Revista Art-emis
A treia Rom? - mitul ve?nic al panslavismului (1) PDF Imprimare Email
Lector univ. dr. Florian Bichir   
Miercuri, 21 Iunie 2017 17:11

pan-slavismAbstract. Russia, from Peter the Great, fervently desired to become a European Russia, the political, social and especially economic policy created a veritable complex European giving birth in the nineteenth century favorable current Western civilization, and one opus „Europeanization" of Russia - Slovofiliei. But the purpose of both trends had the same goal, to make Russia a powerful state in the world arena. Russian messianism appears as the myth of the Third Rome. Muscovite Russia claimed to State succession Russia Kieviene (who would inherit the „soul") and the Byzantine Empire. Around this myth they were born subsequent ideals of Russia: the populist movement, Slavophilism, nationalism, socialism and the tsarist and Soviet imperialism.

Trei mari metropole au marcat în mod deosebit via?a Bisericii cre?tine, a c?ror importan?? politic?, cultural? ?i spiritual? este recunoscut? până ast?zi. Toate trei sunt legate laolalt? de un concept - „Roma-cetatea etern?, Roma - cetatea lui Dumnezeu" - care a cunoscut nuan??ri diferite în func?ie de o perioadă istorică. De?i poartă nume diferite, ultimele dou?, Constantinopol ?i Moscova, ?i-au împropriat un supranume legat de cel al Romei, adic? „Roma nou?" ?i respectiv „a Treia Rom?".

Statul feudal rus a avut leg?turile sale particulare ?i speciale cu Bizan?ul, mai ales c? acesta a exercitat o influen?? asupra majorit??ii domeniilor de activitate din noul stat, în special în cadrul Bisericii Ortodoxe, „arma" cea mai eficient? a expresiei istorice bizantine. Ce înseamn? influen?a pe linie bisericeasc?? Concret, influen?a bizantin? s-a manifestat în liturghia bizantin?, precum ?i în modul de via?? ?i de organizare monahal? specific? întregului cre?tinism r?s?ritean, ca ?i în întreaga structur? administrativ? a Bizan?ului. Adrian Ignat spune: „Cultura bizantin? a fost, începând cu a doua jum?tate a secolului al XV-lea ?i continuând în secolul al XVI-lea, recreat? ?i înlocuit? în Rusia ??rilor de o religie na?ional? ?i statal? hiliast? ?i mesianic?, de un cre?tinism ortodox rus „sui genesis", în acela?i timp ritualist-triumfalist, sentimentalist-pietist ?i populist-na?ional". Ionu? Constantin scrie în „Rusia, paradigma euroasiatic?", c? prin?ii ru?i au c?utat, treptat, s? se apropie de Bizan?, perceput corect drept o putere vecin? ce emana prestigiu, for?? ?i bog??ie. Practic, ei au înlocuit o stare de conflictualitate cu una de cooperare, de preluare de valori civilizatoare, atât politic cât ?i confesional, având abilitatea de a percepe avantajele copierii unui model atât de prestigios[1].

Asemenea Romei pentru Occident, centrul cre?tin al Europei de Est era Constantinopolul, iar majoritatea popoarelor din aceste regiuni a primit confesiunea ?i misiunea mântuitoare a Ortodoxiei. Aceste popoare se aflau sub autoritatea patriarhului bizantin, iar conduc?torii lor acceptau suzeranitatea împ?ratului de la Constantinopol asupra tuturor supu?ilor ortodoc?i. Dar, în acele timpuri, nu numai acele na?iuni acceptau suzeranitatea împ?ratului bizantin, ci ?i papii de la Roma. Astfel, ace?tia ac?ionau în Occident ca reprezentan?i imperiali ?i ca adev?ra?i purt?tori de cuvânt pentru unitatea oikoumene.

