Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col. (r) Dr. Constantin Mo?incat   
Duminică, 22 Octombrie 2017 17:49

 opincaPe 6 august 1919, Alexandru Vaida Voievod, exprima, în sintez?, spiritul comport?rii civilizate a armatei române de ocupa?ie: „Ungurii sunt inamicii no?tri de ieri, sunt învin?ii de ast?zi ?i vrem ca ei s? fie prietenii no?tri de mâine"[41]. Cu o zi mai înainte printr-o „Proclama?ie" generalul Gheorghe M?rd?rescu asigura popula?ia c? „armata român? garanteaz? lini?tea, avutul ?i via?a cet??enilor"[42]. Purtarea solda?ilor a fost c?l?uzit? ?i supravegheat? de ofi?eri, ace?tia le-au vorbit solda?ilor despre „cinste, care este caracteristica militarului. ?i s-a ar?tat felul cum s? se poarte aici (în Ungaria) unde suntem chema?i ca pacificatori"[43]. Exemplul cel mai bun de purtare fa?? de popula?ia maghiar? l-au dat chiar ofi?erii. Cit?m spre exemplificare discursul ?inut de locotenent colonelul Petre Bucic?, comandantul Regimentului 3 Doroban?i, pe 5 august 1919, în fa?a s?tenilor aduna?i la prim?rie: „Azi e o zi mare pentru voi ?i noi. Budapesta, centrul bol?evismului, a c?zut în mâinile armatei române. De acum încolo bol?evismul nu va mai exista în aceste ?inuturi ?i fiecare va putea munci în lini?te ogorul s?u. Vreme îndelungat? a?i fost bântui?i de o boal? ce se prindea la toat? lumea, dar azi baioneta osta?ului român a ajuns a?a de bine c? totul a pierit ca prin farmec. Am venit s? v? sc?p?m de aceast? boal?, nu s? v? asuprim"[44]. Acest discurs a înviorat pe s?teni ?i i-a binedispus.

Revenim îns? la actele reclamate, unele minciuni, zvonuri, înscen?ri dar ?i fapte reale datorate împrejur?rilor[45]. De remarcat, îns?, înainte de toate, c? în primele zile de ocupa?ie popula?ia din Budapesta a trecut prin st?ri de spirit contradictorii cauzate de intrarea armatei române ?i de ac?iunile for?elor bol?evice care înc? nu fusese dezarmate. Curând îns? s-au l?murit c? armata român? „elibereaz? pe cei de?inu?i la poli?ie pe baz? de declara?ii"[46] ?i nu opereaz? arest?ri, pe baza turn?toriilor, decât cu probe. Se impune sublinierea faptului c? misiunile militare engleze ?i americane, în special, au încercat în permanen?? discreditarea armatei române. Pe 7 august 1919, de pild?, cet??enii unguri au pus la cale o r?zbunare ce avea ca ?int? evreii. Metoda lor a constat în oprirea mijloacelor de transport, legitimarea tuturor c?l?torilor „iar cei care erau evrei, erau b?tu?i la sânge [...]. În rândul popula?iei a fost r?spândit? ?tirea c? programul a fost aranjat din ordinul armatei române [...][47]. Situa?ia a fost salvat? de generalul ?tefan Holban care a chemat la ordine pe prefectul poli?iei Mattysvzky, pe care l-a f?cut r?spunz?tor de cei 10 mor?i ?i 100 de r?ni?i. Prigoana evreilor nu s-a oprit îns?, ei bucurându-se de protec?ia armatei române care „nu tolereaz? prigoniri pe chestiuni confesionale"[48]. Din ordinul generalului român „bisericile evreie?ti, cu ocazia s?rb?torii de azi (25 septembrie 1919) au fost p?zite de grupe de solda?i români[49].

