Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Miercuri, 31 Mai 2017 18:30

Tiberiu Tudor-Istoria unei tr?d?ri nationaleApari?ia, în anul 2015, a volumului „Istoria unei tr?d?ri na?ionale: Tratatul cu Ucraina", autor profesorul univ. dr. Tiberiu Tudor, fizician, membru de onoare al Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România a încercat s? trezeasc? la realitate sentimentul de demnitate na?ional?. Reac?ia oficial? româneasc? (dac? mai poate fi vorba de a?a ceva - n.n.) nu s-a ridicat atunci la gravitatea deciziei, dimpotriv?, „opera?iile" EuroMaidanului au „anesteziat" total orice urm? de trezire la realitate ?i orice reac?ie fireasc? a demnit??ii na?ionale. As?zi, în scandalul perpetuu dintre pre?edintele de ?ar?, pre?edin?ii „partidelor", alian?elor politice ?i ale cele dou? camere ale Parlamentului României, un astfel de subiect este mult prea departe de abordare.

Pentru a în?elege mai bine împrejur?rile în care România a pierdut teritoriile din componen?a României Mari, subliniem:
- 23 august 1939 - a fost semnat a?a-numitul Pact Molotov-Ribbentrop ?i anexele sale secrete;
- 26-28 iunie 1940 - U.R.S.S. a înaintat României ultimatumuri în urma c?rora românia a abandonat f?r? lupt?: Basarabia, nordul Bucovinei ?i ?inutul Her?a;
- 23 august 1944 - Regele Mihai ?i camarila comploti?tilor a tr?dat ?ara, oferind-o gratuit inamicului în plin conflict militar;
- 10 februarie 1947 - Tratatul de pace de la Paris, unde România nu a fost admis? ca parte cobeligerant?. În plus, „cu o economie distrus? de pe urma r?zboiului, în condi?iile unei secete severe, România a fost nevoit? s? fac? fa?? unor obliga?ii economice împov?r?toare"[1];
- 20 mai 1997 a fost ratificat tratatul dintre România ?i Ucraina, prin care erau stabilite grani?ele dintre cele dou? state. F?r? putin?? de t?gad?, actul poate fi numit Act de Înalt? Tr?dare Na?ional? de care se fac vinovate cele mai înalte oficialit??i ale României acelor ani:
- Pre?edintele României - Emil Constantinescu;
- Pre?edintele Senatului României - Petre Roman;
- Ministrul Afacerilor Externe - Adrian Severin ;
- Prim ministrul României (concomitant ?i Primar al Capitalei) - Victor Ciorbea
Prin semnarea ?i ratificarea Tratatului România-Ucraina, România a renun?at la teritoriile sale, dep??ind chiar prevederile Tratatului impus cu for?a de c?tre Alia?i.

