Revista Art-emis
Copil?ria ?i tinere?ea regelui Carol al II-lea PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Miercuri, 22 Noiembrie 2017 20:55

Principele Carol„O asigur pe Sfin?ia Voastr? (patriarhul) c? am ac?ionat din proprie ini?iativ? ?i c? sunt perfect con?tient de faptele mele". (Principele Carol de Hohenzollern)

Nu botezul în religia ??rii pe care este destinat s-o conduc? este prioritar pentru suveran, ci botezul întru jertfa Na?iei respective, spre a men?ine Neamul în idealurile sale milenare ?i a-l conduce la biruin?a geniului s?u ?i a Crucii izb?vitoare cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Când a deschis ochii la botez, Carol s-a spârcâit pe el în cristelni?? profanând sfânta Tain?. Era un fel de previziune asupra destinului ??rii atunci când se va impune la cârma ei. Dup? ce a sc?pat din ghearele febrei tifoide, micu?ul, ve?nic nelini?tit cade sub ocrotirea guvernantei engleze Winter, descris? de regina Maria ca fiind: „...l?t?rea??, greoaie, cu ochii mari, bulbuca?i ?i fic?i, cogeamite nasul c?rnos ?i o gur? resping?toare; era vulgar?, de o vulgaritate pe care nu o putea cânt?ri definitiv decît cineva din aceea?i na?ionalitate cu ea. Glasul ei era vulgar ?i grosolan, vorba-i mitoc?neasc? ?i ne?lefuit?". (Maria, regina României, Povestea Vie?ii Mele,vol.II, Minerva, Ia?i-1990, p. 151). Micul Carol la 6 ani, care „f?cea crize de furie ?i mânie" din orice nu-i convenea, a înc?put apoi pe mâinile unui preceptor moroc?nos, hidos, sterp, la? cu idei socialist-republicane, homosexualul evreu-elve?ian Mohrlen, care numai în spirit monarhic nu l-a educat pe micu?.Abia când Carol avea 18 ani, preceptorul s?u mâr?av a fost concediat la indica?ia medicilor.

„Marele inchizitor" ori „tiranul b?trân", cum îl „gratula" Maria pe regele Carol I ?i consoarta sa Elisabeta ?i-au pus amprenta nefast? asupra tân?rului cuplu princiar, men?inînd o permanent? tensiune, agita?ie, suspiciune cu desele schimb?ri de guvernan?i, tortur? care s-a r?sfrânt ?i asupra caracterului micu?ului Carol, disputat pe rând când de p?rin?i, când de unchi. R?sf??at permanent ?i ob?inând orice capriciu în familie, micul Carol a crezut c? el este de fapt suveranul, cel c?ruia i se apleac? to?i, cel care nu poate fi refuzat ori contrazis de nimeni. Ca s?-?i uite mentorul care f?cea istericale, p?rin?ii l-au trimis în Anglia cu un aghiotant al regelui, dar Carol c?lca în picioare purtarea de grij? a generalului Perticari, îngrijorând-o peste m?sur? pe m?tu?a lui Beatrice, care-i face o diagnoz? psihologic? pe merit: „... E foarte greu cu el, pentru c? devine deosebit de violent ?i de nepoliticos dac? cineva îndr?zne?te s? aib? chiar ?i o opinie diferit?. Pare de-a dreptul uimit c? nu toat? lumea e de aceea?i p?rere cu el...Î?i arog?... o pozi?ie superioar? ?i ridicol?, zâmbind de sus întregii umanit??i, de parc? toat? lumea ar fi s?rac? cu duhul". (Hannah Pakula, Ultima Romantic?-Biografia reginei Maria. Trad. din limba englez? de Dina Litzica. Ed, Curtea Veche, Bucure?ti-2017, p. 162)

