Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Adrian Pandea   
Duminică, 29 Octombrie 2017 15:49

C.Pantazi-Cu Maresalul pana la moarte 5Partea cea mai interesant? ?i mai captivant? a memoriilor generalului Constantin Pantazi o constituie cea dedicat? perioadei în care a fost de?inut În U.R.S.S., al?turi de Mare?al, Mihai Antonescu, generalul Constantin Z. Vasiliu ?i colonelul Mircea Elefterescu. Dup? ?tiin?? noastr? este singura relatare detaliat? ?i închegat? asupra deten?iei în U.R.S.S. a ceea ce am putea numi grupul Antonescu. Referiri fugare asupra acestui r?stimp mai g?sim doar la Eugen Cristescu, „dar acesta a fost predat autorit??ilor sovietice mult mai târziu ?i nu s-a întâlnit cu grupul Antonescu. De asemenea, Ion Pantazi, care f?r? îndoial? c? a avut acces la memoriile tat?lui sau, a f?cut public? m?rturia tat?lui sau, mai întâi în pres?" ?i apoi în memoriile publicate în 1989[50]. Nedispunând îns? de textul memoriilor tat?lui sau, Ion Pantazi a oferit o variant? care difer? sensibil de cea original? (vezi, spre exemplu, data la care s-a produs tentativ? de sinucidere a Mare?alului) ?i este mult mai s?rac? în am?nunte.

Cartea scris? de generalul Constantin Pantazi în primii ani de deten?ie este o adev?rat? surpriz? atât pentru istorici, cât ?i pentru publicul larg, dincolo de problemele pe care ea le ridic? ?i pe care, cel pu?in câteva dintre ele, am încercat s? le punem în eviden?? în paginile anterioare. Imaginea generalului Pantazi, a?a cum r?zbate ea din aceste memorii, difer? substantial de ceea ce se ?tia despre personalitatea sa pân? la aceast? dat?. El dovede?te pe deplin c? a fost unul din personajele-cheie ale guvern?rii Mare?alului, ?i nu unul insignifiant, de conjunctur?, caracterizare acreditat?, în special, de presta?ia sa la procesul din mai 1946. Mult mai important este plusul de informa?ie pe care generalul îl pune în circula?ie pentru elucidarea aspectelor mai pu?in cunoscute ale ac?iunii politice ?i militare a lui Ion Antonescu ?i a echipei sale în anii de r?scruce 1940-1944. M?rturiile generalului Pantazi vor trezi, suntem siguri, interesul „adversarilor" ?i „partizanilor" Mare?alului, dar, mai presus de toate, vor fi una din „cheile" esen?iale ?i imposibil de ignorat pentru oricine vrea s? p?trund? „secretele" guvenarii Antonescu.

Septembrie 1944 - aprilie 1946. Via?a în prizonieratul sovietic

„Via?a la Gali?in - avea s? consemneze generalul Constantin Pantazi în „Memorii” - a devenit pentru noi un simpatic « domiciliu obligatoriu », în care beneficiam de un repaus de vacan?? pl?cut. Iar sub raportul vie?ii ne aflam în formula lui Mihai Antonescu: « Rentieri capitali?ti pe spezele Rusiei Sovietice ». Via?a material? ni se organizase în cele mai bune condi?iuni, printr-o bun? cazare, o foarte bun? hran? ?i o complet? echipare. Pentru nevoile noastre intelectuale ni se adusese c?r?i de literatur? franceze ale autorilor: Racine, Guy de Maupassant, Anatole France, Emile Zola, Romaine Rolland etc. Lucr?ri de istorie, îndeosebi cuprinzând capitolul revolu?iei ruse, organizarea în Rusia, reforma agrar?, Constitu?ia etc. Pentru ca s? fim la curent cu politica mondial? ni se citea în fiecare zi ziarul « Pravda », de interpret, redându-ni-se aproape în întregime”.

Dup? spusele aceluia?i general Constantin Pantazi, Ion Antonescu „încetul cu încetul, începuse s? revin? la o bun? dispozi?ie, îns? nu uita unele fapte: închiderea în safé, la Palatul regal de S?n?tescu ?i arestarea lui în casa Regelui; dou? subiecte pe care ni le istorisea zilnic”. Cu timpul, Ion ?i Mihai Antonescu începuser? s? devin? optimi?ti, considerând c? vor „sta câtva timp în exil” ?i apoi se vor reîntoarce în ?ar?, unde aveau s? fie judeca?i, eventual, de Înalta Curte de Casa?ie.

