Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Dr. Costin Scurtu   
Duminică, 24 Septembrie 2017 19:48

Dr. Costin Scurtu, art-emisPerioada interbelic? a marcat pe multiple planuri manifestarea ecumenic? în structurile militare ale României. A?adar, prin activitatea lor polivalent? desf??urat? în cadrul o?tirii, preo?ii militari reprofilau tr?s?turile clasice ale Armatei, bazat? predilect pe instruc?ie, transformând milit?ria într-o ?coal? a sufletului. Slujbele erau urmate în mod obligatoriu de predica sau cuvântul de înv???tur?. Din cuprinsul acestor conferin?e vor lipsi aluziile confesionale, preotul axându-se cu predilec?ie pe tematici evanghelice ?i pe pildele de lupt? ale glorio?ilor înainta?i, îndemnându-i totodat? pe o?tenii ??rii s?-?i împlinineasc? datoria, respectul fa?? de legi, supunere necondi?ionat? fa?? de ?efi, la iubirea pân? la jertfa de sine a Patriei ?i a Regelui. Legisla?ia specific?, instruc?iunile ?i regulamentele interne, încadrarea în structurile militare a preo?ilor de rituri diferite, apropierea ?i colaborarea preo?ilor militari ortodoc?i, catolici, protestan?i etc. Ecumenismul va fi înso?it de misionarism în cea mai grea perioad? a clerului militar: cel de-al Doilea R?zboi Mondial.

În 1937, dintr-o list? de propuneri, Sfântul Sinod a re?inut trei candida?i, dintre care Arhimandritul Partenie Ciopron a fost ales Episcop al Armatei . Decisiv? în aceast? op?iune a fost propunerea Ministerului Ap?r?rii Na?ionale, care l-a recomandat Regelui Carol al II-lea spre numire, ?inând cont de participarea sa activ?, la Primul R?zboi Mondial, când a fost grav r?nit (29 iulie 1917), în dramaticele b?t?lii de la Oituz-Ca?in. Ales ca episcop de Sfântul Sinod la 17 iunie 1937, a fost hirotonit arhiereu pentru Episcopia Armatei, la 25 septembrie 1937, iar la 8 octombrie a primit, la Pele?, investirea în func?ie . În plan administrativ a pus la punct toate r?mânerile în urm? de la Catedrala Reîntregirii, unde a g?sit mult? dezordine. Dup? începerea campaniei din Est (22 iunie 1941), cu tact ?i în?elepciune „a condus misiunea de reîncre?tinare ortodox? în spa?iul eliberat de sub bol?evici ?i a reu?it s? men?in? institu?ia clerului militar pe linia de plutire în dramatica perioad? de dup? 23 august 1944, pân? la 22 august 1948" .

Pentru buna informare ?i comunicare între Inspectoratul Clerului Militar, preo?ii activi ?i liderii militari, a înfiin?at câteva reviste dintre care cea mai longeviv? ?i consistent? a fost Arma Cuvântului, cu o apari?ie lunar? neîntrerupt? timp de 4 ani (mai 1940 - aprilie 1944), însumând 48 de numere ?i totalizând 1053 de pagini. Se precizau ?i principalele ei obiective: a prezenta „probleme de actualitate care intereseaz? îndeosebi cadrele militare, rezultatele activit??ii preo?ilor, precum ?i propuneri pentru viitor. De asemenea, se vor dezbate toate problemele care privesc fortificarea sufleteasc? a osta?ului român ?i se va încheia cu o cronic?".

Între anii 1937 ?i 1948, episcopul general de brigad? dr. Partenie Ciopron a m?rit efectivele de preo?i militari activi, examenele de concurs desf??urându-se la 8 iulie 1939 (11 preo?i), la 1 februarie 1940 (9 preo?i), la 15 noiembrie 1940 (20 preo?i), la 15 iunie 1941 (13 preo?i), la 15 noiembrie 1941 (20 de preo?i) ?i la 1 decembrie 1943 (10 preo?i) . Înaltul ierarh a reorganizat ?i gospod?rit eficient episcopia, a dinamizat ?i optimizat asisten?a confesional? în garnizoane ?i pe front, a înfiin?at revista Arma Cuvântului - organul Epsicopiei Armatei.De asemenea, a perfec?ionat asisten?a confesional? în sistemul militar al României, a ref?cut ?i consolidat „în scurt timp bunele raporturi între preo?i ?i corpul ofi?eresc", a condus opera de reîncre?tinare ortodox? în spa?iul eliberat de sub bol?evici de c?tre armata român?. Tot el a chemat la pastora?ie ?i preo?i militari pentru cultele minoritare. P.S. Partenie a reu?it s? men?in? institutia clerului militar inclusiv, în perioada 1944-1948, cea mai dificil? din existen?a Armatei Române.

