Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col. (r) Dr. Constantin Mo?incat   
Duminică, 15 Octombrie 2017 17:17

1919Consultarea fondului documentar[1]din Arhivele Ministerului Ap?r?rii ungare, însumând aproximativ 25-30.000 pagini de documente, telegrame, note ?i sinteze informative, rapoarte, d?ri de seam?, referitoare la perioada de ocupa?ie a armatei regale române, din 3 august - 17 noiembrie 1919, ne permit formularea câtorva concluzii referitoare la rela?iile reciproce dintre ocupant ?i ocupat. Nou? ne este cunoscut faptul c? r?zboiul la care România a luat parte începând din 14/27 august a avut ca obiectiv politic "realizarea unit??ii na?ionale"[2]. În acest r?zboi, împrejur?rile ?i nevoile de lupt? ale Antantei au impus a doua mobilizare a armatei în 27 noiembrie 1918 ?i angajarea în campania împotriva bol?evismului ungar. Feldmare?alul August von Mackensen, comandantul celor 15 divizii germane de ocupa?ie, ia în serios ultimatumul dat de guvernul român ?i se retrage f?r? lupt?. Mobilizat? a doua oar?, prin Înaltul Decret nr. 3179, armata român? urm?re?te retragerea pe aliniamentele fixate de comisia interaliat?. În fruntea Diviziei 7 Infanterie, generalul Traian Mo?oiu trece prin trec?torile Carpa?ilor Orientali ?i intr? în Transilvania, unde organizeaz? Comandamentul Trupelor din Transilvania.

Colonelul Karoly Kratochwil, comandantul Diviziei de Secui, având instalat punctul de comand? în Oradea, primea ordinul de retragere de la guvernul Karoly, pe care îns? cu de la „sine putere"[3], dup? cum însu?i o m?rturise?te, le opre?te pe aliniamentul: Sighet, Ciucea, Beiu?, Zam. Ca urmare a acestui ordin personal, însu?it ulterior ?i de c?tre guvern, au avut loc conflictele dintre cele dou? armate la ?iganca, H?dad ?i Ciucea cu încerc?ri ofensive din partea ungar?. În spatele acestui aliniament, colonelul Kratochwil a reorganizat armata ungar?[4], a înzestrat-o ?i a angajat activ popula?ia civil? de etnie maghiar? ?i cu mari promisiuni ?i alte etnii. Scopul declarat al ac?iunii a fost acela de „a opri dezvoltarea ofensivei române care avea ca scop imperialist înaintarea spre Budapesta ?i ocuparea întregii Ungarii"[5], iar în al doilea rând ac?iunile Diviziei de Secui au avut meritul de a fi „salvat Europa de bol?evism"[6].

Trecând peste spiritul patriotard al afirma?iei, la aproape 100 de ani de la evenimente vom concluziona c? tocmai în spatele acestei linii de ap?rare Bela Kun ?i-a preg?tit armata ro?ie ?i a preluat puterea, la 21 martie 1919. Trupele din subordinea lui Kratochwil, nu s-au unit cu cele ro?ii c?ci au fost îngenuncheate de ofensiva generalului Traian Mo?oiu, început? la 16 aprilie 1919, situa?ie în care însu?i comandantul Diviziei de Secui a fost f?cut prizonier, în timp ce bravul general "cumplit la înf??i?are ?i atitudine"[7] cum l-a numit Nicolae Iorga, pe Traian Mo?oiu era decorat, cu "Mihai Viteazul", proprio moto, de c?tre Ferdinand I, la Carei. În amintirile sale Kratochwil sus?ine c? dac? „nu s-ar fi instalat bol?evismul în Ungaria (afirma?ie ce infirm? sus?inerea anterioar?: c? în Ungaria nici nu a fost bol?evism) atunci aliniamentul de ap?rare de 150 km dintre Sighet ?i Zam nu ar fi fost str?puns niciodat?"[8], sus?inere pe care evenimentele au infirmat-o ?i pe care generalul Breit Joszef nu o împ?rt??e?te[9] atunci când face analiza mi?c?rii ?i desf??ur?rii revolu?iei ungare ?i istoria r?zboiului ro?u.