Ne afl?m în Anno Domini 2017, în ajunul Centenarului Marii Uniri din 1918 ?i o privire înapoi ne poate aduce aminte c? la 77 de ani dup? abandonarea f?r? lupt? a teritoriilor române?ti, consecin?? a ultimatumurilor sovietice din 26-28 iunie 1940 - ?i la 70 de ani dup? discre?ionarele impuneri ale injustului Tratat de Pace de la Paris, România sângereaz? neîntregit?, iar Tr?darea de ?ar? se afl? ridicat? la rang de Politic? de Stat. Cineva trebuie s? fie tras la r?spundere pentru faptele comise, dar cine s-o fac? ? Într-o dezbatere public? am amintit auditoriului c? România nu a denun?at niciodat? prevederile lovite de nulitate ab ini?io ale criminalului Pact Ribbentrop-Molotov ?i anexele sale. ??rile Baltice, Polonia, au f?cut-o. Chiar dac? frontierele statelor participante la cel de-Al Doilea R?zboi Mondial au fost „?intuite" cu piroanele anului 1947, asta nu înseamn? c? nu pot fi revizuite sub un „arbitraj" juridic interna?ional. Motiva?ia a oferit-o însu?i unul dintre protagoni?tii înving?torilor, participant la lucr?rile Tratatului de Pace de la Paris: „Istoria nu cunoa?te pân? în prezent vreun caz în care, în urm? unui r?zboi purtat « pe via?? ?i pe moarte », încheiat cu victoria clar? a unei tabere ?i capitularea necondi?ionat? a celeilalte, a învin?ilor, primii - înving?torii - s? critice rezultatele p?cii pe care ei au dictat-o. ?i totu?i, la pu?in timp dup? ce, la 10 februarie 1947, la Paris fuseser? semnate tratatele de pace cu Italia, România, Ungaria, Bulgaria ?i Finlanda, unul dintre înving?tori critic? climatul ?i modalit??ile în care fuseser? luate multe dintre hot?rârile înscrise în tratate. Nu era un înving?tor oarecare, ci chiar un participant important la luarea ?i impunerea deciziilor: James Byrnes, secretarul de stat în administra?ia american? din anii 1945-1947, care participase personal la luarea deciziilor înscrise în tratatele de pace. Acesta a declarat ulterior: « Ziua de 10 februarie a fost rezultatul unei lungi ?i plictisitoare serii de conferin?e, reuniuni, discu?ii contradictorii, care s-au derulat într-un climat cu totul altul decât cel cordial, întrerupt de continue suspiciuni nejustificate care au f?cut o atmosfera ap?s?toare ?i au împiedicat c? bunele inten?ii ini?iale s? prevaleze ». în continuare, James Byrnes avertiza c? «evenimentul care s-a realizat la 10 februarie ar putea avea o influen?? tragic? asupra viitorului lumii », atr?gând aten?ia c? « tratatele de la Paris nu sunt altceva decât preludiul unor alte catastrofe ». ?i, pentru a îndrepta lucrurile-opina secretarul de stat american-, « nu trebuie s? se întârzie [cu revizuirea tratatelor - n.n.]; dac? ocazia se prezint?, trebuie profitat - dac? ea nu apare, atunci trebuie provocat?»"[2]. Dac? tot suntem colonie american?, U.E.-ist?, a Noii Ordini Mondiale sau Dumnezeu mai ?tie a cui, de ce mai marii ??rii nu folosesc aces „avantaj". R?spunsul e simplu ?i crud: nu se vrea ! (Ion M?ld?rescu).

Poporul Român cere denun?area Tratatului cu Ucraina !

La „indica?iile pre?ioase" ale lui Silviu Brucan, teritoriile patriei-mam? au fost cedate pentru ca România s? fie primit? în N.A.T.O. România a fost acceptat? abia dup? ?apte ani de la comiterea crimei de Înalt? Tr?dare Na?ional? (ratificarea tratatului) ; etapele principale s-au derulat astfel:
- la 3 mai 1997, avut loc la Kiev semnarea tratatului cu privire la „Rela?iile de bun? vecinatate ?i cooperare dintre România ?i Ucraina", de c?tre mini?trii de externe ai celor dou? ??ri;
- la 2 iunie 1997 pre?edin?ii celor dou? ??ri au semnat tratatul la Neptun;
- la 14 iulie 1997 a ap?rut Legea 129, de ratificare a acestui tratat.
Prin acest tratat, România recuno?tea dreptul de succesiune al Republicii Ucraina asupra unor teritorii române?ti integrate anterior, prin for??, în fosta Uniune Sovietic?. Semnarea tratatului a fost „motivat?" ca fiind una dintre condi?iile puse României pentru a fi acceptat? în N.A.T.O. Practic, Ratificarea Tratatului cu Ucraina s-a produs într-un fel de „discre?ie" politic?, pe care acum, actorii scenei politice de atunci nu o mai recunosc. Moti

