Revista Art-emis
Acţiunile aeronauticii militare române pe timpul marilor bătălii ale românilor din vara anului 1917 (3) PDF Imprimare Email
Dr. Valeriu Avram, Cercetător ştiinţific & Comandor Av. (r) Dr. Marius-Adrian Nicoară   
Duminică, 06 August 2017 19:50

Lupta aeriana 1917Pe frontul de la Mărăşeşti, aviaţia română dispunea de aproximativ 90 de avioane, toate de producţie franceză cu caracteristici tactico-tehnice asemănătoare celor germane şi austro-ungare. În timpul desfăşurării operaţiilor militare, germanii au adus pe front noi unităţi de aviaţie dotate cu aparate de zbor performante, superioare în ceea ce priveşte viteza şi armamentul de bord. Spargerea frontului de către germani în ziua de 24 iulie/6 august 1917 în sectorul Pădurea Neagră şi retragerea trupelor ruseşti de infanterie ale D.34, au fost confirmate şi de echipajul din Esc. F.7 format din lt. pilot Cicerone Olănescu - lt. obs. Grigore Gafencu, validând astfel informaţiile relatate de echipajul Răducanu Vâscea - Ermil Gheorghiu din Esc. F.4. La nivelul conducerii M.C.G.R., situaţia era apreciată ca foarte critică, întrucât capacitatea de rezistenţă a trupelor ruse era pusă sub semnul îndoielii, iar ofensiva germană a surprins marile unităţi româneşti în curs de deplasare pe noul front.

Un prizonier german din Regimentul 26 Bavarez (Divizia 12 Bavareză) capturat la Mărăşeşti, la 18 septembrie 1917, avea notat într-un carnet, următoarele însemnări: „...6 august 1917. Aproape a trebuit să fugim continuu 2 km prin cel mai îngrozitor foc de baraj, prin vii şi tufişuri. Avioanele inamice, ca nişte ulii de pradă şi-au lansat bombele peste noi şi mulţi din camarazi au pierit. Nici la Verdun nu am văzut un aşa îngrozitor foc care venea şi din cer şi de pe pământ"[34]. Mai mult, prin Ordinul nr. 693 din 24 iulie/6 august 1917, gl. L. G. Kornilov, comandantul şef al Armatei Ruse i-a decorat pe următorii ofiţeri aviatori români: cpt. Panait Cholet, comandantul Esc. F.2 cu Ordinul „Sfântul Stanislav" clasa a II-a, cpt. Mircea Zorileanu din Esc. F.2 şi lt. Gheorghe Mihăilescu din Esc. N.1, cu Ordinul „Sfânta Ana" clasa a II-a, „pentru fapte de arme deosebite"[35]. Pentru misiunile executate în aceeaşi zi chiar pe linia frontului, lt. pilot Cicerone Olănescu şi slt. obs. Gheorghe Creţeanu din Esc. F.7 au fost decoraţi prin Î.D.R. nr. 1816 din 14 august 1918 cu Ordinul „Steaua României" cu spade în gradul de Cavaler şi panglică de Virtute Militară. Aceeaşi înaltă distincţie a primit-o şi lt. obs. Petre Crăciunescu din Escadrila F.4 „pentru bravura şi iscusinţa cu care a zburat în timpul luptelor de la Mărăşeşti, în cursul căruia a fost rănit"[36].

Apreciind că forţarea Siretului nu avea sorţi de izbândă datorită tirului eficace al artileriei române, în dimineaţa zilei de 25/7 august 1917, feldmareşalul August von Mackensen, comandantul grupului de armate de la flancul stâng al frontului românesc - ce conducea nemijlocit ofensiva inamică -, a mutat direcţia de efort a Corpului 1 Armată Rezervă German mai la vest de Siret, în sectorul Doaga, linia de cale ferată cu direcţia spre Mărăşeşti. Dar la sfârşitul celei de-a doua zile a ofensivei Puterilor Centrale de pe frontul românesc, situaţia de ansamblu rămăsese favorabilă forţelor româno-ruse. Deşi cu efectivele mult diminuate, acestea se menţinuseră pe poziţii, cauzând pierderi importante atacatorilor. Rezistenţa deosebită a românilor a determinat o nouă modificare a direcţiei ofensivei inamice, feldmareşalul Mackensen mutând efortul principal mai la vest de calea ferată, pe direcţia Pătrăşcani, şi introducând în luptă noi unităţi.

