Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
Duminică, 15 Octombrie 2017 16:51

Jorge Cocicov 1Istoria primului val de emigrare a basarabenilor în „Lumea Nou?".

În vara anului 1992, dup? ce-mi sus?inusem cu succes prima tez? de doctorat, Consiliul ?tiin?ific al Institutului de Istorie al Academiei de ?tiin?e a Moldovei mi-a aprobat în scurt timp tema celei de a doua teze, de doctor habilitat în istorie, care î?i propunea ca obiectiv studierea popula?iei rurale a Basarabiei interbelice din punct de vedere demografic. Conform rigorilor ?tiin?ei demografice, mi?carea total? a unei popula?ii se compune din mi?carea natural? ?i mi?carea migratorie, - altfel spus, popula?ia unei ??ri sau a unei unit??i administrativ-teritoriale î?i modific? num?rul nu numai ca urmare a intr?rilor ?i ie?irilor determinate de na?teri ?i decese, ci ?i în urma imigr?rilor ?i emigr?rilor[1]. În a?a mod, imigr?rile ?i emigr?rile din Basarabia în anii 1918-1940 au devenit o parte inseparabil? ?i constant? a preocup?rilor mele în domeniul demografiei rurale a Basarabiei interbelice.

Chiar din acea faz? a investiga?iilor am constatat c?, dac? imigr?rile ?i migra?iile interne în cadrul României Întregite au fost fenomene ?i procese fire?ti, datorate noilor condi?ii intervenite dup? realizarea unit??ii na?ionale, emigr?rile propriu-zise, în afara hotarelor României interbelice, „nu au format niciodat? obiectul unui studiu serios ?i nici al unei ac?iuni na?ionale con?tiente"[2], ele constituind, în general, o problem? nou?, nea?teptat? ?i chiar senza?ional? atât pentru autorit??i, cât ?i pentru opinia public? româneasc? din acea vreme. Este semnificativ faptul c? legea pentru reglementarea migra?iilor a fost promulgat? abia la 20 aprilie 1925, ceea ce denot? c? pân? la acea dat?, procesul în cauz? nu a avut vreo influen?? sesizabil? asupra vie?ii social-economice a României sau a Basarabiei, în spe??.

„Emigrarea românilor! - exclama la 1922 ?erban Drutzu. - Iat? o chestiune paradoxal? înainte de 1919, [...] dar care azi intr? în domeniul certitudinilor ?i a c?rei importan?? nu va întârzia s? fie considerat?"[3]. Fenomenul emigr?rii, sublinia C. St?nescu, directorul general al organiz?rii ?i ocrotirii muncii, plas?rii migra?iilor ?i ?omajului, era aproape necunoscut în România din ajunul Primului R?zboi Mondial. Însu?i cuvântul „emigrare" p?rea ceva exotic, ce se întâlnea prin ziare ?i alte publica?ii, atunci când era vorba de ??ri str?ine[4]. Conform unor estim?ri, c?tre mijlocul anilor '20, pe continentul Americii de Nord se aflau circa 230.000 de persoane din România, emigrate, în majoritate, înaintea primei conflagra?ii mondiale din Transilvania, dintre care 140.000 s-au stabilit în S.U.A. ?i 70.000 - în Canada[5]. Cu referire la Basarabia, pân? la 1918, fluxurile migratorii au avut dou? direc?ii principale: prima, spre regiunile r?s?ritene ale Rusiei ?ariste, unde au emigrat, în majoritate, agricultori români basarabeni, din cauza suprapopul?rii agricole a guberniei; cel de-al doilea flux era orientat spre S.U.A., unde a emigrat preponderent popula?ia de origine ebraic?.

Prin actul Unirii din 27 martie/9 aprilie 1918, fluxul emigr?rii ??ranilor basarabeni spre periferiile r?s?ritene ale Rusiei, prin care era atenuat fenomenul suprapopul?rii agricole a guberniei, a fost, practic, stopat. Pe de alt? parte, proclamarea ?i realizarea reformei agrare radicale din 1918-1924 au subminat substan?ial cauza de baz? a emigr?rii popula?iei rurale, dat? fiind ameliorarea standardului ei de via??[6].
Totu?i, cele dou? cauze men?ionate n-au condus la dispari?ia complet? a emigr?rii în perioada interbelic?, aceasta fiind deja determinat? de noi factori. Printre ace?tia, factorul cel mai important, sub aspectul influen??rii procesului de emigrare, a fost noua reclasificare economic? a ??rilor lumii, realizat? dup? Primul R?zboi Mondial. În urma acelei reclasific?ri, în ??rile care s-au pomenit pe planul secund sub aspect economic, printre care ?i România, condi?iile de trai s-au înr?ut??it considerabil. Rezultatul firesc al acelor transform?ri a fost sporirea num?rului emigran?ilor, doritori de a se stabili în ??rile care au resim?it mai pu?in consecin?ele r?zboiului, deci în care munca era mai avantajos remunerat?[7].