În Ucraina sunt înregistra?i oficial peste 400.000 de cet??eni de etnie român?. Aproape 128.000 locuiesc în regiunea Odessa, în Basarabia de Sud. Când î?i poate înceta valabilitatea acest tratat Conform Articolului 27 ? „Prezentul Tratat se încheie pe termen de 10 ani. Valabilitatea lui se prelunge?te automat pe perioade de câte cinci ani, dac? nici una din p?r?ile contractante nu va încuno?tiin?a în scris cealalt? parte despre inten?ia de a-l denun?a, cu cel pu?in un an înaintea expir?ri perioadei de valabilitate respective". De?i criticat vehement Tratatul nu a fost denun?at pân? ast?zi de partea Român?. Poporul Român cere denun?area Tratatului cu Ucraina, ca fiind un tratat de înalt? tr?dare!

Comentariile domnului prof. univ. dr. Tiberiu Tudor

1. Politica de stat capitulard? a guvernului Ciorbea

„În anul 1997, imediat dup? preluarea puterii de c?tre Conven?ia Democrat?, am fost lua?i prin surprindere de câteva declara?ii contrare interesului na?ional pe termen lung ale rectorului Universit??ii noastre, profesorul Emil Constantinescu, devenit Pre?edinte al României. Printre altele, la conferin?a de la Davos, în ianuarie 1997, ?i-a declarat disponibilitatea pentru ceea ce a numit « sacrificiul istoric » - recunoa?terea dreptului de succesiune a Republicii Ucraina asupra teritoriilor române?ti ocupate prin for?? de c?tre defuncta Uniune Sovietic?. Trebuie subliniat c? aceste declara?ii ale pre?edintelui Constantinescu au fost f?cute f?r? un minim mandat, cel din partea Parlamentului României. În discu?iile pe care le-am avut cu profesorul Constantinescu am realizat c? este insensibil la ceea ce eu ?i mul?i colegi consideram interese na?ionale strategice ale României, la est ?i la vest. În disperare de cauz? ?i în regim de urgen?? am constituit ?i am înregistrat o forma?iune civic? - „Forumul Civic Na?ional Român" - menit? s? stopeze sau cel pu?in s? dea replica disponibilit??ilor de acest fel ale Pre?edin?iei ?i ale Guvernului Ciorbea care, cu mare repeziune ?i eficien??, s-au constituit în politici de stat capitularde: la est Tratatul cu Ucraina, la vest Ordonan?a Guvernamental? de Urgen?? 36/1997 pentru modificarea ?i completarea Legii Înv???mântului, printre altele în sensul fundament?rii legislative a segreg?rii etnice pân? la nivel universitar a înv???mântului de stat din România.

În Senatul Forumului Civic Na?ional Român, în 1997 erau personalit??i importante ale ?tiin?ei ?i culturii române, printre care academicienii: Ion Irimescu, marele nostru sculptor, Leon D?n?il?, ?eful ?colii române?ti de neurochirurgie modern?, Sergiu Chiriacescu, pre?edintele Consiliului Rectorilor la acea dat?, Florin Constantiniu, marele nostru istoric, Vasile Gionea, unul dintre p?rin?ii Constitu?iei din 1991, Horia Mazilu, decanul Facult??ii de Litere a Universit??ii din Bucure?ti, etc. Din p?cate, mi?carea noastr?, constituit? ad-hoc începând cu martie 1997, nu a putut ?ine pasul cu avalan?a ac?iunilor Puterii - pe care am descris-o detaliat în carte - ?i în iulie 1997, pre?edintele Constantinescu a promulgat tratatul. În schimb, în toamna lui 1997 aceast? mi?care civic?, predominant universitar?, a avut suficient? for?? pentru a bloca articolele antina?ionale ale Ordonan?ei 36: spargerea Universit??ii « Babe?-Bolyai » nu a mai avut loc, procesul de segregare a înv???mântului de stat din România pe criterii etnice nu a putut fi extins ?i la nivelul înv???mântului universitar, a?a cum o cerea imperativ U.D.M.R.-ul (aflat la guvernare, în cadrul Conven?iei Democrate). Cartea „Istoria unei tr?d?ri na?ionale - Tratatul cu Ucraina" am scris-o ?i pentru a pune la dispozi?ia unei viitoare diploma?ii române?ti responsabile argumentele c? validarea Tratatului cu Ucraina a fost ob?inut? de c?tre Putere printr-o ampl? manipulare a societ??ii române?ti, exprimând voin?a de cabinet a unei camarile ?i nu voin?a poporului român, care ar fi trebuit s? fie larg consultat, eventual prin referendum, într-o problem? de o asemenea anvergur?. Prin delimitarea de o minoritate responsabil? de validarea acestui tratat, diploma?ia noastr? va avea legitimitatea denun??rii lui, la momentul istoric potrivit".

