Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col. (r) Dr. Constantin Mo?incat   
Miercuri, 01 Noiembrie 2017 21:04

Col. (r) Dr.  Constantin Mo?incatUn document de stat major, de mari propor?ii (399 p.), întocmit în 1939, studia minorit??ile din România. Potrivit m?rturisirilor autorilor, studiul pornea de la nevoia unei priviri de ansamblu, în lipsa unei lucr?ri documentate, asupra minorit??ilor din ?ar?. O asemenea lucrare era determinat? ?i de evenimentele petrecute în Europa, cu un an mai devreme, care au pus în eviden?? actualitatea problemei elementului etnic, datorit? solu?iilor nea?teptate de dezmembrare ?i apoi de desfiin?are a unui stat, cum a fost cazul Cehoslovaciei. Interesul era mare din punct de vedere militar ?i anume pentru ducerea ac?iunilor de lupt?, aprovizionare trupelor, rechizi?ionarea de bunuri ?i, nu în ultimul rând, sub aspectul cunoa?terii st?rii de spirit. Evenimentele au luat pe nepreg?tite autorit??ile statului român, care nu au fost în m?sur? s? prezinte materiale concludente cu privire la prezen?a diferitelor etnii în via?a cultural?, politic? ?i economic? a statului. Doar în articole sporadice ?i în conferin?ele unor c?rturari au fost atinse aspecte privind problema culturii, b?ncilor, agriculturii, industriei ?i comer?ului, a românilor de peste hotare ?i a coloniz?rii lor la hotare. Interesul fa?? de minoritarii din zonele de frontier? era justificat de ac?iunile directe, deschise sau mascate, desf??urate de ace?tia împotriva statului român, în conformitate cu instruc?iunile primite din capitalele învecinate. Evreii, de?i nu revendicau teritorii, aveau o pozi?ie dominant? în toate mediile române?ti ?i erau dispu?i a face compromisuri ?i a pactiza cu oricare alt st?pân[1].

Marele Stat Major român s-a adresat tuturor autorit??ilor statului pentru a se documenta în problema minorit??ilor ?i a cunoa?te pozi?ia acestora sub multiple raporturi. Constatându-se lipsa informa?iilor din partea autorit??ilor, pe motiv c? nu s-a f?cut „niciodat? deosebire între cet??enii statului ?i nici o autoritate nu a cerut aceast? distinc?iune"[2], studiul a fost completat cu recunoa?teri ?i verific?ri de teren. Greut??ile elabor?rii acelui studiu au fost accentuate de lipsa unor h?r?i administrative unitare. H?r?ile jude?ene nu aveau acela?i format, scar?, colorit. Unele purtau în loc central portretul prefectului. Din capitolul care se referea la originea ?i continuitatea neamului afl?m c? „românii sunt poporul celor dintâi ?i mai vechi cre?tini"[3], din jurul Carpa?ilor, care nu a fost desfiin?at dup? n?v?lirile barbare ?i care a pierdut în epoca slav? ?i turc? aproape jum?tate din teritoriul geto-dac, adic? cea mai mare parte din ?inuturile sud - dun?rene.

Frontierele statelor din Europa central? ?i de sud-est, la finele primului r?zboi mondial, au fost trasate pe baza principiului etnic. Îns??i ungurii, prin reprezentan?i de marc?, au recunoscut c? românii din punct de vedere etnografic formau majoritatea popula?iei din Transilvania. Toate ac?iunile revizioniste ungare nu au prezentat cu seriozitate realitatea, iar argumentele lor au fost doar instrumente ale propagandei. Frontierele stabilite prin pacea de la Trianon au corespuns, în general, din punct de vedere etnic[4]. Dup? o serioas? trecere în revist? a propagandei iredentiste desf??urat? în statele vecine, studiul analizeaz? prezen?a tuturor etniilor din România. În capitolul II sunt studia?i evreii, de la a?ezarea lor în ??rile române, care dateaz? - dup? cum sus?ineau Cremieux ?i B. Lazare - de pe vremea lu?rii Ierusalimului de c?tre Titus[5], adic? chiar din epoca dacic? a lui Decebal, cu structura lor moral? ?i spiritual?, a?ezarea lor pe meleagurile carpatice ?i importan?a acestora în ansamblul economic na?ional. Dup? cum rezult? din notele istorice citate, din documente foarte variate, existen?a evreilor pe meleagurile române?ti a fost semnalat? începând din secolul XVI, prin migra?iune din Gali?ia polonez?, prin Bucovina ?i prin nordul Ungariei ?i din Rusia în Moldova, de unde ace?tia s-au r?spândit treptat în celelalte regiuni. Întreaga organizare ?i existen?? a acestui neam evreiesc „are la baz? ideea religioas?[6] - sublinia documentul. De la primul recens?mânt, din Moldova, când au fost oficial înregistrate 14.500 familii de evrei, ace?tia au înregistrat o rat? de cre?tere de 1533%, în 96 de ani. Mi?carea natural? a popula?iei a f?cut, ca evreii, s? reprezinte 50,8% din popula?ia din Ia?i, la recens?mântul din 1930. Prezen?a evreilor în via?a cultural?, economic?, comer?, b?nci, agricultur?, pres? ?i alte institu?ii, de la ora?e ?i sate, este inventariat? în studiul mai sus amintit.