Cooperarea politico-militar? ruso-bizantin? a debutat atunci când împ?ratul Vasile al II-lea, basileul de la Constantinopol, confruntat cu amenin?area bulgarilor ?i a altor pericole din zona Asiei Mici, a cerut sprijinul cneazului Vladimir, înt?rind aceast? cooperare prin mariajul surorii sale, Ana cu „barbarul" rus, f?r? îndoial? o situa?ie disperat? pentru greci dac? au procedat astfel. Ana, cre?tin? de rit ortodox, a condi?ionat mariajul de convertirea lui Vladimir ?i de renun?area la obiceiurile p?gâne[2].

Cneazul rus accept?, iar Ortodoxia bizantin? devine religie oficial?. Tradi?ia hagiografic? a bisericii Ortodoxe Ruse l-a consacrat pe Vladimir la starea de sfin?enie, isapostolos (egal cu apostolii), punând convertirea sa pe seama unor minuni[3]. Faptul istoric, arat? c?, dincolo de oricare componente miraculoase, împletite cu tradi?iile populare ruse, convertirea lui Vladimir, s-a datorat atât bunicii sale Olga[4], care era cre?tin?. cât ?i unora dintre cele circa 600 de so?ii ?i concubine ale sale, la cere s-au ad?ugat influen?ele comunit??ii cre?tine din Kiev. O contribu?ie însemnat? în decizia luat? de aceasta a avut, de asemenea, ?i p?trunderea misionarilor bizantini pe teritoriul Rusiei. Traducerea Bibliei ?i a c?r?ilor liturgice în slav? de c?tre Sfin?ii Chiril ?i Metodiu, împreun? cu ucenicii lor a constituit premisa p?trunderii mult mai rapide a cre?tinismului în sânul poporului rus. Dar, convertirea lui Vladimir a avut ?i o puternic? motiva?ie politic?: avantajul strategic de a se c?s?torii cu sora porfirogenet? (n?scut? în purpur?) a împ?ratului Bizan?ului ?i ridicarea prestigiului s?u ?i al ??rii sale, plus oportunitatea unei leg?turi diplomatice privilegiate cu grecii. Deloc de neglijat, la toate acestea se ad?ugau avantaje practice privind dezvoltarea comer?ului, precum ?i leg?turile culturale cu Bizan?ul[5]. Pe plan intern, leg?tura confesional? cu cre?tinismul ortodox bizantin conducea ?i la consolidarea autorit??ii politice a cneazului asupra teritoriului slavo-varegian care se vedea unificat de Biseric?, la rându-i aflat? sub protec?ia cneazului[6].

Vladimir a primit botezul în anul 988, în Biserica „Sfântul Vasile" din Kerson, cetate bizantin?, ceea ce dovede?te c? Bizan?ul nu a renun?at u?or la rolul s?u de a subordona religios celelalte state. Practic, botezul s?u a unit la ru?i statul cu Biserica, determinând consecin?e politice cu b?taie lung? în secolele ce au urmat. Deci, vorbim de o convertire religioas? motivat? de un scop politic, mai ales c? Vladimir a preferat cre?tinismul r?s?ritean în detrimentul catolicismului sau iudaismului. În decizia adoptat? de Vladimir au cânt?rit destul de mult ?i pozi?ia geo-strategic? a Bizan?ului pentru Orient ?i pentru Occident, v?zut ca îns??i „Lumea" (din punct de vedere politic, economic, cultural ?i spiritual). Dup? convertirea lui Vladimir ?i c?s?toria sa cu o prin?es? porfirogenet?, a fost ridicat considerabil rangul Rusiei în raport cu Bizan?ul.

