Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Lector univ. dr. Florian Bichir   
Duminică, 02 Iulie 2017 18:58

Submarin Delfinul 1Subiect tabu pân? în 1989, submarinele române?ti au fost subiectul unor respectabile ?i competente studii ale domnilor comandor prof. univ. Jipa Rotaru, comandorului dr. Ioan Damaschin, comandorul Nicolae Koslinski, contraamiralului de flot? Raymond St?nescu, comandorului Nicolae Petrescu, fost director al Muzelui Marinei Române, comandorului dr. Dorin Mara ?i ing. Cristian Cr?ciunoiu. Trei submarine - „Delfinul", „Rechinul" ?i „Marsuinul" - s-au umplut de glorie în luptele duse în adâncuri. Cu urechile ciulite la grenadele care explodau lâng? ei, submarini?tii români au fost prezen?i pe coastele Turciei, la intrarea în Bosfor, la Sevastopol, la Kerci ?i Ialta, dar ?i la Batumi, în Georgia actual?.

În 1914, însu?indu-?i concep?ia distorsionat? de epoc? - este vorba de perioada premerg?toare primului r?zboi mondial - potrivit c?reia submarinul era o arm? absolut necesar? pentru ??rile s?race care nu-?i puteau permite luxul construirii navelor de linie - nave, oricum ineficiente într-o mare închis? ca Marea Neagr? - ziarul „Universul" deschide o list? de subscrip?ie pentru construirea primului submarin românesc[1]. Împreun? cu suma alocat? de oficialit??i se strâng, în scurt timp 2.965.187 lei aur ?i submarinul este comandat în Fran?a la firma „Schneider". Submarinul a fost pl?tit cu suma de 1 milion lei aur, dar odat? cu începutul primului r?zboi mondial a fost rechizi?ionat de statul francez intrând în compunerea Marinei sub numele de „O-Birne"[2]. Dup? r?zboi Fran?a a oprit suma respectiv? în contul comenzilor de echipament, tenic? de r?zboi ?i muni?ie pe care le livreaz? României. Diferen?a de 1.965.198 lei aur fusese depus? la Casa de Depuneri a României ?i, ulterior, va fi folosit? pentru construc?ia unui nou submarin. Primul R?zboi Mondial (1914-1918) a dus la consacrarea submarinelor drept o arm? extrem de eficient? ?i cu un important aport strategic. Cum propunerea Angliei la Versailles (1919), ca submarinul - ca arm? - s? fie scos in afara legilor, nu s-a realizat, submarinul revine în aten?ia militarilor.

Conferin?a de la Washington (1921-1922) a principalelor puteri navale, a admis existen?a în continuare a flotelor de submarine. Num?rul mare de torpil?ri de nave militare, ca ?i uria?ul tonaj comercial dat la fund în primul r?zboi mondial, f?cuser? de altfel din submarin, arma „s?racului". Adic? a flotelor care neputând dispune de suficiente for?e de suprafa??, se apar? ?i atac? adversarul cu nave submarine[3]. O denumire nedreapt? spunem noi! Înarm?rile generale din Europa dinaintea celui de al 2-lea r?zboi mondial au obligat ?i România s?-?i înt?reasc? for?ele armate. Dup? Unirea de la 1 decembrie 1918 tân?rul stat român, acum în grani?ele sale fire?ti, na?ionale, de?i nu avea nici o revendicare teritorial?, a trebuit s? dezvolte o strategie de ap?rare. P?strarea grani?elor terestre ?i navale impunea ap?rarea lor cu mijloace militare moderne.

Într-un document din anul 1924, reluarea programului naval român din 1914, s-a prev?zut achizi?ionarea f?r? întârziere a trei submarine, armate cu torpile, mine ?i artilerie. Tipul de submarin ales a fost cel care se ar?tase cel mai eficient în primul r?zboi mondial: submarinul torpilor de tonaj mijlociu (600-700 tone), dispunând de 6 tuburi pentru lansarea torpilelor ?i o autonomie de mar? de 10.000 de mile. Precum ?i în mod just, a unei nave baz?, dat fiind c? la Constan?a nu exista arsenal maritim pentru navele militare. Prin programul de înzestrare din anul 1924 (cel de al doilea) s-au solicitat credite pentru a se procura trei submarine, dar primul-ministru al guvernului de atunci a decis s? se construiasc? numai un submarin ?i o nav?-baz? pentru aceasta ?i pentru cele viitoare. Astfel, în 1926, Marina Regal? comand? în Italia, la ?antierele „Quarnaro", din Fiume[4], un submarin, comand? ce f?cea parte dintr-un început de program naval pe care guvernul Averescu îl ini?iase în anii 1925-1927[5].