Ca s?-l smulg? din ghearele proastei educa?ii administrate de imoralul Mohrlen, Maria l-a trimis s? se instruiasc? în regimentul tat?lui s?u la Postdam în armata german?. Dac? la suprafa?? s-a spoit cât de cât, exagerându-i stima de sine, înl?untrul tân?rului robust ?i înalt, ca un nisip mi?c?tor, irupeau mi?c?ri serioase de ordin psihologic. În compania lui Ionel Br?tianu, Carol a plecat la Sankt-Petersburg pentru a reface posibilit??ile unui mariaj rus dorit de Maria. Dup? intrarea României de partea Antantei în Primul R?zboi Mondial, iar fiul ei favorit devenit între timp general, la 23 de ani, evident nu pe merit sau pe instruc?ie, Maria era nemul?umit? de Nando c? nu la luat pe Carol pe front s? primeasc? botezul focului, acuzându-?i so?ul de „comportament criminal", ce se juca cu viitorul fiului netrimi?ându-l pe front. R?zboiul era pe sfâr?ite, când Maria tulburat? i-a avertizat pe amândoi, tat?l ?i fiu: „...dac? pierde?i timpul, s-ar putea s? nu mai ave?i la care armat? s? merge?i!" (ibid., p. 224)

Pân? la urm? Nando a acceptat, dar s-a iscat discu?ii cu privire la numirea lui Carol într-o func?ie de comand?. Maria nu a fost de acord cu atribu?iile de comandant: „... Un b?iat f?r? o carier? militar? adev?rat?! Dac? lucrurile ies prost, toat? vina va c?dea asupra lui, ?i nu este un simplu general care poate fi dat deoparte ?i uitat". (ibid., p. 243). Carol era un simplu ofi?er, nu un simplu general cum credea mama care-l r?sf??a, dar gra?ie sângelui albastru nu mai coment?m, nici expresia, nici gradul... În timpul istoricei ofensive de var? a celebrei b?t?lii de la M?r??ti, Carol s-a implicat pasiv plimbându-se cu ma?ina sa de la un regiment la altul încercând s? încurajeze solda?ii. Armata român? a avut un succes r?sun?tor, avansând peste 20 de km în tab?ra du?man?, capturând mult? muni?ie ?i 5 000 de prizonieri, dar retragerea brusc? a ru?ilor din fa?a unui inamic net inferior ca num?r de osta?i, a oprit ofensiva român? de eliberare, fiind obligat? s? se retrag? de pe grelele pozi?ii abia cucerite cu jertfe eroice: „...Nem?ii, care le furnizaser? bol?evicilor ajutor financiar, propagand? ?i arme, au des?vâr?it demoralizarea armetei ruse"(ibid., p. 244)

Carol fiind continuu ata?at de Zizi Lambrino îi cre?te îngrijorarea mamei aflat? cu re?edin?a pe unul dintre Domeniile Coroanei de pe Valea Bistri?ei, la Bicaz. Imediat dup? Tratatul de la Bucure?ti, Maria a hot?rât ca fiul ei s? se a?eze la o tab?r? din Carpa?i, în Târgu Neam?, la comanda unui regiment de vân?tori de munte. Anul 1918, alterna între nelini?tile Mariei, îngrijor?rile lui Nando, Barbu ?tirbei ?i cererile absurde ale ocupantului german ce cre?teau pe fiecare zi tot mai mult. ?i ca paharul suferin?elor s? se umple a venit ?i pic?tura de venin de la Carol pe 15 Septembrie 1918, lovindu-i cutremur?tor „de o durere aproape insurmontabil?-o tragedie de familie cutremur?toare care ne-a luat pe nea?teptate, o lovitur? ame?itoare, pentru care nu eram preg?ti?i" [6]. (Maria, Regina României, Povestea Vie?ii Mele. Vol. III, Ed. Moldova, Ia?i-1991, p. 402).

Carol, principele mo?tenitor ignorând r?zboiul, familia, datoria fa?? de armat?, de patrie fugise cu aleasa inimii Zizi Lambrino cu care s-a c?s?torit la Odessa de Ziua Crucii în 1918. Ce destin monarhic putea s? aibe prin?ul Carol care, fuge de prima sa responsabilitate major? în drumul lui spre tron, dezertând din fruntea regimentului aflat în spatele frontului, deghizat în uniform? de ofi?er rus? Maria s-a dezl?n?uit într-o furie greu de st?pânit: „...?i-ai p?r?sit postul, la ceasul când ?ara îndura cea mai grea umilin??, când p?rin?ii t?i luptau, pas cu pas, împotriva unor greut??i zdrobitoare, ca s? fugi cu o femeie!"(Paul al României, Carol al II-lea. Rege al României, Ed. Holding Reporter, Bucure?ti-1991, p. 55). Carol ?i-a motivat dezertarea potrivit convingerilor sale politice: „?tiu bine c? în 20 de ani România, ca ?i toate celelalte ??ri, va fi republic?, de ce s? fiu împiedicat atunci s? tr?iesc cum vreau?"(Alexandru Marghiloman, Note politice, vol.IV, Bucure?ti-1927, p. 137)