„România devenind pentru evrei un fel de Eldorado[7], în 1868, unde f?ceau cam tot ceea ce doreau ?i chiar inten?ionau s? înfiin?eze un stat iudeu, dac? 30 de deputa?i români nu demascau ?i nu denun?au c? evreii, în frunte cu pre?edintele Camerei, doresc s? fac? în Principate o a doua Palestin?, iar din Bucure?ti un nou Ierusalim. Studiul constat? emanciparea evreilor ?i faptul c? majoritatea patrimoniului industrial se g?sea în st?pânire str?in?, sub form? de societ??i anonime, în nume colectiv ?i pe ac?iuni. Comer?ul, în majoritatea firmelor, era „în mâna elementului minoritar, în special al evreilor"[8], iar capitalul majoritar al b?ncilor punea în inferioritate pe români. Fa?? de situa?ia semnalat?, autorii studiului propuneau m?suri pentru încadrarea copiilor în ?coli de stat, cu limb? de predare român?, pentru toate minorit??ile din România. Prin prevederi exprese, cuprinse în legea cultelor, trebuia s? se interzic? propaganda anti-româneasc?, care se exercita sistematic, în mod deosebit, prin biserica catolic?, reformat? ?i unitarian?. Sub pretextul preg?tirii seminari?tilor ?i teologilor, de exemplu, tinerii erau sustra?i de la activit??ile de preg?tire premilitar?, str?jereasc?, ?i chiar militar?.

Pentru redresarea situa?iei din domeniul industriei, comer?ului, b?ncilor, agriculturii ?i sporirea ponderii în capital a elementelor române?ti, autorii studiului propuneau înlesniri la credite pentru firmele cu capital românesc. Totodat?, ace?tia recomandau îndrumarea fiilor de ??rani români spre comer? ?i meserii, prin crearea de ?coli cu caracter practic. Se sugera organizarea „agriculturii intensive ??r?ne?ti, orientat? ?i dirijat? sistematic spre maximum de rentabilitate a micii propriet??i rurale. Încurajarea ?i sus?inerea micii economii române?ti în scopul form?rii capitalului na?ional, care se g?se?te în necontestat? dispropor?ie fa?? de capitalul str?in"[9]. Încurajarea ?i crearea de b?nci cu capital pur românesc - dup? p?rerea speciali?tilor militari - ar fi fost de natur? s? renasc? economia statului. Protec?ia ?i încurajarea elementului românesc era pus ca o problem? de baz? „în preg?tirea ?i executarea planului economic na?ional. Din totalul fabricilor numai 20% sunt de?inute de români. Din num?rul total al r?zboaielor de ?esut - sublinia studiul - 30% sunt ale sa?ilor, 69% ale evreilor ?i 1% ale românilor. Elementul salarial este dat de 58,4% români, 40,2% minoritari, iar restul str?ini, în timp ce conducerea era asigurat? de minoritari cu peste 80%"[10]. Tabloul economic prezentat de autorii studiului ar fi putut crea probleme economiei de r?zboi, fapt pentru care cereau o grabnic? solu?ionare.

