Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Nicolae Iuga   
Duminică, 07 Ianuarie 2018 20:51

4 august 1919În prima parte a anului 1919, ?ara vecin? Ungaria a cunoscut din experien?? proprie pericolul bol?eviz?rii. Un aventurier periculos, Béla Kun, a încercat ?i a reu?it pentru aproximativ o jum?tate de an transformarea Ungariei în „Republic?" Sovietic?. Acest Béla Kun, pe numele s?u de familie ini?ial Cohen, s-a n?scut în Ardeal, dup? cunoscutul istoric militar Aurel Vaida la Nimigea, jud. Bistri?a-N?s?ud[1], dup? al?ii la Cehu Silvaniei, pe 20 februarie 1886. A urmat Liceul la Gherla ?i mai apoi Dreptul la Cluj. Înainte de Primul R?zboi Mondial a f?cut în Cluj jurnalism ?i politic? în cadrul Partidului Social-Democrat. Având probleme cu Justi?ia, la izbucnirea Primului R?zboi Mondial se înroleaz? voluntar ?i pleac? pe front. Lupt? pe frontul din Gali?ia ?i, în vara anului 1916, cade prizonier la ru?i. În lag?rul de la Tomsk este recrutat de c?tre agen?ii bol?evici. Este adus la Moscova, unde este îns?rcinat cu extinderea revolu?iei bol?evice în Ungaria, în consecin?? Lenin personal îi pune la dispozi?ie importante sume de bani ?i îl trimite în Ungaria. Béla Kun sose?te la Budapesta pe 3 noiembrie 1918, când are loc declararea independen?ei Ungariei fa?? de Austria[2], cump?r? cu banii adu?i de la Moscova o mul?ime de elemente declasate ?i î?i constituie o vast? re?ea de colaboratori, cu care penetreaz? marile unit??i militare. Cadrele de comand? ale mai multor regimente trec de partea sa, umilite fiind de înfrângerile suferite pe front. Ajungând s? dispun? de cea mai mare parte a Armatei, Béla Kun î?i disimuleaz? cu grij? inten?iile comuniste interna?ionaliste ?i joac? cu succes cartea ultrana?ionalist?, promi?ând readucerea Ardealului la Ungaria pe calea armelor. Atrage de partea sa ?i Divizia de secui din Transilvania, este acceptat de c?tre unele cercuri conduc?toare de la Budapesta ?i v?zut ca un „salvator" al na?iunii maghiare.

În perioada ianuarie - martie 1919, Armata Român? din Transilvania era sta?ionat? pe o linie de demarca?ie provizorie, care trecea de la sud la nord prin localit??ile Lugoj-Brad-Câmpeni-Ciucea-Zal?u-Baia Mare-Sighet, în a?teptarea hot?rârilor Conferin?ei de Pace. Dar, pentru a-?i dovedi inten?iile de refacere a „Ungariei Mari", Béla Kun ordon? forma?iunilor sale paramilitare terorizarea ?i asasinarea a mii de români afla?i la vestul aliniamentului de contact dintre trupele române ?i cele maghiare. Ulterior ocup? Budapesta, la 21 martie 1919, alung? de la putere guvernul lui Karoly Mihaly ?i instaureaz? o conducere administrativ? de tip sovietic, bazat? pe na?ionalizarea propriet??ilor industriale ?i agricole, inclusiv a fermelor mici, apoi reorganizeaz? armata de sub comanda sa, de aproximativ 200.000 de oameni[3], dup? principiile Armatei Ro?ii. Un e?alon de 70.000 de solda?i erau în dispozitiv între Tisa ?i Mun?ii Apuseni, iar restul acestei armate se afla în rezerv?, dispus? în adâncime la vest de Tisa.

