Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col. (r) Conf. univ. dr. ing. Anatol Munteanu, Membru A.O.?.R.   
Duminică, 30 Iulie 2017 11:41

Basarabia deport?riFenomenul deport?rilor românilor basarabeni în Siberia de c?tre bol?evicii ru?i (U.R.S.S.), este strict legat de procesul de abandonare a regelui Carol al II-lea ?i conducerii de stat, a popula?iei ?i a provinciilor române?ti din Moldova de peste Prut, numit? Basarabia.

Retragerea autorit??ilor române?ti.

Ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940 a devenit un moment dramatic, un co?mar pentru popula?ia Basarabiei, Bucovinei ?i ?inutului Her?a, care în 48 de ore s-au refugiat peste Prut. Oamenii au l?sat ru?ilor casele, averile, terenurile agricole, vite, p?s?ri, hambare cu pâine, unelte agricole, bunuri agonisite de zeci de ani ?i s-au refugiat cu câteva valize con?inând strictul necesar pentru supravie?uire. Neamuri ?i familii întregi au fost desp?r?ite pentru totdeauna. Situa?ii ?i mai dramatice s-au înregistrat cu românii care nu s-au evacuat, care au r?mas la vetrele lor s?-?i p?zeasc? averea, casele ?i p?mânturile. Sovieticii le-au confiscat acestora tot, iar popula?ia a fost transformat? în sclavi, robi ?i deportat? în Siberia, pentru a-?i isp??i pedeapsa c? sunt români.

Ced?rile teritoriale hot?râte de regele Carol al II-lea, de factorii politici ?i militari în ?edin?e la Consiliul de Coroan? ?i-a dovedit la?itatea ?i incapacitatea de a gestiona situa?ia anului 1940, în condi?iile în care aveau la îndemân? toate pârghiile puterii. Carol al II-lea putea ?i trebuia s? cear? politicienilor ?i militarilor s? ac?ioneze pentru respingerea ultimatumului sovietic din 26 iunie 1940, trebuia s? pun? în aplicare planul de ap?rare al teatrului de opera?ii de est, a?a numitul „Planul ?tefan".

Finlanda ?i Polonia s-au opus sovieticilor,au avut lideri politici ?i militari, care au decis s?-?i apere ?ara, con?tien?i de riscul pe care ?i-l asumau. Sub conducerea liderilor politici ?i militari, armata polonez? ?i cea finlandez?, sprijinit? de c?tre popula?ia celor dou? state, au luptat cu devotament ?i curaj. Gestul lor a fost apreciat de c?tre anali?tii vremii, rezisten?a polonezilor ?i finlandezilor fiind unanim apreciat? ca exemplu de atitudine în momente de criz? pentru un stat.

Armata român? a vrut s? lupte ca s? apere ?ara. La Bucure?ti, în schimb, au fost luate decizii care au lezat demnitatea Armatei, onoarea ofi?erilor, subofi?erilor ?i a trupei, care se preg?tise, atât cât a fost posibil, în limita resurselor alocate ?i preocup?rilor factorilor de decizie ?i execu?ie, s?-?i apere ?ara. Nu au fost l?sa?i s? o fac?. În loc s? fie pu?i s? fac? ceea ce ?tiau mai bine, s? apere direc?iile ?i f??iile încredin?ate, comandan?ii au primit ordin s? execute ceea ce ?tiau mai pu?in : evacuarea teritoriilor cedate, ac?iune pe care nici o armat? nu o exerseaz? în timp de pace. Militarii de carier?, istoricii ?i politologii consider? c? luptând, Armata român? ar fi opus o rezisten?? ferm? între Prut ?i Nistru, pe o durat? care ar fi generat o alt? atitudine din partea Germaniei ?i Italiei. Cu siguran?? ceva s-ar fi întâmplat pentru moment pentru ?ara noastr?, poate mai bine ori poate mai r?u. Am fi r?mas îns? în Istorie, al?turi de polonezi ?i finlandezi, am fi r?mas ?ara ?i poporul care ne-am opus colosului de la r?s?rit, ne-am fi bucurat de stim? ?i pre?uirea prietenilor ?i neprietenilor, am fi fost alia?i dori?i, nu numai prin prisma pozi?iei geostrategice ?i a resurselor ??rii, ci ?i în privin?a atitudinii de r?spuns prin for?? la amenin?area privind integritatea teritorial? ?i suveranitatea ??rii.

Ocupa?ia sovietic?. Deport?rile.

