Revista Art-emis
Acţiunile aeronauticii militare române pe timpul marilor bătălii ale românilor din vara anului 1917 (2) PDF Imprimare Email
Dr. Valeriu Avram, Cercetător ştiinţific & Comandor Av. (r) Dr. Marius-Adrian Nicoară   
Miercuri, 02 August 2017 14:40

Lupta aeriana Romania 1917 - 2Prescurtări utilizate în text:

- AA - Artilerie Antiaeriană
- A9G - Armata 9 Germană
- A2R - Armata 2 Română
- A1Ru - Armata 1 Rusă
- A2Ru - Armata 2 Rusă
- F - Avion de recunoaştere tip Farman
- H.F. . Avion de vânătoare Henri Farman
- (M.C.G.R.) Marelui Cartier General Român
- (R.G.A.) Rezerva Generală a Armatei
- (Î.C.A.A.U.) Înaltul Comandament al Armatei Austro-Ungare
- (C.A.A.) Corpul Artileriei Antiaeriene
- de vânătoare Doppeldecker Kampf (K.D.)
(A.E.G.)Allgemeine Electrizitats Gesellschaft
- (L.V.G.Luftverkehrsgesellschsft
- (Esc. F.) Escadrila Farman 9 şi
- (Esc. N.) Escadrila Nieuport
- t.f.f. - telegrafie fără fir

Armata Română a obţinut în ziua de 11/24 iulie 1917 un important succes militar, satul Mărăşti a fost eliberat, iar inamicul a fost alungat din poziţia fortificată de pe Dealul Mănăstioara. S-au capturat 43 de tunuri şi 1500 de prizonieri. La acest mare succes a contribuit şi aviaţia prin numeroasele misiuni îndeplinite şi prin sprijinul direct dat trupelor române[22]. Pentru ziua de 12/25 iulie 1917, Comandamentul A.2.R. a hotărât să continue acţiunea ofensivă în scopul alungării inamicului de pe Dealul Fântâna Puturoasă şi a înainta cu aripa stângă a dispozitivului său până la înălţimile de pe stânga pârăului Vizantea. Succesul Armatei Române din primele două zile de ofensivă a fost umbrit de situaţia generală precară de pe frontul oriental, guvernul provizoriu al Rusiei a decis retragerea de pe frontul din Moldova a unor trupe şi deplasarea lor în Galiţia şi Bucovina. În aceste condiţii, prin Ordinul de operaţii nr. 34/1917, M.C.G.R. a hotărât oprirea ofensivei, trupele A.2.R. rămâneau pe poziţiile din ziua de 12/25 iulie 1917. Prin acelaşi ordin era amânată şi ofensiva ce urma să se execute de A.1.R. pe frontul de la Nămoloasa. Ambele armate primeau ordinul să-şi grupeze forţele astfel încât să fie în măsură a face faţă în bune condiţii unor eventuale acţiuni ofensive ale inamicului.

Apreciind că ordinul de a opri unităţile A.2.R. pe frontul care ajunsese în seara de 12/25 iulie nu putea fi executat, deoarece acel aliniament era cu totul nefavorabil, lăsând inamicului poziţiile dominante de pe Dealul Silu, Răchitaşul Mare şi Dealul Tiharale, gl. Alexandru Averescu a cerut M.C.G.R. continuarea ofensivei. Primind aprobarea din partea şefului M.C.G.R., unităţile A.2.R. au continuat luptele cu o şi mai mare vigoare.

În ziua de 13/26 iulie 1917, la operaţia ofensivă a A.2.R. aeronautica a contribuit la succesul trupelor române, cele 12 escadrile româneşti fiind implicate direct în lupte. Gl. Friedrich von Gerock, recunoştea într-un raport operativ din 13/26 iulie 1917, comportarea meritorie şi curajul cu care s-au luptat trupele române în primele zile ale ofensivei sprijinite de aviaţie[23]. La 14/27 iulie 1917, timpul era frumos. Ziua de luptă a debutat cu bombardarea trupelor inamice aflate pe înălţimile Roşchila. Au plecat în misiune, la ora 6.45, trei echipaje din Esc. F.2 formate din aviatorii: Rosetti - Gonta, Zorileanu - Sănătescu şi Alexăndreanu - Brissand. La ora 9.05, aceleaşi echipaje au bombardat o coloană inamică care se retrăgea de pe Valea Caşinului spre Poiana Încărcătoarea. La ora 12.00, echipajul format din submaistrul pilot Dumitru Rosetti şi slt. Ioan Barzon zbura pe Valea Caşinului şi ajungând la Cota 508 „am observat de la 700 m înălţime un convoi de căruţe ce se îngrămădeau pe pod. Am lansat bombele la capătul podului şi bombardamentul a avut ca efect producerea unei mari dezordini, soldaţii inamici fugeau spre pădure ca să-şi salveze viaţa", nota în raportul său slt. obs. Ioan Barzon[24]. Totodată, Aeronautica Militară Română a obţinut trei victorii aeriene[25] iar A.A. română a doborât un avion inamic tip ,,Skoda", în timp ce survola Valea Leşunţului. La contactul cu solul „aparatul inamic s-a sfărâmat, pilotul mort iar observatorul, un locotenent, a fost rănit" [26].

