Revista Art-emis
Submarinul „Delfinul” - singur împotriva tuturor (3) PDF Imprimare Email
Lector univ. dr. Florian Bichir   
Duminică, 09 Iulie 2017 13:06

Submarin Delfinul 3Delfinul - „Norocul îi ajută pe cei îndrăzneți"[18]

Existenţa unui singur submarin în dotarea forţelor navale maritime evidenţia o serioasă rămânere în urmă, dacă ținem seama de întinderea litoralului românesc şi numărul de submarine din dotarea sovieticilor în Marea Neagră. Din datele de arhivă rezultă că în anul în care intra în dotarea marinei militare române primul submarin, Germania dispunea de 21 de submarine, S.U.A. avea în anul 1938, 112 submarine operative şi alte 70 în diferite faze de construcţie. În dotarea Angliei se aflau la începutul celui de al doilea Război Mondial 69 de submarine operative. Italia dispunea de 115 submarine, U.R.S.S. de 121 şi Japonia de 68[19]. În plus „Delfinul" era o navă depășită atunci când a intrat în dotarea Marinei Regale. Refuzat la probe în 1929 din cauza unor scandaluri de corupție, acceptate în cele din urmă în urma presiunilor politice din 1936, construit la un șantier italian fără experiență în domeniu, dar - lucrul cel mai important - a format primele echipaje de submariniști români[20].

Pentru pregătirea de război a submarinului „Delfinul" a fost organizată o crucieră[21] în Marea Neagră, în perioada 4-11 august 1939. Misiunea submarinului în bazinul de st al Mării Negre, între 4 şi 11 august 1939, cu circa un an înainte de războiul antisovietic, s-a desfăşurat în deplin secret, evitându-se orice complicaţii diplomatice. Prin această activitate s-a urmărit în primul rând recunoaşterea apropiată a zonelor Sevastopol. Cap Sarich; Cap Sarich - Cap Aza-Dagh; Golful Feodosia; Strâmtoarea Kerci, portul Anapa, Baia Novorossiisk, recunoaşterea îndepărtată a coastelor de sud ale Crimeei şi de nord-vest ale Caucazului; în al doilea rând, antrenamentul nautic şi militar pentru marşuri de lungă durată la suprafaţă şi în imersie; încărcarea bateriei în mare cu submarinul stopat şi în marş; imersiuni şi ieşiri rapide la suprafaţă; exerciţii de transmisiuni radio şi determinarea consumului în marş de crucieră şi proba de rezistenţă a materialului. Prin recunoaşterile îndepărtate trebuiau determinate reperele principale care deserveau navigaţia şi aterizările[22], precum şi traficul pe căile de comunicaţie.

La comanda submarinului s-a aflat căpitanul Corneliu Lungu. Plecarea în misiune a avut loc la 4 august 1939, ora 19:00, din portul Constanţa, cu un echipaj format din şase ofiţeri de punte şi patru ofiţeri mecanici, doi maiştri, 23 de sub-maiştrii şi nouă marinari (44 de oameni). Provizia îmbarcată la bord a cuprins hrană proaspătă pentru o zi şi jumătate, provizii de rezervă pentru zece zile şi trei tone de apă potabilă. S-a plecat în misiune cu 21.200 kg de motorină, cu 2.500 l ulei, cu diferite materiale consumabile şi piese de rezervă, scule, corespunzătoare dotării normale.În prima zi (4 august 1939) s-a executat marşul spre capul Sarich. Ziua a doua a fost destinată imersiunilor pentru determinarea asietei submarinului; aterizărilor de noapte pe capul Sarich; recunoaşterilor apropiate de noapte a punctelor Sevastopol, Baia şi Capul Kersonez şi Capul Feolent.La 50 de mile vest-sud-vest de Capul Kersonez s-a intrat în imersiune dinamică şi s-a făcut asieta submarinului şi verificarea tuturor aparatelor şi intrărilor de apă. După circa o oră s-a ieşit la suprafaţă şi s-a continuat navigaţia, verificându-se consumul şi viteza pentru marşul de crucieră.

