Revista Art-emis
Abdicarea PDF Imprimare Email
Bianca Felseghi   
Sùmbătă, 30 Decembrie 2017 20:44

Act Abdicare Mihai 1947Prezentarea adev?rului în toat? gama sa de cenu?iu de la alb la negru este obligatore pentru cunoa?terea adev?rului, fie el ?i par?ial. Abdicarea de la 30 decembrie 1947 r?mâne unul dintre punctele de cotitur? ale istoriei recente a României, pe a c?rei scen? unii actori au luptat ?i s-au sacrificat pentru ?ar?, iar al?ii au tr?dat. Înainte de lectur?, invit?m cititorul s? „uite" pentru câteva minute c? tr?ie?te în zilele num?rate ale anului 2017 ?i s? accepte „teleportarea" temporar? în atmosfera anului 1947. O întoarcere cu 70 de ani în urm?. Poate astfel, „Sine ira et studio" în?elegerea evenimentelor petrecute atunci va putea fi accesibil? ?i în?eleas? a?a cum a fost, nu cum sora primei profesii din lume o m?sluie?te dup? interesele momentului. Dovada : caravana mediatic? a spectacolului „regal" edi?ia 2017. Fapt incontestabil Regele Carol al II-lea a fost ultimul rege al României. El nu a abdicat la 6 septembrie 1940, doar a trcut tronul în custodia fiului s?u. Spre ghinionul lui, Mihai a domnit de dou? ori, dar nu a fost niciodat? rege. (Ion M?ld?rescu)

Acel moment esen?ial a r?mas un punct slab în biografia sa. „A blind spot", cum spun englezii. Practic, împrejur?rile zilei de 30 decembrie 1947 nu au fost înc? l?murite de istorici (timpul le va rezolva pe toate - n.r.). În lipsa unor cercet?ri care s? elucideze circumstan?ele evenimentului, atât sus?in?torii, cât ?i adversarii monarhiei au instrumentat abdicarea potrivit propriilor convingeri: unii cred c? Regele s-a sacrificat pentru a salva 1.000 de studen?i, ceilal?i consider? c? renun?area la tron a reprezentat o abandonare a poporului ?i o ie?ire dezonorant? din scen? a monarhiei. Singurele m?rturii sunt amintirile celor care, începând cu ora 12 a acelei zile, s-au aflat la Palatul Elisabeta, în biroul „de la etaj, în spatele casei". Din succesiunea faptelor petrecute în intervalul de 9 zile dintre întoarcerea Regelui de la Londra ?i abdicarea din 30 decembrie 1947, istoricii au c?zut de acord asupra unui singur lucru: c? nimeni din România - cel mai pu?in, guvernul pro-sovietic condus de Petru Groza - nu se a?tepta ca Regele Mihai s? revin? în ?ar? dup? ce participase la nunta celei ce avea s? devin? Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii.

21 decembrie 1947 - Mogo?oaia

Suntem cu 9 zile înainte de ziua „abdic?rii". Regele Mihai ?i Regina-mam? Elena se întorc acas? dup? un voiaj de 40 de zile în Marea Britanie ?i Elve?ia. Plecaser? în 12 noiembrie, cu acordul Guvernului, pentru a participa la nunta din 20 noiembrie a Principesei mo?tenitoare Elisabeta, prima fiic? a Regelui George al VI-lea. Plecarea s-a f?cut de pe aeroportul B?neasa ?i chiar Mihai a pilotat avionul de tip Beechcraft. O parte a suitei regale a plecat cu trenul. Controversele pornesc din acest punct: potrivit Regelui, în acel tren se aflau „darurile de nunt? ale României pentru perechea regal?". Fostul apropiat al Casei Regale, colonelul Emilian Ionescu, citat de istoricul Ioan Scurtu[1], sus?ine c? a înso?it cele dou? vagoane speciale care au plecat din România în noiembrie. El spune c? în?untru se aflau „dou? ma?ini recent achizi?ionate de monarh, covoare, lucr?ri de art?, câteva cufere ?i valize secrete". Toate acestea au r?mas la Lausanne, în Elve?ia.