Ca urmare a noilor orientări survenite în planul de campanie pe frontul din Moldova, acţiunile ce s-au desfăşurat în intervalul de la 15/28 iulie la 19 iulie/1 august 1917, în cadrul bătăliei de la Mărăşti, au căpătat un alt caracter. Ele nu au mai avut amploarea şi ritmul susţinut din primele zile. Aviatorii au sprijinit atacul regimentelor de infanterie. În ziua de 15/28 iulie 1917, echipajele româneşti au îndeplinit 12 misiuni de bombardament, fiind lansate asupra trupelor inamice aflate în retragere, coloanelor de vehicule, a altor obiective 101 bombe de diferite calibre (1250 kg exploziv). Acţiunea ofensivă a continuat în ziua de 16/29 iulie 1917 la aripa dreaptă a A.2.R., în timp ce Divizia 8 Infanterie Română (D.8.I.R.) a hărţuit inamicul retras la Măgura Caşinului. Escadrilele de recunoaştere şi bombardament uşor au continuat şi în această zi să-şi lanseze bombele asupra poziţiilor inamice. La ora 17.00 s-a dezlănţuit atacul infanteriei române pe tot frontul, artileria continuând să tragă în adâncime. Aviatorii din Esc. F.2 au executat două zboruri de supraveghere a frontului în sectorul de atac, iar baloanele „Caquot" ale companiilor 3 şi 5, s-au ridicat în aer, supraveghind frontul.

În ziua de 17/30 iulie 1917, trupele D.8.I.R. au reluat atacul împotriva poziţiilor inamice de pe Măgura Caşinului şi Cornul Măgurei. Aviaţia de recunoaştere şi bombardament uşor a adus importante servicii mai ales în timpul atacurilor acesteia, asigurând legătura permanentă cu trupele române prin zboruri la înălţimi mici (500-300 m altitudine), lansarea mesajelor lestate sau prin telegrafie fără fir (t.f.f.) comandamentelor terestre, care erau informate despre ceea ce se întâmpla în liniile inamice[27]. Buletinul de informaţii nr. 84 al A.1.R. din 18/31 iulie 1917 prezintă informaţiile aeriene obţinute de la observatorii aerostieri: „La ora 14.30 s-a observat o coloană mare de trăsuri şi automobile pe şoseaua Făurei spre Mărăşeşti. De la km 11, o parte din coloană s-a îndreptat spre Bizigheşti, iar alta către Pătrăşcani. În sectorul Bilieşti - Odaia Preotului Ştefan, artileria inamică răspunde cu un număr mult mai mic de guri de foc decât înainte. Se parte că aici sunt numai două baterii: una de 90 mm şi alta de 77 mm" [28].

Luptele din ziua de 19 iulie/1 august 1917, ultima zi a operaţiei ofensive de la Mărăşti, au fost de o înverşunare deosebită, plaiul Măgurei şi Măgura Caşinului n-au putut fi cucerite de trupele române. Oprirea ofensivei s-a datorat în primul rând aliatului rus, care a refuzat să mai participe cu tot potenţialul la aceste operaţii militare, retrăgând de pe frontul nostru 9 divizii de infanterie şi 2 de cavalerie. În tot acest timp, Înaltul Comandament al Puterilor Centrale a trimis suplimentar pe frontul românesc patru divizii de infanterie şi două de cavalerie. Raportul aviaţiei A.2.R. conţine următoarele informaţii: „Escadrila Farman 2. Recunoaştere de armată în regiuea Oituz - Târgu Secuiesc - Valea Lepşei - Soveja. La Hârja (s-au văzut - n.a.) bivuacuri, unul de 60 de corturi, celălalt este mult mai numeros, 3 parcuri de vehicule, 48 de chesoane de artilerie şi 120 de trăsuri. Între Poiana Sărată şi Cota 490 - bivuacuri, iar la Oituz barăci mult mai numeroase decât în urmă cu o lună. În gara Berecz (Breţcu) foarte multă animaţie. Între Valea Lepşei şi Valea Şuşiţei s-a văzut un bombardament violent de artilerie. Toate podurile peste râul Şuşiţa, la nord de Cota 453 (nord de Fabrica „Carpaţi") sunt distruse. Aparatul nostru a fost însoţit de două Nieuporturi. Formaţia a fost urmărită de trei avioane inamice care n-au avut curajul să atace. Forţele inamice sunt concentrate pe Valea Oituzului, între Hârja şi Cota 490 se află o divizie. Escadrila F.6. Un zbor de recunoaştere în sectorul Ireşti - Panciu (echipaj, plutonierul pilot Cicei - plutonierul observator Ialomiţeanu). Multe coloane de infanterie şi de căruţe se îndreptau spre nord, trecând Putna şi Şuşiţa. O coloană de artilerie se îndrepta din Panciu spre Străoani iar o coloană de 200 căruţe se îndreaptă din Jariştea spre Boloteşti. De la Clipiceşti spre Cucuieţi, o coloană lungă de infanterie în lungime de peste 500 m. La nord-est de Panciu sunt 28 de amplasamente de artilerie. N-a fost semnalat nici un avion inamic"[29].