A aruncat apoi uniforma rus? ?i s-a c?s?torit cu Ioana Valentina Lambrino la Odessa f?r? acordul p?rin?ilor, c?rora le dezv?luie surpriza cea mare, cirea?a de pe tort: renun?area la prerogativele de mo?tenitor al Coroanei. Proasp?tul mire se justifica în scrisoarea c?tre tat?l s?u c? fuga lui nu este o dezertare, ci pur ?i simplu ?i-a p?r?sit postul fiindc? situa?ia din ?ar? „nu i-a permis s?-?i îndeplineasc? datoria de soldat", ?i c? p?r?sea România „din motive politice", iar faptul c? „nu depusese niciun jur?mânt, nu înc?lca niciun leg?mânt" (Hannah Pakula, op. cit., 274). De fapt, ce educa?ie putea s? primeasc? mo?tenitorul coroanei, când Carol I s-a comportat ca un veritabil Torquemada cu to?i membrii Casei dinastice, amputându-le inima lor pl?pând? doar cu focul unei discipline austere, cazon?, pervertindu-le pîlpâierile sufletelor în închistare ?i suspiciune l?sate în grija ?i la discre?ia unor vale?i-spioni impu?i de regele supra sever?

Marghiloman, premierul român ?i partidul lui lui filogerman, au cerut imediat îndep?rtarea principelui de la succesiunea dinastic?. Regele Ferdinand fiind ?i capul O?tirii a trebuit s?-?i condamne progenitura-general pentru dou? luni ?i jum?tate, în refacere ?i reculegere la m?n?stirea Horai?a de lâng? Bicaz. Între timp s-a desf?cut ?i c?s?toria principelui dezertor, iar ulterior Carol a revenit asupra deciziei de renun?are la tron, gra?ie locotenentului Mugur, prietenul s?u. Cum situa?ia frontului s-a întors în favoarea Antantei, la rug?mintea expres? a prin?ului ?tirbei ?i la sfatul ambasadorului american, Ferdinand la 9 Noiembrie 1918, a ordonat mobilizarea armatei noastre. Armisti?iul s-a semnat pe 11 Noiembrie 1918. Maria jubila.

Ziua de 1 Decembrie 1918, a primit intrarea triumfal? în capital?, a reginei, regelui ?i a armatei victorioase. În alaiul regal p??ea seme? ?i Carol în fruntea regimentului s?u.Dup? evenimentul triumfal, Carol precedat de accesele sale de nervi, amenin??ri ?i plânsete a trecut cu tot arsenalul furiei în bra?ele unei tinere modiste satisf?c?toare. Maria care, avea o deosebit? afec?iune fa?? de principe s-a speriat a?a de tare c? a îng?duit venirea la Bucure?ti a lui Zizi, care acum purta în pântece darul lui Carol. Înainte de mar?ul triumfal în Ardeal al suveranilor, Maria i-a încredin?at lui Carol regen?a în Vechiul Regat. La întoarcere Mama i-a cerut fiului s? asiste la revenirea ei ?i a lui Nando. Carol a refuzat aruncându-se de pe cal ?i pe cât s-a putut r?nindu-se. Dragostea Mariei pentru principele ei adorat îi întuneca orice judecat?, îi spulbera orice gândire, îi orbea orice ra?ionament, acuzând-o ?i blamând-o permanent pe Zizi.La sfâr?itul lunii Mai 1919, Ferdinand l-a rugat pe Carol s? se al?ture unei misiuni în Orient. Principele ata?at de Zizi, pentru a rata c?l?toria s-a împu?cat u?or în picior.

