Revista Art-emis
Regina Maria - ultima romantic? PDF Imprimare Email
Gabriela Vasilescu   
Duminică, 05 Iunie 2011 22:36
regina Maria- portretRegina Maria, devenit? conform spuselor lui Nicolae Iorga „cea mai frumoas? legend?" înc? din timpul vie?ii, s-a remarcat în special prin atitudinile sale categorice. Având un caracter hot?rât, cu o viziune deschis? ?i optimist? asupra evenimentelor, ea nu a acceptat niciodat? rigidit??ile ?i normele impuse vie?ii sale. Clemanceau, Churchill sau Hitler, i-au recunoscut fiecare, inteligen?a ?i sufletul eroic. Maria s-a n?scut pentru a învinge, iar de acest fapt s-a convins cel mai bine so?ul s?u, Ferdinand I. „A fi so?ul unei regine de prestigiu, e un rol greu de jucat."- remarca scriitorul francez Guy de Cars, în cartea sa „Inimoasele Regine ale României" - „Ferdinand I a ?tiut s? joace acest rol timp de treizeci ?i ?ase de ani ?i a fost întotdeauna recunosc?tor fa?? de cea care i-a l?sat lui umbra fiindc? ea era lumina." Cine a fost îns?, „Tân?ra femeie care prin frumuse?ea ei încânta mul?imea"? Cea care avea s? devin? regina României întregite, Maria Alexandra Victoria, principes? de Edinburg Saxa de Cobourg-Gotha, s-a n?scut la 29 octombrie 1875 la Eastwell, Kent. Ea a fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii ?i-a Irlandei ?i nepoata ?arului Alexandru al II lea al Rusiei. Potrivit ramurilor ge-nealogice, Maria a fost veri?oar? primar? cu ?arul Nicolae al II lea al Rusiei, cu regele George al V lea al Marii Britanii ?i cu Wilhelm al II lea împ?ratul Germaniei, ?i veri?oar? prin alian?? cu regele Charles Hacon al VII lea al Norvegiei ?i cu infantele Spaniei Alfonso de Bourbon Orleans. La 21 mai 1892, principesa Maria Alexandra Victoria, s-a logodit cu prin?ul Ferdinand de Hohenzollern, mo?tenitorul tronului României. Nunta a avut loc în luna decembrie a aceluia?i an, iar în ianuarie 1893, tân?ra pereche a sosit în România. „Aproape nu cuno?team pe viitorul meu so? ?i nici pe nimeni dintre ai lui." A notat Maria în jurnalul s?u. Necunoscutul nu a speriat-o îns?, iar felul ei deschis de a fi a cucerit imediat inimile românilor. Pentru c?, ne spune Nicolae Iorga, Maria c?uta „s? fac? pe to?i a în?elege c? acesta este ea, [...] supt cel mai frumos zâmbet, care la dânsa era al ochilor de nesfâr?iri marine ?i de în?el?toare senin?t??i ale cerului..." La nici dou?zeci de ani, Maria n?scut? parc? s? eclipseze pe to?i cei din jurul s?u, nu avea îns? de unde s? ?tie ce rol avea s?-i rezerve soarta. „Pe când eram tân?r?, foarte tân?r? – va scrie ea mai târziu în una din c?r?ile sale – m? fermeca un vis. Visam c? voi s?di gr?dini pretutindeni unde voi trece, a?a încât flori s?-mi semene drumul."