Al?i istorici privesc cu suspiciune m?rturia sa: colonelul Ionescu a fost singurul aghiotant al Regelui care a r?mas în România dup? plecarea suveranului în exil ?i nu se cunosc condi?iile în care ?i-a scris memoriile (nici eventualele presiuni la care ar fi putut s? fie supus). Se spune c? ar exista mai multe variante ale memoriilor sale. Mai departe, citând o cercetare a lui Mihai Pelin, istoricul Ioan Scurtu scrie c?, în 23 aprilie 1985, în timpul unei audieri „în fa?a justi?iei din S.U.A.", fostul prefect al Casei Regale declara c? „tablourile Coroanei României fuseser? a?ezate în portbagajele automobilelor urcate în trenul regal cu destina?ia Elve?ia, în noiembrie 1947". Pelin a sus?inut mereu ipoteza averilor regale scoase din România, îns? al?i istorici contest? veridicitatea documentelor furnizate de el. Revenind la întoarcerea Regelui din Anglia, în 21 decembrie 1947: întregul guvern este de fa?? la sosirea sa în gara Mogo?oaia. „Buchete de flori. Amabili, dar reci", avea s? scrie mai târziu Regina-mam?, citat? de Ivor Porter. În jurnalul ei, cuvântul „amabili" a fost ulterior t?iat.

22 decembrie 1947 - Bucure?ti

22 decembrie 1947 a fost o zi de luni. Regele a participat la ungerea a trei arhiepiscopi ortodoc?i. La finalul ceremoniei, l-a tras de-o parte pe primul ministru Petru Groza. În convorbirea sa cu diplomatul ?i istoricul Ivor Porter, Regele spune c? în acea zi i-ar fi repro?at lui Groza c? i-au fost înc?lcate prerogativele ?i c?, în lipsa lui, Ana Pauker fusese numit? ministru de Externe, iar Emil Bodn?ra? devenise ministru al Ap?r?rii. Tot în perioada absen?ei din ?ar? a suveranului, Josip Tito vizitase România „mai mult sau mai pu?in oficial" (17-19 decembrie 1947). Regele va spune, ani mai târziu, c? viitorul conduc?tor al Iugoslaviei a avut un rol în pl?nuirea abdic?rii sale. Într-un articol scris de istoricul Ioan Scurtu[2] g?sim informa?ia potrivit c?reia, pe 6 noiembrie 1947, deci înainte de plecarea la Londra, Regele semnase decretul pentru numirea lui Vasile Luca în func?ia de ministru de Finan?e ?i a Anei Pauker în cea de ministru de Externe. Acela?i istoric sus?ine c? Regele nu ar fi obiectat nici cu privire la numirea lui Emil Bodn?ra? în func?ia de ministru al Ap?r?rii Na?ionale. „Nici o rezerv?, îl cunosc, e energic", ar fi spus monarhul.

Între patru ochi

Un document publicat pentru prima oar? de profesorul Ioan Scurtu în 1997 (?i republicat în 2010) consemneaz? discu?ia dintre Rege ?i Petru Groza purtat? în acea dat?, 22 decembrie 1947[3]. Regele î?i reafirm? inten?ia de a se c?s?tori cu Principesa Anne de Bourbon-Parma, pe care o cunoscuse cu o lun? înainte, la ceremonia de la Londra.
Petru Groza: „monarhia este trec?toare. [...] Problema abdic?rii trebuie f?cut? în bun? în?elegere [zâmbind]".
Regele Mihai: „Nu în?eleg s? m? opun lucrurilor la care nu te po?i opune. V?d ce e în jurul meu. Vreau ca om [s? tr?iesc]. N-am avut copil?rie, tinere?e, ?i mama va trebui s? în?eleag?. Dar nu spune la nimeni. Între noi, mergem înainte. Eu m? voi conforma sfat [urilor] d-tale. Dar între noi".

Istoricul Scurtu afirm? c? primul ministru Groza i-ar fi promis Regelui c?, dup? abdicare, î?i va putea p?stra cet??enia român?, castelele ?i averea. Mai târziu, în cursul aceleia?i zile de 22 decembrie 1947, Regele Mihai ?i Regina-mam? Elena au împ?r?it felicit?ri de Cr?ciun membrilor ?i angaja?ilor Familiei Regale, reuni?i la Palatul de pe Calea Victoriei.

24-25 decembrie 1947 - Sinaia

Familia Regal? s-a deplasat la Sinaia pentru a petrece s?rb?torile de Cr?ciun. Seara, Regele i-a telefonat principesei Anne, care se afla în Danemarca. S?rb?torile au fost discrete ?i prudente, f?r? manifest?ri de bucurie. În aer se sim?ea instabilitatea rela?iilor dintre Casa Regal? ?i puterea comunist?, sus?inut? de sovietici. La masa de Cr?ciun, Regele ?i mama sa au invitat un aghiotant ?i o doamn? de companie. „Abia dac? am respectat tradi?ia de a oferi daruri", î?i va aminti mai târziu Mihai. Micul anturaj a schimbat doar „câteva mici obiecte simbolice".