Maria ?i Barbu ?tirbei au negociat situa?ia principelui. Carol profund îngrijorat a luat-o pe Zizi ?i au plecat în Delt?, la M?n?stirea în vacan??. Pentru atacul comun al Alia?ilor ?i al armatei române de la sfâr?itul lui Iulie 1919, împotriva evreului-maghiar Bela Kun-cea mai reu?it? corcitur?, a fost mobilizat ?i regimentul lui Carol, care aflând vestea-capcan? s-a bucurat lovind cu pumnii în mas? ?i urlând ca un turbat. Principele ?i-a f?cut în grab? preg?tirile: a renun?at a doua oar? la succesiune, expediind scrisoarea în 7 copii, apoi a plecat în Ungaria f?când propagand? împotriva tat?lui s?u regele. Bolnav de iubire, Carol î?i implora prin scrisori mama. În vremea s?rb?torilor Na?terii Domnului a anului 1919, o suit? de demnitari au ajuns la Bistri?a-Bicaz s?-l colinde pe prin? pentru a reveni asupra deciziei de renun?are la succesiunea tronului. Carol a promis, iar Zizi de care era desp?r?it i-a n?scut pe 8 Ianuarie 1920, odorul care se va numi Mircea.

Cel mai mare aport pentru întorcerea Fiului risipitor în familie l-a avut colonelul canadian Joe Boyle, astfel c? bucuria din Casa regal? i-a oferit lui Carol o croazier? în jurul lumii de circa 8 luni de zile, în timp ce mama sa se va ocupa de Zizi ?i copilul ei. În toamna anului 1920, principesa Elisabeta fata cea mare a acceptat s? se c?s?toreac? cu George prin?ul mo?tenitor al Greciei. Maria i-a invitat pe tineri s? vin? în România Mare s?-?i anun?e logodna. Cei doi au venit înso?i?i de surorile lui George: Irina de 16 ani, Elena de 24 de ani ?i de principele-pelerin Carol care li s-a al?turat din Elve?ia. Trenul plin de tineret ?i veselia a ajuns la Sinaia, iar grecii au fost instala?i în castelul de var? al Mariei, la Peli?or. Schimbarea major? a lui Carol a încântat-o atât de mult pe Maria ?i a bucurat-o nespus când a v?zut atrac?ia fiului asupra principesei grecoaice Sitta-Elena.

Peste dragostea fulger?toare a lui Carol ?i a Sittei au c?zut dou? tr?snete: moartea fratelui Sittei ?i moartea mamei Mariei, ducesa de Coburg. Au plecat to?i în Elve?ia înso?i?i de Carol. Peste voalul cernit al Mariei a venit îns? raza de lumin? la cei 27 de ani ai principelui care a cerut-o pe Sitta în c?s?torie. Maria era în al nou?lea cer: „Simt c? mi-am salvat b?iatul". La bucuria lor s-a al?turat ?i preten?iile lui Zizi: 5 milioane de franci francezi sau proprietatea lui Carol de la M?n?stirea ?i un titlu pentru fiul lor. Principesa Elisabeta a României s-a c?s?torit cu principele Greciei, George în 27 Februarie 1921. Dou? s?pt?mâni mai târziu, Maria înso?it? de o dispens? a Bisericii Ortodoxe a asistat la Atena la nunta lui Carol ?i a Elenei. Cele dou? nun?i dintre fra?i i-a nemul?umit pe ??ranii greci care prevesteau necazurile ce vor c?dea pe capul tinerilor rude de gradul I, c?s?tori?i.

