Revista Art-emis
Operaţii aeropurtate sovietice la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial (2) PDF Imprimare Email
Colonel dr. Mircea Tănase   
Duminică, 23 Iulie 2017 16:11

Desant aerianPrimele unităţi aeropurtate care au fost introduse în luptă au fost cele din Corpul 5 Aeropurtat din Districtul militar Pre-Baltic, aflat sub comanda generalului I.S.Bezugli, în cooperare cu Corpul 21 Mecanizat al Armatei 27. După mai multe înfrângeri, Corpul 5 Aeropurtat nu a reuşit să oprească înaintarea germană şi, după 15 august, a fost mutat, în Districtul militar Moscova.

La 27 iunie 1941, Corpul 4 Aeropurtat (creat în 1941 pe structura Brigăzii 214 Aeropurtată), a primit ordin să se retragă spre răsărit şi să întărească apărarea în regiunea Berezino, ameninţată periculos de înaintarea rapidă a forţelor blindate germane. Pe timpul marşului de 2 zile, corpul a primit ordin să angajeze Brigada 214 Aeropurtată, comandată de colonelul A.F.Levashov, într-un asalt aerian care să sprijine contraatacul Corpului 20 Mecanizat la Minsk, împotriva liniilor de comunicaţie germane de la vest de Bobruisk. Insuficienţa avioanelor de transport a determinat renunţarea la executarea misiunii. Corpul 4 Aeropurtat a ajuns la Berezino pe 28 iunie, prea târziu pentru ca asaltul aeropurtat să mai aibă vreun efect.

Pentru mai mult de trei luni, elemente ale Brigăzii 214 Aeropurtată au operat în spatele liniilor inamice. După ce germanii au forţat Berezina şi Fluviul Nipru, Corpul 4 Aeropurtat a fost dat în întărire Armatei 13 pentru a ajuta la apărarea Smolensk-ului, unde a dus lupte grele în perioada iulie-august, până ce forţele sovietice au fost încercuite la Kiev de atacul din septembrie al Grupului de blindate al lui Guderian.

La 13 iulie, comandantul Frontului de Vest i-a ordonat colonelului A.F. Kazankin, şeful de stat major aflat la comanda Corpului 4 Aeropurtat, să lanseze un asalt paraşutat împotriva forţelor germane în apropiere de Gorki, la nord de Moghilev. Cercetarea aeriană detectase în acest sector o grupare de aproape 300 vehicule şi tancuri germane rămase fără combustibil. Misiunea de a le distruge a fost încredinţată Companiei 10 din Batalionul 4 al Brigăzii 214 Aeropurtată. 64 de paraşutişti bine antrenaţi, sub comanda locotenentului-major N. Romanenko, dotaţi cu arme automate şi cu câte 2 sticle de benzină fiecare, au zburat de pe aerodromul Klimoviki în patru avioane TB-3, cu misiunea de a bombarda zona şi a incendia şi distruge vehiculele germane. La 14 iulie, două din cele trei grupuri angajate au aterizat şi au distrus câteva tancuri, iar un al treilea grup a aterizat la 30 de mile de zona planificată, fiind forţat de focul mitralierelor grele germane să se retragă în păduri. Acest raid, finalizat la sfârşitul lui iulie 1941 este prima acţiune aeropurtată înregistrată în arhivele sovietice ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei[4].

La 22 august 1941, batalionul mixt din Brigada 214 Aeropurtată a primit misiunea să sprijine forţele terestre prin ocuparea şi distrugerea a două poduri peste râul Kmost, în apropiere de Dukovşchina şi să blocheze şoselele la vest de Demido. Compania 11, cu 72 oameni îmbarcaţi în 6 avioane TB-3, a lansat atacul asupra podurilor, în timp ce alte avioane bombardau aerodromul din apropiere. Paraşutarea s-a executat noaptea, de la 500 m, comandantul companiei, Tereşenko, reuşind ca până în dimineaţa zilei să regrupeze 62 oameni. În ziua următoare, geniştii au minat şi distrus ambele poduri. După 45 de zile, timp în care a executat acţiuni în spatele liniilor inamice, compania lui Tereşenco a revenit în dispozitivul trupelor proprii.

În noaptea de 22 august Compania 12 Paraşutişti, comandată de locotenentul-major Kulitsky, a aterizat în ceaţă în apropierea localităţii Demidov, pierzând un pluton. A angajat lupta cu câteva coloane germane şi a reuşit să împiedice deplasarea rezervelor inamice timp de 6 ore. Încercuiţi împreună cu alţi 1.000 ostaşi sovietici, paraşutiştii au reuşit să rupă încercuirea şi să revină în dispozitivul propriu. După această acţiune, compania a fost pusă la dispoziţia Frontului de Vest, constituind Detaşamentul de Asalt Paraşutat al acestuia, sub comanda căpitanului I.G. Starchak[5]. Format iniţial din membri ai Komsomolului, în curând acest detaşament îşi va mări efectivele la peste 400 de oameni, în special din cei rămaşi din Batalionul Mixt al Brigăzii 214 Aeropurtate. În august şi septembrie 1941 acest detaşament a participat la asaltul aeropurtat de la Smolensk, iar în octombrie a fost angajat în acţiuni terestre de apărare. În decembrie 1941, a acţionat în subordinea Brigăzii 201 Aeropurtate/Corpul 5 Aeropurtat în spatele frontului german la sud de Kalinin, în cadrul contraofensivei sovietice declanşate la începutul lunii[6].