Pe de alt? parte, împropriet?rirea ??r?nimii basarabene, realizat? fidel de c?tre institu?ia Casa Noastr?, n-a constituit decât prima parte a unei reforme concepute s? ridice economia ??r?neasc?[8]. Este neîndoielnic faptul c? împropriet?rirea ??r?nimii a fost voin?a majorit??ii popula?iei Basarabiei. Avea perfect? dreptate deputatul Sfatului ??rii Ion Buzdugan, când declara în Parlament: „Noi vrem, ?i cu noi ??ranii moldoveni, noi voim s? se dea p?mânt în mod individual la to?i. Fiecare ??ran s? primeasc? o bucat? de p?mânt, care s? fie al lui pe veci. S? ?tie fiecare pe ce e st?pân, c?ci numai astfel va lucra cu sârguin?? ?i va putea s? produc?, c?ci ?tie c? este numai al lui"[9].Cu toate acestea, transpunerea în fapt a principiului: „p?mântul – celor care îl lucreaz?", contribuind, pe de o parte, la crearea unei clase ??r?ne?ti stabile ?i stabilizatoare, dar nefiind înso?it de preocup?ri sus?inute de modernizare ?i de ra?ionalizare a agriculturii, pe de alt? parte, poate condi?iona consecin?e deosebit de periculoase ?i imprevizibile. Or, cu toat? convingerea c? ra?ionalizarea agriculturii dup? reforma agrar? reprezenta „poate cea mai important? problem?"[10], aceasta a fost realizat?, între cele dou? r?zboaie mondiale, doar într-un mic grad, departe de a putea fi considerat? suficient?. Deja în 1924, G. Ionescu-?i?e?ti nota: „Legiuitorul, dup? ce ne-a dat legile de reform? agrar?, s-a considerat c? ?i-a îndeplinit toat? datoria fa?? de agricultur?. Preocuparea pentru sporirea produc?iei, pentru organizarea agriculturii pe temelii ra?ionale, pentru r?spândirea cuno?tin?elor de specialitate în marea mas? a plugarilor e tot mai slab?"[11].

A?adar, pe de o parte, reforma agrar? din 1918-1924 a satisf?cut o parte considerabil? a popula?iei rurale, asigurându-i întrucâtva condi?ii de via?? mai bune, pe de alt? parte îns?, prin imposibilitatea, în condi?iile unei densit??i mari a popula?iei rurale, de a înzestra pe fiecare agricultor cu o suprafa?? suficient? de p?mânt, a condus, în consecin??, la anihilarea bunelor inten?ii ini?iale[12]. Deja la sfâr?itul anului 1922 devenise evident c? „p?mântul Basarabiei nu ajunge pentru împropriet?rirea tuturor capilor de familii", care aveau acest drept conform legii agrare[13]. Pentru rezolvarea dilemei date existau dou? solu?ii posibile: s? fie reduse loturile de împropriet?rire de la 6 la 4 sau chiar mai pu?in de 4 ha, sau s? fie admis? ?i exproprierea propriet??ilor mai mici de 100 ha. Avându-se în vedere situa?ia economic? în care se afla Basarabia în acea perioad? ?i, mai cu seam?, mijloacele rudimentare de lucrare a p?mântului aflate în posesia micilor proprietari basarabeni, s-a considerat mai ra?ional de a se proceda la reducerea loturilor de împropriet?rire (la 3,2 ha în Basarabia), decât la reducerea cotei de 100 ha a marii propriet??i.

La agravarea situa?iei economice ?i a condi?iilor de trai a popula?iei Basarabiei, prin urmare ?i la crearea motivelor de emigrare, a contribuit mult impunerea restric?iilor de circula?ie popula?iei ?i comercializ?rii produselor agricole atât în cadrul provinciei, cât ?i în zonele Moldovei de peste Prut ?i ale Vechiului Regat, declararea st?rii de asediu în Basarabia[14].