La ora1:00, din bordul babord al submarinului a apărut la vedere coasta de sud-est a Crimeei, dar din cauza distanţei prea mari, nu s-au putut identifica punctele principale. Numai după căderea nopţii au fost observate o navă apropiindu-se de coastă, luminile de la Balaklava şi Kersonez, precum şi de la două proiectoare dinspre Sevastopol. S-a luat drum direct spre Capul Kersonez, dar din cauza unei nave are venea dinspre Cap Tarkan, se face o abatere spre larg, pentru a nu fi descoperiţi. Iar la reluarea drumului spre nord, submarinul este prins în fasciculele de lumină ale unui proiector aflat între capul Kersonez şi Feolent. După încetarea activităţii proiectoarelor submarinul s-a apropiat de Capul Kersonez, la 4,5 mile, făcând recunoaşteri asupra portului şi oraşului Sevastopol, a Băii şi Capului Kersonez.

A fost descoperită o navă-tanc petrolier (sovietică), navigând în aceiaşi direcţie. În ziua de 6 august s-au executat următoarele activităţi: recunoaştere apropiată de noapte a punctelor Cap Feolent, portul Balaclava, Capul Aia şi Capul Sarich, încărcarea bateriei de acumulatori şi imersiune pentru controlul dozajului. Începând cu ora zero s-a navigat în largul coastei, la distanţe variabile pentru recunoaşterea celor patru obiective stabilite. La Capul Feolent s-a descoperit un far care nu se afla în cartea farurilor, având o sclipire albă la cinci secunde şi o vizibilitate de şase Mm. Au fost evitate două nave de comerţ care navigau de la Batumi spre Capul Sarich. S-a constatat că pe timpul staţionării la 20 de Mm sud de capul Sarich, submarinul a fost deviat spre vest-sud-vest de un curent cu o viteză de 1,5 noduri.

În ziua de 7 august 1939 s-a navigat în lungul coastei la o distanţă de circa 5 Mm identificându-se localităţile Kikeneiz, Sineis, Alupka, Cap Aitodor, Livadia, Yalta, Ursuf şi Alushta. Au fost identificate mai multe nave care veneau dinspre Feodosia, printre care se afla şi un distrugător. Pentru a nu fi descoperit, submarinul a luat imediat drum sud-est, intrând în imersiune dinamică. S-a navigat în drum 60˚, cu o viteză de 4,6 noduri, la cota de 20 de metri. După o oră de navigaţie sub apă s-a trecut la cota periscopică de 12 metri. După circa cinci ore submarinul a ieşit la suprafaţă, continuând navigaţia de-a lungul coastei, cu o viteză de opt noduri. Sunt identificate Baia Sudak şi Capul Meganom. La 12 Mm de Capul Meganom se intră în imersiune, pentru a pătrunde în golful Feodosia. S-a luat drum 16˚ cu o viteză de 4,6 noduri. S-a recunoscut Baia Druyakprna, fiind descoperit un poligon de lansare a torpilelor mărginit la sud de Capul Kük Atlama şi la nord de Capul St. Elias.

După ieşirea din golful Feodosia se revine la suprafaţă şi se navighează cu motoarele termice cu o viteză de 11 noduri. Se stopează la 20 Mm est de Capul Meganom şi se încarcă bateriile. În programul de activitate pentru ziua de 8 august 1939 se prevedeau recunoaşteri apropiate ale golfului Feodosia, recunoaşteri apropiate de zi ale punctelor Cap Chauda, Stâmtoarea Kerci, portul Anapa, Cap Utrish, Baia Novorossiisk, recunoaşteri îndepărtate de zi ale zonelor Cap Chauda-Takil, Cap Panaghia-Anapa-Ido-Kopas şi încărcarea bateriei în timpul marşului. Se pătrunde în golful Feodosia pentru recunoaşterea portului şi a Capului Chauda. La apariţia unei nave de comerţ s-a intrat în imersiune statică, navigându-se în drum 90˚, cu o viteză de 3,6 Nd. la cota de 18 metri. După circa trei ore s-a ieşit la suprafaţă, navigându-se către vest. Se recunosc Stânca Elehan-Kaya, farul Kuz auda şi Capul Takhil, unde se observă o navă. De la 8 Mm de Stâmtoarea Kerci sunt reperate trei nave în canalul care merge în Marea de Azov.