Béla Kun s-a în?eles cu puterea sovietic? de la Moscova s? desf??oare o ac?iune militar? comun? împotriva României ?i s? realizeze jonc?iunea între armata sa ?i Armata Ro?ie, purtând în acest sens o coresponden?? telegrafic? cu Lenin personal. El cere României ca s?-?i retrag? armata de pe linia de demarca?ie men?ionat? mai sus, concomitent cu preg?tirea unei ofensive de amploare dinspre vest împotriva României. Iar dinspre est, mari unit??i ale armatei bol?evice ruse ?i ucrainiene sta?ionate lâng? Kiev preg?teau o ofensiv? împotriva României prin Gali?ia ?i Bucovina, pentru a realiza undeva pe teritoriul Ardealului de Nord jonc?iunea cu armata bol?evic? maghiar?. Aceste condi?ii find întrunite, pe 16 aprilie 1919, Béla Kun declar? în mod oficial r?zboi împotriva României[4] ?i declan?eaz? ostilit??ile dinspre vest pe toat? lungimea frontului românesc, pe aliniamentul cunoscut: Brad-Câmpeni-Ciucea-Zal?u-Baia Mare. Situa?ia militar? pe frontul din Est a evoluat îns? într-un fel contrar planific?rii f?cute de c?tre bol?evicii maghiari ?i ru?i. Înaintarea armatei bol?evice ruse din Ucraina Sovietic? a fost oprit? în nord de c?tre Armata Ceh? ?i în sud, pe Nistru, de c?tre Armata Român?. Apoi România a contra-atacat energic pe frontul din Vest, a determinat armatele lui Béla Kun s? se retrag? ?i, în mai pu?in de dou? s?pt?mâni, pe 29 aprilie 1919, a ajuns la râul Tisa.

Confruntat cu un dezastru militar, Béla Kun a încercat în mod viclean s? câ?tige timp, a solicitat un armisti?iu pe data de 2 mai 1919 ?i a declarat c? dore?te s? poarte tratative cu Guvernul României, situa?ia politico-militar? trenând astfel mai bine de dou? luni, pân? pe la mijlocul lunii iulie. V?zând c? nu poate s? ob?in? pe cale diplomatic? ceea ce dorea, Béla Kuhn ?i-a concentrat principalele for?e militare, aproximativ 70.000 de oameni ?i puternice unit??i de artilerie pe Tisa în zona Szolnoc ?i a atacat înc? o dat? România pe data de 20 iulie 1919, a trecut la ofensiv? concentrat? într-un singur punct al frontului pe direc?ia Szolnoc-Oradea, în speran?a c? va realiza aici o bre?? care îi va deschide drumul spre inima Ardealului. Armata Român? a trecut din nou la ac?iune, a nimicit complet armatele bol?evice maghiare ?i, în mai pu?in de zece zile, a ajuns de pe linia Tisei pân? la Budapesta. Aventurierul Béla Kun a p?r?sit puterea ?i a fugit mai întâi la Viena ?i apoi la Moscova. Acolo ?i-a sfâr?it zilele într-un fel ru?inos, a fost arestat ?i executat din ordinul lui Stalin, pe data de 29 august 1938, sub învinuirea c? ar fi delapidat o sum? mare de bani din fondurile partidului comunist al U.R.S.S.

Intrarea Armatei Române în Budapesta, în zilele de 3-4 august 1919, a fost descris? am?nun?it chiar în memoriile generalilor români care au condus atunci unit??ile militare în cauz?, M?rd?rescu ?i Rusescu. Primul care s-a apropiat de marginile ora?ului Budapesta în dup?-amiaza zile de 3 august 1919 a fost colonelul Gheorghe Rusescu, care comanda o mic? avangard? de Cavalerie apar?inînd de Brigada 4 Ro?iori, având în total doar 400 de cavaleri?ti, dou? tunuri ?i zece mitraliere[5]. Dinspre ora? l-a întâmpinat o delega?ie de trei persoane din partea guvernului maghiar, care a venit în goana automobilului ?i i-a cerut s? opreasc? trupa ca s? nu intre în ora?[6]. Ace?tia, care credeau c? efectivele reale ?i puterea de foc ale deta?amentului colonelului Rusescu erau foarte mari, amenin?au cu faptul c? în Budapesta exist? în caz?rmi trei regimente bol?evice înarmate (ei înc? nu ?tiau c? regimentele bol?evice fugiser? deja din ora?) ?i c? popula?ia civil? este foarte agitat?, c? este gata s? pun? mâna pe arme, formând înc? o armat? de vreo 20.000 de oameni ?i c? trupa lui Rusescu va fi m?cel?rit?.