Studiul de fa?? nu î?i propune analiza pe zile a evenimentelor prin prisma documentelor elaborate de p?r?ile beligerante, dar trebuie spus faptul c? investiga?ia documentelor maghiare ne-au confirmat p?rerea pe care o formul?m f?r? ezitare: trufia imperial? maghiar? nu a suportat realitatea: au fost contamina?i de bol?evism ?i armata român? i-a sc?pat; au fost total dezorganiza?i ?i sub acoperirea armatei române la Siofok, regentul Horthy a preg?tit armata cu care a preluat guvernarea; au avut anarhie pe care armata român? a înfrânt-o cu amenin?area puteri sale f?r? îns? a o întrebuin?a împotriva popula?iei; ?ara a fost pr?dat?, jefuit? ?i popula?ia s?r?cit?, criz? trecut? cu ajutorul armatei române prin guvernarea generalului Traian Mo?oiu a teritoriilor pân? la Tisa, între Tisa ?i Dun?re ?i a capitalei în calitate de comandant al garnizoanei!.

Fa?? de realit??ile din vara ?i toamna anului 1919, ocupa?ia român? de la 1 mai la 20 iulie pân? la Tisa ?i dup? ocuparea întregului teritoriu, s-a manifestat cu tact ?i în?elegere fa?? de popula?ie. Documentele recent studiate ne permit formularea urm?toarelor concluzii:

1. Autorit??ile ungare centrale, instaurate dup? abdicarea guvernului Bela Kun nu s-au îndreptat cu deschidere c?tre armata român?. Este ?tiut faptul c? Hory Miklos, investit regent al Ungariei, la 11 august 1919[10], a r?mas cu comandamentul la Siofok, în timp ce conducerea ministerului ap?r?rii era în Budapesta. ?tirile primite de c?tre minister surprind atitudinea plin? de în?elegere a ofi?erilor români care nu se amestec? în disputele interne îns? pun cap?t oric?ror manifest?ri de tulburare a ordinii. Brigada 1, într-o telegram?, anun?? c?, la 4 august 1919 orele 20.00, au fost „elibera?i de?inu?ii politici, care s-au adunat în pia?? ?i cu steagurile lor au cântat imnuri ?i cântece patriotice, ceea ce a enervat grup?rile ro?ii locale care au replicat cu Interna?ionala. Între tabere" s-a iscat o b?taie"[11] deoarece autoritatea militar? local? n-a fost în?tiin?at?. „Dezarmarea trupelor ro?ii ?i repunerea ordinii"[12] este obiectivul trupelor române dup? cum sublinia un raport înaintat ministerului. Ac?iunea trupelor române a fost îndreptat? „împotriva agitatorilor[13] ?i în conformitate cu mandatul dat de comisia interaliat? „pentru a dezarma în lini?te trupele ro?ii"[14]. Pe 9 august 1919, pentru a evita incidente armate, Ministerul Ap?r?rii ordon? Corpului 2 Armat? Siofok „s? se prezinte la comandamentul trupelor de ocupa?ie, s? predea armamentul ?i s? conlucreze cu acesta pentru men?inerea ordinii ?i s? respecte instruc?iunile lor privind comportarea"[15]. Asemenea instruc?iuni au fost date ?i pentru cavaleria dislocat? la Lepseny. Incidentele grave au fost evitate de români prin dezarmarea armatei ro?ii care „împotriva ordonan?ei de depunere a armelor arunc? grenade ?i trag, punând în pericol fabrica de armament, muni?ii ?i depozitele din Csepel"[16].

2. Autorit??ile ungare instaurate, la nivel local ?i regional, au ac?ionat cu timiditate ?i supunere fa?? de armata român? ?i numai în cazuri izolate au recurs la acte de nesupunere sau de insultare. Aceste autorit??i informeaz? prin telegrame ?i comunicate de pres? despre „instalarea calmului, a ordinii ?i lini?tii [...], ?inerea sub paz? ?i observa?ie a tuturor celor ce au luat parte la evenimente [...]"[17]. La sate ??ranii, dup? pr?bu?irea comunist?, î?i v?d lini?ti?i de munca câmpului, în timp ce „agitatorii reclama?i sunt aresta?i"[18]. Mediile de pres? vorbesc aprins în jurul chestiunii noului guvern ?i încetineala cu care se lucreaz?. Noua conducere „auto instaurat? trebuie s? vin? cu un program complet nou ?i s? rezolve imediat cele mai stringente probleme. Cea mai urgent? ar fi aceea financiar? deoarece nimeni nu mai vinde nimic pe bani, la nici un pre?, neavând siguran??"[19], potrivit inform?rii relative la situa?ia intern? din 13 august de la ora 12.00.

