Revista Art-emis
R?zboiul civil din Spania 1936-1939 (2) PDF Imprimare Email
Vladimir Ro?ulescu   
Sùmbătă, 30 Decembrie 2017 21:17

Francisco Franco 1964Atrocit??ile din timpul r?zboiului

Cel pu?in 50.000 de oameni au fost executa?i în timpul r?zboiului civil. In lucrarea sa recent? ?i actualizat? privind istoria r?zboiului civil din Spania, Antony Beevor „consider? c? « teroarea alb? » a lui Franco a dus la moartea a 200.000 de oameni. «Teroarea ro?ie » omorâse deja 38.000." Julius Ruiz trage concluzia c? „de?i cifrele r?mân disputate, s-au f?cut cel pu?in 37.843 de execu?ii în zona republican?, ?i maxim 150.000 de execu?ii (inclusiv 50.000 dup? r?zboi) în Spania Na?ionalist?". Un judec?tor spaniol a deschis o anchet? privind 114.266 de oameni executa?i ?i disp?ru?i în timpul r?zboiului civil spaniol ?i în perioada franchist?, între 17 iulie 1936 ?i decembrie 1951. Printre acestea se num?r? moartea lui Federico García Lorca. Atrocit??ile comise de Bando Nacional erau ceva obi?nuit ?i erau adesea ordonate de autorit??i pentru a eradica orice urm? de stângism în Spania; multe asemenea fapte au fost comise de grup?ri reac?ionare în timpul primelor s?pt?mâni de r?zboi. Printre acestea s-a num?rat execu?ia profesorilor (din cauza eforturilor Republicii de a promova înv???mântul laic ?i de a înl?tura Biserica Catolic? din sistemul de educa?ie prin închiderea ?colilor religioase, ceea ce a fost considerat de Bando Nacional un atac la adresa Bisericii); omorurile în mas? comise împotriva civililor din ora?ele capturate; execu?ia persoanelor nedorite (inclusiv non-combatan?i cum ar fi sindicali?tii ?i simpatizan?ii republicani cunoscu?i). Un exemplu de astfel de tactici ale taberei na?ionaliste a fost masacrul de la Badajozdin 1936.

Tab?ra na?ionalist? a efectuat ?i bombardamente asupra ora?elor din teritoriul republican, mai ales cu ajutorul voluntarilor Luftwaffe din Legiunea Condor ?i al aviatorilor voluntari italieni din Corpo Truppe Volontarie (Madrid, Barcelona, Valencia, Guernica, ?i alte ora?e). Cel mai cunoscut exemplu de bombardamente în scop de instaurare a terorii a fost bombardamentul de la Guernica. Actele de violen?? asupra civililor ?i asupra bunurilor din partea Republicanilor au constituit teroarea ro?ie. Atacurile republicanilor asupra Bisericii Catolice, puternic asociate cu sus?inerea acordat? de aceasta vechilor monarhi?ti au fost deosebit de controversate.

Aproximativ 7.000 de clerici au fost uci?i ?i biserici ?i m?n?stiri au fost atacate. Aproximativ 13 episcopi, 4184 de preo?i de diocez?, 2365 de b?rba?i catolici (dintre care 114 iezui?i) ?i 283 de c?lug?ri?e au fost uci?i. Relat?ri neverificate afirm? c? unii catolici au fost obliga?i s? înghit? m?rgele din rozariu ?i/sau arunca?i în mine, ca ?i preo?i obliga?i s?-?i sape propriile morminte înainte de a fi îngropa?i de vii. Papa Ioan Paul al II-lea a beatificat câteva sute de oameni uci?i pentru c? erau preo?i sau c?lug?ri, iar Papa Benedict al XVI-lea a beatificat înc? aproximativ 500 la 28 octombrie 2007. Alte ac?iuni represive ale taberei republicane au fost comise de anumite fac?iuni, cum ar fi N.K.V.D.-ul stalinist (poli?ia secret? sovietic?). Numero?i politicieni republicani, cum ar fi Lluís Companys, pre?edintele na?ionalist catalan al Generalitat de Catalunya, guvernul autonom al Cataloniei - care a r?mas ini?ial loial Republicii înainte de a-?i declara independen?a de aceasta - a efectuat numeroase tentative de mediere în cazuri de execu?ii deliberate ale clerului.

R?zboiul

1936. In primele zile ale r?zboiului, peste 50.000 de oameni prin?i de partea cealalt? a liniilor au fost asasina?i sau executa?i sumar. În aceste paseos („treceri"), a?a cum erau denumite eufemistic execu?iile, victimele erau ridicate din refugiile lor sau din închisori de oameni înarma?i ?i împu?cate în afara ora?elor. Cadavrele erau abandonate sau îngropate în gropi s?pate chiar de victime. Poli?ia local? doar observa apari?iile cadavrelor. Probabil cea mai celebr? astfel de victim? a fost poetul ?i dramaturgul Federico García Lorca. Izbucnirea r?zboiului a reprezentat o scuz? pentru diverse regl?ri de conturi în conflicte personale vechi. Astfel, aceast? practic? a devenit generalizat? în timpul r?zboiului în regiunile cucerite.