26 decembrie 1947, Sinaia-Predeal

În a doua zi de Cr?ciun, Regele i-a primit la Pele? pe Principesa Ileana, m?tu?a sa, pe so?ul ei, arhiducele Anton de Habsburg, ?i pe cei trei copii ai lor. În mai multe variante ale biografiei sale se spune c? Regelui nu îi tihnea prezen?a acestei rudenii, a?a c? a plecat la Predeal înso?it de unul dintre apropia?ii s?i, Vania Negroponte. Principesa Ileana fusese infirmier? la spitalul „Inima Reginei", ocazie cu care, în 1945, îl întâlnise pe Emil Bodn?ra? (care avea s? devin?, cum am scris, ministrul comunist al Ap?r?rii). În memoriile sale (citate tot de Ioan Scurtu), Principesa Ileana (fiic? a Reginei Maria) avea s? scrie c? de Bodn?ra? o legase o „stranie prietenie", în virtutea c?reia a apelat la el de multe ori, iar el „nu a l?sat niciodat? un apel al meu f?r? r?spuns".

27 decembrie 1947 - Preg?tirile

Pe 27 decembrie 1947, scrie Ioan Scurtu, au fost numi?i în func?iile de conducere ale mai multor comandamente ofi?eri superiori ?i 10 ofi?eri care fuseser? militan?i comuni?ti sau apropia?i ai comuni?tilor. În acela?i timp, mai mul?i ofi?eri din Armat? au fost trecu?i în rezerv? pentru c? nu prezentau garan?ii de încredere pentru noul regim. Militarii au fost anun?a?i c? se vor lua m?suri de îmbun?t??ire a hranei ?i echipamentelor. Institu?iile strategice au fost securizate.

Textul abdic?rii

În 1997, Ioan Scurtu a publicat în „Dosarele istoriei" textul original al abdic?rii, întocmit de juristul Grigore Geam?nu, fost P.N.?.-ist intrat în Frontul Plugarilor. Varianta final?, cea care avea s? fie semnat? de Rege, a fost mult comprimat?. Nu se precizeaz? cine a intervenit pe textul ini?ial. Acesta ar fi trebuit s? sune astfel: „În fa?a dezvolt?rii ??rii noastre sub raport politic, economic ?i social, în sensul democra?iei populare caracterizat? printr-un ?ir de schimb?ri. Schimb?rile survenite de la 23 august 1944 în via?a statului român pe plan politic, economic ?i social ca urmare a afirm?rii tot mai accentuate în via?a statului a for?elor politice reprezentante ale maselor largi populare - muncitori, ??rani ?i intelectuali, care au creat noi raporturi între principalii actori ai vie?ii de stat. Aceste raporturi nu mai corespund ast?zi condi?iilor stabilite în pactul fundamental - Constitu?ia ??rii -, ele cerând o grabnic? ?i fundamental? schimbare, cu atât mai mult cu cât România se dezvolt? spre formele de via?? reprezentate de statul democra?iei populare. În fa?a acestei situa?iuni, în deplin? în?elegere cu factorii de r?spundere ai ??rii, con?tient de r?spunderea ce îmi revine, consider c? institu?ia monarhiei nu mai corespunde actualelor condi?iuni ale vie?ii noastre de stat, ea reprezentând o piedic? serioas? în calea dezvolt?rii României. În consecin??, pe deplin con?tient de importan?a actului ce-l fac în interesul poporului român, abdic pentru mine ?i pentru urma?ii mei la tron, renun?ând pentru mine ?i pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca rege al României".

29 decembrie 1947 - Bucure?ti-Sinaia

Suntem în 29 decembrie 1947. A trecut deja o s?pt?mân? de când Regele s-a întors în ?ar?. Primul ministru, Petru Groza, îi cere mare?alului Cur?ii Regale, Dumitru Negel, s? îl programeze pentru o audien?? la Rege, a doua zi, la ora 10. Comunic?rile dintre guvern ?i Rege se fac, în mod obi?nuit, prin mare?alul Cur?ii. Groza cere ca ?i Regina-mam? s? fie prezent? la întâlnirea programat? la Palatul Elisabeta, situat pe ?oseaua Kiseleff. Negel îi telefoneaz? Regelui, care se afl? la Sinaia, ?i îl ridic? de la mas? pentru a-l anun?a cu privire la solicitarea lui Groza. Regele e nemul?umit de tonul imperativ cu care i se cere audien?a ?i îi spune mesagerului c? se va întoarce la Bucure?ti în cursul dup?-amiezii. Ne putem închipui scena: 10 minute mai târziu, Regele este chemat din nou la telefon. Petru Groza insist? ca întâlnirea s? aib? loc diminea?a, neap?rat. Convorbirile au loc în jurul orei 20.30.