Desigur, se va avea în vedere situa?ia extrem de complicat? ?i chiar dramatic?, în care se afla Basarabia în perioada imediat urm?toare actului Unirii din 1918, când numero?i func?ionari localnici refuzau s? depun? jur?mântul de credin?? regelui ?i ??rii, contribuind, în atare mod, la men?inerea ?i agravarea haosului administrativ în provincie, când „fiecare agent, - fie el judec?toresc, poli?ienesc sau administrativ, - aplica dup? cum îi convenea: sau legea rus?, sau legile revolu?iei, sau cele consfin?ite de Republica independent? moldoveneasc?, sau - în majoritatea cazurilor - voin?a lui proprie"[15]. Îns??i popula?ia Basarabiei se afla, în acei ani, „într-o stare de fierbere n?scut? în timpul revolu?iei ?i alimentat? ?i sus?inut? st?ruitor de tot felul de propagande potrivnice ideii de unire cu România, propagande f?cute de agen?i ucraineni în favoarea Ucrainei, de bol?evici în favoarea revolu?iei, de partizanii Rusiei Mari, în favoarea smulgerii Basarabiei de la Patria Mam? ?i realipirea ei la Statul rusesc"[16].

Toate acestea f?ceau necesare anumite m?suri de centralizare a vie?ii politice ?i economice a ??rii, unele restric?ii ale autoadministr?rii noilor provincii, îns? pân? la o anumit? limit?, dincolo de care ele au provocat legitime nemul?umiri ?i proteste atât în rândul popula?iei, cât ?i în cel al deputa?ilor Sfatului ??rii. Astfel, unul din func?ionarii Directoratului de Interne al Basarabiei, în urma studierii situa?iei jude?ului B?l?i, constata numeroase „cazuri de nemul?umiri, mai ales fa?? de purtarea unor slujba?i, care uitând con?tiin?a lor de oameni, f?r? nici o vin? bat oamenii"[17]. Acela?i func?ionar, l?murind ??ranilor c? slujba?ii în cauz? „sunt ni?te usc?turi ?i c? ??ranii au tot dreptul de a se plânge celor mai mari de astfel de oameni, ca s? se poat? cur??a p?durea de usc?turi, - ei (??ranii.- n.n.) sper? c? Statul va lua m?suri contra func?ionarilor care nu-?i cunosc datoria"[18]. În acela?i context, Pan. Halippa men?iona c?: „Judec?torul, Ofi?erul, Administratorul, Poli?istul, Jandarmul, Perceptorul ?i cel mai modest slujitor al Statului va în?elege c? Basarabia nu e ?ar? inamic? cucerit?, ci e p?mântul României Mari, în care ei sunt azi pilonii României democrate ?i civilizate"[19].

Opinii similare au exprimat ?i al?i numero?i deputa?i basarabeni, care considerau c? „trebuie de luptat cu tendin?ele centraliste ale Bucure?tilor" ?i c? „dac? guvernul nu va schimba atitudinea sa fa?? de Basarabia, apoi va trebui s? se cear? autonomia Basarabiei"[20]. Cu justificat? dreptate, conducerea Serviciului Muncii al Secretariatului industriei ?i comer?ului men?iona c? Basarabia constituie „o provincie aparte, care în trecut a tr?it numeroase schimb?ri politice, are particularit??ile, obiceiurile ?i moravurile sale, precum ?i a?ez?rile sale de trai"[21]. De aceea, „nu-i iertat s? o trat?m dup? m?sura ?abloanelor obi?nuite. Pentru lucr?rile de realizare ?i conducere a vie?ii industriale ?i economice a Basarabiei de mâine, trebuie oameni locali strâns lega?i de ea, care cunosc bine istoria ei, oameni care ?tiu particularit??ile vie?ii locale ?i cerin?ele sale factice, din care motiv principiul descentraliz?rii trebuie realizat în modul cel mai larg"[22].