Prima s?pt?mân? din luna de miere Carol ?i Sitta au consumat-o la Tatoi, re?edin?a regal?. Dup? „luna de miere", Elena a supravie?uit, dar era jalnic de terfelit?: „...Era limpede c? nu-i putuse rezista priapicului ei so?" [10]. (Ioan Scurtu, Politic? ?i Via?? Cotidian? în România în secolul al XX-lea ?i începutul celui de-al XXI-lea. Ed. Mica Valahie, Bucure?ti-2011, p. 59). La începutul lui Mai 1921, cuplul princiar au sosit în ?ar?. Elena era deja îns?rcinat?. Nesim?indu-se bine a fost înso?it? de medicul ei de familie. Cuplul s-a mutat la Sinaia. La 25 Octombrie 1921, principesa Elena a n?scut pe cel care va primi numele Mihai. Na?terea lui Mihai a fost destul de complicat?. Na?terea pentru mam? îns? a fost deosebit de grea, îngrozind-o ?i pe regina Maria: „N-am asistat niciodat? la ceva mai însp?imânt?tor. Copilul a fost scos pur ?i simplu, eu îns?mi i-am administrat Sittei cloroform ?i i-am ajutat pe doctori pe post de moa??." Dup? na?tere, „camera ar?ta ca un abator", iar „principesa Elena ?i-a revenit cu greu". (Regina Maria a României, Însemn?ri zilnice, vol III. Trad. Sanda Racoviceanu. Ed. Humanitas, Bucure?ti-2006, p. 101)

Noul n?scut în c?ma?a de sânge, parc? prevestea peste timp când va deveni rege, c? România va fi complet însângerat?, gra?ie tr?d?rii sale, tic?lo?iilor ?i crimelor sale. Rela?iile intime ale cuplului princiar erau în mod sigur pentru Elena, traumatizante: „Intimile principesei Elena, nota C. Argetoianu, l?sau s? se în?eleag? c? motivul principal al fobiei acesteia pentru regalul ei so? era brutalitatea cu care o supunea, zi ?i noapte, în pat sau la repezeal? pe un col? de canapea, îndatoririlor ei conjugale". (citat de I. Scurtu în cap. IX, Istoria Românilor în Secolul XX. Ed. Paideia, Bucure?ti-1999, p. 162). Sitta sup?rat? de boala tat?lui ?i speriat? de pasiunea debordant? a so?ului, p?r?se?te ?ara cu Mihai pentru patru luni de zile. La mai pu?in de un an mariajul Sittei e?uase dezastruos, ia la întoarcerea în România, Carol al ei se distra cu cine vroia. Între timp dinspre Balcani se ridic? peste Regatul Sârbilor, Croa?ilor ?i Slovenilor, steaua regelui Alexandru pe care Maria ?i-l dorea ginere pentru Mignon. De Cr?ciunul anului 1921, Maria i-a f?cut o surpriz? fiicei sale, invitându-l la Sinaia pe Alexandru. Mignon s-a bucurat ?i dup? Anul Nou, la o s?pt?mân? s-a plimbat cu Alexandru prin ?ara de basm a p?durilor înz?pezite de lâng? Castel. La întoarcere cu Alexandru de mân?, Mignon i-a întors surpriza mamei spunându-i cu lacrimi de bucurie: „Mam?, am aranjat[...]"...(Mabel Potter Daggett, Marie of Roumania: The Intimate Story of the Radiant Queen. New York: George H. Doran, 1926, p. 171).

În timp ce Maria bucuroas? c? a ajuns ilustra soacr? a Balcanilor î?i masca evidentele ambi?ii pe care nu le recuno?tea decât sie?i, Carol î?i recompensa frust?rile cu prezen?ele feminine, consim?ind astfel ruptura dintre el ?i Sitta. Pe m?sur? ce Maria se str?duia s? dezmint? destr?marea cuplului princiar, o cuceritoare înfocat?, ro?cat? ?i divor?at?, tot Elena, dar Lupescu a trecut la atac. Tân?ra provenea dintr-o familie de evrei cu numele Wolff. Mama ei p?r?sise iudaismul pentru romano-catolicism, iar tat?l trecuse la ortodoxie pentru a putea poseda pr?v?lia proprie: „...Elena ?i-a folosit toate atuurile-un p?r ro?u ca flac?ra, ochii verzi, pielea alb? ?i ?oldurile unduitoare-pentru a se m?rita cu un locotenent de artilerie pe nume Tâmpeanu. Când Tâmpeanu a ridicat obiec?ii apropo de rela?iile ei cu al?i ofi?eri, colegi de-ai s?i, Elena l-a p?r?sit". (Moats Alice-Leone, Lupescu, New York: Henry Holt and Co., 1955, pp. 34)

