Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
MarĹŁi, 21 Iunie 2011 18:42
Scurtu IoanDup? realizarea Marii Uniri din 1918 ?i confirmarea acesteia prin tratatele de pace de la Paris din 1919-1920, politica extern? a României a fost orientat? spre Fran?a ?i Marea Britanie. Totodat?, ?ara noastr? s-a bazat pe Societatea Na?iunilor ?i pe alian?ele regionale încheiate (Mica In?elegere ?i In?elegerea Balcanic?). De la mijlocul anilor '30, statele revizioniste europene - Germania, Italia, Ungaria, Bulgaria -, precum ?i Uniunea Sovietic? au devenit tot mai active, urm?rind anularea sistemului de la Versailles ?i dobândirea unor noi teritorii. Sesizând acest pericol, ministrul de externe român Nicolae Titulescu a sus?inut necesitatea unei politici de securitate colectiv?, prin care s? fie descurajat?, din fa??, orice ac?iune care contravenea Statutului Societ??ii Na?iunilor. Din p?cate, ini?iativele sale nu au dat rezultatele sperate, datorit?, în principal, politicii conciliatoriste promovate de guvernele de la Londra ?i Paris. În 1935, Italia a invadat Abisinia, iar în 1936 Germania a ocupat zona demilitarizat? a Renaniei, f?r? a primi riposta cuvenit? din partea Fran?ei ?i Marii Britanii, acestea limitându-se doar la proteste formale. De?i conciliatorismul marilor democra?ii occidentale era evident, oficialit??ile de la Bucure?ti continuau s?-?i lege toate speran?ele de acestea ?i erau foarte reticiente în privin?a apropierii de Germania, care era privit? ca un fel de „du?man natural" al ??rii noastre. Semnificativ este momentul 16 noiembrie 1936, când frunta?ul liberal Gheorghe Br?tianu a avut o discu?ie cu Adolf Hitler la Berlin.

Cu acel prilej, Führer-ul a afirmat c?, dac? România „ar avea cu Germania rela?ii economice bune", atunci interesul Reich-ului „ar dori s? vad? în acest col? al Europei o Românie independent? ?i puternic?". La întrebarea lui Gh. Br?tianu: dac?, dezvoltând rela?ii economice cu Germania, aceasta ar sprijini România „împotriva revendic?rilor revizioniste ungure?ti", Hitler a r?spuns: „A? merge în cazul acesta foarte departe ?i a? spune-o în mod public ?i oficial, la Roma ?i la Budapesta, ?i mai cu seam? la Budapesta". La discu?ie a participat ?i un secretar de stat, c?ruia Hitler i-a cerut „s? noteze cuvintele sale pentru încheierea unui eventual protocol care s? r?mân? în Cancelaria Reich-ului". Totodat?, el l-a rugat pe Br?tianu „s? comunice regelui Carol al II-lea c? nu are nici cea mai mic? inten?ie s? sus?in? Ungaria în ac?iunea ei revizionist?. Tot ce v? cerem este s? nu adopta?i o atitudine ?i o politic? ostil? Germaniei". Întors în ?ar?, Gh. Br?tianu a informat factorii politici - rege, premier, ?efii partidelor parlamentare - asupra discu?iei avute cu Hitler. Dup? consult?ri cu guvernele de la Paris ?i Londra, ministrul de externe Victor Antonescu a declarat public c? România r?mâne credincioas? alian?elor ei, ceea ce însemna respingerea ofertei cancelarului german. Nu ?tim dac? aceast? ofert? era real? sau doar un balon de încercare, dar este cert c? respingerea ei a avut un impact extrem de negativ la Berlin. Hitler a considerat c? cei care i-au adus acest afront trebuiau pedepsi?i, iar consecin?ele aveau s? fie extrem de grave pentru soarta României.