Sub raport demografic, studiul constat? un indice de vitalitate ?i de excedent natural de 2 la 1%, în favoarea românilor, fa?? de etniile luate în compara?ie. Pentru ca raportul s? se reg?seasc? în capitalul de vitalitate na?ional?, studiul propunea m?suri de îmbun?t??ire a vie?ii igienico-sanitare, în toate mediile române?ti, de la ora?e ?i sate. Colonizarea regiunilor de la frontiere era în preocuparea planificatorilor militari, dup? ce au analizat diferitele zone poten?iale de conflict, în rela?ie direct? a acestora cu un mediu ostil de ducere a ac?iunilor de lupt?. Într-o asemenea împrejurare au ?i avansat propuneri de colonizare ?i chiar de schimb de popula?ie cu ??rile vecine, când situa?ia ar fi fost favorabil?.

„Problema evreiasc? este deosebit de important?. Se impune g?sirea solu?iilor oportune ?i curajoase pentru descongestionarea economiei na?ionale, în profitul elementului autohton"[11]. Cu aceast? concluzie studiul se încheie. Autorii lui nu avanseaz? nici o sugestie cu privire la metodele prin care urma s? se ating? acel obiectiv. Nici nu mai era nevoie, deoarece datele prezentate nu mai necesitau comentarii. Nu ?tim dac? de existen?a ?i con?inutul studiului a avut cuno?tin?? ?i conduc?torul statului, de dup? 6 septembrie 1940. Ceea ce ?tim, îns?, este cert c?, Ion Antonescu nu s-a împ?cat niciodat? cu anarhia ?i dezordinea. Dovad? sunt ordinele date în teritoriu atunci când a luat la cuno?tin?? despre primele manifest?ri anarhice ale legionarilor, pe care, de altfel, i-a ?i îndep?rtat de la conducerea statului, în ianuarie 1941. Vom face, în continuare, trimiteri la dou? documente emise înainte ?i dup? evenimentele de la Ia?i, din care rezult? o atitudine constant? de respectare a prevederilor legilor ?i chiar de îndreptare a lor. Primul este în leg?tur? cu atitudinea minoritarilor r?ma?i pe teritoriul românesc, în urma raptului teritorial din august 1940, dintre care interesant? a fost cea manifestat? de etnicii evrei. O parte a acestora au preferat s? treac? în teritoriul cedat Ungariei, imediat dup? pronun?area Dictatului fascist. În conformitate cu textul semnat la Viena, Direc?iunea Administra?iei de Stat din cadrul Ministerului de Interne a cerut, înc? de pe 30 august 1940, s? se treac? la identificarea propriet??ilor persoanelor fizice ?i juridice stabilite în teritoriile evacuate, în vederea aplic?rii sechestrului asupra acestora, într-o prim? etap?, urmând ca soarta lor s? fie stabilit? ulterior printr-o lege special?.

Pe 28 septembrie, Pretura plasei Beliu a aplicat sechestru asupra casei parohiale ?i asupra ?colii romano-catolice din comuna Beliu, re?edin?a plasei, precum ?i asupra casei comunit??ii evreie?ti, deoarece proprietarii acestor imobile optaser? pentru plecarea în teritoriul Bihorului de Nord, cedat Ungariei. Alte dou? sechestre au fost aplicate în localit??ile Botfeiu ?i Com?ne?ti asupra terenurilor foste în proprietatea unor cet??eni de etnie evreiasc?, care, tot a?a, preferaser? s? tr?iasc? sub administra?ia maghiar?[12]. La 29 martie 1941 au fost emise instruc?iunile referitoare la aplicarea Legii de administrare ?i lichidare a bunurilor intrate în patrimoniul statului de la germanii repatria?i, evreii expropria?i ?i bulgarii evacua?i. Date fiind condi?iile grele din ?ar?, o parte a acestora reveneau statului pentru crearea unui fond de rezerv?, îns? numai temporar, principiul general consfin?it de actul normativ în cauz? indicând satisfacerea cu prec?dere a nevoilor familiilor refugia?ilor ?i expulza?ilor, ori arendarea propriet??ilor ce prisoseau. Excep?ie f?ceau numai exploata?iile agricole moderne ?i intensive, care r?mâneau în proprietatea statului ca sta?ii pilot pentru a stimula metodele agrotehnice[13]. În Bihorul de Sud existau 43 de propriet??i evreie?ti expropriate (tabelul al?turat)[14]. Unele dintre ele apar?inuser? evreilor care optaser? pentru r?mânerea în Ungaria, altele au trecut în patrimoniul statului sub guvernarea legionar?.