Caracterul Lupeasc?i se axa pe agerime ?i înc?p??ânare: „Calitatea ei major? era coloritul. Tr?s?turile îi erau greoaie. Pleoapele rivalizau cu cele ale familiei Hanovra-atât erau de mari ?i de grele; nasul arcuit i se l??ea pe fa??, iar buzele îi erau c?rnoase ?i c?zute, femeie înalt?..., î?i unduia ?oldurile fiind cam gr?su??. Probabil c? principele a fost atras de vulgaritatea ei asumat?." (ibid., pp. 39). Maria auzind de Lupoaica ro?cat?, aflat? în c?lduri a intrat? în panic? dar ?i-a p?strat pân? la urm? chipurile aparen?a îng?duitoare: „...nu am fost aspr? ?i nemiloas?, dar am încercat s?-l fac s? vad? c? ne aduce nenorocirea pe cap tuturor". (ANR III, 154:7-144 passim). Se mai spune despre Carol c? de tân?r s-a dovedit un fenomen destul bizar al naturii... Regele Carol I l-a supus unui test prin Alexandru Davila, care i-a înlesnit întâlnirea cu o femeie destul de priceput? în materie... A doua zi femeia jumulit? se împiedica ca o ra??, gâfâind în fa?a conului Alecu: „M-a omorât nene Alecule, de 14 ori, nici o dat? mai pu?in".

Dup? o vreme soarta i-a surâs lui Carol întâlnidu-l cu femeia satisf?c?toare apetitului s?u de arm?sar pur sânge, în persoana Elenei Lupescu: „Destinul ?i-a spus cuvântul", nota Carol mai târziu, iar acela?i Argetoianu consemna c? evreica a fost: „femeia care l-a îngenunchiat pe via??". („Neamul românesc", din 18 ianuarie 1928). La expozi?ia floral? din Capital? de la 7 Noiembrie 1925, Carol a ap?rut cu Sitta sub masca protocolului dar pentru ultima oar? în public. Moartea reginei Alexandra l-a adus pe Carol în Anglia unde a stat o s?pt?mân?, dup? care tulburat ?i emo?ionat a ?â?nit la Paris la Lupoaic? ?i de acolo fuga împreun? în Italia. Înaintea Cr?ciunului din 1925, Sitta a venit la Cotroceni cu cadoul de la Carol: scrisoarea oficial? pentru rege prin care principele renun?a definitiv la tron: „Carol a repetat prima dezertare... Carol nu se mai întoarce! (ANR III, 154: 143 ?.u.). Generalul Angelescu, mare?alul cur?ii a plecat la Milano s?-l aduc? pe Carol. Generalului i s-a al?turat prietenul prin?ului, locotenentul Mugur care-l mai convinsese odat?. De data asta Carol i-a r?spuns lui Mugur: „Ai s? m? duci acas? doar în sicriu". (ANR III, 155:6).

Maria era complet disperat? ?i în egal? m?sur? costernat?, aducându-?i sie?i repro?uri destul de grele. La aceast? veste tr?snet regina a r?mas pur ?i simplu încremenit?: „Fiul meu cel mare este un mort viu", el „?i-a vândut dreptul avut din na?tere unei evreice cu p?rul ro?u, care a fost amanta tuturor". (Regina Maria a României, Însemn?ri zilnice, vol III., op. cit., pp. 336). Caracterul lui Carol oscila continuu între u?urin?? ?i ?ov?ial?, între nestatornicie ?i mândrie, între pasiune ?i libertinaj, mâhnind-o astfel peste m?sur? pe augusta sa mam?, care pân? la urm? s-a trezit: „...ai coborât din ce în ce, pân? la a te da pe mâna unor oameni lipsi?i de orice fel de cod al onoarei ?i care te-au f?cut s? decazi la nivelul lor. Ai rupt orice leg?tur? cu tot ce-?i era scump ?i sacru. ?i-ai renegat ?ara, surorile ?i fratele, tradi?ia ?i datoria, într-o vreme când mai mult ca oricând în istorie, România avea nevoie de conduc?tori... (Paul al României, Carol al II-lea. Rege al României, op. cit., p. 54).

