiunii Militare germane din România. Contribu?ia de 100 milioane lei lunar care fusese prev?zut? prin acordul ini?ial înceta a se achita la data de 1 iulie 1942. Cheltuielile trupelor germane din România urmau a fi suportate de Germania; se convenea, de asemenea, asupra modalit??ilor de livrare a subzisten?elor, a cheltuielilor de transport, a transportului solda?ilor germani etc. La 23 august 1944, în România existau câte o Misiune Militar? German? pentru Armata de Uscat, Aeronautic? ?i Marin?. ?eful Misiunii Militare Germane pentru Armata de Uscat, generalul Erik Hansen, era în acela?i timp ?i reprezentantul O.K.H.-ului pe lâng? Comandamentul român.

În ceea ce prive?te comportamentul trupelor Misiunii Militare germane în România, documentele de arhiv? relev? existen?a a numeroase abuzuri ?i conflicte între acestea ?i popula?ie sau trupele române.

Grafica - I.M.

footer