Începând cu 16 noiembrie 1941, propriet??ile evreie?ti nu au mai f?cut obiectul legii mai sus amintite.Tabel-situatia evreilor Guvernul Antonescu a r?spuns pozitiv cerin?elor formulate de cercurile politice interna?ionale ?i le-a scos de sub regimul de expropriere. În comunicatul transmis prefecturilor se men?ioneaz? c? „în leg?tur? cu aplica?iunea legilor care au limitat drepturile civile ?i publice ale evreilor, sau au instituit m?suri de expropriere a unor bunuri apar?inând acestora, fa?? de evreii cet??eni str?ini, se cere s? se anuleze orice m?suri ar fi fost luate fa?? de evreii str?ini, m?suri care ar privi bunurile sau libertatea lor de stabilire ?i exercitare a profesiunilor ?i care ar deriva din legile aplicabile evreilor ca atare - continuând cu indica?ia - avem onoarea a v? ruga s? binevoi?i a lua cuvenitele m?suri de executare"[15].

Recent am luat cuno?tin?? despre apari?ia unei noi lucr?ri a lui Jean Ancel, dintr-o cronic? semnat? de Lya Benjamin[16], istoric care în „Preludiu la asasinat" formuleaz? opinia - pe baza unor documente ?i m?rturii recente - c? asasinatul de la Ia?i ar fi fost dinainte preg?tit. Autoarea articolului, mergând pe firul c?r?ii lui Ancel, responsabilizeaz? „conduc?torul statului de declan?area masacrului", prin ordinul telefonic pe care l-a dat. În baza acelui ordin, care - ne spune autoarea cronicii de carte - se referea exclusiv la evrei, s-a dispus evacuarea evreilor din Ia?i. Din p?cate, nu ni se indic? provenien?a informa?iei, pe care orice cercet?tor onest este obligat s? o verifice înainte de a atribui cuiva, mai ales atunci când acele fapte ar fi produs victime umane, suferin?e individuale ?i traume în grup.

Realitatea pe care noi o cunoa?tem din documente este cu totul alta, anume c? Ion Antonescu a interzis, în mod expres, printr-un ordin, manifest?rile de dezordine ale militarilor. Dup? cum am mai scris[17], concep?ia conduc?torului statului cu privire la neamul evreiesc a fost gre?it?, dar aceasta a fost format? pe baza a ceea ce v?zuse ?i auzise ce au f?cut evreii, când au declan?at ?i condus r?scoala din 1907, sau în Basarabia ?i Bucovina, atunci când armata român? era în retragere, dup? 28 iunie 1940. El a luat ap?rarea evreilor cet??eni ai României atunci când, pe 19 octombrie 1941, pe memoriul adresat de Federa?ia uniunilor de comunit??i evreie?ti din ?ar?, punea urm?toarea rezolu?ie, pentru oprirea deport?rii evreilor: „am luat angajament fa?? de evreii din vechiul regat. Îl men?in. Nu am luat nici un angajament fa?? de evreii din noile ?inuturi. (Basarabia ?i Bucovina, eliberate în 1941 - n.n.). Ace?tia în majoritatea lor au fost ni?te brute. Nu pot fi g?si?i adev?ra?ii vinova?i, to?i vinova?ii. Ei sunt mul?i, sunt acoperi?i. Regret pentru oamenii cumsecade. Trebuie s? fie ?i din ace?tia. Dar mult mai mult m? doare sacrificiile pe care le-am f?cut pentru a repara o crim? care a aruncat în groaznic? suferin?? un neam întreg în 1940 ?i care a fost ca inspira?ie ?i ca execu?ie de esen?? evreiasc?"[18]. A?adar, numai o jum?tate de protec?ie pentru evrei. Alt? dat?, el s-a pronun?at pentru pedepsirea vinova?ilor. Atunci îns? a luat m?suri drastice, c?rora le-au c?zut victime ?i evrei nevinova?i.