În noile condiţii, necesităţile frontului au determinat o nouă repartiţie a unităţilor de aviaţie ordonată de lt. col. De Vergnette Delamotte, directorul Aeronauticii din M.C.G.R., după cum urmează[37]:
- la dispoziţia A.1.R. escadrilele N.11, F.7 şi companiile de aerostaţie 3, 4 şi 5 care fuseseră subordonate M.C.G.R., Începând cu ziua de 26 iulie/8 august 1917, această armată avea în subordine: două escadrile de vânătoare; două escadrile de recunoaştere şi reglarea tirului; o escadrilă de recunoaştere îndepărtată şi bombardamen; precum şi companiile de aerostaţie 3, 4 şi 5.
- Esc. F.4 Recunoaştere a fost pusă provizoriu la dispoziţia C.8.A.Ru., cu aerodromul la Domneşti;
- Esc. F.5 se subordona Grupului de artilerie grea colonel Paplica. Pentru o perioadă scurtă de timp, trecea în repaus;
- Esc. N.10 Vânătoare-Bombardament, cu terenul de zbor la Botoşani, asigura protecţia regiunii de nord căreia i se adăuga un avion C.G.4 pentru survolarea căilor de acces ale inamicului;
- Esc. B.M.8, cu terenul de zbor la Vânători, rămânea la dispoziţia M.C.G.R.;
- la nevoie se înfiinţa o escadrilă dotată cu trei avioane de vânătoare pentru apărarea oraşului Iaşi de eventualele atacuri ale aviaţiei inamice.
- Şcoala de zbor de la Botoşani se deplasa la Iaşi, ulterior a plecat la Odessa[38].

Un alt prizonier infanterist din Regimentul 15 Rezervă Bavarez (Divizia 70 Germană) declara la interogatoriu: „Am admirat curajul aviatorilor români şi îndrăzneala lor în luptă, coborând la înălţimi mici şi aruncând cu bombe sau trăgând cu mitralierele de bord. Numeroşi aviatori inamici au zburat deasupra poziţiilor noastre, fără ca artileria antiaeriană să fi tras în ei, după cum trebuia. Impresia este cu atât mai dezagreabilă, cu cât tunurile contra aeronavelor românilor trag aproape întotdeauna foarte exact"[39].

Pe 26 iulie/8 august 1917, aviaţia austro-ungară a bombardat Oneştiul. Încercând să ajungă în zona Mărăşeşti, avioanele Hansa Brandenburg C.I. din Flik 31 au fost interceptate şi atacate de avioanele româneşti de vânătoare, ce au reuşit să avarieze grav aparatul Hansa Brandenburg C.I. seria 67.40, la bordul căruia se afla echipajul format din cpt. pilot Aurel Schiavon şi lt. obs. Josef Schuff. Aparatul Hansa Brandenburg C.I., cu foc la bord, a aterizat forţat în liniile româneşti, aviatorii inamici reuşind să ajungă, după câteva zile, în liniile germane[40].

La 27 iulie/9 august 1917, a avut luc o întâmplare aeronautică neobişnuită. Bătălia de la Mărăşeşti era în plină desfăşurare; lupte aprige se desfăşurau şi pe frontul A.2.R. prin trecerea la ofensivă a Grupului de armate Gerok. Slt. obs. Dumitru Bădulescu din Esc. F.6 a primit ordin să survoleze liniile inamice până la Târgu Secuiesc şi să fotografieze cele mai importante obiective. La ora 8.10, Farman-ul nr. 3236 pilotat de sg. francez De Triquerville a intrat în liniile inamice. Ceva mai sus şi undeva în dreapta, zbura Nieuportul nr. 1481 pilotat de lt. de marină av. Gheorghe Mihăilescu, un maestru al luptelor aeriene. Veghea de la distanţă ca F. să nu fie atacat de avioanele austro-ungare sau germane. După ce a fotografiat cele două aerodromuri de la Târgu Secuiesc, echipajul Triquerville - Bădulescu s-a întors spre baza aeriană. Nu intrase în liniile noastre, când o rafală a trecut ca un fulger pe deasupra carlingii avionului F.40. Un avion tip Oeffag C.II, seria 52.63 de recunoaştere şi bombardament care îndeplinise o misiune în liniile noastre şi se întorcea şi el acasă, a luat Farmanul cu asalt. Lt. av. Gheorghe Mihăilescu a atacat în picaj şi din câteva salve scurte, a incendiat avionul inamic, care, cu foc la bord, a aterizat forţat între linii, mai aproape de prima tranşee românească.