Regele ?i Regina-mam? pleac? dis-de-diminea?? din Sinaia, c?tre Bucure?ti. (Mai târziu, monarhul î?i va aminti c? drumul a fost plin de puncte de control ?i c? accesul în Capital? fusese restric?ionat. Doar ma?inii sale i s-ar fi permis s? intre). Ajung la Palat pe la ora 12. Regina, care purta o rochie neagr? de lân?, se retrage în apartamentul s?u, a?teptând audien?a, în vreme ce Mihai decide s?-l primeasc? pe Groza într-un birou de la etaj, cu vedere spre curtea interioar?. Petru Groza sose?te purtând sub bra? o map? ro?ie. E înso?it de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Mare?alul Cur?ii, Dumitru Negel, îi informeaz? c? suveranul îi a?teapt?. În biroul în care va avea loc istoricul episod, Regele o convoac? ?i pe mama sa. Groza - „greoi ?i cu capul ras" - ?i Dej - „slab, cu p?rul negru", dar albit la tâmple - vor s?ruta ceremonios mâna Reginei Elena.

În memoriile disponibile, jocul din spatele u?ilor închise este punctat uneori cu detalii dramatice. Groza era, se pare, un histrion care spunea glume nes?rate în cele mai nepotrivite momente. „Ei bine, Maiestate, a venit timpul s? stabilim un divor? amiabil" (ar fi spus el; în alte variante, o desp?r?ire amiabil?).

„?antajul"

Regelui i se pune în vedere s? semneze actul de abdicare, redactat sub forma obi?nuit? a unui decret. Groza ?i Dej îi promit c? va putea s? î?i „p?streze veniturile ob?inute de pe urma propriet??ilor personale din ?ar?"[4]. Regele le contest? legitimitatea de a-i cere s? renun?e la tron. Apoi cere un r?gaz de 48 de ore pentru a studia documentul, îns? cei doi îl refuz?, spunând c? trebuie semnat pe loc. Regele se retrage într-o înc?pere al?turat? s? citeasc? singur documentul. În salon, Groza ?i Dej încearc? s? o conving? pe Regina-mam?. „Groza îi spusese mamei s? nu î?i fac? griji, c? el nu îl va l?sa pe fiul ei s? moar? la umbra piramidelor. F?cea aluzie la regele Victor-Emmanuel, care, alungat din Italia, se refugiase în Egipt, unde murise f?r? niciun ban"[5]. Regele poveste?te c?, dup? ce s-a întors în salon, Groza ar fi supralicitat ?i ar fi folosit ?antajul pentru a-l convinge s? nu mai amâne decizia: „Mi-au comunicat c?, tergiversând semnarea actului, locuitorii Bucure?tiului î?i vor da seama c? aici se întâmpl? ceva deosebit, iar ei, membrii guvernului, adic? ?i comuni?tii, vor fi nevoi?i, pentru a contracara orice form? de opozi?ie, s? execute peste o mie de studen?i dintre cei care fuseser? aresta?i în ultimul an. [...] ?tim c?, pentru a se men?ine la putere, atât el, cât ?i ceilal?i colaboratori ai Moscovei nu vor da înapoi de la nimic, nici chiar de la omorîrea acelor tineri, vinova?i de a fi în?eles c? sus?inerea Coroanei esteAbdicare Mihai 2 singura cale de evitare a pericolului ro?u"[6].

Controversa celor 1.000

„Numai în relat?rile de dup? 1989 apare problema celor 1.000 de studen?i care urmau s? fie uci?i dac? regele nu semna actul de abdicare, iar suveranul nu putea s?-?i asume o asemenea r?spundere, întrucât via?a lor fusese pus? în mâinile sale. În toate evoc?rile anterioare, aceast? chestiune nici m?car nu este men?ionat?, astfel c? abdicarea era legat? de amenin??ri mai generale: arestarea miilor de persoane, a c?ror list? era deja întocmit?, pericolul r?zboiului civil ?i al r?spunderii regelui pentru v?rsarea de sânge, existen?a unui dosar care putea fi folosit în cazul unui refuz etc. În mod cert, documentele cercetate pân? în prezent nu consemneaz? faptul c?, în decembrie 1947, s-ar fi aflat în închisorile din România o mie de studen?i"[7].