Costul acestui submarin a fost stabilit prin contract la 150 milioane lei aur, dar la termenul fixat a fost achitat? suma de 135 milioane lei aur, sum? care constituia costul real al navei. Era cea de a treia comand? de submarin pe care o f?cea marina român?, primele în cadrul unui program naval de realizare a unei Flote Moderne de mare, fusese preluat de marina italian? intrat? în acela?i an în primul r?zboi mondial, iar în 1920, statul român renun?ase din motive financiare la submarinul de cca. 350 tone, comandat ?i acontat cu câ?iva ani înainte casei Franceze Schneider, de?i ajunsese chiar s? trimit? în Fran?a un delegat pentru perfectarea tratativelor de achizi?ionare, ca ?i personal pentru instruire[6]. Dat fiind corup?ia care domina ?i aceea epoc? comanda a fost prelung comentat?[7]. În mod concret, construirea unui submarin pentru marina român? a fost aprobat la 13 noiembrie 1926 când s-a lansat o comand? ?antierului Naval „Quarnaro" din Italia, pentru un submarin torpilor ?i a unei nave-baz?.

Comandorului Nicolae Petrescu, fost director al Muzelui Marinei Române a descoperit c? în Arhivele Militare contractul nr. 15.276, din 7 decembrie 1926, având ca termen de livrare 7 decembrie 1928. Deci nava trebuia construit? în doi ani. Costul total al acestui submarin, în conformitate cu prevederile contractuale, de 167.624 de lire sterline (LS), pl?tite în ?ase rate timp de trei ani. La 19 decembrie 1931 se achitaser? cinci din cele ?ase rate, în sum? total? de 150.861 de lire sterline reprezentând 90% din valoarea total? a submarinului[8]. O comisie român? de ofi?eri ?i mae?trii prezidat? de c?pitan comandorul Gheorghe Koslinski a fost trimis? în iunie 1927 la Fiume pentru supravegherea construc?iilor. Spre deosebire îns? de 4 distrug?toare, comandate de statul italian tot atunci aceluia?i ?antier ?i care au fost lansate unul dup? altul, ca ?i de nava baz? „Constan?a" - lansat? în 1929, construc?ia submarinului a înaintat încet. Personalul român s-a g?sit mai tot timpul pe ?antier instruindu-se ?i cooperând cu speciali?tii italieni - între al?ii amiralul Maraghini ?i inginerul Itti Bacici - în realizarea unei nave corespunz?toare tehnicii contemporane. La 6 iunie 1930, în cadrul lans?rii sale, „Delfinul" a alunecat cu o vitez? de bun augur dar, un an mai târziu nu era gata ?i nava baz? a trebuit s? plece în ?ar? f?r? submarin[9]. Firma constructoare a întârziat lansarea navei pân? la 1 XII 1931, ultima dat? acceptat? de Marina Militar? Român?, când submarinul trebuia s? fie predat cu probele de recep?ie finalizate. Nici dup? o prelungire de înc? 6 luni a termenului de livrare, constructorul nu a fost în m?sur? s? predea submarinul. Ca urmare, Comisia de supraveghere a fost rechemat? în ?ar? la începutul anului 1932, iar Statul român, la propunerea Comisiei tehnice a marinei, a realizat contractul cu ?antierul Quarnaro ?i ?i-a revendicat drepturile pe calea justi?iei.

În aceast? situa?ie, Ministerul Ap?r?rii Na?ionale a renun?at la contract, adresându-se instan?elor judiciare române, a c?ror componen?? fusese stabilit? anterior. Tribunalul Ilfov, Sec?ia a II-a Comercial? a rezilierii contractului pun sentin?a nr. 1725 din 27 martie 1933, pentru nepredarea la timp a submarinului ?i a obligat casa constructoare s? restituie ratele primite de la Marina Militar? în valoare de 150.861 de lire sterline, la care s-au mai ad?ugat penalit??i de 16.763 de lire sterline, plus 123.000 de lire sterline ca amenzi de întârziere, plus 52.802 de lire sterline ca dobând? la avansul primit de casa constructoare ?i 120.000 de lei cheltuieli de judecat? ?i onorariile avoca?ilor.