În anul 1913, România a fost nevoit? s? participe, formal, la cel de-al doilea R?zboi balcanic. Interven?ia ??rii noastre a avut ca scop s? împiedice instalarea hegemoniei bulgare asupra vecinilor s?i. Odat? ce a trecut Dun?rea, Armata român? a fost nevoit? îns?, s? înfrunte un inamic pentru care nu era preg?tit?: holera. Atunci, pentru prima dat?, principesa Maria a dat dovad? de un curaj deosebit în fa?a mor?ii, dublat de un spirit practic ?i talent organizatoric. Beneficiind de consim??mântul regelui Carol I, Maria a luat în îngrijire lag?rul de holerici din Zimnicea. Bolnavilor le ducea l?mâi sau bomboane acri?oare, iar celor ce se sim?eau mai bine, vin. La toate acestea s-au ad?ugat florile, care au ocupat un loc aparte, dup? ne m?rturise?te chiar Maria în cartea scris? de ea, „Povestea vie?ii mele": „Era ceva ce te mi?ca pân? la suflet când vedeai ce bucurie f?ceam bolnavilor mei de câte ori le duceam flori. [...] Multe flori am pus pe mormintele celor ce nu putuser? fi salva?i. Le a?ezam acolo în numele mamelor, al so?iilor ?i al surorilor lor." Anul 1914 a adus moartea regelui Carol I. Urcarea pe tron a regelui Ferdinand I ?i a reginei Maria a marcat pentru România perioada de neutralitate din timpul primului r?zboi mondial. Doi ani în care Maria a desf??urat o munc? st?ruitoare pentru a-l determina pe so?ul s?u s? urmeze drumul ales de ea: al?turarea ??rii noastre Alia?ilor, împotriva Centralilor. Atitudinea reginei Maria fa?? de intrarea în r?zboi al?turi de Antanta, precum ?i ac?iunile sale nu trebuie ignorate atunci când le compar?m cu cele ale personalit??ilor politice sau militare din Primul R?zboi Mondial. În sprijinul acestei idei contele de Saint-Aulaire, ministrul extraordinar ?i plenipoten?iar al Fran?ei în România, spunea c? regina Maria a îmbr??i?at r?zboiul a?a dup? cum al?ii ar putea îmbr??i?a religia. Originalitatea ?i imagina?ia ei a atras nu o dat? aten?ia contemporanilor, o dovad? în acest sens fiind ?i modul în care a ?tiut s?-?i încurajeze poporul în momentele sale cele mai grele. De exemplu, atr?gându-i-se aten?ia în timpul perioadei în care România î?i declarase neutralitatea - 1914 - 1916, c? prea are o atitudine deschis? fa?? de cauza Alia?ilor, fapt ce ar putea d?una politicii ??rii, regina a promis c? nu va mai scoate nici un cuvânt în acest sens. ?i a?a a ?i f?cut ! Astfel, la prima recep?ie organizat?, la care desigur nu puteau lipsi ata?a?ii diplomatici sau militari, Maria a ales s? poarte o rochie deosebit de elegant? ?i cu un amestec de culori foarte vii. Complimentat? de Contele Charles de Saint-Aulaire (ambasadorul Fran?ei la Bucure?ti) r?spunsul reginei Maria a demonstrat înc? o dat? c? ?i f?r? cuvinte, putea exprima clar ceea ce vrea: „Ce s? fac, se ?tie c? mie nu-mi plac culorile neutre". Atitudinea ei a smuls multe zâmbete, dar în acela?i timp a fost ?i un „du? rece" pentru politicienii români.