2. Pierderea Basarabiei, a ?inutului Her?a ?i a Bucovinei de nord la 28 iunie 1940, o ran? deschis? a sufletului românesc

„Her?a a fost o culme a abuzului ocupa?iei sovietice din 1940 a teritoriilor române?ti. Dar problema noastr?, a contenciosului nostru cu Ucraina, nu este a Her?ei, nici a Insulei ?erpilor sau a Platoului Continental al M?rii Negre. Problema este cea scandat? de Marea Adunare Na?ional? de la Chi?in?u - cum a numit Mircea Druc uria?a demonstra?ie na?ional? anticomunist? din 27 august 1989: « Muntele ?i Marea »! Bucure?tiul va trebui s? în?eleag? ceea ce pentru Chi?in?u a fost clar de la început. Kievul va trebui s? accepte ceea ce în?elege foarte bine: nordul Bucovinei, Her?a, Insula ?erpilor, nordul ?i sudul Basarabiei sunt p?mânturi române?ti, pe care va trebui s? le restituie în întregime.
Ucraina este un stat artificial, extins peste orice m?sur? prin anexiunile sovietice din anii ?40 ?i includerea în grani?ele unionale ale R.S.S. Ucrainene a unor teritorii care au apar?inut tuturor statelor învecinate: Polonia, România, Cehoslovacia ?i actuala Federa?ie Rus?. Anul 2014 a ar?tat c? Ucraina - indiferent de sus?inerea ?i interesul geopolitic în aceast? zon? al unor mari puteri - este la limita imploziei, implozie care, mai devreme sau mai târziu, se va produce. Ucraina va avea stabilitate statal? numai când se va retrage în grani?ele sale etnice istoric justificate. A?a cum au f?cut foste mari puteri ale c?ror ambi?ii fuseser? sus?inute de posibilit??ile lor într-o mult mai mare m?sur? decât in cazul Ucrainei: Austria ?i Turcia, actualmente state stabile ?i surse autentice de stabilitate.

3. Ofensiv?, defensiv?, capitulare !

În 1989-1990, românii au dus o politic? ofensiv?. Ei au contribuit din plin la for?area cursului istoriei, prin voin?a unit? a poporului ?i a oamenilor de stat care se ridicau dincolo de Prut. Românii au fost, al?turi de gruzini ?i de baltici, în linia întâi a ofensivei pentru demolarea imperiului sovietic. Chi?in?ul a dep??it prin amploarea manifesta?iilor toate celelalte capitale r?zvr?tite ale imperiului. Revolu?ia na?ional? anticomunist? a românilor de dincolo de Prut a adus o contribu?ie important? la una dintre marile r?sturn?ri istorice ale acestui secol: pr?bu?irea comunismului ?i destr?marea imperiului sovietic.
In anii 1988-1989 începuse procesul de destr?mare a Uniunii Sovietice. Republicile Baltice, Moldova, Republicile Transcaucaziene ?i cele din Asia Central? î?i revendic? independen?a. La 27 august 1989 o jum?tate de milion de oameni inund? Chi?in?ul. Sub flamurile tricolorului mul?imea intoneaz? cu hot?râre De?teapt?-te Române! Printre pancartele ?i pânzele albe ale lozincilor: « Muntele ?i Marea » ! Dup? 40 de ani de rezisten?? anticomunist? ?i dup? aproape dou? secole de rezisten?? îndârjit? împotriva dezna?ionaliz?rii, românii de dincolo de Prut au con?tiin?a na?ional? intact?. Ei revendic?, o dat? cu independen?a Republicii Moldova, ?i realipirea teritoriilor române?ti ocupate de R.S.S. Ucraina: Muntele (nordul Bucovinei, ?inutul Her?a, nordul Basarabiei) ?i Marea (sudul Basarabiei).