Sanjurjo, liderul loviturii de stat, a murit dup? pr?bu?irea avionului s?u la 20 iulie, ceea ce a dus la împ?r?irea conducerii for?elor rebele între Mola în nord ?i Franco în sud. La 21 iulie, a cincea zi a revoltei, na?ionali?tii au capturat principala baz? militar? naval? de la Ferrol din nord-vestul Spaniei. Aceasta a încurajat statele fasciste din Europa s?-l ajute pe Franco, care deja contactase guvernele Germaniei naziste ?i Italiei fasciste cu o zi în urm?. La 26 iulie, viitoarele state ale Axei s-au raliat na?ionali?tilor. O for?? rebel? condus? de colonelul Beorlegui Canet, trimis? de generalul Emilio Mola, a înaintat spre Guipúzcoa. La 5 septembrie, dup? lupte grele, a capturat ora?ul Irún blocând complet accesul republicanilor la grani?a cu Fran?a. La 13 septembrie, bascii au predat ora?ul San Sebastián na?ionali?tilor care au avansat apoi spre capitala basc?, Bilbao, dar au fost opri?i de mili?iile republicane la grani?a provinciei Viscaya la sfâr?itul lui septembrie. Capturarea ora?ului Guipúzcoa izolase îns? deja provinciile republicane din nord.

Franco a fost ales comandant general al for?elor na?ionaliste la o întâlnire a principalilor generali la Salamanca la 21 septembrie. Era mai mare în grad ca Mola ?i pân? la acest punct, armata sa a Africii î?i demonstrase superioritatea militar?. Franco a repurtat o nou? victorie istoric? la 27 septembrie când a înl?turat asediul Alcázarului de la Toledo. O garnizoan? na?ionalist? condus? de colonelul Moscardo de?inuse Alcázarul din centrul ora?ului de la începutul rebeliunii, rezistând câteva luni împotriva câtorva mii de solda?i republicani care încercuiser? ?i cl?direa izolat?. Inabilitatea lor de a cuceri Alcázarul a fost o lovitur? grav? adus? prestigiului Republicii, fiind considerat? inexplicabil? în condi?iile superiorit??ii numerice uria?e din zon?. La dou? zile dup? spargerea asediului, Franco s-a proclamat Generalísimo ?i Caudillo („c?petenie") unificând cu for?a diversele elemente falangiste, regaliste ?i alte elemente din cadrul cauzei na?ionaliste.

În octombrie, trupele franchiste au lansat o ofensiv? major? înspre Madrid, ajungând acolo la începutul lui noiembrie ?i lansând un asalt al ora?ului la 8 noiembrie. Generalul Mola a declarat c? cele 4 coloane ale armatei sale din afara ora?ului vor fi sus?inute de o a cincea aflat? în?untru. Guvernul republican a fost obligat s? se mute de la Madrid la Valencia, într-o zon? lini?tit?, la 6 noiembrie. Totu?i, atacul na?ionali?tilor asupra capitalei a fost respins dup? lupte grele duse între 8 ?i 23 noiembrie. Un factor care a ajutat ap?rarea republican? a fost sosirea Brig?zilor Interna?ionale, de?i doar 3.000 dintre membrii acestora au participat la lupt?. Nereu?ind s? ocupe capitala, Franco a bombardat-o din aer ?i, în decursul urm?torilor doi ani, a lansat mai multe ofensive în tentativa de a încercui Madridul. La 18 noiembrie, Germania ?i Italia au recunoscut oficial regimul lui Franco, ?i la 23 decembrie, Italia a trimis voluntari pentru a lupta de partea na?ionali?tilor.

1937

Cu aportul numeric al trupelor italiene ?i al solda?ilor coloniali din Maroc, Franco a mai f?cut o încercare de a ocupa Madridul în ianuarie ?i februarie 1937, dar nu a reu?it nici de aceast? dat?. La 21 februarie a intrat în vigoare interdic?ia Comisiei de Neinterven?ie a Ligii Na?iunilor asupra voluntarilor str?ini. Ora?ul Málaga a fost ocupat la 8 februarie. La 7 martie, Legiunea Condor din Germania, echipat? cu biplane Heinkel He 51 a sosit în Spania; la 26 aprilie, Legiunea s-a f?cut responsabil? pentru masacrarea a sute de oameni, inclusiv numero?i copii ?i femei, la Guernica, în ?ara Bascilor; evenimentul a fost f?cut celebru de Picasso în celebra sa pictur? Guernica. Dup? dou? zile, armata lui Franco a ocupat ora?ul.