La 25 august 1941, Compania 10 Paraşutişti, comandată de locotentul-major Romanenko, a primit o altă misiune: să blocheze şoseaua şi calea ferată de la Torop şi, timp de 2 săptămâni, să întrerupă transporturile germane spre front. După ce au cercetat zona îmbrăcaţi în haine civile, paraşutiştii sovietici au distrus mai multe trenuri şi calea ferată Velikie Luki –Vest Dvina. Acest grup a continuat să acţioneze în dispozitivul inamicului până la 14 decembrie, când a fost nevoit să treacă peste gheaţa lacului Seliger şi să se alăture trupelor proprii pe frontul de la Kalinin. Forţele rămase din Batalionul Mixt/Brigada 214 Aeropurtată, în jur de 200 oameni, au revenit, la 28 septembrie, la Corpul 4 Aeropurtat de care aparţineau, pe aerodromul Engels, lângă Moscova. Acesta a fost singurul corp aeropurtat care a executat operaţiuni specifice acestei categorii de trupe. şi, la sfârşitul lunii septembrie 1941, a fost completat cu personal şi tehnică, inclusiv mijloace antitanc (fiecare batalion avea în structură o companie antitanc şi de armament greu cu 24 de piese). În compunerea fiecărei brigăzi se afla acum şi o companie de geniu-distrugeri[7].

La începutul lunii octombrie 1941, Corpul 5 Aeropurtat a fost introdus în luptă pentru oprirea trupelor germane care înaintau spre Moscova. A fost folosit în special în acţiuni tactice, pentru crearea de diversiuni în spatele frontului german, pentru a sprijini atacul forţelor terestre sovietice şi a împiedica sau îngreuna retragerea forţelor germane. Alături de Corpul 5 Aeropurtat, la aceste lupte au participat şi forţe din Corpurile 1 şi 4 Aeropurtate şi Detaşamentul Special Aeropurtat al Frontului de Vest[8].

n timpul contraofensivei sovietice de la Moscova, unităţi aeropurtate ale Frontul Kalinin a executat mai multe operaţii tactice. La 5 decembrie 1941 a început Operaţia „Klin", încercându-se lovirea şi distrugerea, cu Armata 30 şi Armata 1 de Şoc, a Grupurilor 3 şi 4 tancuri germane la nord de suburbiile Moscovei. În noaptea de 14/15 decembrie, sovieticii au paraşutat în apropierea oraşului Lotoshchino Detaşamentul de Asalt Paraşutat al căpitanului I.G.Starchak, format din 415 paraşutişti, subordonat acum Brigăzii 201 Aeropurtate/Corpul 5 Aeropurtat. Timp de 9 zile, acest detaşament a distrus poduri, a hărţuit forţele germane şi a creat dezordine pe căile de comunicaţii din spatele frontului german la sud de Kalinin. La sfârşitul lunii decembrie 1944, câteva grupuri (cu peste 100 paraşutişti fiecare) din Brigada 1 Aeropurtată/Corpul 1 Aeropurtat au executat misiuni de diversiune în zona Mozaish şi Kaluga[9].

Planul de campanie al comandamentului sovietic pentru anul 1942 prevedea într-o primă etapă apărarea strategică, cu acţiuni ofensive limitate, pentru a zădărnici trecerea inamicului la acţiuni ofensive de amploare. În etapa a doua se prevedea trecerea la ofensivă cu efortul principal pe direcţia strategică de sud a frontului sovieto-german[10]. Trupele aeropurtate au fost folosite în acţiuni de blocare a unor căi de comunicaţie şi de ocupare a unor aerodromuri. Pe parcursul fazei iniţiale a operaţiunii a fost planificată o acţiune prin paraşutare în apropiere de Medyn, pentru a sprijini înaintarea forţelor terestre sovietice şi împiedicarea contraatacului forţelor germane. În acelaşi timp, forţe aeropurtate au fost lansate pentru blocarea comunicaţiei Viasma–Smolensk (axa principală de comunicaţie a Armatei 4 germană), urmărindu-se dezorganizarea comenzii şi logisticii forţelor germane şi blocarea retragerii acestora. Pentru executarea paraşutării au fost destinate 2 grupuri aeropurtate (Detaşamentul de Asalt Aeropurtat comandat de maiorul I.G. Starchak şi Batalionul 1 din Brigada 201 Aeropurtată/Corpul 5 Aeropurtat, comandat de căpitanul I.A. Surzhik), alături de un batalion aeropurtat din Regimentul 250 Puşcaşi Desant independent, comandat de maiorul N.L.Soldatov. Acesta din urmă era şi comandantul operaţiunii.