3. Dup? trâmbi?area binefacerilor comunismului prin pres?, acum aceea?i pres?, relateaz? despre vendeta ?i revan?a dintre ro?ii ?i albi. Câ?iva solda?i ro?ii „l-au omorât pe directorul Lovasz din Patonya Ujhazi pentru c? a arborat drapelul na?ional"[20]. Un profesor de liceu sc?pat din beciurile în care a fost închis de terori?ti poveste?te despre faptul c? „doi preo?i au fost crucifica?i, al?ii înjunghia?i pe la spate, al?ii lega?i la gur?. Poli?istului, general Ferry, i-au fost zdrobite toate unghiile"[21]. Din mai multa surse rezult? informa?ii despre evenimentele din Kispest ?i satul Erzsebet unde „câ?iva solda?i români au fost asasina?i iar comuni?tii au încercat s? ?in? adunare"[22]. Românii au instituit restric?ii, au operat arest?ri ?i au întrerupt dou? zile circula?ia tramvaielor spre capital?.

Cam acesta era spiritul revolut al Budapestei unde „crucea ro?ie român? împarte ajutoare în str. Bob, P-?a Huniady, pâine la Ferenzter ?i în mai multe locuri pesme?i (regi sütesü katona kenyer) iar în gara Keleti se descarc? grâu. Locuitorii din Racoskaba î?i preschimb? bonurile de f?in?, pe grâu ?i arpaca?, la pre?uri maxime"[23]. Pentru a pune cap?t speculei, generalul Traian Mo?oiu, a fixat pre?uri maximale ceea ce a mul?umit popula?ia. Iat? câteva exemple: 100 kg. grâu la 80 coroane, porumbul 55 coroane, 1 kg. carne de vit? 6-10 coroane, 1kg. carne de porc 8-14 coroane, sl?nina 14-24 coroane, untura 24 coroane, 1 pui 2,5 coroane, 1 gâsc? 4-5 coroane, un litru de vin 3,6 coroane. Aceste pre?uri maximale au fost „primite cu bucurie de muncitori, dar produc?torii sunt destul de nemul?umi?i ?i se întrevede dispari?ia de pe pia?? a acestor alimente"[24]. Aceast? m?sur? a pus cap?t speculei pe care o practicau comercian?ii evrei, în special.

4. Încetineala form?rii conducerii a creat o stare de incertitudine din partea popula?iei ?i la o parte din ofi?erii fostei armate imperiale. Astfel c?, pe 14 august 1919, Regimentele 3 Infanterie ?i 1 Artilerie române, dup? ocuparea localit??ilor Adony ?i Miskoltz, s-au îndreptat spre Gyongyos, Eger ?i de acolo spre mun?ii Buk pentru dezarmarea resturilor armatei ro?ii. La Gyongoys „ordinea este ?inut? de trupele române. Gospod?rirea ora?ului a început cu restaurarea vechilor rânduieli, bine primite de popula?ie[25], potrivit relat?rilor ziarului „Nepszava" care-?i exprim? îngrijorarea fa?? de încetineala guvernului. În formarea noului guvern, pe 11 august 1919, se conturau mai multe orient?ri: prima reprezentat? de aripa ofi?erilor de cavalerie care se pronun?au ferm pentru o republic? ?i a doua arip? a ofi?erilor din Szeged care militau pentru „o federa?ie cu România sub conducerea regelui Ferdinand"[26]. De altfel acest grup agrea ?i unirea cu Italia, dar cu prima ?ans? era acreditat? unirea cu România ?i pentru a contracara planurile care se preg?teau în Iugoslavia. Un alt punct de vedere era acela al Partidului Na?ional Cre?tin care punea înainte de toate un „rege habsburg", pe care îns? Antanta l-ar respinge, fapt pentru care se gândesc „la un prin? englez în persoana regelui Karoly al IV-lea"[27]. Aceast? ultim? idee era sus?inut? ?i de reprezentantul misiunii militare italiene. Indiferent îns? de solu?ie, garan?ii ?i promisiuni de frontier? nu puteau fi f?cute, pentru a nu pune în pericol pacea ?i conferin?a ce se preg?tea, dar ace?tia „vor lucra cu pl?cere la refacerea noii Ungarii"[28].