În prima ocupa?ie sovietic? de dup? Pactul Ribbentrop-Molotov, 1940-1941, majoritatea românilor supu?i represiunilor au fost disloca?i în ?inuturile Altai ?i Krasnoiarsk, R.S.S. Kazah?, RASS Komi, regiunile Kirov, Novosibirsk, Omsk ?i Ircutsk. O parte din deporta?i a fost transferat? ulterior în lag?rele din Jakutia, în apropierea Cercului Polar. Rup?i de ba?tin?, condamna?i la foamete ?i frig, în condi?ii insuportabile de trai ?i de munc? for?at?, mul?i dintre ace?ti oameni s-au stins din via?? departe de cas?. În tabelul 1 sunt prezentate datele despre deporta?ii din R.S.S.Moldoveneasc? ?i alte regiuni de Vest ale U.R.S.S.(Odesa, Cern?u?i, Hotin ?.a.), perioada 1940-1941.

Anatol Munteanu Tabel 1Memoriile ofer? informa?ii valoroase despre modul în care s-au desf??urat deport?rile, detalii uluitoare despre condi?iile de munc? ?i de trai în locurile disloc?rii cu regim de re?edin?? for?at?, via?a ?i comportamentul oamenilor în condi?ii extremale. M?rturii cutremur?toare despre calvarul primei ierni siberiene g?sim în retr?irile lui Alexandru Pripa, originar din satul Pilinia, raionul Râ?cani, care m?rturise?te c? unde fusese deportat în 1941 împreun? cu familia, ?i-au g?sit moartea peste 80% dintre românii deporta?i, au murit aproape to?i copiii ?i b?trânii: „Ne-au dus cu trenul dou? s?pt?mâni pân? la Novosibirsk. Acolo am fost îmbarca?i pe ?lepuri ?i du?i pe râul Obi, spre nord, înc? dou? s?pt?mâni în regiunea Narym, în raionul Pudino unde ?i-au g?sit motmântul 80% din cei deporta?i. Aici am fost impu?i la munc? fizic? grea, fiind lipsi?i de cele mai elementare condi?ii de via??".

Valoarea istoric? a amintirilor despre gulag rezid? în calitatea tot mai evident în m?rturii documentare despre soarta celor deporta?i ?i de?inu?i în lag?rele sovietice. Apolinarie Vataman, originar din satul Ghica Vod? (azi satul Miciurin), raionul Droghia, deportat împreun? cu p?rin?ii la 13 iunie 1941, î?i aminte?te despre dou? familii numeroase de români-moldoveni, care ?i-au g?sit sfâr?itul în Siberia: „Din satul Br?tu?eni, tot atunci, în 1941, a fost deportat? familia Draganiuc, în care erau ?apte copii. Capul familiei a fost scos din vagon, ca ?i ceilal?i b?rba?i, în sta?ie. Am aflat apoi, c? a decedat într-un lag?r. Mama împreun? cu copiii a fost deportat? în satul Vdovino, raionul Pightovsk, regiunea Novosibirsk. În iarna anului 1942, copiii au început s? moar? unul dup? altul. Mama a fost nevoit? s? pun? cadavrele copiilor într-un stog de fân unde au z?cut pân? în prim?var?, când p?mântul s-a dezghe?at pu?in ?i a putut s?-i îngroape. Din cei ?apte copii a sc?pat cu zile doar fiica Zinaida. Dup? eliberare, în timpul « dezghe?ului » hru?ciovist, neavând nici o posibilitate de a reveni la ba?tin?, ea a r?mas s? locuiasc? cu maic?-sa în regiunea Novosibirsk."

Emilia Vataman, originar? din satul Cucone?tii Vechi, raionul Br?tu?eni, deportat? împreun? cu întreaga familie în regiunea Novosibirsk la vârsta de 14 ani, în 1941, î?i aminte?te: „Din cauza verii ploioase nu s-a f?cut roada. Toat? recolta a fost predat? statului, oamenilor nu le-a r?mas nimic. Cartofi putrezi - iat? din ce f?ceau oamenii turte pentru mâncare. Dup? o var? ploioas?, în timpul iernii, oamenii au început s? moar? de foame. În plus, iarna a fost aspr?, a ajuns la -50 grade frig. O mul?ime de moldoveni au murit atunci.... Au fost multe cazuri când rudele, istovite, nu puteau îngropa cadavrele, p?mântul era înghe?at bocn? ?i trupurile neînsufle?ite erau îngr?m?dite în tind?, unul peste altul, ?i a?a au stat pân? prim?vara. Doar atunci au fost îngropa?i, nu în cimitir, care era prea departe în mla?tin? ?i unde nu mai aveau puteri s? ajung?, ci care ?i unde, în gropile de silozuri, pe unii acoperindu-I numai cu pu?in p?mânt. Mai târziu, peste trei-patru ani, când oamenii au mai prins puteri, au început s? caute osemintele rudelor ?i au fost înmormânta?i to?i în gropi comune. Acolo odihnesc moldoveni, ru?i ?i al?ii, to?i cei care au murit în timpul foametei în localitatea Vdovino". Din satul Volintiri, ?tefan Vod? au fost ridica?i noaptea 16 familii cu copii ?i b?trâni, transporta?i ca animalele, în Siberia-Krasnoiarsk: familia Boldi?or - 8 persoane, familia Bogdan - 5 persoane, familia Bragarencu - 6 persoane, familia Cerneavschi - 8 persoane, familia Andoni - 6 persoane, familia Oltean (Oteanu) - 5 persoane, ?.a., majoritatea nu s-au mai întors acas?.