În ziua de 21 iulie/3 august 1917, Grupul 2 Aeronautic a îndeplinit 18 misiuni de luptă, echipajele din escadrilele de recunoaştere au semnalat lucrări noi la Cosmeştii din Vale iar pe calea ferată Râmnicu Sărat - Focşani, un trafic mare de trenuri. Aviatorii noştri au întâlnit opt avioane inamice numai în sectorul Tecuci - Mărăşeşti. Rapoartele lor au semnalat o vie activitate a aviaţiei Puterilor Centrale. Astfel, la ora 9.00, două avioane germane au lansat la Târgu Ocna două bombe, iar la ora 10.00 alte două aparate de recunoaştere inamice au fost semnalate între Caşin şi Oituz. S-au desfăşurat şi lupte aeriene între echipajele româneşti din escadrilele de recunoaştere şi aviatorii germani. Echipajul din Esc. F.4 format din sublocotenent (slt.) pilot Vasile Niculescu şi lt. obs. Petre Crăciunescu a bombardat poziţiile inamice dintre Ireşti şi Mărăşeşti. Aviatorii noştri s-a luptat cu un avion german de vânătoare, F.60 nr. 2630 a fost lovit de 20 de gloanţe explozive în carlingă, motor şi planuri[30]. Necesităţile frontului au determinat M.C.G.R. să stabilească noi misiuni pentru unităţile de aviaţie care luptau pe frontul A.1.R. Esc. F.4 a fost pusă la dispoziţia C.8.A.Ru., Esc. F.7 şi Compania 5 Aerostaţie executau misiuni pentru C.5.A.R. Esc. F.9 şi Compania 1 Aerostaţie îndeplineau misiuni de luptă pentru C.3.A.R. Escadrilele de vânătoare N.3 şi N.11 aveau misiunea să asigure protecţia avioanelor de recunoaştere şi reglaj, precum şi zborurile efectuate în spatele liniilor inamice[31].

La 22 iulie/4 august 1917, timpul a fost nefavorabil cu ploaie şi vânt. După-amiază, la ora 15.35, aviatorii din Esc. F.4 şi-au luat zborul. Observatorul a văzut noile fortificaţii inamice pe malul drept al Putnei în regiunea satelor Prisaca - Lunca - Podurile. Se lucra la al doilea rând de tranşee; la Cota 563, la est de satul Podurile, s-au văzut două redute. Traficul mare al convoaielor de vehicule însemna că inamicul se aproviziona intens cu muniţii şi materiale.

În ziua de 23 iulie/5 august, timpul s-a menţinut nefavorabil, cu ploaie şi vânt. Pe frontul A.2.R., folosind fiecare oră bună de zbor, personalul navigant al Esc. F.2 a efectuat o recunoaştere fotografică în zona Măgura Caşinului, două zboruri de reglarea tirului unei baterii de 105 mm asupra a patru cazemate aflate la Cornul Măgurei şi Poiana Încărcătoarea, două zboruri de reglarea tirului unei baterii de 120 mm lung asupra Cotei 1152 (Măgura Caşinului). Aşadar misiunile executate de Aeronautica Română pe timpul Bătăliei de la Mărăşti au fost: - recunoaşterea aeriană îndepărtată; - recunoaşterea aeriană pentru descoperirea şi identificarea forţelor existente într-un sector; - supravegherea câmpului de luptă; - corectarea focului artileriei; - informarea comandanţilor marilor unităţi; - nimicirea în aer a avioanelor inamicului; - şi lovirea diferitelor obiective ale acestuia. Pentru aceasta, grupurile aeronautice au zburat deasupra dispozitivului terestru al inamicului, realizând sute de fotografii de la diferite înălţimi.

