Revista Art-emis
Centenarul Unit??ii Na?ionale (6) PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Miercuri, 19 Iulie 2017 20:20

Centenar 6Martiri români din Transilvania

Administra?ia hortyst? a s?vâr?it în teritoriul ocupat în urma Dictatului de la Viena, numai în primii doi ani de administra?ie, peste 22.700 de atrocit??i, din care 991 de omoruri individuale. De asemenea, peste 140.00 de evrei, dintre cei 160.000 deporta?i în lag?re, au disp?rut f?r? urm?. Autorii, instigatorii ?i complicii la masacrele s?vâr?ite în 16 localit??i din Ardealul de Nord au fost condamna?i în ?edin?a public? a Tribunalului Poporului din Cluj, în 13 martie 1946 (Anexa 11). Sentin?a Tribunalului Poporului de la Cluj a fost confirmat? de Tribunalul Interna?ional pentru Crime de R?zboi. În pofida vinov??iilor de necontestat ale criminalului de r?zboi Wass Albert (Adalbert), conte de Czege ?i Szentegyed (n. 1908, R?scruci, jude?ul Cluj - d. 17 februarie 1998, Astor, Florida, SUA), istoriografia ungar? îl consider? un nobil, scriitor ?i poet - premiat de înalte institu?ii academice din Ungaria. (Vezi Anexa nr. 12) De?i este documentat criminal de r?zboi de c?tre Muzeul Holocaustului, Wass Albert are cel pu?in trei statui comemorative în România. Una dintre statui este „anonimizat?" ca fiind a „Secuiului R?t?citor" („Vandor Szekely") ?i a fost amplasat? în parcul memorial din centrul municipiului Odorheiu Secuiesc. Busturi ale criminalului de r?zboi Wass Albert mai sunt amplasate în curtea ?colii din Lunca Mure?ului (jude?ul Mure?) ?i în curtea bisericii romano-catolice din Reghin.

Oficialit??i din Ungaria ?i politicieni maghiari din România oficiaz? frecvent cultul lui Wass Albert. Lideri marcan?i ai U.D.M.R. ?i ai celorlalte forma?iuni maghiare sunt activ implica?i în promovarea imaginii de „erou al na?iunii ungare" a lui Wass Albert. Editura „Mentor" din Târgu Mure? (la care Markó Béla de?ine 45% din ac?iuni - n.n.) s-a judecat la Curtea Suprem? de Justi?ie din Budapesta cu editura ungar? „Kráter", pentru dreptul de a edita scrierile ?ovine ale lui Wass Albert. Editura „Mentor" a avut câ?tig de cauz? ?i a putut cump?ra drepturile de editare a unor „opere" în care românii sunt caracteriza?i, printre alte formul?ri, drept „viermi" ?i „animale ?ig?ne?ti".

Senatorul Frunda György a solicitat procurorului general de pe lâng? Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie a României, în 2002, anularea sentin?ei prin care Wass Albert a fost condamnat în 1946 la moarte, în contumacie, pentru crimele de r?zboi comise în 1940. Protestele comunit??ilor române?ti împotriva ac?iunilor de reabilitare a criminalului de r?zboi au r?mas f?r? ecou. În fa?a unei astfel de sfid?ri nu ne r?mâne decât s? în?elegem c? acei care-l reabiliteaz? pe criminalul Wass Albert sunt de acord cu faptele pentru care acesta a fost condamnat ?i doresc s? legitimeze etnogenocidul ungar în România din toate timpurile. În timpul domina?iei asupra Transilvaniei - o perioad? de patru ani, pân? la eliberarea întregului teritoriu al României - tr?s?sturile ?i caracteristicile horthysmului s-au etalat la lumina zilei.

Directiva criminalilor horthi?ti în ceea ce prive?te popula?ia româneasc?, lansat? la Budapesta, în 1939, a fost rezumat? în funesta instigare la etnocid: „F?r? îndurare!"

„F?r? îndurare!"

Programul pe care fasci?tii unguri aveau s?-l pun? în aplicare în teritoriul românesc cotropit a fost f?cut public printr-o directiv? de propagand? în ac?iune intitulat? „F?r? îndurare", editat? din ordinul personal al lui Horthy ?i destinat? jandarmilor ?i forma?iunilor paramilitare horthyste, din care am reprodus un extras. Cu obiectivitate se poate aprecia c? nici „Mein Kampf"-ul lui Hitler nui cuprinde, tip?rite negru pe alb, asemenea accese patologice de ur?. Autorit??ile horthyste au urm?rit inocularea acestui spirit pe scar? larg?, fiind organizate adun?ri publice pentru instigarea popula?iei maghiare împotriva românilor: „Pe ace?ti valahi opincari trebuie s?-i extirp?m, s?-i ucidem ca pe du?manii no?tri. Preo?ii predic? poporului iubirea, dar aceasta este o momeal?, fiindc? Dumnezeu nu ajut? decât for?a brutp, iar aceast? for?? brut? noi, cu to?ii trebuie s-o întrebuin??m pentru a ucide ?i extermina pe ace?ti valahi. Religia, prin cele zece porunci ale ei spune: nu ucide, nu fura, nu dori femeia altuia, pentru c? acestea sunt p?cate. Acestea s? fie îns? p?cate? Nu sunt p?cate! P?cat va fi cu adev?rat dac? nu vom extermina aceast? band? valahi opincari. Vom organiza o „Noapte a Sfântului Bartolomeu" ?i vom ucide ?i copiii în pântecele mamelor lor."