Pân? la sfâr?itul anului 1944 situa?ia grupului a fost confortabil?, Constantin Pantazi consemnând: „Trebuie s? afirm cu toat? convingerea ?i sinceritatea c? ofi?erii ru?i care ne-au p?zit ?i întreg personalul din jurul nostru au avut fa?? de noi o purtare plin? de îng?duin?? ?i de cea mai des?vâr?it? civilitate”. Cr?ciunul a fost petrecut „foarte pl?cut”, pentru seara de Anul Nou, mare?alul Ion Antonescu cerându-le s? vin? „to?i în ?inut? militar?”. S-a servit „pl?cint?, sarmale române?ti, pe lâng? caviar ?i ?ampanie. De altminteri, mesele cu icre negre, formând meniul obi?nuit, iar ?ampania ni se servea foarte des. În orice caz, vodka ?i vinul negru dulce erau nelipsite”. Singur, colonelul Mircea Elefterescu, în semn de protest pentru faptul c? fusese dus în Rusia, a refuzat s? serveasc? meniul oferit: „Timp de 10 luni cât am stat la Gali?in împreun? nu mânca decât dou? ceaiuri cu pâine pe zi. Altceva nimic. Atitudinea lui era corect?, îns? extrem de rece fa?? de ru?i”. Pentru îngrijirea s?n?t??ii generalului Constantin Vasiliu (gât ?i stomac) ?i a lui Mihai Antonescu (intestine) au fost adu?i speciali?ti de la Moscova.

S?pt?mânal, interpretul grupului, c?pitanul Karpovici Kalinin, f?cea rapoarte s?pt?mânale c?tre superiori ?i se deplasa des la Moscova, la un moment dat f?când cunoscut: „Cred c? se va g?si o solu?ie ?i pentru domnul mare?al, fiindc? de?i situa?ia lui este grea, totu?i fiind mare?al, nu cred c? ai no?tri ar putea lua m?sura s? fie executat. Numai trebuie ca dumneavoastr? s? v? în?elege?i, nu cu noi, ci cu oamenii no?tri mari”.

Dup? capitularea Germaniei, la 9 mai 1945, Ion ?i Mihai Antonescu, au alc?tuit, în francez?, un Memoriu pe care l-au trimis lui I.V. Stalin. La scurt timp, la Gali?in a început s? vin? din ce în ce mai des un colonel rus care a avut întrevederi repetate, în special cu Ion ?i Mihai Antonescu. Prima problem? pus? în discu?ie, precizeaz? Constantin Pantazi, a fost „recunoa?terea de c?tre mare?al c? România a f?cut r?zboi de agresiune ?i de jaf”. În contextul în care Ion Antonescu s-a situat pe pozi?ia clar? c? „România nu a fost stat agresor”, atitudinea colonelului sovietic a devenit din ce în ce mai dur?. La începutul lunii iunie 1945, au fost muta?i într-o alt? vil?, mult mai mic?, tot în apropierea Moscovei, unde interogatoriile s-au înte?it ?i în?sprit, spre iritarea mare?alului, care într-una din zile a declarat celor care îl înso?eau: „Eu voi fi executat sigur. Nu-mi r?mâne decât s? încerc s? v? salvez pe dumneavoastr?, ?i voi încerca”. A doua zi (generalul Constantin Pantazi men?ioneaz? c? era 14 iunie 1945), Ion Antonescu a încercat s? se spânzure cu cear?eaful în camera de baie.

Gestul s?u a intensificat m?surile de paz?, în camera aresta?ilor fiind plasat câte un planton (ofi?er), noaptea interzicându-se stingerea luminii. La 17 iunie 1945 au fost transfera?i la Moscova, la Lublianka, în închisoarea N.K.V.D.-ului. Din acel moment, consemna generalul Constantin Pantazi „n-am mai v?zut pe mare?al, iar de vorbit cu el n-am mai avut prilejul decât dup? ce, fiind condamna?i la moarte, am fost închi?i la închisoarea militar? Jilava, de lâng? Bucure?ti. Nu ?tiu ce anchet? s-a f?cut mare?alului în Rusia ?i nici ceea ce a declarat la ancheta f?cut? acolo”. O parte din interogatoriile la care a fost supus Ion Antonescu la Moscova au fost publicate de domnul Marcel-Dumitru Ciuc? în volumul III al lucr?rii Procesul mare?alului Antonescu. Documente (Ancheta procesului), Bucrure?ti, Editura Saeculum I.O., 1998.

La 9 aprilie 1946, Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Piki Vasiliu ?i Constantin Pantazi au fost preda?i, la Bucure?ti, de c?tre locotenet-colonul Rodin, reprezentantul Comandamentul Armatei Ro?ii, lui Alexandru Nicolschi, ?eful Corpului detectivilor, cu acel prilej încheindu-se ?i procesul-verbal de predare-primire.

Apud Constantin Pantazi, „Cu mare?alul pân? la moarte”, Bucure?ti, Editura Publiferom, 1999 (text stabilit, edi?ie de Alexandru Di??; studiu introductiv ?i note de Adrian Pandea; cuvânt înainte de Dan Pandea).

footer