Dup? c?derea Guernic?i, guvernul republican a început s? riposteze mai eficient. În iulie, s-a f?cut o încercare de a recuceri Segovia, for?ându-l pe Franco s? retrag? trupe de pe frontul de la Madrid pentru a le opri avansul. Mola, secundul lui Franco, a murit la 3 iunie, ?i la începutul lui iulie, în ciuda c?derii ora?ului Bilbao în iunie, guvernul a lansat o puternic? contraofensiv? în zona Madridului, pe care na?ionali?tii au respins-o cu dificultate. Ciocnirea a fost numit? apoi ! „B?t?lia de la Brunete" (Brunete este un ora? în provincia Madrid). Dup? aceasta, Franco a recâ?tigat ini?iativa, invadând Aragónul în august ?i apoi ocupând ora?ul Santander. Trupele republicane au lansat o contraofensiv? în Aragón, dar B?t?lia de la Belchite (24 august-6 septembrie) opre?te recucerirea Zaragozei. Dup? capitularea armatei republicane din ?ara Bascilor ?i dup? dou? luni de lupte acerbe în Asturia (Gijón a c?zut în octombrie) r?zboiul a luat sfâr?it pe frontul de nord cu victoria lui Franco. Între timp, la 28 august, Vaticanul l-a recunoscut pe Franco, iar la sfâr?itul lui noiembrie, când trupele lui Franco se apropiau de Valencia, guvernul a trebuit s? se mute din nou, de aceast? dat? la Barcelona

1938

B?t?lia de la Teruel a fost o important? confruntare între trupele na?ionaliste ?i cele republicane. Ora?ul apar?inea na?ionali?tilor la începutul luptei, dar republicanii l-au cucerit în ianuarie. Trupele franchiste au lansat o ofensiv? ?i au recuperat ora?ul la 22 februarie. Totu?i, pentru a face aceasta, Franco a trebuit s? se bazeze mult pe sus?inerea aerian? german? ?i italian?, r?spl?tindu-i pe ace?tia ulterior cu drepturi în minerit. La 7 martie, na?ionali?tii au lansat Ofensiva Aragon. Pân? la 14 aprilie, avansaser? pân? la Mediterana, rupând por?iunea de?inut? de guvernul republican în dou?. Guvernul republican a încercat s? cear? pace în mai dar Franco a cerut capitularea necondi?ionat?, iar r?zboiul a continuat. Armata na?ionalist? a pus presiune spre sud de la Teruel ?i de-a lungul coastei spre capitala republican? de la Valencia dar a fost oprit? dup? lupte grele de-a lungul liniei fortificate XYZ. Guvernul republican a lansat apoi, cu toate resursele, o campanie de reconectare a teritoriului, cu B?t?lia de la Ebro, începând cu 24 iulie pân? la 26 noiembrie. Campania nu a avut succes, ?i a fost subminat? de pacifica?ia franco-britanic? certificat? prin acordul de la München prin care Cehoslovacia era l?sat? la discre?ia lui Hitler. Aceasta a distrus practic ultimele urme ale moralului republicanilor punând cap?t tuturor speran?elor pentru o alian?? antifascist? cu puterile occidentale. Retragerea de la Ebro practic a determinat rezultatul final al r?zboiului. Cu opt zile înainte de anul nou, Franco a contraatacat cu for?e masive într-o invazie a Cataloniei.

1939

Franco declar? sfâr?itul r?zboiului. Mici grupuri de insurgen?i înc? mai luptau la acea dat?. Trupele lui Franco au cucerit Catalonia într-o campanie-fulger în primele dou? s?pt?mâni ale lui 1939. Tarragona a c?zut la 14 ianuarie, urmat? de Barcelona la 26 ianuarie ?i Girona la 5 februarie. La cinci zile dup? c?derea Gironei, restul rezisten?ei din Catalonia a fost înfrânt?. La 27 februarie, guvernele Regatului Unit ?i al Fran?ei au recunoscut regimul Franco. For?ele republicane mai p?strau doar Madridul ?i alte câteva bastioane. Apoi, la 28 martie, cu ajutorul for?elor profranchiste din interiorul ora?ului (nu atât de eficiente cât erau descrise de generalul Mola în mesajele sale propagandiste din 1936 prin care f?cea referire la a?a-zisa „a cincea coloan?"), Madridul a c?zut în mâinile na?ionali?tilor. A doua zi, Valencia, care rezistase sub tunurile acestora aproape doi ani, s-a predat ?i ea. Franco ?i-a proclamat victoria într-un discurs la radio la 1 aprilie, când s-au predat ?i ultimele for?e republicane.