Oficialii români promovau o politic? unidirec?ional?, de?i se vedea limpede c? Fran?a ?i Anglia f?ceau concesii tot mai grave pentru pacea ?i lini?tea Europei. In martie 1938, Germania a anexat Austria, desfiin?ând-o ca stat, iar în septembrie 1938, prin acordul de la Munchen, guvernele englez ?i francez au satisf?cut preten?ia lui Hitler de a ocupa o parte a Cehoslovaciei (regiunea Sude?ilor). Alertat, regele Carol al II-lea a efectuat o vizit? la Londra (15-18 noiembrie) ?i Paris (19-21 noiembrie), solicitând garan?ii de securitate pentru România. Rezultatele au fost descurajatoare, prim-ministrul britanic declarând deschis c? ?ara sa consider? sud-estul Europei ca o zon? economic? a Germaniei. În ziua de 24 noiembrie, Carol al II-lea a avut o discu?ie cu Hitler, propunându-i extinderea rela?iilor economice româno-germane. De aceast? dat?, Führerul s-a ar?tat rezervat. La st?ruin?a regelui de a cunoa?te „pozi?ia Germaniei fa?? de aspira?iile revizioniste ale Ungariei fa?? de România", Hitler a r?spuns c? „un conflict româno-ungar nu prive?te direct Germania ?i în consecin??, ea nu are de ce s? ia pozi?ie în acest caz". Cu alte cuvinte, Germania nu mai era dispus? s? dea României garan?ii privind men?inerea grani?elor sale. Ca o consolare, la 13 aprilie 1939, guvernele de la Paris ?i Londra au dat asigur?ri României ?i Greciei c? în cazul unei ac?iuni care „ar amenin?a clar" independen?a lor, iar guvernele respective ar decide s? reziste, Fran?a ?i Marea Britanie se socoteau angajate s? le dea „întreaga asisten??". Aceste declara?ii nu au fost urmate de un acord tehnic, de ordin militar, astfel c? nu aveau nici o eficien?? practic?. In schimb au iritat Germania, care se sim?ea vizat? ?i ca urmare ?i-a sporit ostilitatea fa?? de România ?i Grecia.

La 23 august 1939 a fost semnat Pactul Molotov-Ribbentrop, prin care Uniunea Sovietic? ?i Germania î?i împ?r?eau teritoriile cuprinse între Marea Baltic? ?i Marea Neagr?. Articolul 3 al Anexei secrete a acestui act prevedea: „În privin?a Europei sud-estice, Partea Sovietic? subliniaz? interesul pe care-l manifest? pentru Basarabia. Partea German? î?i declar? totalul dezinteres politic fa?? de aceste teritorii". Peste o s?pt?mân?, la 1 septembrie 1939, izbucnea cel de-al Doilea R?zboi Mondial. Întrunit la 6 septembrie, Consiliul de Coroan? s-a pronun?at pentru „observarea strict? a regulilor neutralit??ii stabilite prin conven?iile interna?ionale". Realitatea este c? România se afla într-o situa?ie extrem de dificil?: trei dintre vecinii s?i - Uniunea Sovietic?, Ungaria ?i Bulgaria - râvneau la teritoriul s?u ?i a?teptau momentul potrivit pentru a-?i satisface preten?iile. Politica „principial?" promovat? în perioada interbelic? nu-i d?dea acum, când r?zboiul începuse, nici o siguran??. Alian?ele construite în perioada interbelic? începuser? s? se destrame. Incercând s? se pun? la ad?post de eventuale agresiuni, Iugoslavia a semnat în 1937, tratate de prietenie cu Bulgaria ?i Italia, f?r? a-?i consulta partenerii din Mica In?elegere ?i In?elegerea Balcanic?. Prin ocuparea Cehoslovaciei, în martie 1939, Mica In?elegere ?i-a încetat existen?a. Singurul punct de sprijin r?m?sese Fran?a. Capitularea acesteia la 22 iunie 1940 a constituit un adev?rat ?oc pentru clasa politic? din România. Uniunea Sovietic? a profitat de aceast? stare de spirit ?i, la 23 iunie, Molotov i-a comunicat lui Schülenburg, ambasadorul Germaniei la Moscova, decizia guvernului sovietic de a trece la aplicarea Pactului din 23 august 1939 referitor la România. El a precizat: „Dac? România nu va accepta solu?ionarea pa?nic? a problemei basarabene, Uniunea Sovietic? o va rezolva prin for?a armat?".