Regimentul 250 Puşcaşi Desant independent, format la mijlocul lui decembrie 1941 din Regimentul 250 Puşcaşi/Divizia 82 Puşcaşi, fusese adus recent din Districtul Militar Trans-Baikal. Avea trei batalioane de infanterie aeropurtată, o baterie de artilerie, o baterie de mortiere, un pluton de tunuri antitanc. Cei 1.425 de oameni ai săi erau pregătiţi să desfăşoare acţiuni de luptă pe timp de noapte în localităţi şi să mânuiască mijloacele explozive.

Raionul de paraşutare pentru această acţiune a fost ales de-a lungul liniei de demarcaţie între Corpul XX şi Corpul LVII ale Armatei 4 germane. Au fost planificate două asalturi aeropurtate, detaşamentul lui Starchak (202 paraşutişti) având misiunea de a ocupa şi menţine aerodromul Bolsnoie-Fatienogo, unde urmau să aterizeze avioanele TB-3 şi PS-84 care aduceau forţele Regimentului 250 Puşcaşi Desant. Detaşamentul căpitanului I.A. Surzhik (384 paraşutişti) trebuia să aterizeze la 12-15 Km NV de Medyn, în apropierea localităţilor Gusevo, Bordukovo şi Isakovo, pentru a captura şi menţine podul de peste râul Shania, de a ocupa Shansky Zavod şi Kremskoe şi de a interzice, cu forţele principale, accesul pe şoseaua Iurhov-Medyn.

În noaptea de 3/4 ianuarie 1942, în jurul orelor 21.00, la o temperatură de -30˚C, detaşamentul maiorului Starchak şi batalionul aeropurtat din Regimentul 250 Puşcaşi Desant au fost paraşutate din 21 avioane TB-3 şi 10 PS-84 în jurul şi în interiorul aerodromului, unde au întâmpinat o dârză rezistenţă din partea forţelor germane. Unele avioane nu au reuşit să-şi lanseze paraşutiştii, fiind silite să se întoarcă din drum. Maiorul Starchak a reuşit să adune în jur de 85% din oameni, cu care a atacat garnizoana germană. Datorită imposibilităţii de a coordona acţiunea forţelor, debarcarea celorlalte efective ale Regimentului 250 Puşcaşi Desant a fost anulată, maiorul Soldatov primind misiunea să opereze independent. Starchak a rămas în dispozitivul forţelor germane, unde a desfăşurat mai multe acţiuni împotriva acestora (distrugerea podului de la Kostino, ocuparea, în noaptea de 7/8 ianuarie, a gării Miatlevo şi distrugerea a 2 trenuri şi 28 tancuri germane, atacarea, între 8 şi 19 ianuarie, a convoaielor de aprovizionare, distrugerea podurilor de peste râul Shania de la Bogdanov, Samsonovo şi Iakubovski). A suferit pierderi importante, el însuşi fiind rănit, însă la 20 ianuarie, cu cei 87 oameni care i-au mai rămas, a făcut joncţiunea cu Brigada 34 Puşcaşi din Armata 43 în apropiere de Nikolskoe. S-a considerat că misiunea aceasta a avut totuşi un succes limitat[11]. De altfel, toate operaţiile aeropurtate sovietice desfăşurate în perioada decembrie 1941 - ianuarie 1942 sunt considerate de nivel tactic.

Cât priveşte operaţiile aeropurtate la nivel operativ desfăşurate de sovietici pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, prima şi cea mai mare dintre acestea s-a desfăşurat în ianuarie-februarie 1942, când au trecut la contraofensivă împotriva trupelor germane din apropierea Moscovei, eliberând oraşele Klin şi Kalinin la nord, iar la sud Tula şi Kaluga. În timpul acestei prime faze a operaţiei, sovieticii au executat mai multe acţiuni tactice aeropurtate la vest de Klin, un batalion fiind paraşutat în spatele forţelor germane lângă Teriaeva Sloboda.
- Va urma -

Notă: Textul face parte din comunicarea expusă în cadrul Sesiunii de Comunicări și Dezbateri Științifice „2016 - 100 de ani de la Războiul de Intregire, 75 de ani de la Războiul de Reîntregire Naţională" - Maia, 2016 organizată sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, în zilele de 9-10 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asociației Cavalerilor de Clio și Asociația ART-EMIS.
-----------------------------------------
[4] Ibidem, p. 52.
[5] Ibidem, p. 54.
[6] Ibidem, p. 60.
[7] Ibidem.
[8] Ibidem, p. 75.
[9] Ibidem, p. 76.
[10] Col. dr. Nicolae Ciobanu, Col. dr. Costică Popa, Col.(r) Vasile Pricop, Op. Cit., p. 112.
[11] David M Glantz, Op. Cit., p. 78-86.

footer