Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Miercuri, 22 Noiembrie 2017 21:22

Misiunea Militar? German? in RomâniaLa 2 iulie 1940, regele Carol al II-lea a transmis lui Adolf Hitler (prin intermediul lui Wilhelm Fabricius) c? guvernul român a renun?at la garan?iile franco-engleze ?i c? dore?te „o strâns? leg?tur? cu Germania în toate domeniile, garantat? prin tratate politice în beneficul ambelor ??ri". Pentru consolidarea acestei colabor?ri, suveranul român l-a rugat pe Führer „s? trimit? la Bucure?ti o Misiune militar?". La rându-i, a doua zi dup? detronarea regelui ?i preluarea întregii puteri în stat (cu un evident sprijin german), generalul Ion Antonescu a solicitat ?i el Berlinului trimiterea la Bucure?ti a unei persoane cu care s? discute problema trimiterii în România a respectivei Misiuni Militare.

7 septembrie 1940. Loc?iitorul ata?atului militar german la Bucure?ti transmite la Berlin solicit?rile generalului Ion Antonescu:
A. 1. Armata român? dore?te trimiterea unor ofi?eri germani ca instructori pentru Academia de R?zboi, pentru ?colile militare de infanterie, de artilerie ?i de motomecanizate ?i ca speciali?ti tehnici în Statul Major General.
2. Armata dore?te expedierea unit??ilor complete de motomecanizate ?i de avia?ie.
3. În ce prive?te avia?ia ?i blindatele s-au f?cut interven?ii pentru material.
4. Generalul Antonescu dore?te sosirea grabnic? a unui general german pentru deschiderea tratativelor, referitoare la colaborarea armatei germane cu armata român? în domeniul militar. Armata român? dore?te s? evite pe cât posibil s? aib? ofi?eri germani în func?ia de comandan?i de unit??i.
B. Ideea generalului Antonescu despre reorganizarea armatei sale const? în restructurarea ?i asigurarea cu unit??i mobile puternic motorizate ?i mecanizate. Trebuie s? fie puternici mai ales în ap?rarea antiaerian?. Centrul de greutate al ap?r?rii trebuie orientat înspre Est. De înt?rit posibilit??ile de ap?rare de pe ??rm, în special în Delta Dun?rii pentru z?d?rnicirea eventualelor tentative de debarcare. Frontul spre Ungaria ?i Bulgaria se descoper?. Despre reconstruc?ia de aici trebuie s? se trateze cu un general german. Generalul Antonescu afirm? cu siguran?? c? va colabora 100% cu Germania. Va destitui pe to?i ofi?erii care îi stau în drum".

15 septembrie 1940.
- Sosit la Bucure?ti, generalul Kurt von Tippelskirch cere Conduc?torului statului român s?-i precizeze ,,inten?iile Comandamentului român asupra Misiunii Militare Germane ?i în special asupra unit??ilor de instruc?ie ?i ofi?erilor instructori (profesori) necesari pentru ?colile ?i centrele de instruc?ie române?ti".
- În cadrul convorbirilor avute cu Ion Antonescu ?i cu al?i generali români), generalul german se informeaz? despre situa?ia/starea armatei române despre inten?iile acestora în leg?tur? cu preconizata Misiune Militar? German? din România.
- Apoi informeaz? Berlinul: „Generalul Antonescu a spus urm?toarele: Armata avea un foarte sc?zut nivel moral. Îi lipsea încrederea în conducerea statului, inclusiv în generalii care au instalat aceast? conducere. Prin schimb?rile pe care le-am întreprins, moralul armatei s-a restabilit. De acum înainte garantez pentru puterea ?i disciplina acestei armate. În privin?a lipsurilor ei sunt edificat. Acestea se situeaz? în urm?toarele compartimente:
1. Nu avem avioane ?i nici pilo?i. Ne lipse?te organizarea teritoriului. A fost aplicat? o foarte precar? politic?.
2. Nu avem unit??i motorizate. Aici avem nevoie, ca ?i-n cazul avia?iei, de un deosebit ajutor german". El propune acest ajutor în forma disloc?rii unor unit??i germane în România care s? instruiasc? trupa român? în exploatarea aparaturii germane. ?elul s?u este ca apoi aparatura s? fie preluat? de trupele române. Generalul Antonescu a continuat:
3. „Nu avem ap?rare antiaerian?, ceea ce avem este incomplet, absolut insuficient.
4. A fost creat? o industrie de r?zboi, dar ?i aici s-a lucrat superficial. Lipse?te materia prim?, astfel c? produc?ia va înceta curând ?i ?omajul amenin??".