Nu cunoa?tem dovezile pe care î?i fundamenta mare?alul p?rerile. ?tim sigur c? inspira?ia ?i execu?ia rapturilor teritoriale, din 1940, i-a avut ca mentori pe sovietici ?i pe nazi?ti ?i ca profitori pe unguri ?i bulgari. Acestora, sub diferite forme, li s-au al?turat ?i o parte a evreilor. Sub raport juridic nu este admis ca la o f?r?delege s? r?spunzi tot cu o f?r?delege. Într-o astfel de judecat? dezavuam ?i atitudinea antiromâneasc? a evreilor ?i pe aceea a autorit??ilor administrative de judecare în bloc a comunit??ii evreie?ti, cum a fost cazul la Ia?i. Ordinul nr. 255, din 5 iulie 1941[19], semnat de Ion Antonescu, interzicea armatei ori?ice r?zbunare împotriva evreilor!, luând o pozi?ie corect? ?i sever? împotriva dezordinilor întâmplate la Ia?i, ?i împotriva celor „care s-au ab?tut de la ordine, s? fie da?i în judecat? ?i s? fie sever sanc?iona?i, c?ci crime de asemenea natur? constituie o pat? ru?inoas? peste neamul întreg ?i ele sunt pl?tite mai târziu de c?tre alte genera?ii decât aceea care le-a comis"[20]. Iat? de ce ast?zi regret?m, cu sinceritate, cele întâmplate, încercând s? le punem în lumin?, cu dorin?a ca asemenea lucruri s? nu se mai repete niciodat?, nic?ieri.

Între documentul pe care noi l-am citat ?i a?a-zisul telefon dat de conduc?torul statului, pentru opresiune împotriva evreilor, exist? o mare opozi?ie. Nu contest?m p?rerea deformat? pe care o avea acesta despre evrei. Dar nu putem admite a i se atribui ?i lucruri cu care niciodat?, ca militar ?i ca om, nu ar fi fost de acord Ion Antonescu, adic? cu dezordinea. A fost în toate împrejur?rile adept al legii. Chiar ?i atunci când a ordonat s? se cerceteze ?i s? se pedepseasc? aspru f?ptuitorii f?r?delegilor de la Ia?i, pe care le regreta. Cu siguran?? c? martorii acelor vremuri vor rosti adev?rul în întregul s?u. Deoarece nu ne-am ocupat de toate detaliile evenimentelor întâmplate la Ia?i pe 28 ?i 29 iunie 1941, ?i nici din zilele urm?toare, totu?i semnal?m existen?a unui document care dovede?te contrariul afirma?iilor lui Jean Ancel, potrivit c?rora ?eful statului român, de atunci, ar fost organizat, planificat ?i condus masacrul de la Ia?i.

În final reproducem, în întregime, Ordinul nr. 255/05.07 1941, la care mai ad?ug?m doar faptul c? acest document nu-l disculp? pe semnatar de gre?elile pe care le-a comis, de regulile pe care le-a creat ?i care au adus suferin?? ?i cet??enilor evrei, c?rora în acele împrejur?ri grele le-a asigurat ?i protec?ie ?i refugiu, prin filiera de emigrare a evreilor din Ungaria, Polonia ?i Ucraina. Lag?rele de munc?[21] care s-au constituit, din ordinul autorit??ilor române, nu au fost nici pl?cute ?i nici u?oare pentru evreii din România, dar au fost incomparabile cu cele din alte ??ri. O asemenea constatare îns? nu compenseaz? suferin?ele tr?itorilor de zile dramatice, de fric? ?i groaz?. „Dezordinile întâmplate acum câteva zile la Ia?i au pus armata ?i autorit??ile într-o lumin? cu totul nefavorabil?. Cu ocazia evacu?rii Basarabiei au fost pentru armat? o adev?rat? ru?ine c? s-a l?sat insultat? ?i atacat? de evrei ?i comuni?ti f?r? a reac?iona. Ru?inea îns? este ?i mai mare c? solda?i izola?i, din proprie ini?iativ? ?i de multe ori numai cu scopul de a jefui sau maltrata, atac? popula?ia evreiasc? ?i omoar? la întâmplare, astfel cum a fost cazul la Ia?i. Neamul evreiesc a supt, a s?r?cit, a speculat ?i a oprit dezvoltarea neamului românesc timp de câteva secole. Nevoia de a ne sc?pa de aceast? plag? a românismului este de nediscutat dar numai guvernul are dreptul de a lua m?surile necesare. Aceste m?suri se afl? în curs de aplicare ?i ele vor fi continuate dup? normele ce voi hot?rî. Nu este îns? admisibil ca fiecare cet??ean sau fiecare soldat s?-?i asume rolul de a solu?iona problema evreiasc? prin jafuri ?i masacre. Prin asemenea procedee ar?t?m lumii c? suntem un popor nedisciplinat ?i necivilizat ?i punem autoritatea ?i prestigiul statului român într-o lumin? cu totul nepl?cut?. Opresc dar cu des?vâr?ire orice ac?iune pornit? din ini?iativ? individual? ?i fac r?spunz?toare autorit??ile militare ?i civile de executarea întocmai a acestui ordin. Crime de asemenea natur? constituie o pat? ru?inoas? pentru neamul întreg ?i ele sunt pl?tite mai târziu de c?tre alte genera?ii decât aceea care le-a comis. Cei ce se vor abate sau s-au ab?tut de la ordinele de mai sus, vor fi da?i în judecat? ?i li se vor aplica sanc?iunile cele mai severe prev?zute de lege"[22].