Slt. Dumitru Bădulescu urmărise prin binoclu toate manevrele echiajului austro-ungar şi a văzut cum obs. încerca să se desprindă din Oeffagul cuprins de flăcări. I-a făcut semn pilotului De Triquerviile şi avionul F.40 a aterizat în apropierea epavei care ardea. S-a dat jos din carlingă şi l-a scos pe ofiţerul observator inamic din ceea ce mai rămăsese din aparat, aşezându-l într-un loc mai ferit, apoi l-a scos din avion şi pe pilot, dar acesta murise din cauza rănilor şi avionului F.40, întrucât acesta avea ambele picioare rănite. După ce F. a decolat, slt. Bădulescu a rupt-o la fugă spre liniile româneşti. În tot acest timp, nimeni n-a tras nici un foc de armă, infanteriştii din ambele părţi ale frontului au rămas uluiţi de ceea ce se petrecuse între linii. A doua zi, un avion austriac Hansa Brandenburg C.I. a survolat Oneştiul, unde îşi avea aerodromul Esc. F.6, lansând un mesaj lestat în limba franceză, cu următorul conţinut: „Aviatorilor români. Domnilor! În ziua de 9 august 1917, unul din avioanele noastre a fost lovit în luptă aeriană aproape de Cota 408, la sud de Grozeşti. După numeroase căutări, am găsit aparatul distrus şi corpul neînsufleţit al pilotului (soldatul fruntaş Adolf Rabel), dar nici urmă de ofiţerul observator locotenentul Francisc Xavier Schlarbaum. Aşadar, avem onoarea şi rugămintea de a vă cere cu profund respect să ne informaţi dacă sus-numitul ofiţer, camaradul nostru este prizonier şi unde se găseşte acum. Vă rugăm să-l îngrijiţi dacă este rănit, cu cea mai mare atenţie. Cu mulţumirile noastre anticipate. O companie de aviaţie austro-ungară"[41].

Lt. obs. Francisc Xavier Schlarbaum din Flik 31 fusese transportat cu avionul la Iaşi şi medicii români l-au operat imediat, salvându-i picioarele de la amputare. Fără să mai întârzie o clipă, slt. Bădulescu a lansat un mesaj lestat la Târgu Secuiesc care conţinea o relatare a celor întâmplate. Mai mult, pentru a înlătura orice dubii, mesajul său fusese dublat cu o scrisoare a celui rănit. Mai bine de o săptămână A.A. austro-ungară şi germană nu trăsese nici un foc în acea zonă: se primise ordin în acest sens, piloţii români fiind aşteptaţi cu veşti. Apoi, totul a intrat în normalul impus de legile războiului. Slt. Dumitru Bădulescu şi camarazii săi, cum se ivea prilejul dădeau o fugă cu avionul până la Iaşi, să vadă ce mai face prizonierul lor, de fiecare dată ducându-i câte ceva din modestele lor raţii: ţigări, dulciuri sau fructe. Impresionaţi de comportamentul aviatorilor noştri, aviatorii austro-ungari au lansat la Oneşti un colet mare, care conţinea haine pentru camaradul lor rănit, ciocolată şi câteva sticle de şampanie pentru cei care i-au salvat viaţa.

După ce aviatorii din Esc. F.6 i-au dus pachetul, lt. Francisc Schlarbaum le-a adresat mulţumirile sale în scris. Iată conţinutul scrisorii: „Vitejilor aviatori de la Oneşti! În situaţia în care mă aflu în momentul de faţă, nu pot face altceva decât să-mi exprim totalul meu respect şi admiraţia mea profundă pentru tot ceea ce aţi făcut pentru mine, salvându-mi viaţa şi primejduind-o pe-a voastră. Îmi exprim aceeaşi admiraţie pentru lupta dusă, pentru atacul deosebit de dur şi tăios, executat asupra avionului nostru. În aer, suntem inamici, pe pământ aţi dovedit a fi oameni adevăraţi, buni creştini şi camarazi"[42].

În cronica încleştărilor de la Mărăşeşti, 28 iulie/10 august 1917 a fost o zi sângeroasă. M.C.G.R. a hotărât ca în după-amiaza zilei să execute o contralovitură pe tot frontul D.5 şi 9 I.R., aceasta fiind combinată cu o lovitură dată de cele două divizii ruse (13 şi 17 infanterie) pe flancul vestic al intrândului realizat de inamic de-a lungul căii ferate şi şoselei Mărăşeşti - Focşani. Zburând continuu deasupra frontului, avioanele româneşti au fost „ochii bătăliei", observatorii aerieni au transmis prin t.f.f. comandantelor terestre, date şi informaţii preţioase, indicând continuu ceea ce se întâmpla în toate sectoarele frontului[43].