16 septembrie 1940. Dup? o nou? rund? de convorbiri, generalul Kurt von Tippelschirch informez? Berlinul:
„1. Generalul Antonescu a solicitat Germaniei o misiune militar?. Se dore?te ca aceasta s? fie alc?tuit? din:
- unit??i de avia?ie, de ap?rare antiaerian? ?i motomecanizate ca ?i de blindate, toate acestea în scopul instruirii tehnice ?i tactice a trupelor române, dorindu-se ca aparatura din dotarea acestor unit??i s? fie predat? României dup? încheierea ciclului de instruc?ie; - personal de instruc?ie pentru diferite ?coli ?i centre de instruc?ie. Generalul Antonescu a confirmat concluzia mea, punând totu?i anumite limite în leg?tur? cu num?rul efectivelor preconizate pentru dislocare; mai târziu au fost explicate motivele.
În continuare au fost prezentate o serie de h?r?i ?i plan?e care au reflectat inten?iile generalului Antonescu în leg?tur? cu restructurarea armatei, eviden?iind totodat? ?i lipsurile materiale existente. Generalul Antonescu a reliefat în aceast? circumstan?? c? cel mai precar se st? la capitolul dotare a unit??ilor. De altfel, nici una dintre diviziile existente nu posed? toate materialele prev?zute în tabelele de înzestrare.

I-am solicitat generalului Antonescu un plan clar al dimensiunilor ?i structurii misiunii militare dorite, pe care s? mi-l dea în scris. Am explicat înc? o dat? problema esen?ial? a disloc?rii unit??ilor germane. Am întrebat dac? generalul Antonescu, presupunând c? Germania nu s-ar putea decide s? dea românilor arme de fabrica?ie proprie, ci le-ar oferi armament de captur?, ar renun?a la dislocarea în România a trupelor germane. Generalul Antonescu a spus c? ideea lui principal? este s? aib? trupe germane în România. În tot cazul ar trebui s? se fac? o clar? distinc?ie între garantarea numai a frontierelor României de c?tre Germania ?i încheierea între ambele state a unei puternice alian?e militare. În ultimul caz n-ar fi nici o restric?ie în privin?a num?rului efectivelor amplasate pe teritoriul românesc. În primul caz i s-ar putea face mari greut??i din partea ruseasc? sau englez?. De aceea num?rul de efective ar trebui s? r?mân? limitat la necesarul pentru instruc?ie.

Am rugat s? mi se precizeze aceast? limit? maxim? în scris, pe arme ?i capacitate de lupt? admis?. Apoi generalul Antonescu a p?r?sit discu?iile. I-am f?cut o trecere în revist? a tuturor aspectelor generalului Rozin, explicându-i în ce ar consta, dup? p?rerea german?, activitatea ?i datoria unei astfel de misiuni, rugându-l s?-i prezinte generalului Antonescu aceste idei pentru a fi folosite ca punct de sprijin în expunerea solicit?rii române?ti. Generalul Rozin a rugat cu acest prilej ca, în spiritul vechilor tradi?ii militare, cât mai curând posibil ?i cât mai mul?i tineri ofi?eri s? fie deta?a?i în armata german?".
17 septembrie 1940. Ion Antonescu formuleaz? Propunerile guvernului român privind scopul Misiunii Militare Germane („s? colaboreze cu Comandamentul român la reorganizarea, dotarea ?i instruc?ia armatei române pe baza experien?ei din Polonia ?i Fran?a"), speciali?tii ?i unit??ile militare necesare, modul între?inere a acestora (în sarcina statului român), dislocarea (în zona Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Bucure?ti-Buz?u-Ploie?ti-Bra?ov) etc. Dup? terminarea perioadei de instruire, armamentul unit??ilor germane urma s? fie introdus (contra-cost) în dotarea armatei române, iar personalul instructor f?cut disponibil. Concomitent, pentru cunoa?terea doctrinei de lupt? a armatei germane ?i a înv???mintelor trase din r?zboi, 3-4 ofi?eri de stat major germani urmau s? fie deta?a?i la ?coala Superioar? de R?zboi, iar un num?r de ofi?eri români tineri s? fie trimi?i în stagii în centrele de instructive, la cursurile speciale ?i unit??ile armatei germane. Colaborarea în caz de r?zboi, urma s? se stabileasc? din timp, direct, între guvernele român ?i german.