Un astfel de discurs a fost rostit în localitatea ?imleu Silvaniei de baronul Aczél Ede, ?eful circumscrip?iei regionale a 10-a Cluj a organiza?iei paramilitare horthyste a Tiranilor. 

Etnogenocidul împotriva românilor

Propaganda ?ovin?, fidel? acelei directive criminale „F?r? îndurare", nu a r?mas la stadiul de simple incit?ri, ci a devenit linie de conduit? practic?. În acela?i spirit, a fost declan?at un utia? val de omoruri ?i m?celuri, maltrat?ri ?i schingiuiri, un lung ?ir de cirme însp?imânt?toare. Trupele horthyste de ocupa?ie, împreun? cu organiza?iile na?ionaliste paramilitare, cum erau „Rongyos Gárda" („Garda zdren??ro?ilor), alc?tuit? din ofi?eri unguri, „Nemzet?rseg" („Garda na?ional?"), „T?zharcosok" („Lupt?torii din liniile de foc") ?i altele, au s?vâr?it asasinate de o cruzime rar cunoscut? chiar ?i în istoria secolelor trecute. Este semnificativ? declara?ia unui contemporan al evenimentelor, maghiarul Szenczei László, care scria: „Sold??imea p?truns? pân? în m?duva oaselor de teroiile fascise, odat? ajuns? în nordul Transilvaniei, a s?vâr?it atrocit??i odioase fa?? de locuitorii neajutora?i ai satelor române?ti."

Trupele horthyste au p?truns în ora?ul Zal?u la o s?pt?mân? dup? Dictatul de la Viena – în ziua de 8 septembrie 1940, deschizând focul orbe?te asurpa popula?iei, iar cadavrele femeilor au fost dezgolite ?i batjocorite. (So?ia agronomului Gheorghe Prunea, gravid? în luna a opta, a fost legat? de cozile a doi cai ?i târât? 2 km pân? la marginea unei p?duri, unde, cu baionetele, i-au scos copilul din pântec. Ambele cadavre au fost îngropate numai pe jum?tate, spre a fi mâncate de câini. Au fost uci?i numero?i localnici - în abatorul ora?ului, în curtea liceului ?i pe serpentinele muntoase din apropiere. Înv???torul Ion Toma relata îngrozit: „Mun?ii Mese?ului sunt plini de cadavre ale românilor din Stâna, Cium?rna, Ungura?i ?i alte sate". Voind s?-?i afirme cu demnitate sentimentele patriotice, unii lcoalnici purtau la butonier? cocarda cu cele trei culori ale steagului României; horthystii i-au ucis b?tându-le cocardele cu piroane în piept. Al?ii au fost lega?i de ma?ini ?i târâ?i zeci de kilometri.

Numele localit??ilor Oradour, din Fran?a ?i Lidice, din Cehoslovacia au devenit simboluri cunoscute pe plan mondial ale barbariei hitleriste. Dar Tr?znea ?i Ip?

În localitatea româneasc? Tr?znea, horthy?tii au p?truns la 10 septembrie 1940. La intrarea în comun?, câ?iva copii români ie?iser? cu vitele la p?scut. Au fost împu?ca?i to?i pe izlazul comunei. Apoi horthy?tii au invadat uli?ele satului; au dat foc caselor, împu?când pe oricine întâlneau. A ars întregul sat, victimele z?ceau pe str?zi, prin cur?i ?i grajduri, pe câmp. Preotul cre?tin ortodox s-a ascuns în casa parohial?; când preoteasa cu fiica sa au s?rit pe fereastr? încercând s? se salveze de fl?c?ri au fost împu?cate. În masacrul de la Tr?znea au fost uci?i ?i r?ni?i 263 de români – copii, femei, b?rba?i, tineri ?i vârstnici. În aceea?i zi de 10 septembrie, în comuna Cium?rna trupele horthyste au executat un alt grup de români. În comuna Suma, 11 români au fost omorâ?i în chinuri, ciopâr?i?i cu baionetele, trupurile fiind l?sate ?ase zile neîngropate, pe marginile râului Bereteu.