În timpul r?zboiului, includerea preo?ilor în structurile Armatei Române s-a realizat, conform legisla?iei, pe dou? c?i: prin concurs pentru clerul militar activ ?i prin chemarea la mobilizare pentru ceilal?i preo?i. Al?i circa 200 preo?i vor fi mobiliza?i pentru mari unit??i ?i unit??i, astfel c? entit??ile militare au putut beneficia de prezen?a ?i de lucrarea neobosit? a acestora. Ei au argumentat în fiecare caz în parte adev?rul potrivit c?ruia ?i în situa?iile atât de grele ale r?zboiului „elementul religios [...] apare ca o structur? mental? ?i practic?, extrem de profund?" .

La 22 iunie 1941, clerul militar activ totaliza: un episcop general de brigada ?i un protopop, colonel, la conducerea Episcopiei militare; 18 preo?i de corp de armat?, care aveau gradul de locotenent-colonel sau maior; 88 preo?i de garnizoan?, maiori .În organica M.Ap.N. se reg?seau ca structuri de baz?, cinci subsecretariate de stat Secretariatul General, ?ase direc?ii ?i Episcopia Armatei. Din decembrie 1941, documentele oficiale referitoare la organizarea ?i func?ionarea Ministerul Ap?r?rii Na?ionale prevedeau c? Secretariatul General din minister r?spundea ?i de Episcopia Armatei Alba Iulia.

Direc?ia Personalului se subordona Secretariatului general al ministerului ?i asigura în colaborare cu Marele Stat Major încadrarea tuturor for?elor armate cu ?i cler, atât la pace, cât ?i la r?zboi. În func?ie de organizarea la pace ?i în limita existentului Marele Stat Major stabilea numeric nevoile de încadrare a tuturor comandamentelor, unit??ilor ?i serviciilor armatei, iar Direc?ia Personalului efectua nominal mi?c?rile hot?râte de ministru. În principiu mi?c?rile de personal se f?ceau de dou? ori pe an, în lunile aprilie ?i octombrie, îns? ministrul era abilitat s? dispun? mut?ri ?i f?r? avizul M.St.M. Direc?ia Personalului cuprindea Sec?ia de Studii ?i Serviciul Personalului. Biroul clerului militar era subordonat Serviciului Personalului. A.M.R., M.St.M., Serviciul religios, curent 230, litera D, Decizia ministerial? nr. 1978 din 22 august 1941 pentru organizarea ?i func?ionarea M.Ap.N.Activitatea Serviciului religios în campanie s-a desf??urat în baza unor acte normative elaborate prin grija Inspectoratului Clerului Militar, înc? din anul 1931 . Ele erau structurate pe dou? p?r?i dedicate, prima avea în vedere îndatoririle preo?ilor militari în timp de pace, iar cea de-a doua, activit??ile în campanie. Erau abordate ?i statuate îndatoririle preotului la mobilizare, importan?a activit??ii acestuia în campanie, organizarea serviciului religios în caz de r?zboi, mobilizarea preo?ilor, structura ?i atribu?iile serviciului religios la diferite e?aloane, la comandamente, unit??i, forma?iuni de etape ?i lag?re de prizonieri.

