Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Duminică, 07 Ianuarie 2018 20:25

Cotul-Donului-1942Maximilian von Weichs: „Orice mi?care de fug? se va împiedica f?r? cru?are, la caz de nevoie f?cându-se uz de arme. Solda?ii români ce vor fi g?si?i f?r? arme, echipament ?i ordin de serviciu, retr?gându-se spre vest, vor fi aresta?i ?i interna?i". Con?tient de pericolul pe care îl reprezentau cele dou? capete de pod de?inute de sovietici, la Kletskaia ?i Serafimovici (ultimul cu o dezvoltare frontal? de 70 km ?i adânc de 25 km), care permiteau concentrarea unor puternice for?e inamice ?i executarea unor atacuri concentrice la flancul drept ?i în centrul dispozitivului de lupt? al armatei aceste capete de pod, Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3 române, a propus lui Maximilian von Weichs, comandantul Grupului de armate „B", ?i lui Friedrich Paulus, comandantul Armatei 6 germane, precum ?i Înaltului comandament al Armatei de Uscat germane (O.K.H.) desf??urarea unor ac?iuni ofensive care s? duc? la lichidarea celor dou? capete de pod inamice.

Având alte priorit??i, O.K.H.-ul nu a fostde acord cu ac?iunea ofensiv? (solicitat? ?i de comandamentele Grupului de armate „B" ?i Armatei 6 germane) invocând imposibilitatea asigur?rii sprijinului de avia?ie, care era întrebuin?at?, cu prec?dere pe frontul de la Stalingrad. Dup? declan?area contraofensivei sovietice (19 noiembrie 1942), în contextul în care diviziile care constituiser? Gruparea „General Lasc?r" fuseser? încercuite, generalul Ilie ?teflea, ?eful Marelui Cartier General român, a expus (22 noiembrie 1942, orele 11.00) generalului Erik Hansen, ?eful Misiunii militare germane din România situa?ia dificil? în care se aflau trupele române ?i a cerut s? se intervin? la O.K.H. pentru a aproba ie?irea din încercuire cel mai târziu în noaptea de 22 spre 23 noiembrie 1942, acela fiind considerat a fi „ultimul moment când se mai poate încerca aceast? opera?ie".
?i de aceast? dat?, r?spunsul Grupului de armate „B" a fost categoricic: „Rezista?i. Intervenim pentru a v? despresura". Aceea?i pozi?ie a avut-o ?i generalul Erik Hansen (orele 18.30): „Grupul Lasc?r ?ine pân? la ultimul om. Rezisten?a este condi?ia pentru opera?iunile viitoare". Ce s-a întâmplat se cunoa?te.

Înfrângerea Armatei 3 române în Cotul Donului a fost considerat? de cercurile superioare de conducere german? ca fiind „prima mare deziluzie". Din acel moment, rela?iile româno-germane s-au deteriorat din ce în ce mai mult, comandamentul Armatei 3 fiind practic deposedat de atributele de conducere a trupelor pe care le mai avea în subordine.Nemaiavând încredere în comandamentele române, comandantul Grupului de armate „B" a desemnat (22 noiembrie 1942) pe colonelul Shone, ?eful de stat major de leg?tur? cu Armata 3 român?, cu rolul de consilier responsabil al generalului Petre Dumitrescu, acordându-i „toate drepturile tactice al unui ?ef de stat major german la aceast? armat?".Peste câteva zile (24 noiembrie), comandantul Grupului de armate „B" a decis organizarea „Statului major german pe lâng? Armata 3", condus de colonelul Walter Wenck, care a preluat atribu?iile generalului Ioan Arbore, fostul ?ef de stat major, ?i a hot?rât constituirea Grup?rii „Hollidt" (în subordinea sa direct?) compus? din resturile corpurilor 1, 2 armat? române ?i Corpul 17 armat? german (diviziile 62 ?i 294 infanterie) etc.

La rându-i, Maximilian von Weichs a acuzat (26 noiembrie 1942) comandamentele celor dou? armate române, apreciind c? dezastrul s-a datorat „moralului deosebit de sc?zut" al trupelor, panicii, slabei instruiri ?i insuficientei înzestr?ri cu armament antitanc. Generalul german se mai referea la „completa nesupunere a conducerii superioare ?i de nivel mediu" (cu excep?ia generalilor Mihail Lasc?r ?i Petre Dumitrescu), la „contradic?iile de natur? politic? din cadrul corpului ofi?eresc" etc. La rându-i, Hitler ?i-a exprimat dorin?a ca Ion Antonescu s? dea directivele corespunz?toate pentru „a înt?ri ?i mai mult, voin?a de a lupta a solda?ilor ?i marilor unit??i române".

Peste o lun?, dup? e?uarea încerc?rii de despresurarea Armatei 6 german?, din ordinul Grupului de armate „Don", Deta?amentul „Hollidt" ?i-a asumat (27 decembrie 1942) comanda în sectorul Armatei 3 române, generalul Petre Dumitrescu urmând a se deplasa la ?ahti pentru a organiza ap?rarea Done?ului (de la v?rsarea în Don pân? la Kamensk, exclusiv). Activitatea urma s? fie supervizat? de c?tre generalul Schneckenburger ca „general împuternicit" la comandamentul Armatei 3, având la dispozi?ie vechiul stat major de leg?tur? condus de generalul Schone.

Percepând ac?iunea trupelor române din zona Bokovskaia, ca pe „o fug?", Maximilian von Weichs, comandantul Grupului de armate „B", a ordonat: „Orice mi?care de fug? se va împiedica f?r? cru?are, la caz de nevoie f?cându-se uz de arme. Solda?ii români ce vor fi g?si?i f?r? arme, echipament ?i ordin de serviciu, retr?gându-se spre vest, vor fi aresta?i ?i interna?i". Deoarece avea „b?nuieli justificate c? unele p?r?i ale Diviziei 14 române au p?r?sit la primul atac inamic prea timpuriu pozi?iile lor, f?r? a rezista, dup? cum s-a ordonat pân? la urm?", Maximilian von Weichs a ordonat trimiterea comandantului diviziei (generalul Gheorghe Stavrescu) în fa?a Cur?ii Mar?iale ?i a f?cut cunoscut: „A?tept de la sim?ul onoarei al tuturor ofi?erilor ?i solda?ilor români, ca de acum înainte s? combat? toate simptomele de panic? ?i cl?tinarea moralului, cu mijloacele cele mai drastice".La toate acestea s-au ad?ugat comportarea fa?? de militarii români, care nu au mai fost primi?i în cantonamentele germane ?i în vagoane înc?lzite, fiind „dezarma?i ?i insulta?i", „dispre?ui?i" ?i trata?i ca „fugari" etc. Protestând, generalul Ilie ?teflea a atras aten?ia Misiunii Militare Germane (19 decembrie 1942) c? i s-au semnalat, din nou, „cazuri c? ofi?erii ?i solda?ii români sunt trata?i în mod necamaraderesc ?i neomenesc în timpul transportului pe calea ferat?" ?i a cerut s? se intervin?, urgent, pe lâng? autorit??ile germane pentru ca „aceast? stare de lucruri s? înceteze", deoarece „nu este admisibil ca în timp ce solda?i germani c?l?toresc în vagoane înc?lzite, osta?ii români s? c?l?toreasc? pe platforme". În situa?ia în care autorit??ile germane locale nu puteau solu?iona aceast? problem?, ?eful Marelui Cartier General român î?i rezerva dreptul de a „interveni la O.K.H. pentru a ar?ta tratamentul la care sunt spu?i ofi?erii ?i osta?ii români".

Grafica - I.M.

footer