Intensificarea bombardamentelor aeriene româneşti în liniile inamice în zona Focşani - Mărăşeşti a fost menţionat de gl. von Morgen, în Darea de seamă din 29 iulie/11 august 1917 trimisă Înaltului Comandament al trupelor Puterilor Centrale care acţionau pe frontul nostru. Documentul conţine şi următoarea apreciere: „După trecerea Paştelui rusesc (ortodox - n.a.), situaţia devine din ce în ce mai încordată, avioanele inamice bombardau adesea Focşanii"[44]. Analizându-se situaţia de ansamblu a forţelor dispuse pe frontul de la Mărăşeşti, la intervenţia gl. Constantin Presan, Înaltul Comandament al frontului român a decis, în acord cu aliatul rus, numirea în ziua de 30 iulie/12 august 1917 a gl. Eremia Grigorescu în fruntea trupelor româno-ruse de la Mărăşeşti. Către seară, comandantul A.1.R., gl. de divizie Eremia Grigorescu, a semnat Ordinul de Zi nr. 96/1917, prin care aducea elogii aviaţiei, mulţumindu-i pentru eforturile făcute şi contribuţiile aduse în luptele de la Mărăşeşti. Documentul sublinia: „În crâncenile lupte date de la 24 iulie la 6 august 1917, un ajutor nepreţuit a fost dat de unităţile Grupului 2 Aeronautic. Recunoaşteri de armată, arătând mişcările dinapoi ale inamicului, recunoaşteri de sector, reglaje, fotografiii, zboruri de vânătoare, ascensiuni permanente s-au executat cu un admirabil avânt. Dar faptele care au stârnit admiraţia tuturor şi unde aţi arătat cel mai frumos spirit de sacrificiu, sunt cele în cursul zborurilor pentru legături de infanterie, când, fără a ţine seama de pericole, v-am văzut zburând la înălţimi foarte mici, deasupra liniilor vrăjmaşe, pentru a putea aduce ştiri precise în mijlocul întunericului cauzat de bombardamentele de artilerie. Atunci când în vuietul asurzitor nu vă vedeam decât pe voi, nu primeam decât de la voi ştiri că năvălitorii au fost stăviliţi, că valurile duşmane s-au sfărâmat şi dau înapoi şi totodată trei avioane inamice doborâte sunt proba bărbăţiei aviatorilor în luptă. Pentru toate acestea, aduc mulţumirile mele comandantului de Grup, pentru priceperea cu care a condus lucrările aeronautice, comandanţilor de escadrile, piloţilor şi observatorilor din avion şi balon, pentru modul deosebit cum au lucrat cu escadrilele şi cu baloanele, pentru curajul admirabil şi spiritul de sacrificiu de care au dat dovadă, dispreţuind moartea, mecanicilor, pentru bunul mers al avioanelor, gata de zbor la orice moment. Prin mine, întreaga ţară este recunoscătoare"[45].

Luptele de apărare de la Mărăşeşti desfăşurate în zilele de 1/14 - 3/16 august 1917 s-au caracterizat prin încetinirea pe moment a ritmului ofensivei germane, prin introducerea succesivă în luptă a diviziilor A.1.R. şi oprirea inamicului pe aliniamentul: Bilieşti - Pădurea Neagră, est - Ciuşlea - Străjescu - pădurea Prisaca, exclusiv Băltăreţu, nord Tişiţa - Străoane - Şerbeşti. Activitatea deosebită desfăşurată de aviatorii români din Esc. F.5 care au îndeplinit misiuni pentru C.47.A.Ru., a fost evidenţiată şi în Ordinul de Zi nr. 79/1917 al acestei mari unităţi aliate. Iată conţinutul documentului: „În timpul preparaţiunii ultimelor operaţiuni, Escadrila F.5 a adus Corpului cele mai mari servicii printr-o muncă intensivă. Recunoaşterile directe, cât şi cele fotografice executate pe măsură ce inamicul se fortifica, au dat posibilitatea tuturor oamenilor din Corp de a cunoaşte în mod exact poziţiile ce trebuiau atacate. Au fost fotografiate 50 de tunuri ale inamicului în baterii, ceea ce ne-a permis să facem cu deplin succes preparaţia de artilerie timp de patru zile. Toate bateriile au fost reglate cu ajutorul curajoşilor aviatori români. Începând din prima zi a luptei de artilerie şi în timpul celor trei zile care au urmat, aviatorii români au observat cu atenţie rezultatele tirului nostru, cu un curaj deosebit şi o exactitate admirabilă. Ei au procurat imediat Statului major al C. 47 Armată Informaţii foarte bune asupra distrugerilor şi au dat posibilitatea ca în câteva ore să se poată face cunoscut prin crochiuri rezultatul preparaţiei de artilerie de către toate trupele. Pentru activitatea remarcabilă şi activitatea în serviciul ordonat, mulţumesc în mod cordial comandantului F.5 căpitanului Irimescu Radu, piloţilor Dumitrescu (Ion - n.a.), Teodorescu (Dumitru - n.a.), Minier, observatorilor Păunescu (Aurelian - n.a.), Ballet (Alphred - n.a.), Ioanid Ralea (Ioan - n.a.), Popovici (Ştefan - n.a.), Alimănescu (Theodor - n.a.) şi întregului personal al escadrilei. Comandantul Corpului 47 Armată Rus, general locotenent Kotzebue"[46].