Din studiul acestora şi din informaţiile furnizate de echipaje a reieşit o imagine clară a dispozitivelor de luptă ale Puterilor Centrale, faptul că acestea îşi fortificau poziţiile, transformând localităţile în centre de rezistenţă şi că artileria germană concentrată pe Siret ocupa poziţii mai joase decât cea româno-rusă, la o distanţă mai mare fată de unităţile de infanterie. În general artileria antiaeriană, a dus acţiuni de luptă pentru asigurarea protecţiei pregătirii operaţiilor Armatei Române[32]. Aerostierii au acţionat cu deosebit curaj în îndeplinirea misiunilor de observare aeriană, asumându-şi riscul de a fi ţinte sigure pentru inamic. Pentru a se salva din baloane incendiate aerostierii au sărit cu paraşuta, realizând în premieră paraşutări în Aeronautica Română[33].

La Mărăşeşti, cerul bubuia de salvele mitralierelor de bord

În timp ce pe frontul A.2.R. avea loc o relativă şi temporară stabilizare a acţiunilor de luptă, mai la sud, în lunca Siretului inferior, se încheiau pregătirile pentru o nouă şi crâncenă încleştare. Ofensiva pe care inamicul avea să o dezlănţuie în această zonă se va zdrobi de apărarea dârză a A.1.R. de la începutul lunii august 1917, operaţie de amploare rămasă în istoria Războiului de Întregire Naţională sub denumirea de „Bătălia de la Mărăşeşti". Desfăşurată de-a lungul a 29 de zile, între 24 iulie/6 august - 21 august/3 septembrie 1917, prin amploarea şi complexitatea luptelor angajate, bătălia de la Mărăşeşti a fost cea mai mare confruntare militară de pe frontul românesc în anii primei mari conflagraţii mondiale.

Ca o consecinţă imediată a victoriei de la Mărăşti, inamicul a fost silit să decidă mutarea loviturii principale proiectate de la Fundeni-Nămoloasa în zona Focşani, pe direcţia principală Adjud. Ca urmare a înfrângerilor pe care armatele ruse le înregistraseră în Galiţia şi Bucovina, inamicul căuta să cuprindă ca într-un cleşte, printr-o manevră dublu învăluitoare dinspre nord şi sud-vest, forţele româno-ruse din Moldova, pentru a elimina definitiv România din război şi a-şi deschide drumul spre Ucraina. Aşadar, iniţiativa strategică trecuse de partea armatelor Puterilor Centrale, în urma opririi ofensivei Brusilov în Galiţia şi Bucovina. Planul de campanie al forţelor române şi ruse prevedea acum trecerea la apărare pe întregul front din sudul Moldovei şi Carpaţii de Curbură, concomitent cu stabilirea unor măsuri menite să asigure spatele dispozitivului împotriva unei ofensive de proporţii declanşate de Puterile Centrale din sudul Bucovinei.

Începând din noaptea de 23 iulie/5 august - 24 iulie/6 august 1917, primii aviatori români ce au fost deasupra frontului la ora 5.30, un echipaj format din plt. pilot Andrei Şişu şi slt. obs. Constantin Nicolau, au survolat la 500 m sectorul de front de la confluenţa Siretului cu Putna. Aviatorii noştri au rămas impresionaţi de ceea ce au văzut: germanii bombardau cu o violenţă extraordinară poziţiile ruseşti de pe Putna. Situaţia era gravă, trupele noastre erau în curs de deplasare de la Nămoloasa spre Mărăşeşti, iar unităţile de aviaţie ale A.1.R. erau pregătite să plece pe noile aerodromuri, aşa cum se stabilise. Gl. Iacob Zadik, şeful de stat major al A.1.R., a contramandat ordinul de deplasare a escadrilelor şi prima măsura luată a fost realizarea unei permanenţe în aer şi concentrarea pe aerodromul de la Tecuci a jumătate din avioanele de luptă din escadrilele de recunoaştere şi vânătoare, până când marile unităţi de infanterie şi artilerie, ajunse în zonele de destinaţie, apelau direct la serviciile aviaţiei.