Prigoana evreilor rezult? ?i din împrejurarea când la Budapesta, pe 27 august 1919, s-au întrunit ofi?erii de rezerv?, în scopul constituirii noii armate. La apel s-au prezentat 300 de ofi?eri, dar dintre ace?tia doar 34 unguri (cre?tini) care au fost repartiza?i la unit??i. V?zând discriminarea, un ofi?er evreu a întrebat, cu am?r?ciune: „preciza?i-mi unde s? trimit « Crucea de fier » ?i rana de la cap pe care le am din r?zboi[50]. Despre asemenea aspecte nici un cuvin?el în rapoartele misiunilor militare din Budapesta, în schimb zvonuri ca „generalul Holban s-a sinucis deoarece e pus sub anchet? de guvernul român"[51], erau între?inute de englezi, prin însu?i generalul Bandholtz, care prin falsuri aducea atingere onoarei militare. Notele informative adresate Ministerului de R?zboi ungar sunt pline de în?tiin??ri privind progresiunea trupelor române spre Budapesta ?i dincolo de Dun?re. „Armata român? a ocupat fabrica de armament Mav. A arestat pe agitatorii comuni?ti ?i dup? plata cu bani albi a muncitorilor a închis fabrica"[52]. Alt? informa?ie vorbe?te despre ocuparea „abricii de bere Köbany unde produc?ia continu?. ?tirile din fabric? sus?in c? românii ar vrea s? demonteze câteva fabrici ?i s? le duc? în România[53]. Din teritoriul ocupat, locotenent colonelul Bertlendfalvy raporta c? „românii în provincie conduc în a?a fel încât popula?ia s? spun? c? tot mai bine a fost sub ro?ii ?i c? românii folosesc solda?ii ro?ii dezarma?i la s?patul ?an?urilor în sectorul Hidasnemet"[54], observa?ie parvenit? de la Miskoltz. Dup? p?rerea unor lucr?tori de încredere, de la uzinele Csepel , „ungurii soma?i de conducerea militar? s? predea armele s-au supus doar câ?iva, multe arme au fost îngropate, a?a se face c? ?i urm?toarea soma?ie tot f?r? rezultat a r?mas"[55], deoarece circula zvonul retragerii românilor în câteva zile.

Pân? la retragere, îns?, au fost notificate alte aspecte ale ocupa?iei în special cele referitoare la inventarierea materialelor, pieselor de schimb ?i alte bunuri rechizi?ionate, precum armament ?i muni?ii. Sinteza informativ?, din 14 august1919, de pild?, inventaria peste „10.000 pu?ti, 20.000 krammer arme automate, diferite piese de schimb ?i aproximativ 10 camioane de muni?ii ?i harna?ament"[56]. Din fabrica de avioane Alberfal românii au ridicat „7 avioane ?i materiale din care 5 avioane îmbarcate pe calea ferat?. Ei pl?nuiesc - spune nota informativ? - ca fiecare avion nou ?i material aferent s? fie dus. Au luat arme de vân?toare ?i 6 biciclete noi"[57], c?ci solda?ii iau ?i pentru „nevoile lor unele bunuri. Din magazii au înc?rcat 24 vagoane cu piei ?i elemente de harna?ament, p?turi ?i c?p?stre. De la Csepel, au ridicat 260 vagoane de muni?ii, bare ?i ?evi de bronz. Din fabrica de armament împacheteaz? piese de schimb, sârm? ghimpat? ?i sticl?"[58]. Inventarul bunurilor ridicate spore?te zilnic, potrivit acelor note cu „13.000 s?bii scurte, 3.000 pu?ti md.1888 [...], 12 vagoane de grenade, 3.707 p?turi pentru cai, 2.200 saci pentru abrac, 10 frâie din cânep?, 10 z?bale, 2 ?ei engleze?ti, 6 h??uri din piele, 5 c?p?stre, 3 l?mpi, 18 cai, 4 tunuri, 490 pu?ti Werdl, 588 Mannlicher, 3.601 alte pu?ti, 340 carabine Werdl, 209 pistoale de bronz, 2 ?evi, 17 role de sârm?, 378 pu?ti vân?tore, 113 s?bii scrim?, 1 tr?sur?, 2 c?ru?e cu muni?ii ?i diferite m?run?i?uri"[59].

Am redat în extensie aceste date raportate, pentru o corect? evaluare, c?ci în zilele urm?toare acestea au fost înc? o dat? eviden?iate în volum „6.803 l?zi cu carabine de 7,5 mm. ?i l?zi cu grenade, 770 l?zi cu bombe de 12 kg., past? de piele, ma?ini de cusut"[60]. Situa?ii ce se repetau, pe 20 august ?i cu avioanele, a c?ror num?r spore?te la 9 ?i raportate ca îmbarcate pe 18 august în 19 vagoane. Informa?ii contradictorii ?i care nu sunt verificabile. Sunt îndoielnice cu atât mai mult cu cât, pe 11 septembrie 1919, se raporta o „valoare total? de 35-40 milioane de coroane - not? ce relateaz? c? - românii duc averea statului ungar ?i c? 40% din prad? este destinat? Antantei. Materialul artileristic are acela?i regim dar 60% revine uzinelor Skoda"[61].