Actul de la fereastr?[8]

Ca într-o pies? de teatru pe care aproape c? ne-o putem imagina, Regina Elena î?i prive?te fiul, pe tân?rul rege care a împlinit 26 de ani. Ea ?tie ce e exilul: ?i-a urmat tat?l, Regele Constantin al Greciei, când a fost obligat s?-?i p?r?seasc? ?ara. Mihai se duce într-un col? al înc?perii. În dreptul a dou? ferestre, a?az? foaia de hârtie pe un birou ?i o semneaz?. Totul a durat « un ceas, un ceas ?i jum?tate ». Sfâr?itul întrevederii înc? p?streaz? o not? cinematografic?: jovial, Groza l-ar fi pus pe Mihai s?-i pip?ie unul dintre buzunarele de la veston, s? vad? c? purta pistol.

În alte relat?ri, Regina ar fi fost cea invitat? s? pip?ie buzunarul. Groza le-ar fi spus c? î?i luase m?suri de siguran??, s? nu p??easc? la fel ca mare?alul Antonescu, arestat de Rege în 23 august 1944. Dup? ce Groza ?i Dej au plecat, Elena ?i Mihai au r?mas t?cu?i în birou. « Regina netezea pernele pe care st?tuser?, ca ?i cum ar fi vrut s? ?tearg? » orice urm? a prezen?ei celor doi. Personalul din Palatul Elisabeta a aflat c? ceva nu era în regul?. Cei doi, mam? ?i fiu, se a?az? la mas?, dar abia se ating de mâncare. În aceea?i zi, într-o sesiune extraordinar? care dureaz? 45 de minute, Parlamentul ia act de abdicare. Vorbind la radio despre aceast? cotitur?, Petru Groza transmite c? Regele a renun?at de bun? voie la tron pentru a se putea c?s?tori ?i c? Guvernul i-a acordat 750.000 de lire sterline, cu promisiunea c? va putea s? î?i p?streze propriet??ile personale ?i profiturile care îi revin de pe urma exploat?rii acestora.

31 decembrie 1947

„Celelalte zile [...] au trecut într-un fel ciudat de confuzie... e?ti bolnav de o boal? foarte grav?, cu dureri imense, ?i ajungi la un punct al suferin?ei când nu mai sim?i nimic. Eram cuprins de un fel de amor?ire înc? înainte de 30 decembrie", î?i va aminti regele. În timp ce, la Bucure?ti, îns?rcina?ii cu probleme administrative ale cur?ii negociaz? cu Guvernul lista persoanelor care îl vor urma pe rege în exil, Mihai ?i mama sa se duc la Sinaia. Regele conduce t?cut. Afar? ninge. Când ajung la Pele?, e aproape întuneric. E ora 16.30. „Administratorul Coroanei a cerut pentru noi uzufructul anului 1947: acesta reprezenta aproximativ 4 milioane de franci elve?ieni. Comuni?tii au r?spuns c? tezaurul B?ncii Na?ionale era gol. Ne-au acordat suma de 280.000 de franci elve?ieni ?i 50.000 de dolari"[9]. La Pele?, o comisie guvernamental? inventaria din ajun toate bunurile ?i obiectele. În memoriile sale, Regina avea s? noteze c? atmosfera din palat era una de asediu ?i c? a fost urm?rit? la fiecare pas, ca s? nu sustrag? bunurile de pe inventar. Plecarea din ?ar?, cu destina?ia Elve?ia, este anun?at? pentru 3 ianuarie 1948.