Apogeul Bătăliei de la Mărăşeşti a fost atins în ziua de de 6/19 august 1917. Încă din primele ore ale dimineţii, inamicul a dezlănşuit o formidabilă pregătire de artilerie, însoţită de trageri cu proiectile umplute cu gaze asfixiante îndreptate cu precădere asupra D.9, 10 şi 13.I.R. A fost totodată ziua în care aviaţia a demonstrat că era o armă puternică de care trebuia să se ţină seamă. Echipajele unităţilor aviaţiei de recunoaştere au fost „ochii" comandamentelor terestre în aer, aviatorii au văzut ceea ce se petrecea în sectoarele principale ale frontului şi au transmis prin t.f.f. date şi informaţii deosebit de importante, care au contribuit substanţial la victoria Armatei Române. Utilizarea celor 12 escadrile în marea confruntare de la Mărăşeşti a imprimat un caracter modern al acţinuilor de luptă, Comandamentele A.1 şi 2.R. beneficiind efectiv de aportul acestei noi arme. Nu întâmplător, comandanţii cei mai importanţi ai armatelor germane de pe frontul nostru, au subliniat contribuţia aviaţiei române la eşecul ofensivei germane de la Mărăşeşti. Astfel, în Darea de seamă a Corpului 1 de Rezervă, gl. von Morgen, analizând cauzele înfrângerii de la Mărăşeşti, arăta că una din aceste cauze s-a datorat ,,activităţii aviaţiei inamice foarte vie ce se concentrează mai ales pe frontul de atac şi pe teatrul dinapoi. Avioanele inamice luară adesea parte la lupte şi aruncară de la înălţime mică bombe asupra trupelor atacului şi traseră asupra lor cu mitraliera. Cât de mult au suferit comandamentele şi trupele noastre, de pe urma aeronauticii din faţa lor"[47].

În intervalul 7/20 august - 21 august /3 septembrie 1917, luptele de la Mărăşeşti s-au redus ca intensitate. Acţiunile de luptă s-au rezumat la unele atacuri locale cu subunităţi sau companii, pentru îmbunătăţirea aliniamentelor pe care se găseau, incursiuni sau acţiuni de cercetare şi, mai ales, numeroase dueluri de foc între grupările de artilerie adverse. Cu totul altfel stăteau lucrurile în ceea ce priveşte războiul aerian. În perioada 24 iulie/6 august - 6 iulie/19 august 1917, aviaţia Puterilor Centrale, deşi numeroasă, n-a reuşit să execute multe misiuni pe cele două mari fronturi româneşti, căci aviatorii noştri au fost continuu în aer şi n-au trecut peste zburătorii noştri. Incepând cu 7/20 august 1917 se constată, din studiul documentelor militare oficiale ale timpului, o intensificare a zborurilor escadrilelor Puterilor Centrale în liniile româneşti, de aici şi luptele aeriene zilnice ale acestora cu aviatorii noştri şi aliaţii francezi.