Cea mai interesant? situa?ie este desigur aceea a mijloacelor rulante estimate la „1.800 locomotive, 4.100 vagoane de c?l?tori, 40.000 vagoane de marf? (acoperite, descoperite ?i cisterne)"[62], ridicate ca prad? de r?zboi de armatele austro-ungare de ocupa?ie din 1916-1918. Ei bine, la podul auto ?i de cale ferat? de la Szolnok un observator ungur, foarte atent, a inventariat, pân? la 15 septembrie, trecerea a „202 trenuri, 441 autoturisme de persoane, 2655 auto acoperite, 1817 camioane descoperite ?i 247 locomotive"[63] pentru ca zilnic notele informative s? strecoare informa?ii de genul „în ultimele 24 de ore în Budapesta au intrat 152 vagoane c?rbune, 172 a?teapt? la Felsöpalt, 80 la Bonhid, 30 vagoane cu lemne ?i 67 vagoane cu alimente[64].

7. Din datele prezentate ?i altele pe care le de?inem, rezult? limpede concluzia c? armata român? de ocupa?ie ?i-a luat ca prad? de r?zboi câte ceva, dar nici pe departe cât s?-i fi acoperit daunele pricinuite de armatele austro-ungare anterior. De remarcat faptul c? solicit?rile formulate de România, în conven?ia de armisti?iu, privind dotarea armatei cu materialele de tehnic? de lupt? rezultate din dezarm?ri, au fost respinse, fiind obligatorie restituirea. De?i nu ne-am propus o analiz? detaliat? a rela?iilor armatei române de ocupa?ie cu celelalte misiuni interaliate, trebuie s? subliniem atitudinea arogant? ?i r?uvoitoare, neprieteneasc? ?i incorect?, în special a generalului Bandholtz care prin jurnalul personal î?i dezv?luie afinitatea fa?? de unguri, fiind considerat de generalul M?rd?rescu „un reu?it exemplar revizionist"[65] care a mers cu ignoran?? pân? acolo încât a sus?inut chiar c? armata român? înfometeaz? popula?ia. Acum este un lucru ?tiut c? armata român?, a?a cum a declarat generalul Gheorghe M?rd?rescu, intrând în Budapesta, „armata român? nu face r?zboi cu locuitorii ci cu armatele care au atacat-o. Soldatul român garanteaz? lini?tea, avutul ?i via?a cet??enilor![66]. ?i mai mult decât atât a contribuit la salvarea ?i ajutorarea popula?iei. Cine a s?r?cit popula?ia Ungariei ?; din cauza cui în prag de iarn? nu avea lemne de foc ?i c?rbuni ? Pe seama armatei române nu poate fi dat? aceast? situa?ie c?ci datele o contrazic, din chiar surse ungare citate !

Notele informative la care facem trimitere în continuare exprim? nemul?umirea locuitorilor din cauza scumpetei pie?ei ?i nelini?tea din cauza incapacit??ii de a se reface societatea civil?. Din motive de „mândrie na?ional? ar fi în stare s? asigure lini?tea chiar ?i f?r? arme. Bucuria ar reveni îns? dac? for?ele de ordine din strad? ar fi unguri înarma?i"[67]. S?r?cia ce a cuprins popula?ia era aproape insuportabil?. Muncitorii, în cea mai mare parte au fost decep?iona?i c?ci, „banii albi nu au c?utare, iar denun?urile de arestare atât românii cât ?i poli?ia maghiar? le opereaz? numai cu probe"[68]. Teama popula?iei era accentuat? ?i din cauza anarhiei ?i datorit? faptului c? „pâinea se primea foarte greu"[69], pe 11 august 1919, de exemplu. Odat? cu instaurarea comandamentului român la Budapesta a început aprovizionarea popula?iei pe zone de divizii, descentralizat ?i centralizat la nivelul capitalei.

Pe 14 august 1919, dup? cum rezult? din spusele unui lucr?tor, reiese c? în gara Ferentzvaros trupele române „au spart 3 vagoane cu marf?. V?zând c? sunt zarzavaturi, le-au împr??tiat ?i fiecare a luat cât a vrut. Din al treilea s-au furat piei pe care le-au vândut pe strad? pentru 50-60 coroane"[70]. Informa?ia o consider?m mai degrab? tenden?ioas? cu atât mai mult cu cât în aceea?i gar?, cu o zi mai devreme, sosiser? vagoane cu marf? din România pe care, atunci, s-au plâns,c? „trec?tori civili, f?r? excep?ie, au fost obliga?i s? presteze acest serviciu"[71] ?i cu o zi mai târziu instalau nu mai pu?in de „13 buc?t?rii rulante"[72] din care s-a preg?tit ?i distribuit zilnic hran? pentru s?raci! Nu putem în?elege cum românii ?i sp?rgeau ?i ofereau ajutoare ?