Dând dovad? de o îndr?zneal? ?i de o abilitate ie?ite din comun, colonelul Rusescu a spus din mers delega?iei c? el a ordonat deta?amentului s?u s? mearg? la trap ?i prin urmare nu îi poate opri imediat. A continuat s? mearg? la trap înc? vreo trei kilometri, împreun? cu automobilul maghiar care s-a întors ?i care gonea al?turi calul lui, pân? când a apreciat c? tunurile sale pot lovi cl?dirile guvernamentale din capital?, apoi a oprit ?i a intrat în discu?ii cu delega?ia. Le-a spus c? problema m?celului s-ar pune de fapt invers, c? Budapesta este încercuit? complet de c?tre trupele române (fapt care nu era înc? realizat), c? îi sf?tuie?te s? calmeze popula?ia civil? ?i s? cear? regimentelor din Budapesta s? se predea, spre a se evita m?cel?rirea solda?ilor maghiari de c?tre trupele române, c? nu este alt? cale de ie?ire. ?i, ca s? fie mai conving?tor, Rusescu a ordonat celor dou? tunuri din apropierea sa (singurele pe care le avea de fapt, dar ungurii nu ?tiau acest lucru) s? se pun? în baterie asupra ora?ului. Le-a mai spus c? pentru tratative trebuie s? se adreseze Comandamentului Superior al Armatei Române. Atunci delega?ia i-a cerut colonelului Rusescu s? trimit? ?i el la rândul lui un delegat, care s? poarte tratative cu guvernul maghiar. Spre uimirea maghiarilor, colonelul Rusescu f?cut dovada unui act de mare curaj ?i a luat hot?rârea de a merge el în persoan? la tratative. Era în ziua de 3 august 1919, la ora ?ase seara.

La ora 6.30 seara, colonelul Rusescu intr? în cl?direa în care guvernul maghiar se afla întrunit pentru ?edin??. F?r? prea multe discu?ii, el pune guvernului o serie de condi?ii. Cazarma honvezilor din Budapesta s? fie evacuat? de îndat? de c?tre trupele ungare, care î?i vor l?sa armanentul ?i echipamentul acolo, spre a fi pus? la dispozi?ia deta?amentului lui, fiind de acord ca s? lase grosul trupelor sale (care de fapt nu existau înc?) în afara ora?ului. Le-a mai spus c? a dat armatei sale un ordin pe care el nu mai are cum s? îl contramandeze, anume dac? pân? la ora 8.30 seara el nu se va fi întors la trup?, artileria s? înceap? bombardarea ora?ului. Guvernul maghiar cedeaz? ?i la ora 8.00 seara trimite un ofi?er maghiar cu ordinul semnat de colonelul Rusescu ca deta?amentul român s? intre în ora? f?r? lupt? ?i s? se cazeze în cazarma „Arhiducele Josif". În aceea?i sear?, colonelul Rusescu a primit defilarea trupei sale în cazarma sus-pomenit?, iar el ?i cu ofi?erii s?i au fost caza?i ?i au servit masa la un hotel luxos din apropiere.

Jocul la cacealma al colonelului Rusescu, care din fericire pentru noi a reu?it, a luat sfâr?it abia în dup?-amiaza zilei de 4 august 1919, când generalul M?rd?rescu a p?truns cu grosul Armatei în Budapesta, f?r? s? mai întâmpine nici un fel de rezisten?? ?i, la ora 6.00 seara, a primit defilarea Diviziei 1 Vân?tori pe faleza Dun?rii din fa?a Parlamentul Maghiar. Pentru faptul de a fi atacat Budapesta f?r? ordin cu o zi mai devreme, de fapt pentru c? a furat startul victoriei, colonelul Rusescu a fost mustrat de c?tre superiorii s?i pentru c? „a dep??it marginile admisibile ale îndr?znelii"[7].

Consecin?ele ac?iunii Armatei Române din vara anului 1919 împotriva Ungariei bol?evice au fost imense ?i nu doar pentru Ungaria, ci ?i pentru întreaga Europ?. De departe, cea mai important? consecin?? a fost aceea a st?vilirii înaint?rii bol?evismului în inima Europei, izolarea interna?ional? ?i compromiterea lui.

Potrivit ideologiei marxist-leniniste, revolu?ia comunist? nu trebuia s? se m?rgineasc? la o singur? ?ar? sau la un grup mic de ??ri, ci trebuia s? fie o revolu?ie cu adev?rat mondial?, adic? s? cuprind? tot globul p?mântesc, s? fie o revolu?ie a proletariatului mondial împotriva capitalismului mondial. A?adar revolu?ia bol?evic?, început? mai întâi în Imperiul ?arist, trebuia s? se extind? în întreaga Europ?. Din Rusia existau dou? culoare spre Vestul Europei. Unul prin Europa Central?, prin Ungaria, unde bol?evicii ru?i au fost g?sit deja o coad? de topor în persoana lui Béla Kun, pentru a înainta pe direc?ia Budapesta-Viena-Berlin, pentru c? în Austria ?i Germania s-a fost creat deja o „situa?ie revolu?ionar?" (dup? expresia lui Lenin), de fapt aici domnea dezorientarea, anarhia ?i haosul de dup? pierderea r?zboiului ?i, deci, Germania putea deveni un teren propice pentru extinderea experimentului comunist. Al doilea culoar de expansiune a bol?evismului era prev?zut prin nordul Europei Centrale, prin Polonia, pe direc?ia Var?ovia-Berlin-Paris, ceea ce s-a ?i încercat un an mai târziu. Pentru c? în Polonia nu s-a g?sit un tr?d?tor de spe?a lui Béla Kun, Polonia a fost atacat? de „Armata Ro?ie" a bol?evicilor ru?i. Într-un faimos Ordin de zi dat de c?tre mare?alul sovietic Tuhacevski, comandantul suprem al armatelor care atacau Polonia, se ar?ta direc?ia în mod r?spicat: „Peste cadavrul Poloniei, prin Minsk, Vilna ?i Var?ovia spre Berlin, înainte"[8].