Dup? ce a primit r?spunsul favorabil de la Ribbentrop, în seara zilei de26 iunie, Molotov a înmânat lui Gheorghe Davidescu, ministrul României la Moscova, o not? ultimativ? în care se cerea guvernului român:
1. S? înapoieze Basarabia c?tre Uniunea Sovietic?.
2. S? transmit? Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei".
R?spunsul era a?teptat „în decursul zilei de 27 iunie curent". Propunerea guvernului român de a „începe imediat ?i în spiritul cel mai larg discu?iunea amical? ?i de comun acord a tuturor problemelor emanând de la guvernul sovietic" a fost respins? de Molotov, care a transmis o nou? not? ultimativ?, prin care-i cerea s? evacueze teritoriul Basarabiei ?i Bucovinei de nord, precizând c? „în decursul zilei de 28 iunie" trupele sovietice vor ocupa ora?ele Cern?u?i, Chi?in?u ?i Cetatea Alb?. În fa?a acestui nou ultimatum a fost comunicat urm?torul r?spuns: „Guvernul român, pentru a evita gravele urm?ri pe care le-ar avea recurgerea la for?? ?i deschiderea ostilit??ilor în aceast? parte a Europei, se vede silit s? primeasc? condi?iile de evacuare specificate în r?spunsul sovietic". Satisfacerea preten?iilor teritoriale sovietice a fost imediat urmat? de demersurile guvernelor de la Budapesta ?i Sofia, prin care cereau Berlinului s? li se fac? ?i lor „dreptate". În acest context, Carol al II-lea a decis s? schimbe orientarea politicii externe a României, îndreptând-o spre Berlin ?i Roma. La 1 iulie, guvernul a anun?at c? „România renun?? la garan?iile anglo-franceze din 13 aprilie", iar în ziua de 8 iulie, premierul Ion Gigurtu a declarat: „Orientarea politicii externe a României, în cadrul celor dou? mari na?iuni ale Axei, este un fapt împlinit. Aceast? orientare nu este o întâmplare sau o ac?iune de moment, ci reintr?m prin ea în vechi tradi?ii ale statului nostru, tradi?ii care au fost rupte pentru considera?iuni ce nu mai sunt actuale ?i care erau dep??ite de evenimente înc? cu mult înaintea actualului conflict".

La 11 iulie, ministrul de externe Mihail Manoilescu aducea la cuno?tin?a public? faptul c? România s-a retras din Societatea Na?iunilor, act prin care „se încheie o iluzie politic? în care s-a st?ruit prea mult". Asemenea declara?ii, care echivalau cu repudierea politicii externe a României, promovate în perioada interbelic?, nu erau urmarea unor negocieri, ci a unor st?ri de spirit, generate de teama unor noi agresiuni din partea vecinilor. Prin reorientarea politicii externe a statului, regele Carol al II-lea spera c? astfel va câ?tiga bun?voin?a Berlinului. Comentând aceste decizii, fostul ministru de externe Grigore Gafencu scria: „pentru a face politic? exclusiv germano-fil? e nevoie ?i de germani. E o umilire care nu serve?te la nimic". Gafencu avea dreptate. Hitler nu a uitat c? în noiembrie 1936 guvernan?ii de la Bucure?ti refuzaser? mâna pe care el le-o întinsese, iar acum nu numai c? nu era dispus s? ia în calcul declara?iile privind noua orientare a politicii externe a României, dar era decis s? o pedepseasc? f?r? cru?are. El a cerut regelui, printr-o scrisoare din 15 iulie 1940, s? înceap? de îndat? negocieri cu Budapesta ?i Sofia, pornind de la faptul ced?rii de teritorii în favoarea Ungariei ?i Bulgariei. La tratativele româno-bulgare, desf??urate în ora?ul Craiova, partea român? a anun?at c? accept? cedarea Cadrilaterului, astfel c? tratativele, încheiate la 7 septembrie, au vizat doar modalitatea concret? de ocupare a acestui teritoriu de c?tre Bulgaria. Negocierile româno-ungare de la Turnu Severin nu au dus la nici un rezultat, astfel c? Hitler a decis s? intervin?, fixând personal, la 27 august, noua grani?? româno-ungar?. Aceasta a fost comunicat? mini?trilor de externe ai României ?i Ungariei la Viena, în ziua de 30 august, de Ribbentrop ?i Ciano, în calitate de arbitri.