Urm?ri

Dup? sfâr?itul r?zboiului, au urmat represalii dure împotriva fo?tilor du?mani ai lui Franco, ?i mii de republicani au fost închi?i ?i cel pu?in 30.000 executa?i.[42] Al?ii au estimat num?rul mor?ilor între 50.000 ?i 200.000. Mul?i al?ii au fost pu?i la munc? for?at?, în construc?ia de c?i ferate, asan?ri de mla?tini, s?p?turi de canale (La Corchuela, Canalul Bajo Guadalquivir), construc?ia monumentului Valle de los Caídos, etc. Sute de mii de al?i republicani au fugit din ?ar?, mai ales în Fran?a ?i Mexic. Aproximativ 500.000 au fugit în Fran?a. De cealalt? parte a Pirineilor, refugia?ii erau ?inu?i în tabere de refugia?i ale celei de-a treia republici franceze, cum ar fi Tab?ra Gurs sau Tab?ra Vernet, unde 12.000 de republicani erau ?inu?i în condi?ii grele (majoritatea fiind solda?i din Divizia Durruti). Cei 17.000 de refugia?i de la Gurs erau împ?r?i?i în patru categorii (brigadi?ti, pilo?i, Gudari ?i spanioli obi?nui?i). Gudari (basci) ?i pilo?ii g?seau u?or de lucru ?i puteau pleca din tab?r?, dar ??ranii ?i oamenii obi?nui?i, f?r? rela?ii în Fran?a, erau încuraja?i de guvernul francez, în acord cu cel franchist din Spania, s? se întoarc? în ?ar?. Marea majoritate s-au întors ?i au fost preda?i autorit??ilor franchiste la Irún. De acolo, ei erau transfera?i la lag?rul Miranda de Ebro pentru „purificare", conform Legii Responsabilit??ilor Politice.

Dup? proclamarea de c?tre Mare?alul Pétain a regimului de la Vichy, refugia?ii au devenit de?inu?i politici, iar poli?ia francez? a încercat s?-i prind? pe cei care plecaser? din tab?ra de refugia?i. Împreun? cu al?i „indezirabili", ei au fost trimi?i în lag?rul de la Drancy înainte de a fi deporta?i în Germania nazist?. Aproximativ 5.000 de spanioli au murit astfel în lag?rul de concentrare Mauthausen. Poetul chilian Pablo Neruda, numit de pre?edintele chilian Pedro Aguirre Cerda consul special pe probleme de imigra?ie în Paris, a primit responsabilitatea pentru ceea ce el a numit „cea mai nobil? misiune pe care am îndeplinit-o": trimiterea a peste 2.000 de refugia?i spanioli, care fuseser? g?zdui?i în Fran?a în tabere de refugia?i, spre Chile pe o veche nav? comercial?, Winnipeg. Dup? sfâr?itul oficial al r?zboiului, luptele de gheril? au continuat neregulat, pân? în anii 1950, reducându-se treptat prin pierderea sus?inerii din partea popula?iei extenuate ?i prin înfrângeri militare. În 1944, un grup de republicani veterani, care luptaser? ?i în rezisten?a francez? împotriva nazi?tilor, au invadat Val d'Aran în nord-vestul Cataloniei, dar au fost învin?i dup? 10 zile.

Revolu?ia social?

In zonele controlate de anarhi?ti, Aragón ?i Catalonia, în plus fa?? de succesul militar temporar, a existat o revolu?ie social? vast? prin care muncitorii ?i ??ranii au colectivizat p?mântul ?i industria, ?i au înfiin?at consilii paralele cu guvernul republican paralizat. Aceast? revolu?ie a întâlnit atât opozi?ia comuni?tilor sus?inu?i de sovietici, care î?i primeau ordinele de la biroul politic al lui Stalin (care se temea s? nu piard? controlul), cât ?i a republicanilor social-democra?i (care se temeau s? nu piard? drepturile de proprietate privat?). Colectivele agricole au avut un succes considerabil în pofida lipsei de resurse, cauzat? de faptul c? Franco ocupase deja zonele cel mai bogate în resurse naturale.Pe m?sur? ce r?zboiul a progresat, guvernul ?i comuni?tii s-au folosit de accesul la armament sovietic pentru a restaura controlul guvernului asupra efortului de r?zboi, atât pe c?i diplomatice, cât ?i prin for??. Anarhi?tii ?i Partidul Muncitoresc al Unit??ii Marxiste (Partido Obrero de Unificación Marxista sau P.O.U.M.) au fost integra?i cu armata regulat?, în ciuda rezisten?ei; P.O.U.M. a fost scos în afara legii ?i denun?at fals ca unealt? a fasci?tilor. In Zilele din Mai din 1937, sute de mii de solda?i antifasci?ti s-au luptat între ei pentru controlul punctelor strategice din Barcelona, situa?ie relatat? de George Orwell în Omagiu Cataloniei.

footer