În noapte

Regele, regina ?i membrii suitei care primiser? aprobarea s? îi urmeze în exil s-au trezit cu noaptea în cap în acea sâmb?t? de 3 ianuarie 1948. La gara din Sinaia i-a a?teptat un tren de „5-6 vagoane". Informa?iile din aceast? categorie sunt neclare: nu ?tim dac? amintirile despre trenul din noiembrie 1947 nu se confund? cu trenul din noiembrie 1947[10]. „Cineva din personal s-a ocupat de luarea cuferelor noastre, precum ?i a celor patru automobile pe care guvernul m? autorizase s? le p?strez. Am reu?it s? le urc?m într-un vagon. Groza îmi promisese c? m? va l?sa s? îmi iau avionul meu ?i marele iaht care fusese oferit tat?lui meu. Aghiotantul meu de la marin? a plecat numaidecât pentru a scoate aceast? ambarca?iune din apele teritoriale române?ti. Nu a fost l?sat s? urce la bord. În ceea ce prive?te avionul, guvernul a retractat ?i în acest caz cele spuse ini?ial, îns? pilotul meu a reu?it s? îl scoat? din ?ar? decolând sub nasul comuni?tilor! El mi l-a adus în Elve?ia". În tren, to?i pasagerii au fost controla?i, bagajele - r?v??ite, iar pâinea ?i fructele de pe o m?su?? a Reginei Elena „au fost t?iate în dou?".

Drumul c?tre grani?a de vest s-a f?cut cu „obloanele coborâte", spune Regele în Convorbirile cu Mircea Ciobanu. Mereu a existat suspiciunea c? garnitura nu va merge pe direc?ia hot?rât?, ci se va afunda undeva înspre lag?rul din Est. Ajuns la Lausanne, Regele a fost întâmpinat de principesa Irina, sor? a mamei sale. Apoi, a reîntâlnit-o pe principesa Anne de Bourbon-Parma, cu care a plecat la munte „s? se deconecteze". Mihai avea s? spun? c? nu a luat pozi?ie fa?? de ceea ce se întâmpla la Bucure?ti din respect pentru neutralitatea Elve?iei[11]. Pe 20 februarie 1948, Guvernul a retras cet??enia român? Regelui ?i altor 34 de rude ?i colaboratori de-ai s?i. La sfâr?itul acelei luni, dup? câteva zile petrecute la Paris, unde „nu i s-a permis s? fac? declara?ii" (oare cin sau ce l-a putut opri ? - n.n.I.M.), Mihai a plecat la Londra. Abia în 4 martie 1948, la hotelul Claridges din capitala Marii Britanii, fostul suveran sus?inea o conferin?? de pres? în care vorbea despre circumstan?ele abdic?rii. Dup? Londra, Regele s-a îmbarcat într-un transatlantic, pentru o c?l?torie de 12 zile în S.U.A. În 10 martie, vaporul a ajuns la New York ?i mai mul?i ziari?ti au urcat la bord. Îi interesau declara?iile unei delega?ii evreie?ti venite la O.N.U. pentru a semna recunoa?terea statului Israel. Câ?iva reporteri, îns?, au fost curio?i s? îl intervieveze ?i pe Mihai. L-au întrebat despre personalitatea Anei Pauker. La sfâr?itul c?l?toriei, pe 22 martie 1947, Regele a fost primit pentru 15 minute de pre?edintele Truman.

Ce negocieri au existat?

În 2012, istoricii Dan C?t?nu? ?i Vasile Buga, de la Institutul Na?ional de Studiere a Totalitarismului (I.N.S.T.), aflat în subordinea Academiei Române, au publicat un volum intitulat „Gh. Gheorghiu-Dej la Stalin. Stenograme, note de convorbire, memorii, 1944-1952". Printre alte dovezi scrise ale întâlnirilor dintre cei doi lideri comuni?ti exist? ?i o stenogram? din 3 februarie 1948. La discu?ia respectiv?, din partea român? au participat Gheorghiu-Dej, Petru Groza, Ana Pauker, V. Luca, L. R?d?ceanu ?i Vl?descuŹ R?coasa (ambasadorul român în U.R.S.S.). Din partea sovietic?, al?turi de Stalin au fost Viaceslav Molotov (care era prim viceprim-ministru), S.I. Kavtaradze ?i interpretul L.E. Kotliar[12]. Regele Mihai p?r?sise România cu o lun? înainte de aceast? întâlnire. Stenograma este narat?, adic? ceea ce se consemneaz? este prezentat la persoana a treia. Trebuie s? avem în vedere ?i faptul c? discu?iile dintre Casa Regal? ?i guvernul pro-sovietic de la Bucure?ti s-au deteriorat dup? abdicare. De altfel, suveranul avea s? spun? în 1995 c?, de?i Groza f?cuse anumite promisiuni, „ca de obicei min?ise: noi nu am ob?inut niciodat? nimic de la el".