regina Maria - montajLa 15 august 1916, România a intrat în r?zboi al?turi de for?ele aliate. Dând dovad? de îndr?zneal? ?i o energie ie?it? din comun, regina Maria s-a înrolat în corpul surorilor de caritate. Dup? ocuparea capitalei de c?tre germani, în decembrie 1916, Armata român?, familia regal? ?i guvernul, au luat calea exilului la Ia?i. De aici, Maria a participat la toate durerile poporului român. La fel ca în anul 1913, ea a fost gata de ajutor oricând ?i oriunde, cu riscul s?n?t??ii ?i al vie?ii. Vizita r?ni?ii ?i bolnavii de pe front, prezen?a ei m?rind curajul ?i siguran?a solda?ilor. Toate acestea i-au adus denumirea de „mama r?ni?ilor", ?i au reu?it în mic? m?sur? s?-i u?ureze greaua suferin?? la care a fost supus? ea îns??i, în acele momente. Cel mai mic dintre copiii s?i, Mircea (în vârst? de numai trei ani), murise de febr? tifoid?, cu o lun? înainte de p?r?sirea Bucure?tiului. A fost perioada când, în jurnalul s?u, Maria ?i-a notat: „Sunt regin? ! Apar?in poporului meu, trebuie s? tr?iesc pentru el ?i teama nu are ce c?uta în sufletul meu..." R?zboiul a început a?adar printr-o înfrângere, iar dezastrul ?i durerea acelor clipe a fost a?ternut pe hârtie cu sensibilitate de regin?, în pagini r?mase inedite pân? ast?zi: „Retragerea este un recul tumultuos ?i totu?i prea lent, prin obscuritatea unei lumi necunoscute. Este mizeria ce precede ?i frica ce-i urmeaz?. Este o curs? f?r? oprire, f?r? o privire înapoi spre cei ce cad: ?i poate c? z?p?da nici nu va avea timp s? acopere, înainte de sosirea du?manului, fa?a celui iubit... O ! cât? triste?e pe drumurile retragerii !" Anii r?zboiului au demonstrat tuturor, dar mai ales românilor, c? regina lor - „Una dintre cele mai frumoase prin?ese ?i poate una dintre cele mai frumoase femei ale timpului din Europa."[1] - s-a identificat total cu ?ara sa adoptiv?. În ciuda tuturor greut??ilor, imediat ce colonelul Ernest Balif (aghiotantul reginei) a reu?it s? g?seasc? o cas? corespunz?toare, ea ?i-a început periplul prin spitalele din Ia?i, pe care le-a g?sit dezorganizate, solda?ii murind nu din cauza r?nilor ci din cauza pneumoniei pe care o contactau în frigul înc?perilor neînc?lzite. Epidemia de tifos exantematic începuse s? decimeze rândurile solda?ilor, deoarece în spitalele neînc?lzite ?i supra aglomerate r?ni?ii erau a?eza?i câte trei într-un pat, indiferent de boala pe care o aveau. În aceste condi?ii regina Maria ?i-a intensificat activitate organizatoric? de încurajare a bolnavilor ?i a r?ni?ilor din spitale. Astfel ea a f?cut ordine în triajul din gara Ia?ului, unde erau un fel de bar?ci de ad?post, în care se aduceau r?ni?ii, pân? li se f?cea loc în câte un spital. Îmbr?cat? în uniforma alb? a maicilor infirmiere, trecea printre rândurile solda?ilor r?ni?i, oprindu-se la fiecare pentru a oferi un pachet de ?ig?ri, o carte de rug?ciuni sau o bucat? de pâine, pe care o t?ia ea îns??i. Cu prilejul acestor vizite, prin spitalele pline de bolnavi de tifos, doctorii au încercat s? o conving? s? poarte m?nu?i de cauciuc pentru a putea fi protejat?, îns? regina Maria a refuzat afirmând: „Cum a? putea s? le cer s? s?rute cauciuc din India? Eu nu am timp s? fiu bolnav? ?i atâta timp cât are România nevoie de mine, Dumnezeu o s? m? ocroteasc?, nu pentru mine, dar pentru c? ?ara are nevoie de mine."