La finele anului 1925, pe 31 Decembrie, regele Ferdinand a convocat la Sinaia Consiliul de Coroan? privind situa?ia lui Carol ?i numirea unui Consiliu de Regen??, pentru care Ionel Br?tianu-premierul i-a propus pe: principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea ?i Gh. Buzdugan, pre?edintele Cur?ii Supreme. În Consiuliul de Coroan? de la Sinaia, Ion Mihalache îi cere regelui un r?gaz, s?-l conving? pe Carol s? se r?zgândeasc?: „Nu, nu domnule Mihalache, crede-m?, hot?rârea mea este definitiv?. Este o creang? putred? în dinastie pe care trebuie s? o tai spre a salva Coroana!" („Patria", 12 iulie 1927). Consiliul de Coroan? a anun?at Regatul România Mare, c? regele Ferdinand a acceptat renun?area definitiv? ?i irevocabil? a fiului Carol la succesiunea regatului. Ratificat? la 4 Ianuarie 1926, de parlament, decizia Consiliul de Coroan? l-a pus pe Mih?i?? în locul tat?lui Carol ca succesor la tron.

Str?in?tatea a lansat tot felul de zvonuri. Suspiciunea românilor a crescut în intensitate. Aflat? între ele, Maria disperat?, gata s?-?i piard? credin?a, s-a ag??at de înv???turile Baha'i. Ispr?vile ?i aventurile lui Carol, au l?sat Regatul român zdruncinat, confuz ?i pe Br?tianu demis. Speran?ele s-au întors spre generalul Averescu propus de marele vizir arge?ean, dar a nemul?umit deopotriv? preferin?a Vechiului Regat, a basarabenilor ?i a ardelenilor. ?i acesta este doar începutul marei încerc?ri la care urma s? fie victim? România cea abia Întregit? !
- Va urma -

Personalit??i de aur ale lunii Noiembrie:

01.11.1909, filosof Constantin Florea Cioroianu/ alias Ilariu Dobridor, 01.11.1913. Constantin Ardelea, 02.11.1882, Ion Fluera?, 02.11.1903, Nicolae Teban, 03.11.1899, dr. Traian Trifan, 04.11.1869, dr. Corneliu ?umuleanu, 04.11.1915, ing., pr. basarabean Boris Stejariuc/ alias Mircea Domitriu, 05.11.1890, pr. Gh. Tarcea, 05.11.1921, Arhim. Mina Dobzeu, 05.11.1921, Gabriel Constantinescu, 06.11.1909, av. Simion Lefter, 07.11.1922, Gavril? Vatamaniuc, 08.11.1869, prof.dr. savant, Nicolae Paulescu, 09.11.1907. av. Nistor Chioreanu, 10.11.1940, Radu ?oroag?, 11.11.1919, compozitor Mircea Hoinic, 11.11.1921, Aurel Cârdu, 13.11.1914, dr. Al. ?uga, 13.11.1925, Cornel Luca, 14.11.1924, Tache Rodas, 15.11.1872, George Tutoveanu, 15.11.1914, Maica Mihaela Iordache, 16.11.1903, pr.prof.dr.acad. Dumitru St?niloae, 16.11.1912, arhim. Adrian F?ge?eanu, 16.11.1922, Nicolae Albu, 17.11.1926, dr.acad.mitropolit Antonie Pl?m?deal?, 19.11.1882, aviator Aurel Vlaicu, 19.11.1909, av. Traian Marian, 22.11.1906, av., filosof, Alexandru Randa, 23.11.1925, pr.prof.teolog. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, 23.11.1952, artist, actor, produc?tor, jurnalist, Ben Todic?, 26.11.1892, poet Vasile Gherasim, 26.11.1914, Mircea Nicolau, 27.11.1940,prof.univ. dr. Ioan Scurtu; 29.11.1929, Octav Anastasescu.

Tuturor întru binecuvântare ?i mântuire !

† Sf. Martiri ?i M?rturisitori N?s?udeni; Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra ?i Vasile din Telciu; Sf. Ioan cel Milostiv, Patr. Alexandriei; Sf. Cuv. Nil Pustnicul

Brusturi-Neam?, 12 Noiembrie 2017

footer