În comun Ip, jude?ul S?laj, a avut loc într-adev?r o „noapte a Sfântului Bartolomeu", cum preconiza baronul Aczél. La începutul nop?ii, plutoane de osta?i unguri, înso?ite de echipe ale g?rzii horthyste (Nemzet?rség) au scos din case ?i i-au schingiuit pe to?i românii care nu fugiser?; li s-au zdrobit oasele, li s-au smuls unghiile, dup? care au fost împu?ca?i cu to?ii, cu focuri de arm? ?i de mitralier?. Femeile au fost violate, copiii spinteca?i cu baioneta. Dup? m?cel a urmat jaful cadavrelor ?i al caselor; cadavrele au fost c?rate apoi cu c?ru?ele, amestecate cu r?ni?ii care mai respirau, ?i arunca?i cu to?ii într-o groap? comun? de 35/25 mp, peste care s-a turnat 400 kg var, acoperit? apoi cu p?mânt. Au c?zut victim? acestui masacru 165 de români, copii, b?trâni, femei ?i b?rba?i. Totalul celor uci?i de trupele horthyste ?i forma?iunile paralmilitare fasciste numai în luna septembrie 1940 ?i numai pe teritoriul unui singur jude?, S?laj, se ridic? la 481 de persoane, dintre care 460 români, 16 slovaci, 5 evrei. Din num?rul total al victimelor 190 au fost copii, iar 179 - femei.

Statisticile vremii, evident incomplete, consemnau dup? numai primii doi ani de st?pânire hortyst?, 991 de români executa?i oficial f?r? nici un fel de judecat?, 6813 cazuri de crime ?i maltrat?ri grave - dintre care: în jude?ele Bihor - 1305; Ciuc - 412; Cluj - 1050; Maramure? - 133; Mure? - 117; N?s?ud - 166; Odorhei - 57; Satu Mare - 691; S?laj - 1236; Some? - 477; Trei Scaune 493. Documentele doveditoare au fost prezentate de delega?ia român? de la Conferin?a de pace din 1947 de la Paris. Amploarea crimelor, dimensiunile atrocit??ilor s?vâr?ite de autorit??ile horthyste nu vor putea fi niciodat? cunoscute cu exactitate. Mai ales c?, încercând s? ?tearg? pe cât posibil urmele masacrelor, autorit??ile horthyste au emis ordine speciale, draconice, de confiscare ?i distrugere imediat? a oric?ror alte dovezi.

Dislocarea, str?mutarea ?i expulzarea popula?iei române?ti

O crim? se poate comite nu numai cu pu?ca, mitraliera sau baioneta. Asasinatelor s?lbatice, horthy?tii le-au ad?ugat ?i crime în alte forme, cu acela?i scop: lichidarea popula?ei române?ti din Transilvania. O parte integrant? a acestui genocid l-au constituit expulz?rile, dislocarea colectiv? ?i individual?.

Cine avea deschis aparatul de radio în seara zilei de 24 noiembrie 1940 a putut auzi, în emisiunea de la orele 20,15, a postului de radio Budapesta, lectura unui comunicat oficial: num?rul românilor expulza?i. Comunicatul horthyst informa despre expulz?rile din partea nord-estic? a Transilvaniei în perioada 5 septembrie - 14 noiembrie, în?tiin?ând c? în acest interval au fost expulza?i din jue?eul Cluj 329 persoane, Some? - 92, Ciuc - 467, S?laj - 3.513, Bihor - 653, Maramure? - 1.120, N?s?ud - 1.332, Satu Mare - 1.200, Mure? - 1178 etc. Între cei expulza?i, în afar?î de romîni, se aflau chiar ?i maghiari c?s?tori?i cu românce sau femei maghiare c?s?torite cu români. Totalul expulza?ilor numai în prioada noiembrie 1940 - 1 decembrie 1943 se ridic? la 218.927 persoane. Acestora li se audaug? îns? ?i refugia?ii care, teroriza?i, n-au mai trecut pe la controlul ?i fi?ierul central - circa 60.000 - 70.000 de oameni - astfel c? num?rul total se ricic? la 280.000 - 290.000.

Tragedia tr?it? de popula?ia romîneasc? expulzat? de horthy?ti este relatat? de scriitorul de limb? maghiar? Méliusz József: „Înghesui?i în vagoane de marf?, ticsi?i unul peste altul în modul cel mai barbar, înfometa?i, cu buzele cr?pate de sete, bolnavi de febr? au trecut grani?a la Arad. Când jandarmul s-a prezentat s?-i ridice ?i-au p?r?sit în prip?, de la o or? la alta, casele, vitele de jug, p?mânturile, uneltele". Copiind cu zel modelul hitlerist, horthy?tii au introdus pe scar? larg? sistemul lag?relor de de concentrare pentru români, evrei, cehi ?i slovaci, precum ?i maghiari cu vederi democratice. Numai în perioada lunii septembrie 1940 totalul celor aresta?i ?i interna?i s-a ridicat la 13.359.
- Va urma -

footer