Expansiunea bol?evic? spre Vestul Europei a fost îns? oprit? prin dou? evenimente militare de mare anvergur?, anume intrarea Armatei Române în Budapesta (pe culoarul central) ?i înfrângerea categoric? a lui Tuhacevski de c?tre Armata polonez? sub comanda mare?alului Pilsudski (pe culoarul nordic). Acest lucru este demonstrat, între altele, ?i de faptul c? un teoretician marxisto-tro?kist contemporan, englezul Alan Woods, g?se?te de bine s? deplâng? retrospectiv înfrângerea lui Béla Kun de c?tre Armata Român?. Într-un articol publicat în 12 noiembrie 1979, la împlinirea a 60 de ani de la retragerea trupelor române din Budapesta, Alan Woods afirma urm?toarele: „La 21 martie 1919, a fost proclamat? Republica Sovietic? Ungar?. Pe 3 august, 135 de zile mai târziu, acest capitol eroic din istoria clasei muncitoare maghiare a luat sfâr?it prin intrarea Armatei Albe Române în Budapesta. Dac? proletariatul maghiar ar fi reu?it, Republica Muncitorilor din Rusia ar fi ie?it din izolarea interna?ional? [...]. Înfrângerea Revolu?iei Ungare din 1919 a fost o lovitur? grea pentru clasa muncitoare interna?ional?. Revolu?ia proletariatului r?mânea izolat? într-o ?ar? înapoiat?, iar acest fapt a determinat degenerarea ulterioar? a primul stat comunist din lume"[9]. Iat? a?adar c? acest autor tro?kist însu?i, care eticheteaz? riposta Armatei Române la atacarea României de c?tre hoardele bol?evice ale lui Bela Kun drept o „interven?ie imperialist?", recunoa?te indirect câteva adev?ruri dureroase pentru comuni?ti. "Revolu?ia proletariatului" a început într-o ?ar? înapoiat?, în Imperiul ?arist ?i, gra?ie campaniei Armatei Române din vara anului 1919 în Ungaria, nu a putut ie?i din „izolarea interna?ional?", adic? nu s-a putut extinde spre Vestul Europei ?i, deci, nu a putut c?p?ta legitimitate ?i fa?? uman? european?. În fine izolarea interna?ional?, „sanitar?" am ad?uga noi, a bol?evismului a f?cut ca primul stat comunist din lume s? degenereze în cea mai brutal? ?i criminal? dictatur? în anii stalinismului.

Armata Român? a r?mas în Budapesta ceva mai pu?in de patru luni, nu ca Armata Sovietic? de dup? al Doilea R?zboi Mondial, care a intrat în Budapesta în 1945 ?i a „uitat" s? mai plece mai bine de patruzeci de ani. În intervalul august - noiembrie 1919, Armata Român? a restabilit ordinea în Budapesta ?i în restul Ungariei, a asigurat reluarea vie?ii normale într-o ?ar? devastat? de r?zboi ?i amenin?at? de anarhie, a hr?nit copiii ?i popula?ia civil? maghiar? înfometat? de la cazanele proprii ale trupei ?i a pacificat ?ara, fapte pentru care Ungaria nu a mul?umit înc?, pân? în prezent, României ?i Armatei Române, dar poate c? nu ar fi prea târziu s? o fac? nici acuma, dup? trecerea a aproape o sut? de ani, în întâmpinarea zilei de 1 Decembrie 2018.