În vara anului 1949, organelle de partid sovietice împreun? cu for?ele N.K.V.D. au desf??urat opera?iunea „Sud", în urma c?reia au fost deportate 35796 persoane, dintre care 9864 b?rba?i, 14.033 femei ?i 11.889 copii. Într-o singur? noapte, via?a miilor de oameni nevinova?i s-a transformat în co?mar. Mul?i basarabeni, ale c?ror familii urmau a fi deportate, au reu?it s? se ascund? pân? la momentul arest?rii în speran?a c?, în lipsa capului familiei, so?iile ?i copiii vor fi l?sa?i liberi. Autorit??ile sovietice, îns?, s-au condus strict dup? instruc?iuni, instinctul asiatic de a reprima popula?ia b??tina?? ?i al regimului totalitar: din moment ce figurau în liste, familiile basarabenilor erau alungate din case ?i îmbarcate în camioane, indiferent de lipsa vreunui membru. „Fugarilor" nu le r?mânea altceva decât s? se prezinte în fa?a autorit??ilor locale, cerând învoirea s?-?i urmeze familiile la locul deport?rii for?ate. Unul dintre supravie?uitorii acelei nop?i de groaz?, Simion Buiuc, î?i amintea mai târziu: „Pân? la 6 iulie 1949 am locuit în satul Chiperceni, raionul Orhei ?i lucram în colhozul din localitate. În noaptea de 6 iulie 1949, în timp ce m? aflam la Chi?in?u, so?ia a fost deportat? în ?inutul Altai, iar averea a fost confiscat?.Aflând despre toate acestea, am revenit la Chiperceni ?i, deoarece nu figuram în listele chiaburilor, m-am dus la Pre?edintele executivului rational ?i l-am întrebat:
- Cum de s-a întâmplat, c? mi-a?i deportat so?ia în timp ce eu nu sunt kulak ?i cum poate fi îndreptat? gre?eala?
Pre?edintele mi-a r?spuns:
- Chiar dac? pân? acum nu ai fost, de azi înainte vei fi kulak!".
În categoria „chiaburi" au fost inclu?i mii de ??rani mijloca?i ?i chiar personae la limita s?r?ciei. În lista celor condamna?i deport?rilor g?sim femei gravide, mame cu prunci în bra?e, copii orfani, b?trâni.

Memoriile supravie?uitorilor indic? cert controlul total asupra modului de via?? al deporta?ilor, strict reglementat de legile sovietice. Potrivit Hot?rârii Sovietului Comisarilor Norodnici al U.R.S.S. nr.35 din 8 ianuarie 1945, to?i deporta?ii erau obliga?i: s? fie social utili, s? comunice în termen de trei zile la comenduire despre toate schimb?rile intervenite în familie, nu aveau dreptul de a se deplasa f?r? acordul special al organelor comenduirii, erau obliga?i s? respecte regimul stabilit ?i ordinea public? în caz contrar erau pedepsi?i administrativ cu o amend? în sum? de 100 ruble sau cu re?inerea for?at? pân? la 5 zile. A?a prevedea litera „legii" sovietice. Nu mai pu?in traumatizante au fost pedepsele neîndrept??ite ?i batjocura nemiloas? la care erau supu?i deporta?ii basarabeni, mai ales în primii ani de exil. Memoriile lui Alexandru Pripa consemneaz?: „În vara anului 1944, în luna august, când mama nu mai putea merge, fiind h?mesit? de foame îndelungat?, eu am fost trimis la treierat maz?re acolo pe loc, în colhozul « Iromov » din satul Iarovoi. La amiaz? am dat fuga acas? s? o v?d pe mama ?i s?-I duc, pe ascuns, un buzunar de maz?re. La poart? am fost oprit de comandantul Norodnic din N.K.V.D., care m-a arestat, m-a dus la cârmuire, m-a pus ?i-am de?ertat maz?rea din buzunar, mi-au cânt?rit-o - 800 grame, m-au dus cu revolverul din urm?, descul? ?i-n zdren?e ?i m-au întemni?at în închisoarea din Pudino. Acolo mi-au f?cut anchetele ?i mi-au dat doi ani de închisoare, conform articolului 52 punctul « g »: « Za hi?cenie gosudarstvennogo imu?cestva ». M-au dus apoi în ora?ul Tomsk, într-un lag?r de concentrare din localitatea Ceriomu?ca, unde am lucrat for?at la o uzin? militar?. C?ram cu spatele material pentru obuze. Aici, în munca grea ?i foame, am ajuns în starea de a nu mai puteam merge, fiind complet sleit de puteri. Cânt?ream 46 kg, având statura de 180 cm. În a?a stare, la 22 februarie 1945, nu am ie?it la lucru, am r?mas în barak . Dup? mas?, au venit ?i m-au luat ca sabotajnik, m-au dus în carcer?, unde m-au pus pe 12 ore în «sobacii ia?cic». Aceasta nu este altceva decât o cu?c? de lemn asem?n?toare cu c?su?a unui câine, unde pedepsitul st? închis în patru labe, cu capul afar?.