În aceste condi?ii, neobosita activitate de infirmier? a reginei Maria i-a impresionat pe francezi, care i-au oferit în toamna anului 1917 (prin intermediul ministrului Fran?ei în România – contele de Saint-Aulaire), „La medaille des epidemie" (Medalia epidemiilor), b?tut? în aur, special pentru regina Maria, cu numele s?u gravat pe verso, iar mai târziu au ales-o membr? corespondent? a Academiei Franceze de Arte frumoase. Era pentru prima dat? de la înfiin?area institutului Fran?ei când o femeie a fost onorat? cu aceast? distinc?ie. Activitatea reginei nu s-a rezumat îns? doar la îngrijirea solda?ilor. Cu o voin?? nemaipomenit?, ea a sus?inut ideea rezisten?ei Armatei române în „triunghiul mor?ii", petecul de p?mânt ce mai r?m?sese liber din România. Dup? ce noul guvern român a semnat pacea separat? cu Germania, regina, indignat? de tr?darea Rusiei, nu s-a dat în l?turi s? intre în concuren?? cu agitatorii bol?evici. Astfel, ea le vorbea pe front solda?ilor ru?i, despre libertate, democra?ie ?i reform?. Reprezentantul francez, contele Saint-Aulaire, care a înso?it-o adesea pe front ?i i-a urm?rit activitatea îndeaproape, avea s?-i spun? atunci Mariei: „Dac? am avea ?i noi o împ?r?teas? ca tine, am p?zi-o ?i am muri pentru ea !" Al?turi de efortul de pe front, coresponden?a dus? cu verii ei, a atras ?i ea aten?ia presei interna?ionale a vremii, pentru c? odat? cu plecarea misiunilor aliate ?i preluarea de c?tre inamic a mijloacelor de comunica?ie (prin telefon ?i telegraf), suveranilor Ferdinand ?i Maria li s-a impus izolarea. Într-un gest de sfidare, regina a trimis trei cablograme: una regelui George al V lea al Marii Britanii, a doua pre?edintelui Crucii Ro?ii americane ?i a treia unui american ce vizitase România în vara precedent?. Ea îi ruga s? nu uite familia ei ?i mai ales România, „chiar dac? o t?cere, îngrozitoare, de moarte ne va izola de acum înainte de cei vii. Nu este pacea, este ocupa?ia str?in?, este o moarte vie, este strangulare." Astfel, Regina Maria s-a dovedit a fi eroina perfect? de propagand?. În revista american? „Little target" a fost publicat un articol despre martiriul României, intitulat „Maria, regina României cucerite îl înfrunt? pe Kaiser". Declarând c? mai degrab? ar abdica decât s? domneasc? pentru o ?ar? sub domina?ie german? - se spunea în articol - Maria, regina României a refuzat s? recunoasc? Tratatul de pace dintre mica ei ?ar? ?i Germania.

Primul r?zboi mondial s-a încheiat la 11 noiembrie 1918. Imediat dup? semnarea armisti?iului, regele ?i regina ?i-au f?cut intrarea triumfal? în Bucure?ti. Reîntoarcerea a fost descris? emo?ionant de Maria, în însemn?rile sale: „Transilvania, Bucovina, pân? ?i Basarabia ! România Mare! Parc? îmi vine ame?eala când îmi d?deam seama de m?rinimia soartei." Atmosfera a fost într-adev?r, incendiar?: „Aveam senza?ia c? pân? ?i casele ?i pietrele din caldarâm strigau, ova?ionau, se bucurau împreun? cu mul?imea." Seara, la Palatul Cotroceni, a avut loc marele dineu, la care au participat aproximativ 120 de persoane. „M-am îmbr?cat cât am putut de elegant, dar neavând nici un fel de bijuterie, nu mi-am putut face acele ultime retu?uri de str?lucire, ceea ce desigur, completeaz? ?inuta