Ziua de 8/21 august 1917 a fost cea mai spectaculoasă, întrucât Aeronautica română a obţinut şapte victorii aeriene, fapt fără precedent în cursul Războiului de Întregire Naţională. Această zi deosebită s-a încheiat şi cu un bombardament de noapte executat de aviatorii din Esc. B.M.8. Începând de la sfârşitul lunii august şi până la armistiţiu, aviatorii francezi şi români ai acestei escadrile de bombardament au atacat cu bombe, noapte de noapte, obiective inamice importante. Dar ţinta principală a fost Focşaniul cu cele trei aerodromuri germane aflate aici, precum, gara şi depozitele de muniţii şi materiale. Aşadar dacă pe frontul terestru se constata o acalmie, în aer, războiul aerian continua. Aviatorii români au îndeplinit până la sfârşitul lunii august numeroase misiuni de recunoaştere în liniile inamice, de reglare a tirului sau de bombardament[48]. Principalele baze aeriene ale Puterilor Centrale de pe frontul românesc aflate la Focşani, Târgu Secuiesc, Covasna şi Cătina (Katolna) au fost fotografiate de echipajele Ioanin - Bădulescu din Esc. F.6 şi Bretonnière-Marinescu din Esc. C.12. La Focşani s-au descoperit 3 noi hangare-corturi, iar la sud de calea ferată, spre cazărmi - 14 hangare-corturi dispuse în semicerc. La Târgu Secuiesc, aviatorii din Esc. F.6 au fotografiat cele două aerodromuri din partea de sud a oraşului, dotate cu 24 de hangare şi două baterii de A.A. de 105 mm[49].

Comunicatul oficial nr. 361 al M.C.G.R. din 9/22 august 1917 menţiona că A.A. română a avariat un L.V.G. german din Staffel 267 cu baza la Focşani, echipajul inamic a aterizat forţat în liniile româneşti, lângă satul Dumbrăveni, fiind nevoit să se predea trupelor române[50]. În dimineaţa zilei de 10/23 august 1917, avioanele austro-ungare au survolat oraşele Târgu Ocna şi Bacău. Echipajul din Flik 44 F format din subofiţerul pilot Hefthy Frigyes şi lt. obs. Wilhelm Schwartz (Hansa Brandenburg C.I. seria 69.79) a atacat un avion rusesc de recunoaştere şi l-a doborât în flăcări. Aparatul aliat s-a prăbuşit la nord de Târgu Ocna, aviatorii ruşi pierzându-şi viaţa. În timpul luptei aeriene, lt. Schwartz a fost grav rănit[51]. La 12/25 august 1917 s-a executat o recunoaştere îndepărtată şi o misiune specială în spatele liniilor inamice. La ora 5.00 dimineaţa, avionul F.40 nr. 3315 pilotat de plt. maj. Tase Rotaru şi-a luat zborul de pe aerodromul de la Domneşti. A trecut liniile inamice şi a lansat un ofiţer din Serviciul de informaţii, Biroul 2, în zona Buzău - Râmnicu Sărat[52].

După o pauză de opt zile, renunţând la tentativa de a ocupa Mărăşeştii, Comandamentul A.9.G. a hotărât reluarea acţinunilor în scopul atingerii liniei de vest a Văii Zăbrăuţului, cu intenţia de a cuceri înălţimea Muncelu şi poziţiile de pe înălţimile dintre Fiţioneşti, Varniţa şi Dealul Leului. După un puternic bombardament de 4 ore şi 30 de minute, inamicul a atacat în ziua de 15/28 august 1917, în sectorul Muncelu, la punctul de joncţiune dintre D.124 şi 14 I.Ru. C.18.Rez.Ge. a trecut la ofensivă pe un front de aproape 2 km, regimentele ruseşti n-au putut face faţă atacului şi au cedat Muncelu. La ora 12.45, inamicul ieşise cu forţele principale ale Corpului Alpin şi D.217.I.Ge. pe un aliniament situat pe înălţimile de la nord de localitate. Avioanele de recunoaştere ale Grupului 2 Aeronautic au executat supravegheri în sectorul Mărăşeşti, informând comandamentele trupelor terestre despre mersul operaţiilor[53].

Activitatea deosebită desfăşurată de aviatorii români în luna august se poate vedea şi din numărul mare de ore de zbor efectuate pe front. Plt. de marină av. Ioan Muntenescu din Esc. N.11 a totalizat 50 de ore, slt. Egon Nasta (N.11) 47 ore şi 30 minute, lt. Vasile Craiu 41 de ore şi 45 de minute (în perioada 14 - 31 august), plt. aviator Paul Magâlea 35 de ore şi 45 de minute. Dintre piloţii din escadrilele de recunoaştere, submaistrul Dumitru Rosetti (F.2) a realizat 74 de ore şi 30 de minute iar plt.maj. Bucur Stan 71 de ore şi 15 minute. Ofiţerii observatori au executat şi ei numeroase misiuni. Cpt. Măicănescu a totalizat 44 de ore şi 25 minute iar slt. Gheorghe Stâlpeanu (F.6) a realizat 39 de ore şi 38 minute[54].