Rudele noastre Iacob, Ana, Ilie, Maria, Petre, Valentina ?i Ion Boldi?or, dar ?i al?ii, dup? revenirea din Gulagul-ul Siberian, povesteau situa?ii dramatice ale deport?rilor. Au fost ridica?i noaptea de la casele lor de solda?ii înarma?i ai autorit??ilor sovietice, au fost du?i la o gar?, unde erau înc?rca?i în vagoane de transportat vite. Am v?zut cum unii b?rba?i erau zmul?i din mul?ime, separa?i de familii ?i urca?i în alte trenuri, mamele erau desp?r?ite de copii, so?iile de so?i. Solda?ii strigau ?i amenin?au cu armele... Tremuram de fric? v?zând aceste scene groaznice". Ei plângeau ?i povesteau: „Ne tupilam, ne adunam to?i gr?m?joar? ?i parc? ne a?teptam rândul mor?ii. Ne-au num?rat odat?, ne-au num?rat înc? odat?, ne-au dus în alte vagoane de marf?, peste tot se auzeu numai plânsete, bocete ca la o înmormântare. Nu era de mirare, lumea plângea, se tânguia pentru c? î?i lua r?mas bun de la p?mântul natal, de la Basarabia".

Oamenii erau zmul?i din mediul în care au tr?it, du?i undeva departe, în ?inuturi str?ine, pierzând totul: casa, unelte, animale, hrana cea de toate zilele, pierzând totul ce adunase cu atâta greu ani ?i ani la rând... Din memoriile v?rului meu Ion (Ivan) Boldi?or: „Eram lega?i de localitate, de locul de munc?, de p?dure. Nu aveam dreptul s? m? angajez la fabric?, în organiza?ii de stat. Noi eram deporta?i - robi, sclavi, nu aveam pa?aport, aveam o hârtie în loc de pa?aport, certificate « spravca », cu care trebuia s? ne înregistr?m de dou? ori pe lun?, pe 1 ?i 15. Era o umilin?? groaznic?. Se întâmpla s? întârzii cu înregistrarea ?i întotdeauna erai penalizat cu 50 ruble, ceea ce în acea vreme constituia o sum? mare. În 1956 am fost elibera?i. Dar ne-au impus s? semn?m c? nu avem dreptul s? locuim în acele locuri de unde ne-au deportat, adic? în Basarabia, Cetatea Alb?, Volintiri... Apartament nu ne-au dat, locuiam cu chirie. Mai apoi am aflat c? avem totu?i dreptul s? locuim în orice col?, de unde am fost deporta?i. Atunci am hot?rât s? revenim la ba?tin?, dar revenind în Moldova, timp de ?ase luni nu am putut ob?ine viz? de re?edin??."