Capitole distincte stabileau parametrii activit??ii religioase a preotului în timpul mobiliz?rii, spovedirea ?i împ?rt??ania cu Sfintele Taine, binecuvântarea trupei la plecarea din garnizoan?, activitatea pastoral? pe timpul mobilizarii, ridicarea moralului trupei prin ,,cuvânt?ri, cetiri ?i prin ?inuta demn? a preotului". Instruc?iunile delimitau totodat? sfera de activitate a clerului militar în timp de r?zboi, începând cu Episcopul Armatei, Inspector al clerului militar, continuând cu preotul ?ef la comandamentul unei armate, preotul diviziei ?i al regimentului. Erau consemnate dispozi?ii referitoare la celelalte confesiuni ?i obliga?iile preo?ilor de a ajuta pe ofi?erul st?rii civile de r?zboi cu datele necesare înregistr?rii celor mor?i. Anexele cuprindeau referiri la obiectele necesare cultului divin, micul echipament pentru îngrijirea soldatului, organizarea capelei de campanie ?i ?inuta preo?ilor mobiliza?i. Dup? decretarea mobiliz?rii, preotul era obligat s? se prezinte la unitatea c?reia îi era repartizat, având asupra sa micul echipament pentru s?vâr?irea cultului divin. ,,Niciodat? prezen?a preotului nu este mai binevenit? ?i influen?a lui mai binef?c?toare pentru osta?i, ca pe câmpul de lupt?, unde cuvântul lui poate aduce în inima soldatului duh nou ?i via?? nou?"- se stipula în instruc?iuni .

În conformitate cu prevederile Legii clerului militar ?i Regulamentului de aplicare a acesteia preo?ii necesari armatei în campanie se recrutau dintre preo?ii militari activi ?i din rândul celor de rezerv?. Repar?izarea preo?ilor mobiliza?i la unit??i trebuia s? se fac?, de preferint?, în aceea?i garnizoan? din care proveneau pentru a fi cât mai cunoscu?i trupei ?i pentru realizarea unei comunic?ri suflete?ti cât mai profunde, favorizat? de leg?turi din timp de pace, care s? dea roadele pe câmpul de lupt?. Activitatea religioas? consta în s?vâr?irea tuturor slujbelor religioase cerute de împrejur?ri, spovedirea, împ?rt??irea cu Sfintele Taine, binecuvântarea. Slujbele religioase trebuiau desf??urate cu prevederea s? nu împiedice trupa de la executarea misiunilor ordonate, putând fi succesive sau pentru anumite grupuri de oameni. Spovedania ?i comunicarea se puteau organiza în grup sau individual ?i erau înso?ite de cuvânt?ri, care s? ,,de?tepte în sufletul osta?ilor c?in?a ?i dorin?a fierbinte de îndreptare ?i încredere în Atotputernicul Dumnezeu" . Instruc?iunile statuau cu exactitate obiectele necesare cultului pe care fiecare preot mobilizat era obligat s? ?i le procure. Micul echipament se compunea dintr-o geant? de piele tapisa?? pe din?untru ?i prev?zut? cu mai multe înc?peri în care se p?strau Epitrahilul, cutiu?a de metal cu Sfânta Împ?rt??anie, Crucea, Aghiasmatarul ?i Panichida sau Molitvelnicul, dou? procovete mici, linguri?a, o sticl? de vin, o farfurioar? de metal, o sticlu?? cu spirt ?i chibrituri pentru dezinfectarea linguru?ei. Tot în geant? se g?seau pachetul individual de pansament ?i un carnet în care se notau date în legatura cu decesele.