Armata Român? a evacuat Budapesta, la cererea Antantei, pe data de 14 noiembrie 1919, pentru ca dou? zile mai târziu, pe 16 noiembrie 1919, în Budapesta s?-?i fac? intrarea venind de la Szeged, în fruntea unei armate numit? „Armata Na?ional?", amiralul Horthy Miklos, fost combatant în Armata Austro-Ungar?, deci lupt?tor împotriva Alia?ilor, ?i cu toate acestea a fost acceptat de c?tre Alia?i, care au închis ochii asupra acestui am?nunt. La Budapesta, Horthy a fost pe rând comandantul armatei, ministru de r?zboi, iar la 1 martie 1920 a fost ales regent (loc?iitor de rege) de c?tre Parlamentul Ungariei. Acela?i Parlament a modificat ?i Constitu?ia Ungariei în toamna anului 1921, investindu-l pe Horthy cu puteri dictatoriale, acesta fiind astfel primul dictator european din secolul al XX-lea cu acte în regul?, cu un an mai-nainte de Mussolini, cu trei ani înaintea lui Stalin ?i cu doisprezece înaintea lui Hitler. Alia?ii au închis din nou ochii, admi?ând ideea c? dictatura lui Horthy este o alternativ? acceptabil? la comunism. Apoi, când Horthy a ajuns s? patroneze un regim politic criminal, în timul celui de Al Doilea R?zboi Mondial, a fost prea târziu. În plan intern îns?, Horthy se bucura în mod real de sprijinul mediilor catolice ?i antisemite, confruntate cu spectrul ateismului iudeo-comunist, precum ?i de sprijinul micilor proprietari rurali ?i al industria?ilor, însp?imânta?i de confiscarea propriet??ilor pe care au comis-o anterior comuni?tii lui Béla Kun. A?a se face c? Ungaria, spre deosebire de celelalte state-na?iuni care au rezultat din dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar, nu a cunoscut un regim de democra?ie politic? în perioada interbelic?.

A?adar, Armata Român? a eliberat Ungaria de pericolul bol?evic, a asigurat ordinea ?i un început de prosperitate în ?ar?, dup? care a predat ?ara la cheie viitorului dictator Horthy Miklos, confirmând cumva ironia amar? din proverbul românesc, care zice c? acela pe care nu îl la?i s? moar?, nu te las? s? tr?ie?ti. Dar ca s? nu î?i fac? nimeni iluzii în privin?a inten?iilor sale, Horthy a declarat public înc? din toamna anului 1919 c? „Inamicul num?rul unu al Ungariei este România, pentru c? fa?? de aceast? ?ar? Ungaria are preten?iile teritoriale cele mai mari ?i pentru c? aceasta este cea mai puternic? dintre toate ??rile vecine, iar rezolvarea problemelor cu România nu se poate face numai pe calea armelor"[10]. ?i într-adev?r, Horthy ?i-a urm?rit ?elul cu obstina?ie, atâta doar c? „rezolvarea problemelor cu România" nu s-a f?cut pe calea armelor, printr-o confruntare militar? între Armata Român? ?i cea maghiar?, ci printr-un dictat, prin apelul la? la ajutorul altor puteri fasciste ale Europei, ?i nu a fost chiar o „rezolvare definitiv?", ci una care a ?inut tot atâta timp cât a ?inut ?i R?zboiul al Doilea Mondial. ?i, de?i a venit la putere cu concursul indirect ?i involuntar al Armatei Române, Horthy, cu regimul politic odios ?i antisemit pe care l-a patronat, s-a dedat la atrocit??i ?i la crime de r?zboi împotriva popula?iei civile române?ti, în scurta perioad? dintre 1941-1944, cunoscut? în istorie sub corecta denumire de ocupa?ie horthyst? a Ardealului de Nord.

Grafica - I.M.

-------------------------------------
[1] Aurel Vaida, Béla Kun, un aventurier sadic, în: „Bibliotheca Septentrionalis", nr. 2 (37) / 2011, p. 134-140
[2] Ibidem.
[3] Ibidem
[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C3%A9la_Kun
[5] https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_M%C4%83rd%C4%83rescu
[6] http://www.teoriisecrete.ro/cucerirea-budapestei-de-catre-armata-romana-memoriile-generalului-rusescu/
[7] https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_M%C4%83rd%C4%83rescu
[8] Richard M. Watt, Bitter Glory: Poland and Its Fate, 1918-1939, Simon&Schuster, New York, 1979, pag. 126.
[9] https://www.marxist.com/hungarian-soviet-republic-1919.htm
[10] Florin Constantiniu, O istorie sincer? a poporului român, Ed. a IV-a, Ed. Univers Enciclopedic, Bucure?ti, 2014

footer