Factorii mai sus men?iona?i, conjuga?i cu permanentele imixtiuni externe, în special din partea Moscovei ?i a Interna?ionalei a III-a comuniste, au condus la crearea, la mijlocul anilor '20, a unei situa?ii de criz? în Basarabia, când o bun? parte a popula?iei rurale, nemaifiind în stare s? suporte condi?iile mizere de trai, a decis, spontan, s? emigreze.Primele manifest?ri ale curentului de emigrare s-au produs la începutul lunii iunie 1925, în câteva comune din jude?ele Cahul ?i Cetatea Alb?, imediat dup? punerea în aplicare a legii pentru reglementarea migra?iilor. Cumplita secet? care a bântuit trei ani de-a rândul câmpiile desp?durite ale Basarabiei, a indispus profund întreaga popula?ie, în special cea din regiunile sudice. V?zându-?i holdele pustiite, rezervele consumate, munca z?d?rnicit?, ??ranii dezn?d?jdui?i au început a pierde încrederea în vremuri mai bune. Tocmai în acea perioad?, a ap?rut în câteva comune din jude?ul Cetatea Alb? un grup de bulgari întor?i din Canada, care aduna s?tenii, îndemnându-i s? plece în America - „Lumea Nou?", unde vor avea libertate deplin?, „p?mânturi rodnice f?r? plat?" ?i „înlesniri de transport". Tot atunci, ap?ru în ziarul Banater Tageblatt din Timi?oara, care avea abona?i ?i în Basarabia, reclama societ??ii de transport Cosulich-Line. Astfel, gândul de plecare a prins r?d?cini[23].

Coloni?tii bulgari din comuna Cubei, jude?ul Cetatea Alb? ?i germanii din comuna Aluatu, jude?ul Cahul, au ales delega?i, care au plecat la Bucure?ti, unde-?i avea sediul societatea Cosulich-Line (în apropierea G?rii de Nord). Delega?ilor li s-a comunicat c? drumul Bucure?ti-Triest-Săo Paulo (Brazilia) va fi gratuit. Ajun?i în Brazilia, emigran?ii vor primi de la stat, f?r? plat?, case cu gr?dini, vite ?i unelte de munc?. Vor fi obliga?i s? lucreze 3-6 luni pe planta?iile de cafea, fiind remunera?i cu câte 1-2 dolari pe zi ?i având dreptul de a cultiva legume printre rânduri. La expirarea contractului de munc?, vor putea s? se retrag? de pe planta?ii, având la dispozi?ie, pentru cump?rare, p?mânturi fertile, la pre?uri foarte reduse[24].În felul acesta, febra emigr?rii a cuprins aproape toate satele din sudul Basarabiei, ini?ial înscriindu-se numai ??ranii s?raci, mai apoi hot?rându-se s? emigreze ?i unii proprietari cu 10-15 desetine, având în posesie vite de munc? ?i inventar agricol[25]. Dac? ini?ial pentru emigrare s-au înscris doar bulgari, g?g?uzi, ru?i ?i germani, atunci c?tre începutul lunii iulie „mul?i români din satele moldovene?ti, întuneca?i de pustiul secetei ?i fermeca?i de vraja propagandei, oameni simpli, naivi, s-au adunat ?i ei, au ales delega?i ?i p?reau foarte mâhni?i c? notarii le pusese în vedere c? românii nu pot emigra"[26].

În luna august 1925, o mare parte din locuitorii înscri?i pentru emigrare au început s?-?i vând? avutul; unii ?i-au vândut numai vitele ?i ?eptelul, al?ii îns? ?i-au vândut toat? averea – p?mânt, case, vite etc. Vânz?rile se f?ceau la un pre? de nimic; p?mântul era arendat, de asemenea, la pre?uri derizorii[27]. Subinspectorul general de poli?ie I. Alim?nescu, care la sfâr?itul lunii septembrie 1925 efectuase o anchet? în regiunea sudic? a Basarabiei, relata: „Am v?zut starea jalnic? a gospod?riilor sf?râmate, an v?zut case complet golite, grajduri ?i ograde pustii, b?rba?i ?i femei cu bagajul de mân? gata întocmite, a?teptând tri?ti, îngândura?i, dezlegarea de a pleca peste ocean în «Lumea Nou?»"[28].