Capela de campanie, în cazul în care preotul nu o poseda înca din timp de pace, consta dintr-o lad? de lemn în care se p?strau toate od?jdiile ?i vasele sarcedotale pentru s?vâr?irea Sfintei Liturghii ?i a celorlalte Sfinte Taine respectiv: stihar, epitrahil, brâu, mânec?ri, felon, antimis, potir, disc, stelu?a, copie, linguri?a, trei procovete, disc pentru anafur?, lingura, c?r?i liturgice, Evanghelia, Liturghier, Apostol, Octoichul Mic, Carte de Te-Deum-uri, lumân?ri, t?mâie, matauz de busuioc, castron de metal pentru aghiazm?, rechizite . Un rol deosebit era conferit prin instruc?iuni ac?iunii pastorale pe timpul mobiliz?rii, care avea drept scop ridicare moralului trupei. Preotul trebuia s? fie în permanen?? în mijlocul trupei, s? îmb?rb?teze pe cei slabi, ar?tându-le m?re?ia jertfei, precum ?i recuno?tiin?a ?i cinstirea ce se acorda celor ce se jertfesc pentru ?ar?. În scopul acesta preotul trebuia s? foloseasc? argumente din Sfânta Scriptur?, din înv???turile Domnului Iisus Hristos din vie?ile sfin?ilor ?i eroilor neamului . Atât spovedirea cât ?i împ?rt??irea sunt Taine esen?iale, cunoscându-se faptul c? soldatul intrat în lupt? este amenin?at cu moartea în fiecare moment. A?adar, administrarea lor se impune chiar dac? circumstan?ele sunt presante ?i timpul împinge de la spate. Modelând sufletele solda?ilor, clerul militar desf??ura o oper? complex?, ce necesita o aten?ie mereu treaz?, tact ?i o bun? cunoa?tere a firii omene?ti. Nu trebuiau doar s? înt?reasc? sufletele solda?ilor, ci ?i s?-i educe pentru a evita ac?iunile nes?buite pe care unii le-ar fi putut face din cauza condi?iilor existente pe front .

România a creat momentul de r?scruce 23 august 1944 - de mare însemn?tate pentru coali?ia Na?iunilor Unite. De câteva luni (august 1944 în versiunea român?, septembrie acela?i an în versiunea sovietic?) r?zboiul dintre România ?i URSS încetase. La drept vorbind, Biserica nu se implicase în aceast? r?sturnare; dar, dup? tradi?ie, în deplin acord cu ?ara ?i cu noua putere, Biserica Ortodox? Român? salutase încetarea r?zboiului cu puterile opuse Axei. În Pastorala dat? imediat dup? 23 august cu prilejul ,,închiderii armisti?iului între România ?i Marii Alia?i", Patriarhul Nicodim explica elocvent satisfac?ia Bisericii subliniind, în dou? rânduri, incompatibilitatea dintre regimul dictatorial ?i alc?tuirea l?untric? a fiin?ei poporului. „Dictatura este str?in? de sufletul ?i firea poporului român. Ea s-a strecurat de pe meleaguri str?ine în ?ara noastr? [...]. De la pieire ?ara a fost sc?pat? prin gestul m?re? s?vâr?it de Majestatea Sa Regele Mihai I, în ziua de 23 August 1944 [...]. În acea memorabil? zi, cu hot?râre b?rb?teasc?, tân?rul ?i în?eleptul nostru Suveran, înconjurat ?i ajutat de cei mai lumina?i b?rba?i ai Neamului [...], a smuls barca Neamului din valurile ce amenin?au s? o scufunde ?i a c?l?uzit-o c?tre limanul mântuirii" .

Noul aliat, Uniunea Sovietic?, a instituit ocupa?ia militar?, a dezarmat ?i dezmembrat armata român?, a schimbat regimul politic, sprijinind lupta pentru putere a comuni?tilor. Noul regim va restructura ?i politiza armata, determinând în final, pe planul asisten?ei religioase, desfiin?area clerului militar din structurile sale. Desfiin?area unor eparhii, trecerea în rezerv? a multor preo?i militari, pensionarea for?at? a unor ierarhi ?i personalit??i biserice?ti incomode, erau semne clare c? pentru Biseric? ?i slujitorii s?i vor veni zile din ce în ce mai grele. Din cei 64 confesori militari activi nominaliza?i în 1944 ?i din cei 92 muta?i în diferite unit??i, pu?ini la num?r au ajuns la enorii; mul?i au tr?it drame prin înscen?ri judiciare, arest?ri, închisori, lag?re de munc?, domicilii for?ate. Episcopia Armatei a repetat sincopele înregistrate de Biseric?, în general. Însu?i organul ei central - Inspectoratul Clerului Militar - a trecut, imediat dupa 23 august 1944, prin încercari deosebite. Ordinul circular nr 1362 din 15 decembrie 1944, emis de Episcopia Armatei - Inspectoratul Clerului Militar Alba Iulia - anticipa eforturi deosebite pentru func?ionarea în continuare a preo?ilor o?tirii. P.S. Partenie, în ultima Pastoral? de Pa?ti din 16 aprilie 1944, trimis? clerului, presimte, prezice ?i tâlcuie?te dramaticele clipe ce vor veni peste biseric? ?i neam.