Esen?ialul notelor discu?iei din 3 februarie 1948

I.V. Stalin întreab? dac? regele a plecat definitiv sau se mai întoarce.
P. Groza r?spunde c? regele poate înc? s? se întoarc? în ?ar?, îns? doar ca un cet??ean de rând.
I.V. Stalin întreab? ce a f?cut regele cu domeniile sale, p?durile din România, dac? le--a vândut.
P. Groza r?spunde c? partea principal? a domeniilor regale a fost totdeauna proprietatea statului ?i c? numai venitul de pe urma acestora apar?ine regelui. Acum, toate aceste domenii revin în proprietatea deplin? a statului. Regelui îi mai apar?in suprafe?e însemnate de teren, dar, având în vedere c? acesta nu se mai folose?te de vechile privilegii, pe baza legii reformei agrare proprietatea sa funciar? va fi expropriat? ?iŹ vor mai fi l?sate doar 50 hectare de p?mânt.
I.V. Stalin întreab? dac? este adev?rat c? guvernul român a cump?rat de la rege domeniile acestuia cu 3 milioane de dolari sau acestea sunt doar zvonuri.
P. Groza r?spunde c? guvernul român a cump?rat de la rege 360 de tone de vin cu 1 milion de franci elve?ieni, în condi?iile în care regelui iŹ-a fost dat? doar jum?tate din aceast? sum?, iar a doua jum?tate din aceast? sum? o poate primi cu condi?ia c? se va purta bine. Guvernul i-Źa dat regelui exact atât cât trebuia, pentru a nu spune c? guvernul lŹ-a umilit, dar nu prea mult, pentru ca acesta s? nu se simt? independent.
I.V. Stalin face observa?ia c? românii au un rege foarte original. S? dea Domnul tuturor un asemenea rege!
P. Groza adaug? c?, a?a cum iŹ-a spus în ajun lui Molotov, guvernul român a trebuit s? ?in? seama de faptul c? regele a fost decorat de Guvernul Sovietic cu ordinul „Pobeda" (Victoria).
I.V. Stalin spune c? toate acestea au fost f?cute bine ?i întreab? dac? regele a luat cu sine ordinul.
P. Groza r?spunde c? regele a luat cu sine ordinul ?i adaug? c? guvernul român a contat pe o asemenea apreciere a ac?iunilor sale, deplasânduŹ-se la Moscova[13].

Memoriile lui Sudoplatov

Unul dintre capii spionajului sovietic din anii '40-'50, Pavel Sudoplatov[14], face urm?toarea referire la Regele Mihai în memoriile sale, ap?rute ?i în traducere româneasc? scrie: „Vî?inski a condus personal negocierile cu regele Mihai al României pentru abdicarea lui, garantându-i o parte a rentei viagere în Mexic". Sudoplatov a fost director-adjunct al spionajului sovietic între anii 1939-1942, director general al Direc?iei a IV-a din N.K.V.D., îns?rcinat? cu r?zboiul de partizani contra Germaniei naziste. Istoricii români sunt rezerva?i cu privire la acurate?ea informa?iilor cuprinse în memoriile fostului general N.K.V.D. Ei spun c?, pentru a fi luat? în considerare, afirma?ia lui Sudoplatov trebuie confirmat? ?i de alte surse. S? nu uit?m c? a fost f?cut? de un maestru al dezinform?rii.

Simpatiile lui Stalin

Istoricul Dan C?t?nu? spune c? Stalin avea fa?? de Regele Mihai un fel de simpatie, care transpare din stenogramele pe care le-a studiat. Regele Mihai primise, într-adev?r, ????? „?????a" (Ordinul Victoria), „în semn de recunoa?tere pentru curajul dovedit prin desprinderea de Germania hitlerist? ?i coalizarea cu Puterile Aliate într-un moment în care nu se prefigura înfrângerea Germaniei" (Arthur Gould Lee). Ordinul Victoriei a fost acordat doar c?tre 17 persoane, 13 ru?i ?i 4 str?ini. Ultimul care l-a primit a fost Brejnev, în 1978. Regele Mihai este singurul dintre decora?i care mai tr?ie?te[15]. Regina-mam? Elena vorbe?te despre acest episod în jurnalul s?u. Ceremonia de acordare a Ordinului a avut loc în 6 iulie 1945, în Sala Tronului de la Palatul Regal de pe Calea Victoriei. Apoi, Regele Mihai l-a rugat pe Stalin s? accepte, la rândul s?u, o decora?ie româneasc?. „Azi diminea?? pe nea?teptate ?i-a f?cut apari?ia Susaikov ?i a cerut s? fie primit de rege", scrie Regina-mam?, Elena. „I-a spus c? Stalin a trimis un mesaj prin care afirma c? era încântat de propunerea lui Mihai de a-l decora, dar aflându-se într-o func?ie politic? ?i militar? totodat?, nu putea s? accepte propunerea ?i a sugerat ca Mihai s?-l decoreze pe Malinovski în locul lui. Stalin ar privi acest lucru ca ?i cum l-ar decora pe el însu?i". Regele i-a trimis mare?alului decora?ia imediat"[16]. Chiar dac? anumite condi?ii negociate ar fi urmat s? intre în vigoare odat? cu plecarea Regelui în exil, nimeni nu a verificat pân? acum dac? afirma?iile lui Petru Groza în fa?a lui Stalin aveau sau nu baz? real?.