---------------------------------------
[1] Sunt de notorietate exemplele situ?rii evreilor în fruntea mi?c?rii comuniste ?i atacarea trupelor române în retragere din Basarabia. Cazul evreului din Oradea, care l-a întâmpinat pe Horthy, la intrarea acestuia în Oradea, pe 6 septembrie 1940, d?ruindu-i potcoave de aur pentru cal, ca apoi s? fie internat în lag?rul de la Auschwitz ?i exterminat, arat? c? au existat ?i asemenea atitudini.
[2] Arhivele Militare Române (în continuare: A.M.R.), fond 950, dos.227, p.389.
[3] Ibidem, p.391
[4] Ibidem. Harta etnografic? oficial? maghiar?, întocmit? de dr. Kogutowics, din 1900, ?i aceea a geografului Sandor Farkas, din 1902, reprezentau corect limitele etnice ale teritoriului românesc ?i maghiar, care corespundeau aproape pe toat? lungimea frontierei trasate la Trianon. H?r?ile ungure?ti pot fi comparate cu cea oficial? a Austro-Ungariei din 1911, întocmit? de F. Heiderich ?i W. Schimidt.
[5]Ibidem, p.162. Profesorul Nicolae Iorga, de?i nu t?g?duie?te c? în Dacia roman? ar fi putut fi adu?i ?i evrei, atra?i de bog??ia minelor de aur ?i argint, exclude contopirea acestora cu popula?ia b??tina??, împiedica?i fiind de religie. Documentele ulterioare nu pomenesc în nici o form? existen?a acestora, ca na?iune, pe teritoriul Daciei pân? la întemeierea Principatelor române?ti. Potrivit studiului, la care ne referim, pe la 1330 evreii t?tari erau pomeni?i ca locuitori la Cetatea Alb? ?i apoi în diferite documente domne?ti semnala?i ca negustori, c?m?tari, sau chiar „împrumutatori ai lui Mihai Viteazul, evrei constantinopolitani, uci?i din porunca acestuia" (Ibidem, p. 165). În sfâr?it, domnul Moldovei Petru, la 1579, f?cea s? fie cunoscut? vecinilor pozi?ia sa privitoare la „alungarea evreilor din ?ara noastr?, nu din simplu capriciu, ci din pricina dezn?dejdii negustorilor no?tri, care-?i pierd timpul a?teptând la hotar sosirea cump?r?torilor de vite, pe când evrei,i trecând al?turi ?i aducând la noi postavurile le?e?ti, dup? ce le desfac, î?i cump?r? ?i scot vite, din l?untrul ??rii, l?sând negustorii no?tri de la hotar cu buzele umflate; noi nu i-am oprit s?-?i cumpere vite ?i în l?untrul ??rii, dac? nu li-ar ajunge cele de la hotare, dar ca s? ruinezi pe negustorii no?tri, una ca asta n-o pot îng?dui" (Apud Ha?deu-Arhiva istoric?, Ia?i, în anul Mântuirii 1579, Ianuar în 8).
[6] Ibidem, p.180. Înv???tura religioas? este r?spândit? prin Talmudul din Babilon (redactat probabil în Babilonia ?i terminat c?tre sfâr?itul secolului al VI-lea), care ulterior a fost amplificat prin comentariile hahamilor din Evul Mediu. Acest Talmud este considerat Cartea Sfânt? a evreilor. Este codul care regleaz? conduita poporului lui Izrael. Talmudul „h?r?ze?te numai evreilor întreg p?mântul cu toate bunurile lui... Peste tot, pe unde se a?eaz? evreii, trebuie ca ei s? devin? st?pâni. Este poporul ales de Dumnezeu" (Ibidem, p.181). Talmudul este o legisla?ie na?ional? pentru evrei, care au tr?it printre popoare în cahale (comunit??i izraelite), care î?i au ?i ast?zi sediul pe lâng? sinagogi ?i î?i întind ac?iunea, ca institu?ie religioas? ?i politico-administrativ?, cu propriet??i ?i venituri, numai asupra evreilor care locuiesc în acea localitate.