De la sfâr?itul lunii august cu regularitate sursele ungare semnalau ajutoare masive ce intrau în Budapesta constând în „41 vagoane c?rbune, 164 vagoane de alimente. Pe regionala de cale ferat? Miskoltz func?ioneaz? bine colaborarea între români ?i unguri în interesul aprovizion?rii Ungariei"[73] conform unei note din 28 august 1919. F?r? excep?ie notele din zilele urm?toare consemnau intrarea zilnic? a trenurilor cu alimente, c?rbune ?i lemne. Între 1-6 septembrie 1919, de pild?, românii au asigurat „609 vagoane de c?rbuni, 67 vagoane de lemne ?i 352 vagoane alimente"[74]. Aceast? aprovizionare a continuat chiar ?i dup? predarea podului cu lan?uri pe 18 noiembrie 1919, la ora 4.30 trupelor interaliate. Între 12 ?i 19 noiembrie 1919 aprovizionarea capitalei s-a f?cut cu „798 c?ru?e c?rbuni, 251 c?ru?e lemne ?i 676 c?ru?e alimente"[75].

8. Toate aceste lucruri vor fi curând trecute sub t?cere sau considerate ca obliga?ii ale armatei române, c?ci Horthy Miklos î?i preg?tea trupele, a?a cum avea s? declare pentru a-?i regla diferendele cu România, fapt pentru care în scop propagandistic trimitea note unit??ilor din subordine în care sublinia purtarea neomenoas? a ocupan?ilor. La Szekesfehervar „trei civili au fost executa?i prin împu?care în cap ?i mai mul?i b?tu?i"[76]. Aceast? informa?ie nu-i real? c?ci nu are nume ?i dat?! Nu este posibil ca ridicarea unui cal s? fie notificat?, iar împu?carea unui om nu! Cu atât mai mult cu cât nu au sc?pat faptul c? în seara zilei de 12 august 1919 „solda?ii fiind be?i au tras focuri de arm? pe strada Arena"[77] sau c? de la Miskoltz au fost rechizi?iona?i caii folosi?i la munci agricole, sau c? românii vând arme, echipament ?i bocanci, sau c? oblig? în zona Babolna, ori c? pe 27 august 1919 „for?eaz? popula?ia s? presteze munci iar cine se împotrive?te este pedepsit cu 25 de lovituri de baston"[78]. Nota cu pricina, îns?, relateaz? cu exactitate despre fapte posibile din data de 21 august 1919, când „oamenii au fost l?sa?i f?r? cai[79] sau, în 22 noiembrie 1919, când „la Szolnok solda?ii din subordinea maior Constantinescu au tras focuri de arme de bucurie"[80].

În concluzie ocupa?ia armatei române a avut cel pu?in urm?toarele caracteristici: a fost autoritar?, dar, prin ac?iunea sa a dus la c?derea rapid? a bol?evismului; a fost de sprijin ?i ajutor pentru formarea for?elor de ordine poli?iene?ti ?i jandarmeriei maghiare, cu care a conlucrat; sub acoperirea sa cele 5 grupuri de armate, comandate de regentul Horthy Miklos, s-au putut constitui, de?i f?r? sprijin românesc nemijlocit; ocupa?ia a fost de ajutor umanitar acordat popula?iei; ocupa?ie disciplinat? prin înaintare, administrare ?i retragere cu predarea teritoriilor. Fa?? de armata român? autorit??ile care i-au cunoscut purtarea adev?rat? s-au exprimat în termeni recunosc?tori, eliberând multor ofi?eri ?i unit??i adeverin?e ?i scrisori de mul?umire (vezi documente) iar popula?ia s-a sim?it în siguran??. Imediat dup? retragere noua putere a început politica revan?ard?, arogant?.
- Va urma -