Potrivit informa?iilor culese de la misiunea militar? american? combina?ia englez? nu-i viabil?, mai degrab? se sugera un protectorat american, dar informa?iile pu?ine în acest sens ne îndrept??esc s? credem c? semnatarul notei agrea o astfel de formul?. Prin?ul Borghese a ?i alc?tuit o confedera?ie italiano, româno-maghiar?, respectiv în parte confedera?ie, în parte în?elegere, dar a p?r?sit Pesta înainte de aplicarea planului s?u din cauza reac?iilor negative. Despre uniunea româno-ungar? gazetele ungare î?i exprim? deschis neîncrederea. Este interesant de amintit c? mo?tenitorul legal al tronului României, Ferdinand I, preconiza o vizit? la Budapesta „c?reia îns? i s-a opus comisia interaliat? pentru a nu tulbura lini?tea ?i a provoca mi?c?ri politice"[29]. Popula?ia, fa?? de aceste încerc?ri timide de alc?tuire a guvernului, î?i exprima nelini?tea. Oamenilor le era fric? de un puci dac? „armata român? se retrage (ha o romanak kivonulnak)"[30], fapt pentru care se vorbea insistent de o dictatur? militar?. În cercurile muncitore?ti din ora?e se vorbea despre „revenirea în scurt timp la conducere a principelui Josef"[31]. ?tiri fierbin?i circulau dinspre Szeged unde ofi?erii s-au compromis prin uniunea personal? cu sârbii. Deoarece românii „sperau în unirea cu ungurii au împiedicat pe sârbi s? intre în Budapesta. Planurile de unire cu România, partea român?, le-a sprijinit"[32]. Potrivit aceleia?i p?reri fierbin?i, comanda militar? român? ar dori rela?ii de prietenie ?i ar vrea s? se manifeste simpatie ?i respect. „Românii îns? în mai multe locuri au avut purt?ri autocrate ?i for?? în special pe c?ile ferate. La K?banya în pofida lini?tii car? (duc) extrem de mult vin iar solda?ii be?i seara ?i în special noaptea, în permanen?? trag focuri de arme. Pe c?ile ferate este la ordinea zilei jefuirea de bunuri ?i haine ?i înlocuirea lor cu zdren?e"[33]. Sursa merit? luat? în considerare cu atât mai mult cu cât relateaz? despre faptul c?, pe 17 august 1919, în hala central? a ora?ului „românii au împ?r?it s?u de oaie. Mul?imea, în special femei, au t?b?rât în a?a m?sur? încât solda?ii români înarma?i au fost incapabili de a ?ine ordinea ?i au trebuit s? se retrag? din îmbulzeal?. Un ofi?er român, care vorbea bine ungure?te, a strigat mul?imii c? niciodat? nu a v?zut un popor atât de apucat"[34].

Despre trupele albe din Szeged se ?tia c? erau formate din 1.500 ofi?eri, aproape 700 subofi?eri ?i peste 2.000 solda?i. Aceast? mic? for??, românii, au împ?r?it-o pe subunit??i ?i deci acele grupuri de 40-50 s-au întrunit în cazarma de pe strada Vere? Palne. Alte trupe au primit ordin s? nu se opun? cu arme, c?ci, în scurt timp totul va reveni la normal. Pân? la realizarea acelui deziderat, îns?, în Budapesta s-au introdus restric?ii de întruniri ?i de circula?ie pe timpul nop?ii, în special.

5. Misiunea armatei române, de dezarmare a armatei ro?ii ungare, a fost bine primit? de noua autoritate, c?ci, sub aceast? acoperire, noul guvern s-a format ?i pân? la intrarea în func?iune, grija ajutor?rii popula?iei înfometat?, a s?racilor ?i bolnavilor, ?i oprirea terorii au revenit exclusiv armatei române. Ocupa?ia n-a fost u?oar?. Ordinea dorit? de popula?ie cerea un regim de autoritate ?i o stare de necesitate. Autoritatea impus? a nemul?umit pe speculan?ii ?i afaceri?tii jidani. Într-o not? informativ?, din 19 august 1919, se vorbe?te despre lansarea pe pia?? a 25 coroane false de c?tre jidani. În cartierul 10, muncitorii „agita?i de jidani, vorbesc despre revolu?ie [...] iar în cartierele 8 ?i 9 dintr-un camion s-au r?spândit flutura?i în care se întrebau la ce-i nevoie de armata ro?ie?"[35]. Aceste manifest?ri au fost stopate prin ac?iuni dure, care au creat ?i nemul?umiri. De pild? în Kispest, comandamentul român anun?a printr-un afi? interdic?ia „ofi?erilor ?i subofi?erilor de a circula prin ora? în ?inut? militar? ?i obliga?ia de a se prezenta s?pt?mânal la comenduire"[36]. La Gör armata român? a recurs la perchezi?ii de domiciliu ?i a interzis purtarea hainelor militare. O astfel de ac?iune desigur a nemul?umit pe cei în cauz?. Cu toat? gravitatea, pentru a se impune, c?pitanul Popescu a ordonat "ca în 48 de ore to?i ofi?erii armatei ro?ii s? se prezinte la poligonul de lâng? ora?, în caz contrar va purcede la perchezi?ionarea caselor ?i la execu?ia lor pe loc"[37].