A.1.R. dispunea de trei escadrile de recunoaştere şi bombardament uşor: F.4, F.7 şi F.9, o escadrilă de recunoaştere îndepărtată C.12 dotată cu avioane bimotoare C. G.4, două escadrile de vânătoare N.3 şi N.11, o escadrilă de bombardament strategic B.M.8 dotată cu bombardiere moderne armate cu tunuri de 37 mm şi lansatoare de bombe şi cinci companii de aerostaţie. Companiile de aerostaţie alcătuiau o linie de observare a cărei depărtare înapoia frontului nostru varia între 5 şi 12 km după teren, înălţimea de ascensiune variind după luminozitatea zilei şi după activitatea sectorului inamic pe care-l observa, între 500-1.000 m înălţime. Serviciile aerostaţiei au fost de mare folos, în primul rând răbdarea până la stoicism a observatorilor aerostieri, afişaţi sub ploaia de obuze şi gloanţe, sub atacul avioanelor de vânătoare inamice şi în mijlocul tuturor intemperiilor atmosferice, care au dus în câteva rânduri la ruperea cablurilor de susţinere a baloanelor „Caquot", au umplut de admiraţie sufletele celor care i-au văzut în bătălia de la Mărăşeşti.

Pentru coordonarea acţiunilor celor două grupuri de aviaţie, Direcţia Aeronautică din M.C.G.R. a elaborat documentul intitulat „Instrucţiuni asupra întrebuinţării aviaţiunii în perioada ofensivei". S-au stabilit misiunipe categorii de aviaţie:
- Aviaţia de recunoaştere, zilnic, în zona frontului, cu un avion F.40 supraveghea şi fotografia prima linie, transmiţând prin t.f.f., toate informaţiile importante.
- Aviaţia de artilerie urma să regleze tirul fiecărei divizii româneşti pentru distrugerea lucrărilor genistice din liniile 1 şi 2 inamice, a fortificaţiilor. Fiecare divizie a fost dotată cu două posturi de t.f.f., escadrilele de recunoaştere asigurau zilnic şase avioane pentru executarea misiunilor în folosul artileriei.
- Aviaţia de bombardament avea misiunea să atace cu bombe principalele obiective ale inamicului aflate la: Focşani, Mărtineşti, Muchea, gara Ianca, Brăila, portul şi debarcaderul, gările de debarcare de la Buzău, Râmnicu Sărat, Focşani şi Traianu. Se avea în vedere bombardarea liniei ferate înguste Râmnicu Sărat - Gulianca cu ramificaţiile spre satul Râmniceni şi depozitele - deja fotografiate - de la Vâlcele, Plăgineşti, Mărtineşti, Dăscăleşti, Urleasca, Ianca. Avioanele F.40 dotate cu lansatoare care luau opt bombe „Gros" sau „Michelin" de 12 kg fiecare, aveau misiunea să plece în fiecare zbor cu lansatoarele pline pentru atacarea trupelor inamice, a convoaielor de vehicule şi a depozitelor de carburanţi şi muniţii.
- Aviaţia de vânătoare însoţea permanent avioanele de recunoaştere, de artilerie, de bombardament sau de recunoaştere îndepărtată. În total, pe frontul de la Mărăşeşti, aviaţia română dispunea de aproximativ 90 de avioane, toate de producţie franceză cu caracteristici tactico-tehnice asemănătoare celor germane şi austro-ungare.
- Va urma -

-------------------------------------------------------------
[22] Avram Valeriu, Aeronautica română în Războiul de Întregire Naţională 1916-1919,...p. 250
[23] A.M.R., fond M.C.G., ds. 294, f. 579
[24] Ibidem, ds. 209, filele 87, 99; ds. 1148, f. 28
[25] Ibidem, ds. 294, f. 579
[26] Ibidem, ds. 209, f. 203
[27] Avram Valeriu, Aeronautica română în Războiul de Întregire naţională 1916-1919,...p. 261
[28] A,M,R., fond M.C.G., ds. 818, f. 275
[29] A.M.R., fond M.C.G., ds. 881, f. 16
[30] Arhiva Muzeului Militar Naţional (A.M.M.N.), fond Manuscrise, document nr. 254
[31] A.M.R., fond Direcţia Aeronauticii, ds. 149, f. 110
[32] Bărboi gl c a (r) Vasile, Popescu gl bg (r) Titus, Teodorescu gl bg (r) Eugen, Neagoe lt col Visarion, Istoria artileriei şi rachetelor antiaeriene române, volumul (vol) I, Editura Modelism , Bucureşti, 1996, p.72
[33] Strâmbeanu gl mr dr. Victor, Nicoară cdor dr. Marius-Adrian, Barac mr Mircea, Stan cpt Daniel, Turturică Sorin, Sultănoiu Adrian, Op. cit., p. 94

footer