Se pare c? Vladimir, marele cneaz, a primit titlul de basileu de la protectorul s?u bizantin, lucru amintit într-o scrisoare sinodal? trimis? în 1561 suveranului rus Ioan IV (1533-1584) din partea Patriarhiei Ecumenice, prin care i se acordase titlul de basileu (?ar), „justificat de faptul c? Vladimir I a fost încoronat împ?rat cu coroana imperial? adus? din Bizan? de mitropolitul Efesului", spune Adrian Ignat[7]. Prin acceptarea culturii bizantine ?i a religiei cre?tin-ortodoxe s-au dezvoltat leg?turi organice între toate ??rile aflate în „commonwealth-ul" bizantin, dup? expresia lui Dimitri Obolensky[8]. Dup? convertire au fost ridicate biserici, culminând cu catedrala Sfânta Sofia din Kiev, ridicat? în timpul ?arului Iaroslav, între anii 1025 ?i 1037, imitând simbolul Ortodoxiei, catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol. La fel, Mân?stirea Lavra Pecerska din Liev s-a organizat dup? tipicul Mân?stirii Studion din Constantinopol. Aceast? ctitorie a fost urmat? de o alt? catedral?, ce purta acela?i nume (hram), la Novgorod, între anii 1045 ?i 1052. Câteva din ora?ele Rusiei, în special Vladimir sau Rostov, g?zduiau studii grece?ti, existau biblioteci care con?ineau c?r?i în grece?te. Caracterul colonialist al suzeranit??ii politice ?i spirituale bizantine se reg?sea în faptul c? episcopii Bisericii erau în mod normal greci, iar limba greac? era folosit? în slujbe împreun? cu limba slavon?.

Decizia lui Vladimir de a se boteza, împreun? cu poporul, are o dimensiune atât religioas?, cât ?i politic?, cu un mare impact istoric în timp. Adrian Ignat, prezentând perspectiva istoric? a convertirii lui Vladimir, red? textul sugestiv al panegiricului mitropolitului Ilarion, ?inut în cinstea cneazului rus: „?ara romanilor înal?? lauda lui Petre ?i Pavel, datorit? c?rora ea a crezut în Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, Asia - lui Ioan Teologul, India - lui Toma, Egiptul - lui Marcu. Toate ??rile ?i toate popoarele venereaz? ?i sl?vesc pe înv???torii lor care le-au predat credin?a ortodox?. S? în?l??m ?i noi laude - laude modeste pe care ni le permite puterea noastr? - Celui ce a f?cut lucruri mari ?i admirabile, doctorului ?i înv???torului nostru, marelui khagan al ??rii noastre, Vladimir, nepotul lui Igor cel B?trân, fiul gloriosului Sviatoslav[9]. Îns?, leg?turile dintre cele dou? lumi, bizantin? ?i rus?, trebuia între?inut?. În sens, colonia rus? din Constantinopol avea rolul de a men?ine contactul dintre spa?iul rus ?i Bizan?. Un aport important în aceast? leg?tur? l-au adus mitropoli?ii greci de la Kiev, arhitec?ii, pictorii ?i negustorii veni?i din Bizan? în Rusia. Muntele Athos, centrul monahismului ?i al pelerinajului ortodox, a jucat un rol extrem de important în coeziunea spiritual a celor dou? entit??i dar schimburile comerciale au reprezentant cea mai consistent? parte a rela?iilor ruso-bizantine.

În mod firesc, mitropoli?ii din Constantinopol au fost urma?i ?i de un num?r de greci, care au ocupat locurile de decizie politic? ?i administrativ?, în biseric? ?i în alte domenii, preponderent economice. „Dintre cei dou?zeci ?i trei de mitropoli?i men?iona?i în cronici pân? la invazia mongol?", men?iona Adrian Ignat „?aptesprezece au fost greci, în timp ce numai doi erau ru?i (na?ionalitatea celorlal?i patru este necunoscut?). Odat? cu ace?ti mitropoli?i au venit în Rusia ?i profesori greci, care au adus cu ei c?r?i grece?ti pentru educarea clerului". Chiar ?i atunci când Rusia a ob?inut independen?a sa ecleziastic?, instinctul conservativ credincios „c?r?ile grece?ti" a continuat s? fie o chestiune important? pentru civiliza?ia rus? medieval?.