Dup? dezmembrarea Uniunii Sovietice, în decembrie 1991, ?i apari?ia noilor state independente desprinse din Uniune, problema Teritoriilor Române?ti Ocupate revine stringent în actualitate. Uniunea Sovietic?, de?in?toarea titlurilor de suveranitate - contestabile ?i ele - asupra acestor teritorii, dispare ca subiect de drept interna?ional; apar ca subiect de drept interna?ional noi state; printre ele Republica Ucraina ?i Republica Moldova. Imediat dup? e?uarea puciului de la Moscova, când destr?marea Uniunii Sovietice devenise iminent?, sau cel pu?in a doua zi dup? dispari?ia Uniunii Sovietice ca subiect de drept interna?ional, în decembrie 1991, politica extern? a României ar fi trebuit s? se orienteze spre aducerea ferm? la cuno?tin?a comunit??ii interna?ionale ?i men?inerea permanent? în con?tiin?a acesteia a faptului c? estul ?i nordul Moldovei - teritoriu românesc înainte de semnarea Protocolului Secret al Pactului Molotov - Ribbentrop ?i de invazia sovietic? - se afl? într-o situa?ie identic?, din toate punctele de vedere, cu cea a ??rilor Baltice ?i c? România cere, la dezmembrarea Imperiului, restitutio in integrum.

4 . În anii ?90, românii au reu?it s? piard? înf?ptuirea Unirii între cele dou? state române?ti

Roadele formidabilei mi?c?ri na?ionale de la Chi?in?u nu au putut fi culese datorit? lipsei de anvergur?, clarviziune ?i coeren?? a clasei politice de la Bucure?ti precum ?i datorit? apatiei civice a ??rii în problemele de interes na?ional major. În perioada marilor rea?ez?ri statale din Europa de Est, când por?ile istoriei ne-au fost deschise pentru realizarea cu riscuri minime a Unirii ?i a recuper?rii Teritoriilor Române?ti Ocupate, orizontul politic al Bucure?tiului nu dep??ea, de o parte ?i de alta, perimetrul Pie?ii Universit??ii. ?ara era în r?zboi civil rece; antrena?i într-o lupt? fratricid?, românii au pierdut momentul Unirii.
Momentul istoric fiind pierdut, a trebuit s? ne repliem: a doua etap?, defensiv?, a început în 1991 ?i a durat pân? în 1997. În 1991, Republica Ucraina, principala beneficiar? a rapturilor teritoriale ale Uniunii Sovietice dup? cel de-Al Doilea R?zboi Mondial, este în plin? criz? de legitimitate: ea de?ine de facto teritorii care au apar?inut tuturor statelor învecinate: Polonia, Cehoslovacia, România ?i, foarte important, Rusia. Rada Suprem? proclamase independen?a Republicii Ucraina la 24 august 1991. Con?tien?i, de la bun început, de dificult??ile Ucrainei „de a supravie?ui, de a se legitima ?i defini ca identitate", ucrainenii revin, peste o jum?tate de an, plusând cu referendumul pentru legitimarea pe plan intern a independen?ei. Ucraina este singura fost? republic? unional? care organizeaz? referendum în problema independen?ei.