18 septembrie 1940. Wilhelm Fabricius recomand? Berlinului s? satisfac? ,,grabnic" cererile lui Ion Antonescu privind „trimiterea unor unit??i germane pân? la for?a unei divizii, în primul rând unit??i motorizate ?i aeriene".
19 septembrie 1940. Reîntors la Berlin, Kurt von Tippelskirch informeaz? c? Ion Antonescu „pune mare pre? pe sosirea grabnic? în ?ar? a trupelor germane", c? nu condi?ioneaz? acest lucru de r?mânerea armamentului german pentru instruc?ie în România, c? din considera?ii de politic? extern? a stabilit un ,,maximum" al trupelor germane, dar c? „în cazul unei alian?e militare, el crede c? ar putea accepta în mod teoretic trupe germane în num?r nelimitat", c? „dore?te s?-?i formeze o armat? proprie cu adev?rat eficient?", deoarece ,,actuala armat? constituie un trunchi umflat în care nicio unitate nu posed? tot materialul ce se presupune c? trebuie s?-l aib? potrivit tabelului de echipament". În finalul raportului, preciza: „Generalul A(ntonescu) d? impresia unui om cu voin?? puternic?. El atac? sarcinile pe care ?i le-a stabilit cu o energie de fier. În mod cert, el se bucur? de o mare autoritate în ?ar? din cauz? c? a dovedit în repetate rânduri c? respinge f?r? compromisuri pe fostul rege ?i anturajul s?u. Eforturile lui imediate sunt concentrate asupra desr?d?cin?rii manifest?rilor de corup?ie l?sate de decedatul regim. El continu? aceasta cu o hot?râre nemiloas?. Nu este înc? posibil s? se fac? o apreciere asupra capacit??ilor lui constructive ca om de stat. În întreaga ?ar? domne?te o lini?te absolut?. Mi?carea legionar? a fost înfrânt?, cel pu?in deocamdat?. Este prea devreme s? se afirme dac? va putea fi determinate s? sprijine statul activ. P?rerea general? este c? generalul A(ntonescu) se g?se?te cu mult deasupra nivelului pe care-l are conduc?torul legiunii, Sima, atât în ceea ce prive?te puterea de voin??, cât ?i capacitatea intelectual?. Personal, generalul A(ntonescu) produce o impresie foarte pl?cut? ?i sincer?".

20 septembrie 1940. ?eful Comandamentului suprem al Werhmacht-ului stabile?te sarcinile reale ale Misiunii militare ?i trupelor germane din România („care nu trebuie s? devin? evidente nici pentru români, nici pentru propriile noastre trupe"):
a) s? apere câmpurile petrolifere de a fi acaparate de o ter?? putere, sau de la distrugere;
b) s? dea posibilitatea armatei române de a efectua sarcini definite, corespunz?tor unui plan efectiv, elaborate în favoarea intereselor Germaniei;
c) în cazul când vom fi sili?i la un r?zboi cu Rusia Sovietic?, s? se preg?teasc? pentru angajarea for?elor germane ?i române din direc?ia României".
Ca urmare, instruc?ia armatei române trebuia f?cut? „în a?a fel încât anumite unit??i române s? fie instruite pentru folosirea lor mai târziu de partea nostr? în calitatea de « divizii-model ». Deocamdat? - mai precizau instruc?iunile germane -, influen?area întregii armate - de pild? prin dezvoltarea unui corp ofi?eresc, a cursurilor în ?coli etc. - va fi o sarcin? secundar? fa?? de aceast? sarcin? principal?".

Aranjament graphic - I.M.

footer