Ancheta efectuat? în ora?ele Cetatea Alb?, Cahul, Bolgrad, Ismail, Chi?in?u ?i în numeroase comune rurale din jude?ele Cahul, Cetatea Alb? ?i Ismail a fixat c? „toate satele din sudul Basarabiei sunt fr?mântate de gândul emigr?rii", c? „pretutindeni coloni?tii se adun? în tain?, formeaz? liste de înscrieri, trimit delega?i la Bucure?ti, strâng bani pentru îndeplinirea formalit??ilor ?i î?i arendeaz? p?mânturile sau î?i vând întreg avutul cu pre?uri de nimic"[29]. Acela?i document relata c?, „din nefericire, acest curent care zi cu zi se afirm? tot mai hot?rât ?i mai puternic, a trecut din centrele populate de str?ini ?i în comunele române?ti, unde sute de familii de moldoveni prinse de am?girea zvonurilor, au început s? se nelini?teasc?, a?teptând dezlegare, spre a lua drumul pribegiei. Situa?ia este [...] foarte serioas? ?i nesfâr?it de trist?"[30]. Din acela?i raport rezult? c? o mul?ime de func?ionari au profitat din plin de situa?ia creat?. Astfel, notarul din comuna Ivanovca Bulgar?, jude?ul Cetatea Alb? a luat câte 300 de lei de fiecare familie în scopul procur?rii actelor pentru eliberarea pa?apoartelor de emigrare; cel din comuna Diulmeni al aceluia?i jude? - câte 100 de lei de familie; cel din comuna Moscovei, jude?ul Cahul - câte 400 lei de fiecare familie. Acesta din urm? a cump?rat de la un s?tean întreaga avere mobil? ?i imobil?[31].

O imagine aproximativ? a amploarei procesului emigr?rii din sudul Basarabiei ofer? urm?toarele date: în comuna Ivanovca Bulgar?, jude?ul Cetatea Alb? au depus cereri de emigrare 53 de familii de bulgari; în comuna Iserlia, acela?i jude? - 60 de familii de bulgari; în comuna Diulmeni, acela?i jude? - 40 de familii; în ora?ul Cahul - 23 de familii de ru?i ?i bulgari ?i 2 familii de români; în comuna Moscovei, jude?ul Cahul - peste 100 de familii; în Pelinei-Moldoveni, jude?ul Cahul - 50 de familii; în comuna Vulc?ne?ti - 50 de familii; în comuna Dulukioi, jude?ul Ismail - 60 de familii de bulgari etc.[32]. Valul emigr?rii a cuprins ?i o parte a popula?iei jude?elor L?pu?na, Hotin ?i Soroca. În aceast? regiune a Basarabiei ac?ionau emisarii societ??ilor Tranzit ?i Hamburg Sudamericanische Dampfschiffarth Gesellschaft, care cutreierau satele, îndemnând locuitorii s? emigreze. Serviciul de siguran?? a constatat c? doritorii de a emigra din regiunile de centru ?i nord ale Basarabiei erau preponderent de origine german?, rus?, bulgar? ?i ebraic?. Ace?tia din urm? emigrau prin intermediul B?ncii evreie?ti de emigrare ?i a Partidului sionist din Basarabia[33].

Pentru în?elegerea motivelor emigr?rii popula?iei Basarabiei în anul 1925, vom cita câteva din numeroasele declara?ii f?cute de în?i?i locuitorii comunelor din numitele jude?e. Astfel, cet??eanul Sava Barduc din comuna Diulmeni, jude?ul Cetatea Alb? declara: „Vrem s? plec?m în America, din cauza secetei care a bântuit doi ani Basarabia, fiindc? la societatea «Cosulich-Line» ni s-a spus c? în America este o lume nou?, unde omul se poate îmbog??i u?or f?r? mult? str?danie"[34]. Mihail Ivanov din comuna Moscovei, jude?ul Cahul: „Motivul plec?rii este c? ni s-a spus c?, pe lâng? înlesnirile de drum ?i de p?mânt, acolo în America vom tr?i liberi; aici ni se fac mizerii ?i neajunsuri, în special de perceptor, care ?i acum pentru fiecare certificat ne cere s?-i d?m câte 100 de lei"[35]. Ion C. Luca, din comuna Pelinei Moldoveni, jude?ul Cahul: „Vrem s? plec?m din cauza secetei ?i din cauza nemul?umirilor ce ni se fac de administra?ie pentru d?ri ?i oriunde te mi?ti, trebuie s? dai bani"[36]. Locuitorii comunei Erdek-Burnu, jude?ul Ismail: „p?mânturile sunt pu?ine, norodul s-a înmul?it ?i birurile sunt grele"[37].