În 1991, Parlamentul României reac?ioneaz? prompt, barând calea ofensivei pentru legitimitate a ucrainenilor care, în ceea ce ne prive?te, însemna o ofensiv? pentru uzurparea drepturilor noastre asupra Teritoriilor Române?ti Ocupate. În Declara?ia, Parlamentul României din 28 noiembrie 1991, adoptat? cu unanimitate de voturi în ?edin?a Camerelor reunite, se spune: „Parlamentul României, luând cuno?tin?? de hot?rârea autorit??ilor de la Kiev de a organiza la 1 decembrie 1991 un referendum asupra independen?ei Republicii Ucraina, declar? solemn c? referendumul organizat de autorit??ile de la Kiev în teritoriile române?ti încorporate cu for?a în cadrul fostei U.R.S.S. - respectiv Bucovina de Nord, ?inutul Her?a, ?inutul Hotin precum ?i în jude?ele din sudul Basarabiei - este nul ?i neavenit, precum ?i consecin?ele acestuia, cere parlamentarilor ?i guvernelor tuturor statelor care vor recunoa?te independen?a Ucrainei s? declare expres c? aceast? recunoa?tere nu se extinde ?i asupra teritoriilor române?ti men?ionate.
solicit? Guvernului ??rii s? înceap? de urgen?? negocieri cu autorit??ile de la Kiev în problema teritoriilor române?ti anexate cu for?a de U.R.S.S.".

5. Spiritul Actului Final de la Helsinki

Tot în acest sens, în aprilie 1993, Guvernul Român notific? Guvernului Ucrainean faptul c?, urmare a dispari?iei Uniunii Sovietice ?i a apari?iei la frontiera de est a României a dou? noi state independente - Ucraina ?i Republica Moldova - Tratatul privind regimul frontierei de stat româno-sovietice, colaborarea ?i asisten?a mutual? în problemele de frontier?, încheiat în 1961, a devenit caduc. Se afirm?, de asemenea, disponibilitatea P?r?ii române de a începe negocierea cu Partea ucrainean? a unui acord în acest domeniu. Tratatul din 1961 confirma frontiera sovieto-român? impus? prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947 ?i Protocolul Groza-Molotov din 1948, în condi?iile ocupa?iei sovietice, sfera sa de reglementare limitându-se, desigur, la problemele regimului de frontier? ?i ale colabor?rii ?i asisten?ei mutuale. Notificarea caducit??ii Tratatului din 1961 cu Uniunea Sovietic?, ca urmare a dispari?iei acesteia ca subiect de drept interna?ional, ?i exprimarea disponibilit??ii de negociere cu noul stat ap?rut la frontiera de est a României - Republica Ucraina - era un act menit s? deschid? câmpul discu?iei problemei frontierei dintre România ?i Ucraina, în spiritul Actului Final de la Helsinki. Pân? în 1997, negocierile privitoare la încheierea Tratatului de baz? cu Republica Ucraina au avut un caracter echilibrat.

6. Pre?edintele Emil Constantinescu nu a consultat nici poporul român, prin referendum, nici Parlamentul României

Dup? câ?tigarea alegerilor de c?tre Conven?ia Democrat?, politica extern? a României în privin?a contenciosului teritorial cu Ucraina devine capitulard?. Imediat dup? investitur?, la reuniunea de la Davos din ianuarie 1997, pre?edintele Constantinescu lanseaz? ideea „sacrificiului istoric". Intr-un interviu acordat postului privat de radio ucrainean Nova Mova, în februarie 1997, pre?edintele Constantinescu declar?: „Suntem dispu?i s? recunoa?tem grani?ele actuale. Aceast? recunoa?tere a realit??ii va forma, într-adev?r, baza tratatului", men?ionând de asemenea c? „Insula ?erpilor este teritoriu ucrainean". In februarie 1997 pre?edintele Constantinescu nu avea mandat pentru avansarea ideii „sacrificiului istoric". Nu consultase poporul român, prin referendum, nu consultase nici m?car Parlamentul ??rii. În continuare întreaga diploma?ie româneasc? este pus? s? lucreze în favoarea consolid?rii statalit??ii „tân?rului stat ucrainean".