Ziua de 20 august/2 septembrie 1917, a fost tensionată, aviatorii noştri au susţinut mai multe lupte aeriene. Piloţii de vânătoare Gheorghe Mihăilescu, Nicolae Mănescu şi Ioan Georgescu din Escadrila N.1 s-au luptat cu avioane Hansa Brandemburg C.I. şi K.D-uri austro-ungare. Aviatorii: Egon Nasta, Vasile Craiu şi Ioan Muntenescu din Escadrila N.11 s-au confruntat cu adversarii lor de la Focşani, două avioane germane fiind avariate în timpul luptelor aeriene[55]. În noaptea de 20 august /2 septembrie 1917 bombardierele Breguet - Michelin nr. 267 şi nr. 256 au lansat 40 de bombe „Michelin" asupra gării din Focşani cu rezultate deosebite. Începea seria atacurilor de noapte ale acestei escadrile franco-române, asupra unor obiective inamice, respectiv portul şi docurile de la Brăila, gările din localităţile Traian, Romanul şi Focşani, aerodromurile, depozitele de muniţii şi carburanţi. Aviatorii aliaţi foloseau pentru prima dată pe frontul românesc o tactică nouă - bombardamentul tip „pendul". Echipajele din Escadrila B.M.8 decolau la ora 20.00, de pe aerodromul de la Vânători (Galaţi), aterizau pe terenul de zbor de la Călmăţui şi la ora 1.00 noaptea bombardau un anumit obiectiv din cele enumerate mai sus. Aviatorii se întorceau pe terenul de zbor de la Călmăţui, alimentau cu muniţii şi carburanţi bombardierele şi în drumul lor spre aerodromul de bază îşi lansau încărcătura asupra altor obiective inamice. În felul acesta, serviciile speciale germane erau derutate şi nimeni nu ştia practic, unde se afla această unitate de elită.

În ziua de 21 august/3 septembrie 1917 se încheia cea de-a treia etapă a marii bătălii de la Mărăşeşti, Înaltul Comandament al trupelor Puterilor Centrale fiind obligat să renunţe la ofensivă, trecând în apărare. În această ultima parte a bătăliei, forţele române sprijinite puternic de aviaţie au resprins încercările trupelor Puterilor Centrale de a ieşi cu marile sale unităţi din munţi spre o zonă cu teren favorabil reluării ofensivei, trecând în apărare, probând astfel vitejia Armatei Române, a personalului navigant, în timpul marilor bătălii de la Mărăşeşti. Astfel, în perioada 19 iulie/1 august şi 19 august/1 septembrie 1917 Aeronautica română a obţinut 22 de victorii aeriene, aviatorii francezi 6 iar ruşii au realizat 2 victorii. Au fost avariate grav în urma luptelor aeriene cu aviatorii noştri 6 avioane germane şi austro-ungare[56].

Concluzionăm că aeronautica o fost intens utilizată pe frontul de la Mărăşeşti, ceea ce a imprimat un caracter modern luptelor duse de Armata Română, dotată la acel moment cu aeroplane noi, cu performanţe asemănătoare celor ale inamicului. Astfel aviatorii au zburat continuu deasupra frontului, fiind în permanenţă în misiuni de legătură sau de recunoaştere, prin intermediul aparatelor t.f.f., cu comandamentele terestre, semnalând acestora tot ceea ce se întâmpla în dispozitivele de luptă ale inamicului, - informaţii preţioase, exacte. De aceea au fost consideraţi „ochii comandamentelor terestre/ochii bătăliei". Misiunile de bombardament aerian s-a desfăşurat ziua şi noaptea contribuind la executarea cu succes a operaţiile terestre, inclusiv prin misiuni speciale de colaborare cu serviciile de informaţii, iar aviaţia de vânătoare a asigurat protecţia avioanelor de recunoaştere şi de bombardament, asigurând supremaţia aeriană a românilor.