Faptele mai sus invocate, în majoritatea lor inedite, atest? c? motivul de baz? al emigr?rii unei p?r?i considerabile a popula?iei rurale din Basarabia în anul 1925 a fost de natur? social-economic?, având totodat? ?i nuan?e politice, ele îns? nefiind dominante sau determinante, a?a cum s-a afirmat în istoriografia sovietic?. Conform statisticii oficiale, în anul 1925 din Basarabia au emigrat circa 10.000 de persoane, dintre care români - 8, unguri - 4, germani, sa?i ?i ?vabi - 214, ucraineni - 2.734, evrei - 1.827 ?i bulgari - 5.112. Din totalul de 10.000 de persoane, 7.933, - deci majoritatea absolut?, - au emigrat în Brazilia, 436 - în Argentina, 377 - în Canada, 115 - în S.U.A., 208 - în Uruguay, 500 - în Palestina[38]. Majoritatea emigran?ilor basarabeni a constituit-o muncitorii agricoli, care au p?r?sit ?ara în speran?a unor câ?tiguri mai bune în America ?i care au alc?tuit, în acel an, circa 64,0 % din totalul emigran?ilor din România[39].

Materialele de care dispunem atest? c?, în marea lor majoritate, emigran?ii basarabeni nu au reu?it s? ob?in? locurile de munc? râvnite în ??rile de destina?ie, realitatea dovedindu-se a fi cu totul alta decât cum au descris-o companiile de transport. Ziarul „Cuvânt Moldovenesc" relata, bun?oar?, c? „vreo 20.000 de basarabeni, ajungând în aceast? ?ar? (în Brazilia.- n.n.) ?i v?zând c? companiile cu care s-au învoit nu se ?in de cuvânt, n-au vrut s? mearg? la lucru în l?untrul ??rii, cum li se cerea. Ie?ind în câmp, ei ?i-au f?cut colibi ?i s-au pus pe a?teptat. S-a început foamea. Dar oamenii no?tri au r?bdat mai mult? vreme. În cele din urm?, ocârmuirea Braziliei, v?zând c? n-are ce face cu dân?ii, a hot?rât s?-i trimit? cu sila la lucru.

Cu toate împotrivirile lor, bie?ii basarabeni au fost lua?i cu poli?ia, înc?rca?i în vagoane ?i trimi?i pe insula Porcos, unde mai înainte îi trimitea pe cei judeca?i la munc? silnic?. Ce s-a întâmplat dup? aceasta cu ace?ti nenoroci?i nu se ?tie, c?ci gazetele braziliene nu mai scriu"[40]. Deziluziona?i ?i completamente ruina?i, în rândul emigran?ilor basarabeni începe, deja în 1926-1927, un val de repatrieri. Acela?i ziar „Cuvânt Moldovenesc" relata, la 13 martie 1927 urm?toarele: „Zilele acestea au sosit la Chi?in?u vreo 80 de basarabeni înapoia?i din Brazilia. Ei povestesc lucruri îngrozitoare despre p??aniile basarabenilor pleca?i acolo. Cei înapoia?i, nici n-au unde m?car se ad?posti, c?ci înainte de plecare ?i-au vândut tot ce-au mai avut pe aicea"[41]. Pu?in timp mai târziu, ziarele relatau repatrierea a înc? 120 de basarabeni, originari din jude?ele Tighina, Cetatea Alb? ?i Ismail. „Ei au o înf??i?are demn? de plâns, - relata ziarul « ???????????? ????? » - Sunt pe jum?tate dezbr?ca?i ?i pur ?i simplu sl?bi?i de foame. [...] Unii din ei au lucrat la planta?iile de cafea din Săo-Paolo ?i Santos. Ei povestesc lucruri înfior?toare despre suferin?ele emigran?ilor basarabeni din Brazilia [...]. Emigran?ii povestesc c? în ultimele 6 luni au murit peste 100 deEmigrarea din tarile balcanice 1901-1940 basarabeni numai în regiunea or. Săo-Paolo [...]"[42].

Astfel p?rea s? se fi consumat unul din cele mai dramatice evenimente din istoria Basarabiei interbelice. În 1928, cu prilejul împlinirii unui deceniu de la Marea Unire din 1918, istoricul Petre Cazacu a publicat un documentat studiu „Moldova dintre Prut ?i Nistru. 1918-1928", în care men?iona: „condi?iile grele, în care au c?zut nenoroci?ii, victime a ne?tiin?ei lor ?i a specula?iei, dup? ce i-au ruinat pe to?i, au omorât pe mul?i, i-au silit pe cei r?ma?i s?-?i caute ad?post tot în Basarabia, tot sub hulita noastr? st?pânire româneasc?, care nu este probabil a?a de rea, dac? oamenii se întorc la ea, dup? ce au încercat în alte p?r?i"[43]. Dac? în perioada 1924-1926 majoritatea emigran?ilor din România au constituit-o lucr?torii agricoli basarabeni, atunci deja în 1928, în urma m?surilor luate de guvernul României[44], cota acestora s-a redus la aproximativ 11,0 % din totalul emigran?ilor din România în Brazilia, din care circa 90,0 % o constituia popula?ia de origine ebraic?[45].