unei regine. Toate bijuteriile mele sunt sau nu mai sunt la Moscova; s-ar putea s? nu le mai v?d niciodat?." Deloc lipsit? de modestie, fapt pe care l-a recunoscut ori de câte ori a avut ocazia, Maria a notat la sfâr?itul anului 1918, c? mul?i au fost cei care „au trebuit s? recunoasc? faptul c? eu câ?tigasem". Euforia nu a ?inut îns? prea mult, fiindc? în decembrie 1918, cea care p?rea s? fie imun? la bolile mizeriei, cea care ie?ise victorioas? din lupta cu holera ?i tifosul exantematic, avea s? cad? brusc la pat. „Pe toat? lumea a indispus îmboln?virea mea. [...] M? ?inusem atât de bine în vremuri de restri?te, de pericole, de infec?ii, de mizerie.[...] ...bucuria a însemnat prea mult pentru mine ?i se vede treaba c? n-am putu s? fac fa?? pe picioare." Regina Maria nu s-a l?sat îns? învins? nici acum, ?i dup? 20 de zile de chin, a ie?it din nou biruitoare. Încercând s? fac? cumva haz de necaz, ea avea s? afirme c?, de?i mul?i au tremurat pentru via?a sa, nu era cazul s? fie îngrijora?i, fiindc? „eu am o constitu?ie robust? ?i o inim? care stârne?te bucuria ?i uimirea doctorilor. O adev?rat? inim? de regin?." Iar acest fapt, îl va demonstra din plin, la Conferin?a de Pace de la Paris, care ?i-a deschis lucr?rile în anul 1919. Aici, nimeni nu avea o inim? mare ?i nimeni era dispus s? recunoasc? fidelitatea absolut?, de care d?duse dovad? statul român, la cauza Alia?ilor. Viitorul României Mari nu ap?rea prea sigur în conversa?iile oamenilor politici ?i diploma?ilor str?ini. Era momentul ca regina s? intre în scen?. Ea s-a deplasat în capitala Fran?ei, cu trenul, unde a ajuns dup? cinci zile. Primirea ce i s-a f?cut a fost una oficial?, de?i misiunea sa era neoficial?. ?i asta pentru c? regina Maria venea cu un palmares al rezisten?ei în fa?a Puterilor Centrale. Era socotit? o eroin?, o persoan? cu o vast? cultur?. Dar, pe lâng? toate acestea era o femeie agreabil?, foarte frumoas?, lucru de care era con?tient?. „Toat? onoarea ce mi s-a acordat este adresat? ??rii mele, iat? de ce sunt încântat? s? v?d c? Parisul î?i pierde pu?in capul dup? mine." - scrie Maria la 7 martie 1919. Se spune c? întrebat? de Clemanceau - Pentru ce a venit în capitala Fran?ei ? – Maria a r?spuns: „Ca România s? aib? o fa?? frumoas? la Paris !" Iar cel care era cunoscut pentru duritatea sa, fiind poreclit „tigrul", a zâmbit ?i nu numai c? a primit-o în audien??, dar a ?i condus-o apoi personal la plecare, pân? la ma?in?.

La 15 octombrie 1922, dup? ?apte ani de domnie, Ferdinand ?i Maria au fost încorona?i oficial la Alba Iulia. Aflat? în Transilvania Maria a vizitat o serie de sate ?i ora?e, fiind încântat? de frumuse?ea peisajului ?i de originalitatea ??ranilor români: „Îmi plac toate obiceiurile lor vechi de când lumea ?i sper s? nu le abandoneze niciodat?". Nu împ?rt??ea îns? aceea?i p?rere ?i despre politicieni. Ziua de 20 noiembrie 1919, când Parlamentul ?i-a început oficial lucr?rile dup? terminarea r?zboiului, a f?cut-o pe regin? s? exclame: „A fost un moment solemn, dar inima m? durea, românii no?tri nu erau uni?i a?a cum ar fi trebuit s? fie [...] Aceasta m-a f?cut trist? în aceast? zi care ar fi trebuit s? fie una de glorie ?i de satisfac?ii."