Dup? încheierea conflagra?iei, s-a reluat activitatea confesional?. Schimbarea de regim, îns?, a mutat „r?zboiul" pe plan legislativ, urm?rindu-se reorganizarea Bisericii, care, în prima faz?, a dus la declinul libert??ii religioase ?i la ascensiunea nestingherit? a ateismului, devenit politic? de stat. Diminuarea num?rului credincio?ilor ?i a sentimentului religios avea corespondente în cre?terea num?rului de atei ?i în intensificarea afirmarii lor. Clerul militar s-a aflat astfel atât sub impactul destr?m?rii structurilor militare, cât ?i sub acela al înl?tur?rii structurilor bisericesti anterioare. Prin Ordonan?a de Guvern nr. 29 din 8 mai 1945, înfiin?ându-se Direc?ia Superioar? a Culturii, Educa?iei ?i Propagandei , numit? ?i Aparatul pentru Educa?ie, Cultur? ?i Propagand? (A.E.C.P.), s-au schimbat radical dimensiunile ?i scopul prelucr?rii psihologice ?i ale educa?iei. Îns??i structura acestui aparat, devenit Direc?ie, dezv?luie politizarea programat? a armatei . Includerea Biroului Leg?turi-Cler în A.E.C.P. a influen?at decisiv asisten?a religioas? din armat?, inclusiv tematica abordat? prin conferin?ele ?inute de preo?ii militari.

Alt act normativ, Ordinul circular nr. 113/2 octombrie 1945 stipula transformarea A.E.C.P. în Inspectoratul General al Armatei pentru Educa?ie, Cultur? ?i Propagand? , iar Instruc?iunile nr. 6252/1945 stabileau modul cum A.E.C.P. colabora cu clerul militar: punându-se problema de a coordona munca preo?ilor cu organismul men?ionat, ace?tia trebuiau s? urm?reasc? aplicarea preceptelor religioase la via?a practic?, evitând abstractul, teoreticul ?i sectarismul, s? urm?reasc? întocmai noua linie de educa?ie în armat?; conlucrarea cu A.E.C.P. fiind obligatorie pentru clerii militari, orientarea lor se realiza prin conferin?ele organizate cu ofi?erii.

Dup? r?zboi, în contextul m?surilor de sovietizare a României, activitatea preo?ilor militari a fost coordonat? de Biroul Leg?turi-Cler (devenit în 1947 Serviciul de educa?ie Religioas?), care era o sec?ie a Inspectoratului General al Armatei pentru Educa?ie, Cultur? ?i Propagand?. În leg?tur? cu ultimele momente ale institutiei clerului militar trebuie sa subliniem câteva aspecte. Înainte de a fi desfiin?at?, Episcopia Armatei cuprindea 57 clerici (un episcop general de brigada si 56 de preoti, care aveau diferite grade militare si functii). În august 1948, structura ?i nominalizarea clerului militar al României acopereau mai multe componente, si anume: 42 de centre teritoriale, Regiunea a II-a militara, 4 divizii, Directia Domenii Militare, Comandamentul Aero, Spitalul Militar Central si conducerea Episcopiei Armatei; câteva centre militare (Buzau si Putna), precum ?i Direc?ia Domenii Militare aveau nu unul, ci mai mul?i preo?i militari.La 22 august 1948, Episcopia Armatei a fost desfiin?at? iar preo?ii militari trecu?i în rezerv?, punându-se cap?t astfel, în mod brutal, unui secol de prezen?? religioas? în armat?.

Not?: Textul face parte din comunicarea prezentat? în cadrul Sesiunii de Comunic?ri ?i Dezbateri ?tiin?ifice „2016 - 100 de ani de la R?zboiul de Intregire, 75 de ani de la R?zboiul de Reîntregire Na?ional?" - Maia, 2016 organizat? sub egida Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România, în zilele de 9-10 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asocia?iei Cavalerilor de Clio ?i Asocia?ia ART-EMIS.

footer