Un important rol în stoparea emigra?iei popula?iei din Basarabia l-a avut reducerea aproape total? a cotei de imigrare a românilor în ??rile Americii de Nord. Astfel, în 1924 S.U.A., - unica ?ar? mai convenabil? pentru emigrarea româneasc?, - au redus cota imigr?rii românilor de la aproximativ 10.000 de persoane anual, la 603 persoane, pentru a o coborî, în 1929, la numai 290 de persoane anual. La rândul s?u, Canada, introducând sistemul contingent?rii, a fixat o cot? foarte redus? pentru imigran?ii români; acelea?i m?suri au fost luate ?i de guvernul Braziliei[46]. În consecin??, în timp ce în deceniul 1921-1930 în S.U.A. au imigrat 67.646 de persoane din România, în deceniul 1931-1940 num?rul lor a fost de numai 3.871[47].

În atare mod, devine mai mult decât evident? falsitatea ?i gratuitatea afirma?iei istoricilor sovietici, cum c? din Basarabia interbelic? ar fi emigrat mai mult de 500.000 de locuitori sau 16,5 % din totalul popula?iei[48], din simplul considerent c? cifra invocat? constituie, în realitate, volumul emigr?rii nete a popula?iei tuturor ??rilor balcanice în perioada 1921-1940, fapt confirmat de datele con?inute în tabelul ce urmeaz?.A?adar, a fost imposibil, - atât din punct de vedere teoretic, cât ?i la modul practic, - ca din Basarabia interbelic? s? fi emigrat mai mult de 500.000 de locuitori, în timp ce din toat? România în perioada 1921-1940 au emigrat circa 130.000 de persoane, iar din toate ??rile balcanice, în aceea?i perioad?, au emigrat circa 458.000 de oameni[49]. Mai mult ca atât, în cazul în care emigrarea popula?iei Basarabiei ar fi avut într-adev?r amploarea pe care i-o atribuise istoriografia sovietic?, fenomenul în cauz? ar fi fost, cu certitudine, semnalat în statisticile Biroului Interna?ional al Muncii al Societ??ii Na?iunilor, recomand?rilor c?ruia asupra metodicii întocmirii statisticii mi?c?rii migratorii România se conformase înc? de la 1 aprilie 1923, în timp ce Uniunea Sovietic? a refuzat s? fac? acela?i lucru[50].