„Nu cunosc alte am?nunte legate de tratativele interne privind plecarea Regelui Mihai, dar astfel de elemente contabile e posibil s? fie consemnate undeva. Nu mi se pare imposibil [...] În orice caz, decizia comuni?tilor de a prelua puterea total? în statul român mi se pare de domeniul eviden?ei. Ei au hot?rât c? trebuie s? o fac? la sfâr?itul anului 1947 ?i au f?cut-o"[17] afirm? istoricul Dan C?t?nu?.

Bibliografie :
- Ivor Porter, Mihai I al României, regele ?i ?ara;
- Mircea Ciobanu Convorbiri cu Mihai I al României;
- Philippe Viguié Desplaces Maiestatea Sa, Regele Mihai I al României. O domnie întrerupt?;
- Arthur Gould Lee Regina-mam? Elena a României, volum în care nareaz? biografia Reginei-mam? pe baza unor noti?e din jurnalul ei;
- Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi Am folosit, de asemenea, volumul 4;
- Dan C?t?nu? ?i Vasile Buga, Gh. Gheorghiu-Dej la Stalin. Stenograme, note de convorbire, memorii, 1944-1952" (2012);
- Ioan Scurtu, Activitatea politic? a regelui Mihai http://www.art-emis.ro/istorie/4568-activitatea-politica-a-regelui8-mihai.html
- sursa[18]

Grafica -I.M.

---------------------------------------------
[1] http://www.ioanscurtu.ro/curriculum-vitae/
[2] Ioan Scurtu, Activitatea politic? a regelui Mihai http://www.ioanscurtu.ro/activitatea-politica-a-regelui-mihai/ ?i http://www.art-emis.ro/istorie/4568-activitatea-politica-a-regelui-mihai.html
[3] Arhivele Na?ionale, colec?ia 103, dosarul 486/1947, f. 1-3.
[4] Ivor Porter, Mihai I al României, regele ?i ?ara, p. 172.
[5] Philippe Viguié Desplaces, O domnie întrerupt?, p. 121.
[6] Ivor Porter, op. cit.
[7] De g?selni?a celor „1.000 de studen?i" nu s-a pomenit decât dup? revenirea abdicatului în România postdecembrist? - n.n.I.M.)
[8]Ioan Scurtu, op. cit., p. 201.
[9] Regele într-una dintre conversa?iile cu Philippe Viguié Desplaces.
[10] Philippe Viguié Desplaces, op. cit., (p. 122):
[11] Philippe Viguié Desplaces, op. cit.
[12] Cf.Dan C?t?nu?, acest document a ap?rut în revista ruseasc? „Istocinik", nr. 2/2002.
[13] https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/dej-fata-n-fata-cu-stalin-stenogramele-intalnirilor-dintre-cei-doi
[14] Pavel Sudoplatov, Anatoli Sudoplatov, Jerrold L. Schecter, Leona P. Schecter, Special Tasks: The Memoirs of an Unwanted Witness - A Soviet Spymaster (Misiuni speciale.Memoriile unui maestru al spionajului sovietic) Bucure?ti, Ed. Litera International, ISBN: 606-8481-89-0, 734p., 2013
[15] 23.03.2016, data public?rii textului - n.r.
Arthur Gould Lee Regina-mam? Elena a României, p. 272.
[16] Declara?ie pentru PressOne a lui Dorin Dobrincu, cercet?tor ?tiin?ific al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol" din Ia?i ?i fost director al Arhivelor Na?ionale.
[17] https://pressone.ro/abdicarea-o-uitare-istorica/ accesat la 22.12.2017
[18] https://pressone.ro/abdicarea-o-uitare-istorica/

footer