Întreaga via?? a reginei Maria, „cea mai frumoas? regin? din Europa", cum o nume?te Nicolai Morozov în cartea sa „Monarhii Europei. Destinele dinastiilor", a fost un superb gest sfid?tor la adresa apropiatei epoci „pragmatice". Acest fapt i-a adus Mariei ?i numele de „ultima romantic?". Maria a avut întotdeauna un comportament nonconformist. Nu ignora pl?cerile vie?ii, dar ?tia s? o fac? cu discre?ie ?i distinc?ie. Ea a fost prima regin? din Europa care ?i-a tuns p?rul scurt ?i ?i-a aprins ?igara în public. Iar hainele, felul în care se îmbr?ca, a reprezentat o adev?rat? pasiune a vie?ii sale. „Prezen?a mamei radia via?? ?i lumin?. – avea s? scrie mai târziu una din fiicele sale, principesa Ileana - Toat? lumea o iubea. Toate erau mai frumoase atunci când era ea acolo..." Regina Maria a fost preocupat? în permanen?? de vestimenta?ie, în dorin?a ei de a fi cât mai pl?cut? ?i de a-?i impresiona supu?ii. În ciuda tuturor criticilor, în anii tinere?ii sale, ea a continuat s? g?seasc? o deosebit? pl?cere în alegerea toaletelor care îi d?deau o înf??i?are deosebit?, fa?? de a altor prin?ese. De exemplu, la încoronarea ?arului Rusiei Nicolae al II lea a purtat o rochie ?i o manta regal? cu tren?, amândou? cusute cu ramuri de m?ce? ?i mii de petale de trandafir r?spândite. La încoronarea regelui Angliei, la care a participat împreun? cu regele Ferdinand, a purtat o rochie lung?, alb?, dintr-o m?tase ce curgea în falduri ?i care se sfâr?ea printr-o tren? bogat?, în timp ce în cap avea o coroan? de diamant, iar la s?rb?torirea zilei de na?tere a Kaiserului Wilhelm al II lea, a purtat o rochie cu fluturi de argint, rochie ce a atras acestuia, care a întrebat-o dac? î?i închipuia c? este Loengrin sau Lorelai.

Asfin?itul „reginei-soare", dup? afirma?ia aceluia?i Nicolai Morozov, a început în anii '30, odat? cu întoarcerea pe tronul ??rii a fiului s?u Carol al II lea. În urma deselor conflicte, Maria a cedat ?i s-a retras la Balcic. Odat? cu anul 1936, încep s? circule tot mai multe zvonuri despre boala misterioas? a Mariei. S-a vorbit despre cancer al esofagului, ciroz? hepatic? ?i chiar alcoolism. Diagnosticul i-a fost îns? pus în urma investiga?iilor pe care regina le-a f?cut la un sanatoriu din Dresda, iar acesta a fost: varice de esofag ca urmare a cirozei ficatului. Urm?rind neputincio?i evolu?ia rapid? a bolii, doctorii nu mai puteau interveni cu nimic pentru a-i ameliora starea. Tot mai sl?bit? ?i dorind s? se întoarc? în ?ar?, regina a cerut fiului s?u, Carol al II lea, s?-i trimit? un avion. Motivând c? România nu putea face fa?? unor astfel de cheltuieli, Carol a refuzat cererea mamei sale. În aceste condi?ii, Adolf Hitler a oferit Mariei un avion sanitar. Regina prea mândr?, nu a acceptat îns? oferta. Cu toate c? acela?i Hitler a fost cât se poate de curtenitor cu Maria, ordonând ca apartamentele ei s? fie mereu împodobite cu flori proaspete. A dorit oare Hitler s? ofere astfel un ultim omagiu adversarului pe care-l respecta, ori a vrut s?-i dea o lec?ie lui Carol al II lea? Cine poate ?ti? Ceea ce ?tim este c?, obligat? s? se întoarc? în ?ar? cu trenul, Maria a fost supus? pe drum unui adev?rat calvar. Din cauza deselor hemoragii, trenul a oprit mereu, iar soarele ardea insuportabil, încingând tabla vagonului. Cei care i-au venit în ajutor au fost ??ranii ei dragi, pe care i-a iubit atât. Ace?tia, aflând traseul pe care urma s? soseasc? „regina inimilor" lor, au venit înspre trenul regal pentru a-l acoperi cu ramuri de copaci ?i pentru a-l stropi cu ap?. Din gara Sinaia, regina Maria, vizibil sl?bit? a fost transportat? cu