6. Din notele informative studiate rezult? tendin?a preg?tirii psiho-morale a unit??ilor din subordinea amiralului Horthy Miklos pentru o viitoare revan??. Aceast? concluzie se bazeaz? pe felul detaliat în care se prezentau capturile de r?zboi, luate de români, etichetate ca abuzuri. Ungurii s-au bizuit pe faptul c? misiunea militar? american? a avertizat c? „nim?nui nu-i este îng?duit s? ridice materiale din Ungaria[38]. Orice încercare s? fie urgent semnalat? „misiunii americane sau lui Doranyi, un c?pitan maghiar care-l ajut? pe generalul Veiss, remarcabil vorbitor de limb? maghiar?, sau pe locotenent colonelul Kaisershaine"[39]. Prin ce împrejur?ri o fi ajuns generalul Veiss s? fie „un remarcabil vorbitor de limba maghiar?" nu ?tim, dar ?tim din investiga?ia sumar? a documentelor la care facem trimitere c? reclama?iile au curs din plin. Pentru colectarea tuturor datelor a fost atras ?i c?pitanul Domaille, reprezentant al misiunii militare engleze, care pretindea spargerea ?i jefuirea a 12 vagoane cu ajutoare sosite pentru englezi. Pr?darea a fost pus? pe seama armatei române ?i notificat? comandamentului român, f?r? îns? a fi ?i dovedit?. Sinteza informativ?, din 25 septembrie 1919, citeaz? opinia c?pitanului englez potrivit c?reia „600 oameni de ?tiin?? unguri, de încredere, lucreaz? pentru englezi pentru inventarierea atrocit??ilor comise de armata român?"[40]. Iat? deci c? ochii tuturor erau a?inti?i spre soldatul român ajuns dup? mul?i ani de trai sub ocupa?ie str?in?: otoman?, ?arist? rus? sau bulgar?, habsburgic? sau austro-ungar?, timp în care a fost umilit, batjocorit ?i jefuit, s? fie ocupant la Budapesta. S-a ab?inut pe cât a putut de la brutalitate, r?zbunare ?i purtare barbar? c?ci nu era obi?nuit cu o astfel de practic?. A ?tiut ?i a pre?uit pu?inul ?i avutul altuia, chiar dac? a ?tiut c? în acea bog??ie este ?i o parte din munca str?mo?ilor s?i. S-a purtat cu simplitate ?i în acele împrejur?ri complexe c?ci nu avea aerul de cuceritor, iar la Budapesta a ajuns mânat de nevoile proprii. „S? judec?m poporul dup? trecutul s?u" spunea ?tefan Ciceo Pop ?i atunci vom pricepe purtarea ocupantului român la Budapesta! De?i nu a fost prea ?colit, soldatul român a înv??at de la dasc?lul ?i preotul din sat ?i de la comandantul s?u: respectul ?i omenia.
- Va urma -