După recunoaşterea portului Anapa se intră în imersiune, ferindu-se de a fi descoperiţi de două nave care se apropiau dinspre coastă şi pe lângă care s-a trecut la distanţă mică. După ce submarinul a ieşit la suprafaţă şi-a continuat drumul către Novorossiisk, fiind recunoscute Baia Novorossiisk, Capul Dagh şi Capul Idokopas.În ziua de 9 august 1939 s-a executat o recunoaştere îndepărtată de zi şi de noapte a regiunii Cap Meganom şi Cap Sarich şi încărcarea bateriei. S-a intrat de două ori în imersiune pentru a nu fi descoperiţi de navele care treceau pe lângă coastă spre Capul Sarich şi de un avion ce zbura de la est spre vest la o altitudine de 1.000 de metri. Sub apă s-a navigat către sud-vest cu 4,6 Nd la o cotă de 20 de metri.Marşul spre Constanţa a început în ziua de 10 august 1939, navigându-se cu o viteză de opt noduri. Submarinul a intrat în port în ziua de 11 august şi a acostat în babordul navei-bază Constanţa la ora zero.În timpul acestei misiuni s-au consumat 15.410 kg de motorină, 1.1125 kg de ulei, 24 kg stupă[23], 12 kg de vaselină, 2.200 litri de apă, hrana proaspătă pentru o zi şi jumătate şi proviziile de rezervă pentru cinci zile[24]. În iunie 1940, cu prilejul crizei politice, „Delfinul", aflat la Constanţa, a fost trimis în larg – ca şi submarinele poloneze de la Gdynia în anul precedent - spre a fi ferit de bombardamente aeriene. A fost însă rechemat după scurt timp prin rezolvarea crizei. Fusese de altfel singura navă din Forţa Maritimă gata îndată de marş[25].

- Va urma -

Notă: Textul face parte din comunicarea expusă în cadrul Sesiunii de Comunicări și Dezbateri Științifice „2016 - 100 de ani de la Războiul de Intregire, 75 de ani de la Războiul de Reîntregire Naţională" - Maia, 2016 organizată sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, în zilele de 9-10 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asociației Cavalerilor de Clio și Asociația ART-EMIS.
-----------------------------------------------
[18] „Audaces fortuna juvat" (Norocul îi ajută pe cei îndrăzneți era deviza submarinului „Delfinul".
[19] Nicolae C. Petrescu - „Marina Română în războiul antisovietic", editura și tipografia Europroduct, Pitești, 2008.
[20] Vezi Cristian Crăciunoiu, Raymond Stănescu - "222 Best Roumanian Royal Navy Pictures", editura Modelism, 2007, pag 7.
[21] Crucieră: acţiune de luptă, dusă în mod sistematic, în timp îndelungat şi la mare distanţă de bazele proprii pe căile de comunicaţie inamică.
[22] Aterizarea: luarea contactului vizual cu uscatul venind dinspre larg.
[23] Stupă: Resturi de fire rămase de la fabricarea parâmelor şi sunt folosite pentru curăţenie.
[24] Nicolae C. Petrescu - „Marina Română în războiul antisovietic", editura și tipografia Europroduct, Pitești, 2008, pag. 10-12.
[25] Nicolae Koslinski - „Submarinul Rechinul" în „Războiul submarin în Marea Neagră 1941-1944", editura Modelism International, 1991, pag. 4.

footer