Pe lâng? oamenii Bisericii Ortodoxe, proveni?i din Constantinopol, în Rusia au venit diploma?i greci, comercian?i, me?teri ?i arti?ti, în timp ce mul?i ru?i, la rândul lor, au servit în armata bizantin?. Prin?esele ru?ilor au vizitat ocazional Constantinopolul ?i s-au c?s?torit cu greci[10]. C?lug?rii ru?i s-au a?ezat la Muntele Athos, precum ?i în alte mân?stiri din Orientul Mijlociu, stabilindu-se un adev?rat pelerinaj c?tre locurile sfinte prin capitala bizantin?. Iat? atâtea fundamente care au înt?rit leg?turile dintre cele dou? p?r?i! Împ?ratul bizantin era perceput drept de ru?i conduc?torul Ortodoxiei ?i considerat drept „reprezentantul lui Dumnezeu pe p?mânt ?i supremul legislator pentru cre?tini, suprema autoritate pe p?mânt ?i supremul legislator pentru cre?tini, suprema autoritate pe p?mânt c?ruia trebuia s? i se supun? fiecare cre?tin în orice problem? referitoare la comunitatea cre?tin?".

Un eveniment marcant al acestei perioade istorice este ?i încercarea cneazului Iaroslav de a cuceri Constantinopolul, soldat? cu un e?ec. Dup? moartea lui, Rusia kievean? a pierdut unitatea politic? ?i s-a divizat în mai multe principate care pl?teau tribut Marelui Prin? al Kievului. Lipsa unit??ii politice, precum ?i factorii geografici, au f?cut Rusia vulnerabil? în fa?a incursiunilor pecenegilor ?i cumanilor - ?i au sl?bit, în ?inutul kievean, prosperitatea economic? bazat? la început pe siguran?a rutei comerciale prin Novgorod ?i Kiev. În urma acestor evenimente, s-au constituit trei centre politice: Marele principat al Kievului, Principatul de Suzdal ?i Principatul Gali?iei. În absen?a oric?rui centru politic important, unitatea na?iunii a fost p?strat? de c?tre Biseric?. Unitatea na?ional? a Rusiei era, de fapt, inseparabil? de leg?turile na?iunii cu universalismul cre?tin, reprezentat de un mitropolit numit de Bizan?[11].

Ce însemna în mod concret mitul Noii Rome ruse? În primul rând vorbim de existen?a unui blazon, un prestigiu care trebuia pus în valoare ?i ap?rat în contextul fr?mânt?rilor epocii medievale. Cum se putea realiza aceast? misiune? Primul „obiectiv" era acela c? Rusia trebuia s? mântuiasc? lumea prin impunerea Ortodoxiei, chiar cu ajutorul for?ei, dac? era necesar. Hristul Mântuitorului, însu?i, cap?t? caracteristicile unui venerabil Hristos na?ional, „rusificat", f?r? ca termenul s? fie exagerat[12].

Biserica ortodox? rus? a fost un sprijinitor vital al statului în ac?iunile sale de expansiune ?i de protejare a „tuturor ru?ilor", o veritabil? „misiune divin?", în esen??. Astfel, se poate vorbi de un cezaropapism, în care Biserica ?i Statul devin fundamental unite ontologic dup? modelul bizantin iar cucerirea Constantinopolului de sub p?gâni a devenit un scop timp de secole pentru ?arii ru?i. De altfel, multe ac?iuni de cucerire teritorial? întreprinse de c?tre Rusia în istorie au avut loc în numele ortodoxismului. Dup? c?derea Rusiei Kievene, Mitropolia Bisericii Ortodoxe din acest spa?iu s-a mutat la Vladimir, apoi la Moscova, urmând ca dou? secole mai târziu s? fie ridicat? la rangul de Patriarhie, devenind mo?tenitoarea tradi?iei bizantine. Dup? evenimentele religioase din jurul Sinodului unionist de la Ferrara-Floren?a (1439-1440), mitropolitul Moscovei, grecul Istodor, a acceptat unirea Bisericii ortodoxe ruse cu Roma, fapt neacceptat îns? de marele prin? Vasile. Astfel, grecii au fost percepu?i de ru?i drept tr?d?tori care au acceptat pactul cu catolicismul, iar c?derea Constantinopolului în 1453 a fost v?zut? în lumea rus? drept o pedeaps? din partea lui Dumnezeu. Moscova a preluat dup? acest eveniment simbolurile puterii bizantine, mentalitatea imperialist? bizantin? ?i mai ales simbolurile Ortodoxiei. Nu întâmpl?tor, marii principi ru?i au preluat titlul de ?ari, versiunea slavizat? a lui Caesar.