[41] Dumitru Preda, V. Alexandrescu, C. Prodan, În ap?rarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti 1994, p.302.
[42] Colec?ia ordonan?e date de Comandamentul Trupelor din Transilvania, Sibiu, 1920, p.75.
[43] Constantin Mo?incat, Starea de veghe, Editura Papyrus, Oradea, 1997, p.37.
[44] Ibidem, p.36.
[45] A.M.R., fond 950, dos. 1696, p. 86-89
[46] H.M. 1919, 59/811/1, pct.12.
[47] Ioan ?epelea, 1919, O campanie pentru lini?tea Europei, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1995, p.233.
[48] Ibidem.
[49] H.M. 1919, 5a, 925, p.886. "Zsido templomokat a mai unnep alkalmaval kisebb roman osztagok oriztek. Az imahakban es Templomokban sokkal kevesekbben voltak jelen, mint az elozo evekben. Az egesz varos beszel nar grof Butler Ritz szallo ettermeben lefolzt eseterol, melynek folyaman elobb Zerkovitz Emillel, azutan Weisz kapitannnyal/az amerikai missiotol; kerult eles osszeutkozesbe antiszemita kijelenteseert. Az eset tetleges inzultussal vegzodott, melyben grof, Buttler huzta a rovidebbet, tekintve, hogy az amerikai, tehat sertetetlen tiszttel allt szemben. (Cu ocazia s?rb?torii de azi bol?erocole evreie?ti au fost p?zite de solda?ii români. În casele de rug?ciuni ?i biserici au fost mult mai pu?ini ca în anii anteriori. În tot ora?ul se vorbe?te despre evenimentele petrecute în restaurantul grof Butler Ritz, în care mai întâi Zerkovitz Emitllel, apoi Neisz din misiunea american? au ajuns în incident ca urmare a atitudinii antisemite. Cazul s-a încheiat cu insult? din care grof Buttler a tras scurta, deoarece s-a confruntat cu un ofi?er american care nu trebuia tulburat). (Traducerea ?i adaptarea autorul).
[50] Ibidem, 827/1, p.5, pct.VI.
[51] Ibidem, 925, p.886 pct.8, ?tefan Holban (n.15 mai 1869, Vaslui, m.2 decembrie 1939 Bucure?ti), general de Divizie. Studii militare: c?pitan (1898), colonel (1914), general de brigad? (1917), general de divizie (1921). În r?zboiul de întregire na?ional? fusese în 1916 comandant al Etapelor Armatei de Dobrogea, apoi al Diviziilor 9 ?i 9/19 Infanterie (13 octombrie 1916-10 ianuarie 1917) ata?at din decembrie 1916 pe lâng? Comandamentul armatei ruse din România, comandant al Diviziei 6 Infanterie, din iunie 1918.
[52] H.M. 1919, 5a, 811/12, pct.4.
[53] Ibidem, 813/11, pct.5.
[54 Ibidem, 813/17.
[55] Ibidem, 814/17, pct.7.
[56] Ibidem, 814/1.
[57] Ibidem, 815/1.
[58] Ibidem.
[59] Ibidem, 816/1, p.3.
[60] Ibidem, 819/1, f.537/A.
[61] Ibidem, 911/1, f.589.
[62] Ioan ?epelea, Op.cit., p. 228-229.
[63] H.M. 1919, 5a, 915/1.
[64] Ibidem, 929/1, f.949.
[65] Ioan ?epelea, Op.cit., p.231.
[66] Colec?ia de ordonan?e, Transilvania, Sibiu, 1920, p.75.
[67] H.M. 1919, 5a, 823/1, f.28.
[68] Ibidem, 811/12, pct.10.
[69] Ibidem, pct.7.
[70] Ibidem, pct. 13, Pentru ca imaginea ce-o creion?m, acum, s? se apropie de dimensiunea real?, de atunci, vom spune c? generalul Traian Mo?oiu trimitea zilnic la Budapesta 30 (treizeci) de vagoane de grâu ?i 10 (zece) vagoane de legume. Zilnic s-au distribuit popula?iei din Budapesta 70.000 ra?ii de pâine de câte 400 grame fiecare. În perioada ocupa?iei Comandamentul trupelor din Transilvania a dispus distribuirea a 50.000 kg. Carne congelat?, 20.000 kg. Carne de vi?el ?i 10 vagoane de gr?simi, 60.000 porci (la dispozi?ia Ministrului de alimente ungar pentru a sacrifica 300 pe zi), 10.000 vagoane de cartofi. Combustibili: 50 vagoane pentru iluminat (lunar); 2 vagoane benzin? pentru nevoi industriale ?i 8 vagoane pentru po?t?. Toate aduse din România.
[71] Ibidem, 814/17, pct.13.
[72] Ibidem, 813/11, pct.9.
[73] Ibidem, 815/1.
[74] Ibidem, 828/1, cap.VI, p.5.
[75] Ibidem, 901, p.389; 903/1, p.440; 904/1, p.452; 905/1, p.490.
[76] Ibidem, 924/1, f.859.
[77] Ibidem, 1112/f.382; 1113/f.387; 1114/f.393; 1117/f.408; 1118/f.412; 1119/f.424.
[78] Ibidem, 813/11, pct.8.
[79] Ibidem, 827/1, pct.1.
[80] Ibidem, 924/1, f.859.

footer