[7] Ibidem, p.193.
[8] Ibidem, p.393. Dintre cele mai importante întreprinderi sunt amintite: „Ford-România –cu un capital de peste 63 milioane lei investi?i; Metalurgica David Goldenberg ?i Fii, - cu peste 44 milioane lei capital; Metalglobus - 63 milioane lei ?i în plus o fabric? de articole de fier la Oradea cu 14,8 milioane lei capital investit; Lemaitre –Bucure?ti, cu 106,3 milioane lei; Phoebus - turn?torie de fier de la Oradea, cu un capital de peste 36,6 milioane lei; Industria Sîrmei Cluj - cu peste 218,5 milioane lei; Carmen cu 14 milioane lei ?i Derby cu 13,9 milioane lei, ambele din Oradea; industia energetic?; chimic? - Phoenix - Baia Mare –cu 159,3 milioane lei; industria lemnului, textil? ?i piel?rie - Adesgo - Bucure?ti cu 89,9 milioane lei; industria materialelor de construc?ii, sticl?rie ?i ceramic? ?i, nu în ultimul rând, industria alimentar? - zah?r - Bod, Banat, I?cani, Jucica, Lujani, Ripiceni, Zaroijani, B?l?i, adic? întreaga industrie a zah?rului!. Pe lâng? acestea, tabloul este întregit cu: fabricile de bere, alcool, vin, hârtie ?i comer? cu cereale (Ibidem, p. 295-318).
[9] Ibidem, p.396. Sub aspect statistic, cel mai mare procent de evrei era, în 1939, în jude?ul Maramure? - 20,9% , adic? 33.828 persoane. În Bihor tr?iau 21.928 evrei, adic? 4,3%. Cel mai mare num?r de evrei tr?iau în jude?ul Ilfov - Bucure?ti - 70.037, dintr-un total de 800.000 de pe întregul cuprins al ??rii (Ibidem, p. 236).
[10] Ibidem, p.317. În Bihor func?ionau 8 sucursale ale unor b?nci mari, cu un capital de peste 211 875 000 lei.
[11] Ibidem, p.399. Prin Legea împ?mântenirii str?inilor n?scu?i în ?ar?, din iulie 1918, s-a recunoscut cet??enia român? tuturor evreilor, care ?i-au f?cut datoria fa?? de patrie. Din 741.300 români mobiliza?i, adic? circa 10% din popula?ia ??rii, ?i 15.969 de evrei, ceea ce însemna doar 5% din popula?ia evreiasc?, cealalt? parte sustr?gându-se, sub diferite pretexte, de la obliga?iile militare.
[12] Idem, fond Prefectura Jude?ului Bihor-Actele subprefectului, dos. 2/17971/1940, f. 110, 117, 119, 120.
[13] Ibidem. Vezi?i fond Prefectura Jude?ului Bihor-Beiu?, dos. 20/7076/1941, f. 23-33, 36
[14] Constantin Mo?incat, Augustin ??r?u, Evacuarea jude?elor din nord-vestul Transilvaniei (1940) ?i consecin?ele acesteia asupra jude?ului Bihor, Editura Tipo MC, Oradea, 2005, p.106
[15] Ibidem. f. 143
[16] Lya Benjamin, Masacrul de la Ia?i a fost organizat ?i planificat dinainte, în Realitatea evreiasc?, Nr.233-234, din 11 iunie 2005, p.3.
[17] Constantin Mo?incat, Din poarta s?rutului cu dragoste de ?ar?, Editura Cogito, Oradea, 1996, p.69-90
[18] Ibidem, p.74.
[19] Ibidem.
[20] Ibidem.
[21] Vezi pentru tem? Constantin Mo?incat, Sfânta datorie de osta?, Editura GP, Oradea, 1999.
[22] A.M.R. fond Divizia 11 Infanterie, dos.1711/1941, f.87.

footer