„Apostazia" Constantinopolului, prin acceptarea Uniunii de la Floren?a (1439) cu Biserica Catolic?, a f?cut Biserica Rus? mai con?tient? de sine, în calitatea sa de unic? ap?r?toare, puternic?, îndrept??it?, a credin?ei ortodoxe. C?derea Constantinopolului a fost considerat? de mitropolitul Iona ?i de contemporanii s?i ca o pedeaps? divin? pentru aceast? „apostazie" ?i i-a convins pe ru?i c? atitudinea lor fa?? de unirea cu latinii „eretici" s-a bucurat de aprobarea divin?. Lui Vasili II i s-a oferit astfel posibilitatea de a se proclama singurul protector al credin?ei ortodoxe, asumându-?i, într-un fel, rolul împ?ratului din Constantinopol, în timp ce animozitatea politic? dintre Polonia-Lituania ?i Moscova accentua ?i mai mult sentimentele antilatine. Astfel se preg?tea stadiul final al conducerii politice ?i religioase a Moscovei, atins sub Ivan III, Vasili III ?i Ivan IV. Toate acestea aveau s? dea na?tere doctrinei „Noii Rome", care a devenit atât de influent? în gândirea rus?: prima fusese Roma îns??i, care era cuprins? de desfrâu, a doua era reprezentat? de Bizan?, care tr?dase ortodoxia, a treia era Moscova, iar a patra nu mai putea exista. Mai târziu, în 1492, mitropolitul Zosima îl numea pe marele cneaz, în maniera bizantin?, „suveran ?i autocrat al întregii Rusii, noul împ?rat Constantin al noului ora? Constantinopol-Moscova". Moscova a luat o ultim? m?sur? pentru a sprijini preten?iile sale hegemoniste în plan religios.

În 1589 patriarhii din r?s?rit au ridicat la rang de patriarhie mitropolia Moscovei, care a intrat astfel în rândul celor mai vechi ?i mai respectabile jurisdic?ii ortodoxe. Dintre toate popoarele din Europa de R?s?rit care datorau supunerea Bisericii din Constantinopol, moscovi?ii erau de departe cei mai ostili cre?tin?t??ii latine. Ei nu ar fi încuviin?at niciodat? acea cochet?rie diplomatic? cu Roma la care recurgeau periodic conduc?torii bulgari ?i sârbi. Pentru ei grecii, semnând Uniunea de la Floren?a, tr?daser? ortodoxia. Contrastul dintre nestatornicia tragic? a bizantinilor ?i fidelitatea însufle?it? a ru?ilor a permis ca mitul istoric s? mai fac? un pas înainte; ?i aceasta deoarece era ispititor s? afirme c? acum Moscova, ?i nu Constantinopol, era centrul providen?ial a adev?ratei credin?e cre?tine[13]. Dup? c?derea Constantinopolului, Ivan al III-lea s-a c?s?torit cu mo?tenitoarea Paleologilor, ultimii împ?ra?i greci ai Constantinopolului, dobândind un atu important în sprijinul ideii c? Moscova ar fi „a treia Rom?", ora? etern, succesorul autentic al Romei ?i Constantinopolului. În urma unor legende populare, mitul celei de-a „Treia Rome" fost r?spândit în rândul ru?ilor de rând, devenind o axiom?, sus?ine cercet?torul Ionu? Constantin[14].

