Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Mihai Iacobescu   
Luni, 13 Iunie 2011 20:19
Iacobescu Mihai„Un adev?r marcheaz? întreaga istorie a omenirii. Evenimentele de oriunde ?i de oricând reprezint? efecte ale unor cauze. Altfel nu se poate. Aceast? realitate revine în actualitate ast?zi, când, la exact 70 de ani de la izbucnirea conflagra?iei mondiale din 1939-1945, deci a celei mai grozave ?i mai sângeroase confrunt?ri militare din istorie, se manifest? intens factori ?i tendin?e de-a r?sturna ordinea lucrurilor. Problema num?rul unu care s-a instalat în aten?ia general? prive?te îns??i ORIGINILE CELUI DE-AL DOILEA R?ZBOI MONDIAL, contextul fiind propice – în viziunea unora, mai nou adep?i ai „armoniei" europene ?i universale, depozitari ai unor „noi documente secrete" ?i adversari ireconliabili ai revizionismului istoric - pentru a se minimaliza, dac? nu cumva pentru a se anula (?!), rolul incontestabil al Pactului Hitler-Stalin sau Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 de detonator al faptelor decisive care au condus iremediabil la izbucnirea ostilit??ilor la 1 septembrie 1939, prin atacarea Poloniei de c?tre Germania, mai apoi ?i de c?tre URSS. Nu este cazul s? mai revenim: Cum se ?tie, România, al?turi ori deopotriv? cu Polonia, Lituania, Estonia, Letonia ?i Finlanda, a fost din prima clip? amenin?at? de c?tre cele dou? Mari Puteri totalitare, agresoare ?i competitoare la domina?ia vechiului continent, fiind de altfel, toate, men?ionate ca obiective imediate ale expansiunii nazisto-comuniste în faimosul Protocol secret al sceleratului Pact de la 23 august 1939. Fapt esen?ial, atunci, mai apoi ?i în prezent, replica tuturor statelor amenin?ate avea s? intervin? hot?rât, mai ales c?, dac? în urma conflictului germano-sovietic ?i a r?zboiul mondial în ansamblu, Pactul Hitler-Stalin ?i toate anexele lui secrete au fost cumva declarate ?i recunoscute nule, numeroase îns? dintre „realit??ile istorice" c?rora ele le-au dat na?tere în 1939-1941 înc? se men?in, în mod cu totul nejustificat ?i inexplicabil! În ceea ce o prive?te, România, prin voin?a ?efului guvernului ?i Conduc?torului Statului, Ion Antonescu, ?i a poporului ei, s-a aflat, al?turi de Germania ?i alia?ii ei, în r?zboi cu URSS (1941-1944), pentru zdrobirea comunismului ?i pentru dezrobirea provinciilor istorice (Basarabia, Bucovina de Nord ?i ?inutului Her?a) ocupate de Armata Ro?ie în 1940, în condi?iile func?ion?rii ?i în litera Protocolului secret al Pactului sovieto-german. Gra?ie ilustrului nostru diplomat care a fost Grigore Gafencu rostul justificat al implic?rii României, la 22 iunie 1941, în cel de-al doilea r?zboi mondial a devenit de recunoa?tere interna?ional?. Astfel, primit la 24 iunie 1941 în audien?? de r?mas bun la Kremlin de c?tre V. M. Molotov ?i imputându-i-se c? „România nu avea dreptul s? rup? pacea cu URSS", Grigore Gafencu, pe atunci ministru în exerci?iu al României la Moscova, i-a replicat demn liderului diploma?iei sovietice ?i co-semnatar al Pactului din 23 august 1939. Un r?spuns care, fiind net?g?duit destinat Istoriei, a fost consemnat în Jurnalul diplomatului nostru: „ ... S?-mi fie îng?duit [...] s?-mi exprim p?rerea de r?u c?, prin politica ei urmat? în timpul din urm?, URSS nu a f?cut nimic pentru a împiedica, între ??rile noastre, durerosul deznod?mânt de ast?zi. Prin brutalul ultimatum din anul trecut, prin care ni s-a cerut nu numai Basarabia, dar ?i Bucovina, ?i un col? din vechea Moldov?, prin înc?lcarea teritoriului nostru care au urmat atunci prin actele de for?? ce au intervenit pe Dun?re, chiar în timpul negocierilor pentru stabilirea liniei de demarca?ie, Uniunea Sovietic? a distrus în România orice sentiment de încredere ?i de siguran?? ?i a trezit îndrept??ita team? c? îns??i fiin?a statului român e în primejdie. Am c?utat atunci un sprijin în alt? parte (în Germania). Nu am fi avut nevoie de acest sprijin, ?i nu l-am fi c?utat, dac? nu am fi fost lovi?i ?i dac? nu ne-am fi sim?it amenin?a?i. Îmi îng?dui s? amintesc aceste fapte fiindc? am avut prilejul, ca ministru de externe al ??rii mele [1938-1940], s? atrag în mai multe rânduri, prin discursuri ?i declara?ii publice, aten?ia guvernului sovietic, fa?? de care am urmat totdeauna o politic? leal? de pace ?i de bun? vecin?tate, c? „o Românie independent? în cuprinsul hotarelor ei neatinse este o chez??ie de siguran?? pentru URSS, ca ?i pentru toate celelalte state vecine". Lovitura cea dintâi care a zdruncinat temeliile unei asemenea Românii, chez??ie de pace ?i siguran??, acoperire fireasc? ?i atât de folositoare unui hotar întins ?i însemnat al Rusiei, a fost dat?, din nefericire, de guvernul sovietic. Urm?rile acestei nenorociri, pe care le deplângem ast?zi, m? mâhnesc cu atât mai mult cu cât poporul român nu a dus niciodat?, pân? azi, r?zboi cu poporul rus, ?i nu exist? sim??minte du?m?noase între cele nou? neamuri..." (apud Gh. Buzatu, România cu ?i f?r? Antonescu, Ia?i, Editura Moldova, 1991, p. 189-190). footer