Inamicul aerian a fost redutabil, cu o experienţă de război considerabilă, având la dispoziţie resurse umane şi o logistică militară consistentă. O menţiune aparte este de făcut în ceea ce priveşte utilizarea bombardamentelor aeriene germane, austro-ungare, sau bulgare, asupra populaţiei civile, inclusiv cu mijloace bacteriologice. Reţinem şi faptul că pe timpul Bătăliei de la Mărăşeşti au impresionat enorm atât exactitatea informaţiilor aeriene cât şi caracterul zburătorilor români - piloţi, observatori sau aerostieri. A fost totodată etapa finală a romantismului şi cavalerismului aerian, a căror spirit s-a manifestat din plin la aviatorii români, nu numai pe timpul acestei bătălii. Aceştia s-au dovedit a fi temerari, tenaci şi devotaţi idealului naţional. Nu în ultimul rând este necesară evidenţierea camaraderiei româno - franceze, manifestată la cele mai ridicate cote în domeniul aviatic prin dese misiuni comune şi echipaje mixte. Transferul tehnologic, procedural, tactic sau strategic, în domeniul aeronautic a fost realizat rapid, aproape fără bariere de comunicare sau interese ascunse. În final să remarcăm şi faptul că înclusiv în momemtele de linişte ale luptelor terestre, războiul aerian a continuat, iar misiunile aviaţiei nu au încetat, ba chiar şi - au menţinut intensitatea.
- Va urma -

Notă: Textul face parte din comunicarea prezentată în cadrul Sesiunii de Comunicări și Dezbateri Științifice „2016 - 100 de ani de la Războiul de Intregire, 75 de ani de la Războiul de Reîntregire Naţională" - Maia, 2016 organizată sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, în zilele de 9-10 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asociației Cavalerilor de Clio și Asociația ART-EMIS

-------------------------------------------------------------
[34] Strâmbeanu gl mr dr. Victor, Nicoară cdor dr. Marius-Adrian, Barac mr Mircea, Stan cpt Daniel, Turturică Sorin, Sultănoiu Adrian, Op. cit., p. 94
[35] Ibidem, fond Direcţia Aeronauticii, ds. 31, f. 101
[36] „Monitorul Oastei", nr. 148 din 10 august 1918
[37] A.M.R., fond M.C.G., ds. 1291, f. 8
[38] Nicoară, căpitan comandor dr. Marius-Adrian, Stan, căpitan Daniel, „Şcoala Aripilor Româneşti din Ziliştea-Boboc, Buzău, de la Vlaicu 1 la I.A.R.-99 Şoim", Editura Editgraph, Buzău, 2009, p. 21.
[39] A.M.R., fond M.C.G., ds. 294, f. 572
[40] O.S.K., fond 8531/60, p. 153
[41] Documentul original se află în arhiva personală a prof. Mircea Bădulescu, fiul slt. D. Bădulescu
[42] N.a., după război, comandorul (cdor.) av. Dumitru Bădulescu a păstrat legătura cu aviatorul austriac, între cei doi zburători s-a închegat o mare prietenie. La rândul său, col. av. Francisc Schlarbaum l-a vizitat împreună cu familia, pe cel care-i salvase viaţa. În toamna anului 1939, aflat în Germania într-o misiune oficială de achiziţionare a avionului de vânătoare Heinkel (He.) - 112, cdor. av. Dumitru Bădulescu a aflat cu stupoare că prietenul său, gl. av. Francisc Xavier Schlarbaum fusese arestat pentru convingerile sale antinaziste şi trimis într-un lagăr de concentrare. ,,A fost una din cele mai triste zile din viaţa mea", mărturisea celebrul aviator român în amintirile sale. Nici cdor. av. Dumitru Bădulescu – as al aviaţiei române în anii Războiului de Întregire Naţională, n-a scăpat de urgiile vieţii. A suferit mulţi ani în închisoare, la Canal, pentru convingerile sale, dar acei ani grei în care a pierdut totul, nu l-au înfrânt. Şi-a păstrat demnitatea şi onoarea până când a părăsit această lume nerecunoscătoare.
[43] Avram Valeriu, Nicolescu Valeriu, Op.cit., p. 152
[44] „Aeronautica Română", an I, nr. 1/1921, p. 269
[45] A.M.R., fond Armata 1, dosar 29, f. 24
[46] Ibidem, fond Direcţia Aeronauticii, dosar 53, f. 113
[47] „Aeronautica Română", an I, nr. 1/1921, p. 269
[48] A.M.R., fond Armata 1, ds. 163, f. 542
[49] Ibidem, f. 418
[50] A.M.R., fond M.C.G., ds, 294, f. 653
[51] Avram Valeriu, „Crucile negre". Aviaţia Puterilor Centrale deasupra României 1916-1917,...p. 176
[52] A.M.M.N., fond Diverse III, documentul nr. 1388
[53] A.M.R., fond Direcţia Aeronauticii, ds. 73, f. 114
[54] Ibidem, ds. 28, f. 67, 137, 187, 190
[55] A.M.R, fond Direcţia Aeronauticii, ds. 64, f. 186
[56] Avram Valeriu, Aeronautica română în Războiul de Întregire Naţională 1916-1919,...p. 318

footer