O prim? încercare de a promova ortodoxia rus? la rang de Biseric? conduc?toare a fost f?cut? în timpul patriarhului Nikon (el a ajuns la acest rang în 1652). Visele lui de m?rire proveneau din faptul c? devenise unul dintre cei mai de încredere prieteni ai ?arului Aleksei Mihailovici. În virtutea acestui fapt, el ?i-a luat titlul de „mare suveran", exercitând o autoritate laic? ?i spiritual? în lipsa acestuia. Patriarhul rus ?inea leg?tura cu patriarhul din r?s?rit ?i dorea ca Biserica Rus? s? joace un rol de frunte în ortodoxie, rol pe care ei nu-l mai puteau juca, aflându-se sub jugul otoman. În acest sens pot fi intepretate ?i modific?rile radicale de corectare a c?r?ilor religioase ?i a ritualului sacru, îndreptate c?tre atingerea rolului ecumenic n?zuit cu ardoare (conciliul Bisericii Ruse din 1655 a aprobat reformele sale liturgice)[15].

- Va urma -

Not?: Lector. Univ. Dr. Florian Bichir este Membru al Colegiului C.N.S.A.S., cadru didactic titular Universitatea de Stat din Pite?ti. Membru al Comisiei Române de Istorie Militar? (C.R.I.M.).

----------------------------------------------
[1] Adrian Ignat - "Cele trei Rome", editura Universitar?, 2012
[2] Ionu? Constantin - „Rusia, paradigma euroasiatic?", editura TopForum, 2014, pag. 32-33
[3] Un important aspect al analizei celei de-a Treia Rom? este reproducerea în spa?iul rus a modelelor fondatorilor Bizan?ului, secole mai târziu. Asemenea lui Constantin cel Mare, reamintim, cneazul Vladimir a fost catalogat drept egal cu apostolii iar Olga, bunica acestuia comparat? cu Sfânta Elena, mama lui Constantin
[4] Botezul sfintei Olga, bunica principelui Vladimir a avut loc în anul 955
[5] Kievul era denumit „Bizan?ul de pe Nipru", semn al leg?turilor ruso-bizantine.
[6] Adrian Ignat - „Cele trei Rome", editura Universitar?, 2012
[7] Ibidem
[8] Dimitri Obolensky, - „The Byzantine Commonwealth. Eastern Europe 500-1453", Praeger Publishers, New York-Washington, 1971. Pentru limba român? Dimitri Obolensky, „Un commonwealth medieval: Bizan?ul", editura Corint, Bucure?ti, 2003
[9] Adrian Ignat - „Cea de-a Treia Rom?" - între utopie ?i realitate, Revista Teologica, nr.3/2010, pag.81-102
[10] Mai multe c?s?torii au avut loc între casele regale bizantine ?i ruse; majoritatea dintre ele s-au realizat în secolul al XII-lea, atunci când imperiul era condus de dinastia Comnenilor
[11] În Europa Central? ?i din Rusia, civiliza?ia bizantin? a p?truns ca un mobil al misiunii cre?tine. Astfel, în 867, patriarhul Fotie anun?a lumii c? ru?ii, care de curând atacaser? Constantinopolul, au acceptat un episcop cre?tin din Bizan?. Rela?iile dintre Fotie ?i ru?i trebuie încadrate în marea oper? misionar? organizat? de Patriarhie la popoarele slave.
[12] Ionu? Constantin - „Rusia, paradigma euroasiatic?", editura TopForum, 2014, pag. 37
[13] Antoaneta Olteanu - „Miturile Rusiei clasice", editura Paideia, pag 207-215
[14] Ionu? Constantin - „Rusia, paradigma euroasiatic?", editura TopForum, 2014, pag. 36-37
[15] Antoaneta Olteanu - „Miturile Rusiei clasice", editura Paideia, pag 207-215

footer