În Republica Moldova (Basarabia) sunt cunoscute patru valuri de deport?ri, de?i documentele de arhiv? demonstreaz?, c? familii întregi erau deportate în fiecare lun?.
Primul val de deport?ri s-a efectuat în nop?ile de 13-16 iunie 1941. Atunci au fost ridicate 20.000 de oameni ?i familiile acestora. Au fost deporta?i cei mai buni gospodari, în sate r?mânând oamenii s?raci, mai pu?in harnici.
Al doilea val de deport?ri a avut loc imediat dup? r?zboi, în 1944, ?i au continuat ?i în 1945. Au fost arestate ?i deportate în Siberia, reprimate sau asasinate 20.000 de persoane, care au fost învinuite de colaborare antisovietic?.
Al treilea val de deport?ri a avut loc în 1949, iar al patrulea val în 1951. În total, conform „C?r?ilor memoriei" ?i altor documente realizate de cercet?torii istorici, autorit??ile sovietice au reprimat, deportat ?i asasinat circa 100.000 persoane din localit??ile Basarabiei.
Un alt eveniment tragic pentru Basarabia a fost foametea din 1946-1947. Acest fenomen produs de natur?, în lipsa de ap? ?i pu?ine cereale, s-a amplificat atunci când autorit??ile sovietice au expropriat, au rupt cu for?a de la gura ??ranului, hrana, ultimul bob de grâu ?i de porumb. Puterea sovietic? nu i-a ajutat pe oameni, i-a l?sat s? moar?; la fiecare 24 de ore decedau câte 5-6 mii de oameni. Din datele de arhiv? ale statului, s-a constatat c? în perioada decembrie 1946 - august 1947, în Moldova au decedat 115.000 de persoane. În multe localit??i ale Basarabiei fenomenul foametei nu a fost înregistrat, iar organele sovietice au ?inut sub t?cere acest eveniment tragic. Nici un conduc?tor sovietic de Guvern, sau de la partidul comunist din Chi?in?u nu a r?spuns în fa?a legii pentru ordinele date de distrugere a popula?iei b??tina?e prin foamete, pentru c? sistemul totalitar de conducere venea de la Moscova.

Cifra exact? a persoanelor supuse deport?rilor ?i foametei în perioada sovietic? nu este cunoscut? pân? în prezent; la fel nu este cunoscut num?rul familiilor care s-au întors la ba?tin? ?i, probabil, nu vom putea cunoa?te vreodat? câ?i români-moldoveni s-au stins din via?? în locurile deport?rii sau în drum spre locul deten?iei. Mai mult, dup? eliberare, numeroase familii au fost impuse s? se a?eze cu traiul în afara ba?tinei, acestea alegând s? se stabileasc? cât mai aproape posibil – în satele din Ucraina, situate în imediata vecin?tate a Moldovei. La fel, o bun? parte dintre persoanele deportate a fost nevoit? s? r?mân? în continuare pe meleaguri str?ine.

În 1954 - 1.000 de familii (2.057 de persoane), în 1955- 1459 de familii (3.070 de personae), în 10 luni ale anului 1956 - 831 de familii (1.823 de personae) au fost eliberate. De asemenea au fost puse în libertate peste 2.000 de familii: ale participan?ilor la Al Doilea R?zboi Mondial, ale persoanelor distinse cu ordine ?i medalii ale U.R.S.S., membrii familiilor persoanelor c?zute pe front, profesorii din institu?iile de înv???mânt, persoanele singure, invalizii ?i persoanele afectate de boli incurabile. În total în aceast? perioad? din coloniile speciale s-au întors acas? peste 8.000 de familii, aproximativ 25.000 de persoane, din totalul de 100.000 ridicate ?i deportate (cifra exact? nu se cunoa?te).

Bibliografie:
- Elena, Postic?, Cartea memoriei. Catalog al victimelor totalitarismului communist., Chi?in?u, Ed. ?tiin?a, vol.I-IV, 2005.
- Arhivele memoriei, vol.II, Chi?in?u, 2016
- Valeriu, Pasat, R.S.S. Moldoveneasc? în epoca stalinist? (1940-1953), Chi?in?u, ECartier, 2011
- Anatol, Munteanu, Fântânile ?i izvoarele Moldovei de peste Prut, Bucure?ti, 2016
- Anatol, Munteanu, Interviu despre refugia?ii români din Basarabia ?i valurile de deporta?i în
Siberia. Revista Dacoromania , nr.81, Alba Iulia, 2016, Revista, ART-EMIS, 2016
- Patimile basarabenilor. Ziarul National, 07.04.2016, Bucuresti 2016
- Anatol , Munteanu, Scurt? istorie a comunei Volintiri, Bucure?ti, 2017.

Not?: Textul face parte din comunicarea expus? în cadrul Sesiunii de Comunic?ri ?i Dezbateri ?tiin?ifice „2016 - 100 de ani de la R?zboiul de Intregire, 75 de ani de la R?zboiul de Reîntregire Na?ional?" - Maia, 2016 organizat? sub egida Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România, în zilele de 9-10 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asocia?iei Cavalerilor de Clio ?i Asocia?ia ART-EMIS.

footer