salvarea la Peli?or. Regina Maria s-a stins din via?? în ziua de 18 iulie 1938, în jurul orei 1738 (la Peli?or), la vârsta de 62 de ani. Dar ea nu-?i spusese înc? ultimul cuvânt ?i astfel, din nou originalitatea ?i imagina?ia celei ce-a fost regina Maria a României a atras aten?ia contemporanilor, prin felul în care ?i-a conceput singur? înmormântarea. O înmormântare în care Maria a respectat miturile ?i tradi?iile medievale, mai precis „Mitul celtic". Acesta, întâlnit la anglo-saxoni, con?inea ideea harului tainic regal prin care regele sau regina puteau aduce prosperitatea sau prop??irea poporului lor veghind asupra acestuia ?i dup? moarte. Ritul respectat în Anglia tot Evul Mediu, consta în privilegiul ca p?r?i din trupul regelui sau reginei s? fie îngropate în diferite locuri din ?ar?, pentru ca astfel ocrotirea dup? moarte s? se reverse asupra tuturor supu?ilor. Preluând aceast? tradi?ie, Regina Maria a României a cerut ca inima sa s? fie îngropat? separat de trup, la Balcic, în Capela Stella Maris, pe care a construit-o în acest scop: „Atâ?ia au venit la inima mea, încât moart? chiar, a? mai dori s? vin? la ea." Un alt mit medieval respectat la înmormântarea reginei Maria a României, a fost cel prin care conform credin?ei vechi nordice între cal ?i st?pânul s?u se p?streaz? o leg?tur? ?i dup? moarte, calul fiind cel care poart? sufletul celui decedat spre ve?nicie. Astfel, imediat dup? sicriul Reginei Maria a p??it calul ei, înso?it de un ofi?er din Regimentul 4 Ro?iori (regiment ce îi purta numele ?i al c?rei „comandant" era). Sicriul Mariei a fost acoperit de drapelul României ?i a fost deasemenea înf??urat în pânz? de culoare mov închis, la fel cum de altfel era îmbr?cat? ?i ?aua calului. Aceasta pentru c? Maria a ales culoarea mov drept culoarea sa de doliu. Movul, conform tradi?iei medievale este culoarea sacr? de doliu destinat? bisericii ?i regalit??ii, dup? cum albul este culoarea de doliu a reginelor v?duve, tot ca un privilegiu regal transmis de-a lungul anilor.

Adev?rata poveste a vie?ii reginei Maria a României, a impresionat de-a lungul timpului pe mult? lume. Frumuse?ea ei f?cea senza?ie, iar silueta sa înalt? ?i maiestoas? era imposibil s? nu fie remarcat?. Ministrul plenipoten?ial al Fran?ei în România, contele Saint-Aulaire afirma despre Maria c? era „o unic? îmbinare a perfec?iunii anglo-saxone cu seduc?ia slav?, într-o armonie de o frumuse?e deosebit?". Iar dac? la unele recep?ii auzeai adesea invita?ii c? întreab?: „Unde este regele ?" sau „Unde este regina ?", la Curtea regal? a României nimeni nu a pus asemenea întreb?ri. Pe regina Maria o recuno?teau to?i, chiar dac? o vedeau pentru prima oar?. Era suficient s?-i vezi mersul ?i privirea. O privire ca un magnet, cu ni?te ochi alba?tri deosebit de frumo?i. Scriind despre dispari?ia reginei Maria, Petru Manoliu a notat într-un articol al s?u: „Oricât de mult am ?ti ?i ne-am convinge c? regii nu mor, totu?i crinii Reginei Maria ne spun c? Doamna lor nu mai este." ?i totu?i... dac? cumva, trece?i pe la Peli?or, Palatul Cotroceni sau Balcic ?i sim?i?i a adiere de parfum de crini, gândi?i-v? c? nu demult, pe acolo au trecut pa?ii reginei Maria. ?i sigur vor mai reveni. Pentru c? ea, regina, a m?rturisit demult, într-o discu?ie cu I. G. Duca: „Eu de ?ara asta nu m? despart. În?eleg aspira?iile ei ?i le îmbr??i?ez. Dealtminteri, unde s? merg? Eu german? nu sunt, la drep-turile mele de principes? englez? m-a?i obligat s? renun? când m-am m?ritat, alt? patrie decât România nu am !"

[1] Conform descrierii f?cute de o alt? frumuse?e a vremii, Martha Bibescu footer