Submarinul coco?at de corup?ie

Sentin?a Tribunalului Ilfov a r?mas îns? f?r? urm?ri practice din lipsa posibilit??ilor de executare pe teritoriul Italiei. În situa?ia în care Marina Român? pierdea ocazia de a avea un submarin ?i chiar de a nu mai recupera nici avansul dat într-o sum? important? ?i-a exprimat dorin?a de a merge pe calea în?elegerii amiabile pentru reluarea contractului. La 24 ianuarie 1935 au început noile tratative cu acordul firmei constructoare, care au durat circa ?ase luni, când s-a încheiat conven?ia nr. 1.555 pentru reluarea submarinului. Prin aceast? conven?ie s-a stabilit ca statul român s? pl?teasc? numai un sfert din ultima rat?, contractul din 1926, adic? 4.192 de lire sterline, în loc de 16.763 de lire sterline. S-a ob?inut din partea firmei italiene ?i acordul penaliz?rii în cazul în care submarinul nu va îndeplini integral prevederile caietului de sarcini stabilit la încheierea conven?iei, re?inându-se sumele ce aveau de primit de la statul român pentru construirea navei-baz? „Constan?a". ?antierul italian s-a obligat s? pl?teasc? integral taxele de timbru ?i de înregistrare ce reprezenta pre?ul eventualei vânz?ri.

În urma în?elegerii stabilite, s-a trimis în Italia o comisie tehnic? condus? de comandorul Schmid, care, dup? controlul submarinului, a apreciat c? aceasta este în bun? stare ?i bine conservat. Timp de peste 3 ani lucrurile au r?mas pe loc. S-a ajuns totu?i la o reluare a tratativelor ?i s-a încercat o reglementare a cazului. Un inginer naval român a vizitat submarinul constatând c? fusese „bine între?inut de ?antier", dup? care - în august 1935 - o comisie român? de recep?ie s-a deplasat la Fiume unde a început executarea tuturor probelor de suprafa??, imersiune, lans?ri, tir naval, ?.a.. Tot la Fiume a fost trimis? în toamn? ?i nava baz? „Constan?a" cu echipajul „Delfinului", care a asistat la ultimele probe.

Submarinul a corespuns „bine" la probele principale de imersiune (16 noiembrie), scufundându-se pân? la 82 de metri în condi?iile cerute; a r?mas totu?i în sarcina ?antierului punerea la punct a anumitor instala?ii. La 22 august 1935, comisia de recep?ie, având ca ?ef pe comandorul Gheorghe Koslinsky[10], a început executarea probelor prev?zute în caietul de sarcini care au dat rezultate bune, unele dintre ele dep??ind limitele stabilite anterior. În prezen?a comandantului ?i instructorului general al marinei, contraamiralul Ion B?l?nescu, s-a efectuat, la 16 noiembrie 1935, proba de rezisten?? 82 de metri adâncime. Rezultatele au fost foarte bune[11]. A ap?rut, îns?, o nou? problem? foarte important?. Din cauza diferen?ei de densitate între apa M?rii Negre, de 1,010. ?i a densit??ii prev?zute în contractul ini?ial de 1,026, submarinul devenea mai greu cu 23 de tone, situa?ie care solicita unele modific?ri ?i transform?ri la corp, dup? ultimele modele ale submarinelor moderne. S-a cerut Ministerului Marinei Italiene s? îns?rcineze un expert submarinist care s? controleze calculele de dozaj ?i de stabilitate ale ?antierului „Quarnoro" ?i s? dea un aviz tehnic definitiv dac? datele rezultate din calcul în urma ultimelor modific?ri. ?i dac? dau garan?ia unui submarin sigur ?i capabil de a îndeplini în cele mai bune condi?ii misiunile sale.