Dup? semnarea diktatului de la Viena, cei doi mini?tri au adresat lui Manoilescu scrisori identice prin care anun?au c? guvernele Germaniei ?i Italiei au decis s? acorde garan?ii „pentru integritatea ?i inviolabilitatea teritoriului statului român". Acest act, care venea dup? ce România fusese „pedepsit?", pierzând circa 33% din teritoriu ?i din popula?ie, confirma acceptarea de c?tre cele dou? state a noii orient?ri politice a ??rii noastre. Germania avea nevoie de petrolul românesc pentru aprovizionarea ma?inii sale de r?zboi ?i urm?rea s? beneficieze de pozi?ia geo-strategic? a României în perspectiva r?zboiului împotriva Uniunii Sovietice. La rândul ei, România se afla într-o situa?ie dificil?. Uniunea Sovietic? avea în continuare o atitudine ostil?, ocupând cu for?a mai multe insule din Delta Dun?rii, iar Ungaria râvnea s? ob?in? întreaga Transilvanie. Practic, ?ara noastr? nu avea o alternativ? de politic? extern?. Singura solu?ie realist? era alian?a cu Germania ?i Italia. Ca urmare, în ziua de 23 noiembrie 1940, generalul Ion Antonescu, Conduc?torul Statului, a semnat la Berlin actul de aderare a României la Pactul Tripartit. În aceast? alian?? Antonescu vedea ?i o posibilitate de refacere a grani?ei de Nord ?i Est, ca o prim? etap? spre f?urirea României întregite, în hotarele ei din 1918. De aceea, când la 12 iunie 1941, Hitler i-a adus la cuno?tin?? hot?rârea Germaniei de a ataca Uniunea Sovietic?, Antonescu a declarat c? „el însu?i dore?te s? lupte din prima zi".

În momentul începerii r?zboiului, la 22 iunie 1941, generalul Antonescu a semnat Ordinul de zi c?tre armat?

soldati„Osta?i, v? ordon, trece?i Prutul!
Lupta?i pentru dezrobirea fra?ilor no?tri, a Basarabiei ?i Bucovinei!".
Vestea a fost primit? cu satisfactie de români. În acele zile a devenit foarte popular cântecul care con?inea urm?toarele versuri:
"Azi noapte la Prut, r?zboiul a-nceput/ Românii trec dincolo iar?/ S? ia înapoi prin arme ?i scut/ Mo?ia pierdut? ast? var?."

Peste o lun?, la 24 iulie 1941, Basarabia ?i nordul Bucovinei au fost reintegrate la România, punându-se astfel cap?t raptului teritorial s?vâr?it de sovietici în urm? cu un an. Chiar dac? evolu?iile ulterioare - victoriile ob?inute pe front de Armata Ro?ie, constituirea Coali?iei Na?iunilor Unite, în?elegerile Churchill-Roosevelt-Stalin - au f?cut posibil? reocuparea acestor teritorii de c?tre Uniunea Sovietic?, semnifica?ia actului din 22 iunie 1941 nu poate fi anulat?, pentru simplul fapt c? istoria o scriu înving?torii. Acum, la împlinirea a 70 de ani de la acel eveniment, se cuvin omagia?i to?i cei care au contribuit, cu pre?ul vie?ii lor, la eliberarea, fie ?i temporar?, a Basarabiei ?i nordului Bucovinei, l?sând urma?ilor mesajul ost??esc: „Noi am murit pentru PATRIE". footer