---------------------------------------------------------
[1] Maghyar Hadugy Ministerium Leveltar (Arhivele Ministerului Ap?r?rii, în continuare: H.M.), 1919/1915-1921, 5/a ?i 5/b.
[2] Biblioteca Muzeului Militar Na?ional, fond Diverse III - Declara?ia de r?zboi H.M. Tiszti szemelyugyi annyag nr.303304.
[3] Szent Keressthegyi Kratochwil Karoly, Erdelyt Vissa, 7 mai 1939 "Cuvântare la a 20-a aniversare".
[4] Ibidem p.5. Magyaarorszagon azonban ez idoben nem is volt bolsevizmus. A fenti vedovonal mogott, sajat erejebol, egyedul, o koromanytol nem tamogatva, hanem vasuti gocpontokrol titokban szerzett felszerele?i es fegyferkeze?i anyagbol folyt a szekely csapatok szervezkedese, ugy, hogy 1919 tavaszan 19 gzalog zlj., 16 tabori es nehez uteg es egy lovasszazad alkotta mo?t mar a valodi Szekely Hadosztalyt. ( În Ungaria în acest timp, de fapt, nici n-a fost bol?evism. În spatele liniei de ap?rare mai sus numit?, cu puterile proprii, singur?, f?r? sprijinul guvernului, ci cu armament procurat din punctele ?i depozitele mobile de pe c?ile ferate s-au înarmat trupele secuie?ti astfel încât în prim?vara lui 1919 avem 19 batalioane infanterie, 16 divizioane de artilerie grea ?i un escadron de cavalerie în compunerea Diviziei de secui. (traducerea ?i adaptarea autorului).
[5] Ibidem.
[6] Ibidem, p.7. Hogy ez nem tortent meg es Kun Bela az oszekottetest a Dnyeszternel allo orosz bolsevistakkal megvalositan nem tudta es hogy a bolsevismus Kozepeuropaban, sot talan egesz Europaban nem terejedt el, ez a Szekely Hadosztaly erdeme, mert 1919 marcius 21-en nem csatlakozott a bolsevizmushoz, hanem ellene fordult. Ezzel Kun Bela hatalma es vele a bolsevismus hallalos dofest kapott, nem tudott terjeszkednies celjat: hogy egy voros hadseregre szert tegyen, nem erte el. A szekelvek elhatarozasa tehat donto befolyassal volt Europa sorsara es antibolsevista magatartasukkal Europat a bolsevismustol mentettek meg. Ez a szekelyek, a Szekely Hadosztaly lelvulhetetlen, maradando, el nem homalyosithato erdeme. (C? asta nu s-a întâmplat ?i c? Bela Kun nu a reu?it alian?a cu Dnyeszternel ?i puterea bol?evic? rus? ?i c? în centrul ?i poate în întreaga Europ? bol?evismul nu s-a instalat, asta este meritul Diviziei de secui c?ci la 21 martie nu s-a aliat cu bol?evicii ci s-a întors împotriva lor, (sublinierea lui Kratochwil). Cu aceasta Bela Kun ?i cu el bol?evismul, a primit o lovitur? mortal? c?ci nu ?i-au putut atinge ?elul de a forma o armat? ro?ie. Deci atitudinea secuilor a hot?rât soarta Europei ?i prin pozi?ia anti bol?evic? au salvat Europa din bol?evism. Acesta este meritul incontestabil al secuilor, al Diviziei de secui. (Traducerea ?i adaptarea).
[7] Cronic? de mar?, 80 de ani de la înfiin?area Diviziei 11 Infanterie, Edi?ie prefa?at? de Lt. col. Constantin Mo?incat, Editura Cogito, Oradea, 1996, p.91-94.
[8] H.M. Tgy 653. f.2.
[9] H.M. Tgy 771/v.
[10] H.M. 1919, 811/5/a/4-1919.
[11] H.M. 1919, 805/5/a.
[12] H.M. 1919, 809 f.2.
[13] Ibidem.
[14] Ibidem.
[15] Ibidem 809/5.
[16] Ibidem, 809/5a/14.
[17] H.M. 1919, 5a, 813/1.
[18] Ibidem.
[19] Ibidem, 813/11
[20] Ibidem.
[21] Ibidem.
[22] H.M. 1919, 5b, 820 p.2.
[23] Ibidem, punctul 4.
[24] H.M. 1919, 5b, 820 p.3.
[25] H.M. 1919, 5a, 814/1 p.2.
[26] H.M. 1919, 5/a, 811/12.
[27] Ibidem.
[28] Ibidem.
[29] H.M. 1919, 5a, 814 punctul 2.
[30] H.M: 1919, 5a, 814/17.
[31] Ibidem, 818/1 pct.3, p.160.
[33] Ibidem, pct.5.
[34] Ibidem.
[35] Ibidem, pct.4, p.158.
[36] H.M. 1919, 5a, 819/1, f.537.
[37] Ibidem.
[38] H.M. 1919, 5a, 828/1 partea I, p.262.
[39] Ibidem, 923, p.6.
[40] Ibidem, 814/1.[40]H.M. 1919/1918, 925, p.886, pct.8.

footer