- Va urma –

---------------------------------------------------

[1] Vladimir Trebici, Mic? enciclopedie de demografie, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Bucure?ti, 1975, p. 284.
[2] Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Dr. Sabin Manuil?, X/95 bis/1932, fila 6.
[3] ?erban Drutzu, Românii în America, F.e., Washington, 1922, p. 9.
[4] Ministerul muncii, s?n?t??ii ?i ocrotirilor sociale. Zece ani de politic? social? în România. 1920-1930, Editura Eminescu S.A., Bucure?ti, F.a., p. 192.
[5] ?. Drutzu ?i A. Popovici, Românii în America, Editura Cartea Româneasc?, Bucure?ti, 1926, p. 32-33.
[6] Dumitru ?andru, Controverse pe tema problemei agrare în România interbelic?, în Probleme actuale ale istoriei na?ionale ?i universale. Culegere de studii ?i materiale, Editura Universitas, Chi?in?u, 1992, p. 280.
[7] ?. Drutzu ?i A. Popovici, Românii în America, Editura Cartea Româneasc?, Bucure?ti, 1926, p. 16.
[8] Agricola Carda?, Reforma agrar? din Basarabia (II), în „Genera?ia Unirii", nr. 4, 1929, p. 18.
[9] Arhiva Na?ional? a Republicii Moldova, fond 727, inv. 1, dosar 17, partea II, fila 347 verso.
[10] I. Saizu, Modernizarea României contemporane (Perioada interbelic?): pas ?i impas, Bucure?ti, 1991, p. 119.
[11] Cf.: Ibidem, p. 139.
[12] Eugen Titeanu, O reform? compromis?, în „Genera?ia Unirii", nr. 10, 1929, p. 28.
[13] Arhiva Na?ional? a Republicii Moldova, fond 1416, inv. 1, dosar 4, fila 18.
[14] Arhiva Na?ional? a Republicii Moldova, fond 723, inv. 1, dosar 28, partea I, fila 57, 76, 188, 63.
[15] Arhiva Na?ional? a Republicii Moldova, fond 723, inv. 1, dosar 15, fila 44-44 verso.
[16] Ibidem, fila 44.
[17] Ibidem, inv. 1, dosar 24, partea I, fila 132 verso.
[18] Ibidem.
[19] Ibidem, fila 133.
[20] Arhiva Na?ional? a Republicii Moldova, fond 742, inv. 2, dosar 26, fila 135.
[21] Ibidem, fond 1786, inv. 1, dosar 1, fila 17.
[22] Ibidem.
[23] Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Ministerul de Interne, dosar 780/1925, fila 8 verso.
[24] Ibidem, fila 8 verso – 9; «???????????? ????????», 15 ???????? 1925 ?.
[25] Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Ministerul de Interne, dosar 780/1925, fila 9.
[26] Ibidem.
[27] Ibidem, fila 9 verso.
[28] Ibidem.
[29] Ibidem, fila 8.
[30] Ibidem.
[31] Ibidem, fila 7.
[32] Ibidem, fila 10-12.
[33] Ibidem, fila 12 verso.
[34] Ibidem, fila 10 verso.
[35] Ibidem, fila 11 verso.
[36] Ibidem.
[37] Ibidem, fila 12 verso.
[38] Anuarul statistic al României. 1926, Tipografia Cur?ii Regale F. Göbl Fii S.A., Bucure?ti, 1927, p. 240, 241.
[39] «???????????? ?????». 25 ????? 1927 ?.
[40] „Cuvânt Moldovenesc", 16 ianuarie 1927.
[41] „Cuvânt Moldovenesc", 13 martie 1927.
[42] «???????????? ?????». 25 ????? 1927 ?.
[43] Dr. Petre Cazacu, Zece ani dela Unire. Moldova dintre Prut ?i Nistru. 1918-1928, „Via?a Româneasc?", Ia?i, F.a., p. 15.
[44] Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Ministerul de Interne, dosar 780/1925, fila 13 verso; M. Constantinescu, Politica repara?iunii energiilor na?ionale. Pentru sau contra emigra?iunei, în „Genera?ia Unirii", nr. 9, 1929, p. 15; N. Crainic, Basarabia de ieri ?i de mâine, în „Revista Funda?iilor Regale", an. VIII, 1941, nr. 8-9, p. 332.
[45] „Buletinul muncii, coopera?iei ?i asigur?rilor sociale", an. IX, nr. 7-9, 1928, p. 364.
[46] Vezi: Ministerul Muncii, S?n?t??ii ?i Ocrotirilor Sociale. Zece ani de politic? social? în România. 1920-1930, Editura Eminescu S.A., Bucure?ti, F.a., p. 195-196; «???????????? ?????». 10 ??????? 1927 ?.; C. ?tef?nescu, Munca în via?a economic?, în Enciclopedia României. Vol. III: Economia na?ional?. Cadre ?i produc?ie, Imprimeria Na?ional?, Bucure?ti, 1939, p. 78.
[47] D. ?andru, Popula?ia rural? a României între cele dou? r?zboaie mondiale, Editura Academiei Române, Ia?i, 1980, p. 77.
[48] ?.?. ???????. ?????????? ????????? ????????????????? ? ???????????? ??????. ???????: ???-?? «????? ????????????», 1974. ?. 327-328.
[49] ?.?. ?????, ?.?. ?????. ???????? ???????? ???????? ?????????. ??????????-?????????????? ??????. ??????, 1978. ?. 128.
[50] Vezi: Bureau International du Travail. Les méthodes des statistiques de l'Émigration et de l'Immigration, Geneva, 1922, p. 37, 47; Bureau International du Travail. Les mouvements migratoires de 1925 à 1927, Geneva, 1929, p. 4, 15; International migrations. Vol. I: Statistics / Imre Ferenczi, Walter F. Willcox, New York, 1929, p. 875; Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Dr. Sabin Manuil?, III/25/1937, fila 7 verso - 8.

footer