Dup? renun?area la unele greut??i de la bord ?i a unor transform?ri la corp, f?r? a se pretinde un supliment de pre?, trebuiau reluate probele de dozaj ?i de stabilitate în imersiune[12]. Un mic defect de stabilitate în imersiune fusese compensate cu o mic? suprastructur? spre pupa („cocoa?a"), în ad?ugirea formelor de liber? circula?ie. Aceast cocoa?? va fi îns? considerat? norocoas?. Celebrul scriitor Virgil Gheorghiu scrie c?:" Spre deosebire de celelalte submarine, „Delfinul" este coco?at. Nu e nici o figur? de stil: el e singurul submarin coco?at din lume. Când a fost scos din ?antier „Delfinul" avea pupa - adic? partea din spate - mai u?oar?. Ca s? o aduc? la aceea?i greutate cu restul trupului, submarinului nostru i s-a pus deasupra o cocoa?? metalic? pe care el o poart? de atunci în spate. Cocoa?a este un „cheson etan?" - a?a i se spune acestei infirmit??i în limbaj tehnic. Cocoa?a „Delfinului" este, în fond, un lucru bun. E drept c? nu e prea frumoas?, dar ca toate cocoa?ele, poart? noroc.
- Va urma -

Not?: Textul face parte din comunicarea expus? în cadrul Sesiunii de Comunic?ri ?i Dezbateri ?tiin?ifice „2016 - 100 de ani de la R?zboiul de Intregire, 75 de ani de la R?zboiul de Reîntregire Na?ional?" - Maia, 2016 organizat? sub egida Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România, în zilele de 9-10 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asocia?iei Cavalerilor de Clio ?i Asocia?ia ART-EMIS.
----------------------------------
[1] C?pitan de rangul III Ovidiu Ionescu ?i c?pitan de rangul II Filaret Sîntion - "Revista Marina Român?", nr. 5, 1991, pag.14
[2] Contractul a fost negociat de ata?atul militar în Marea Britanie ?i de locotenent-comandorul Gheorghe Koslinskz (sauKoslinski), „p?rintele" submarinelor române?ti. Gheorghe Em. Koslinski (n. 20 mai 1889, Gala?i - d. 30 aprilie 1950, Aiud) a fost un amiral român, care a îndeplinit func?ia de subsecretar de stat la Ministerul Ap?r?rii Na?ionale pentru Marin? (1940-1941).Gheorghe Koslinskz (sauKoslinski) a fost primul ofi?er al Marinei Militare Române specialist în naviga?ia submarin?. S-a format în Fran?a, în anul 1920, pentru comand? de submarin, urmând cursurile ?colii de naviga?ie submarin?, fiind ?i ambarcat pentru practic? pe submarinul „Andromaque". A predat tactica for?elor submarine ?i tehnica submarinelor la ?coala Naval? ?i la ?coala Superioar? de R?zboi. A urcat treptele ierarhice militare pân? la gradul de viceamiral. A de?inut, pentru scurt timp, demnitatea de Subsecretar de Stat al Marinei, motiv pentru care a fost judecat ?i condamnat la deten?ie, murind în închisoare.
[3] Nicolae Koslinski - „Submarinul Rechinul" în „R?zboiul submarin în Marea Neagr? 1941-1944", editura Modelism International, 1991, pag. 9
[4] Ast?zi portul croat Rjeka
[5] Ministru de r?zboi General Ludovic Mircescu. Generalul Mircescu s-a sinucis în anul 1928 în urma descoperirii faptului c? planul de mobilizare a Armatei Române fusese sustras.
[6] Nicolae Koslinski, Cristian Crăciunoiu - „Fortuna Audaces Judat - Delfinul", Modelism Interna?ional, nr. 1, 1998, pag 15
[7] Guvernul italian a repartizat comanda submarinului ?i a navei baz? ?antierului Quarnaro, care nu mai construise submarine.
[8] Nicolae C. Petrescu - „Marina Român? în r?zboiul antisovietic", editura ?i tipografia Europroduct, Pite?ti, 2008
[9] Nicolae Koslinski - „Submarinul Rechinul" în „R?zboiul submarin în Marea Neagr? 1941-1944", editura Modelism International, 1991, pag. 2
[10] Nicolae C. Petrescu - „Marina Român? în r?zboiul antisovietic", editura ?i tipografia Europroduct, Pite?ti, 2008
[11] În ?antierul de la Fiurme s-au mai desf??urat probe de mar? ?i de imersiune, lans?ri de torpile ?i trageri de artilerie. În anul 1936 s-au efectuat în Italia opt lans?ri de torpile de exerci?iu, continuate la Constan?a cu ?ase lans?ri la suprafa??, în poligonul de probe (1937), ?i cu trei lans?ri în larg la opt km est de Constan?a.
[12] Arhivele Militare Române (A.M.R.), fond Comandamentul Marinei Militare (C.M.M.), dosar nr. 1180.

footer