7. Principalii artizani ai tratatului au fost : pre?edintele Emil Constantinescu, pre?edintele Senatului Petre Roman ?i Ministrul de Externe, Adrian Severin

Primul implicat a fost Ministerul Afacerilor Externe. La 7 martie apare stupefiantul comunicat al M.A.E.: „Ministerul Afacerilor Externe nu va ceda în privin?a intereselor legitime ale României. In acest context, subliniem înc? o dat? c? securitatea României e legat? de independen?a, stabilitatea ?i integritatea teritorial? a Ucrainei, pe care nu e suficient doar s? le recunoa?tem, ci chiar s? le sus?inem prin toate mijloacele politice ?i juridice care ne stau la îndemân?".

Semnarea Tratatului cu Ucraina din 1997 e fost rezultatul unei extraordinare campanii de manipulare a opiniei publice ?i a parlamentarilor. Principalii artizani ai acestei ac?iuni sunt pre?edintele Emil Constantinescu, pre?edintele Senatului Petre Roman ?i ministrul de externe din acea perioad?, Adrian Severin. Dincolo de perdeaua de fum a explica?iilor celor care au participat la redactarea ?i validarea tratatului, dincolo de toate precau?iile ?i de reu?ita redact?rii tratatului în termenii Actului Final de la Helsinki, esen?a tratatului este achiesarea, acceptul liber consim?it al României, la actuala frontier? cu Ucraina. Ucraina a ap?rut ca subiect de drept interna?ional în 1991. Tratatul întrerupe linia contest?rii drepturilor Ucrainei asupra Teritoriilor Ocupate, început? prin Declara?ia din noiembrie 1991 a Parlamentului României, ?i, în 1997, România face cadou Ucrainei recunoa?terea actualei ei frontiere de sud-vest. Recunoa?terea actualei frontiere de stat între România ?i Ucraina este explicit? în Schimbul de Scrisori între cei doi mini?tri ai Afacerilor Externe (a?a-numitul „Acord Conex") prev?zut la art.2.2 al Tratatului. Iat? care este con?inutul acestui Schimb de Scrisori:

„1. Guvernul României ?i Guvernul Ucrainei vor încheia, în cel mult doi ani, un Tratat privind regimul frontierei dintre cele dou? state, pe baza principiului succesiunii
statelor în privin?a frontierelor, potrivit c?ruia proclamarea independen?ei Ucrainei nu afecteaz? frontiera de stat existent? între România ?i Ucraina, a?a cum a fost definit? ?i descris? în Tratatul din 1961 privitor la regimul frontierei de stat româno-sovietice ?i în documentele de demarcare corespunz?toare valabile la 16 iulie 1990, data adopt?rii Declara?iei privind suveranitatea statal? a Ucrainei.
3. Ucraina se va angaja s? nu amplaseze mijloace militare ofensive pe Insula ?erpilor, care apar?ine Ucrainei, potrivit punctului 1 de mai sus.
Astfel, esen?a „principiilor ?i procedurilor convenite prin Schimbul de Scrisori"
este:
- renun?area la efectele notific?rii din 1993 a caducit??ii Tratatului din 1961 privind regimul frontierei de stat româno-sovietice;
- anularea efectelor Declara?iei din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului României cu privire la referendumul asupra independen?ei Ucrainei;
- recunoa?terea dreptului de succesiune al Ucrainei asupra Teritoriilor Române?ti Ocupate de fosta Uniune Sovietic? ?i de?inute acum de Republica Ucraina.
Schimbul de Scrisori nu a fost prezentat plenului Parlamentului în cursul ?edin?elor de ratificare, motivându-se c? „el nu este parte a Tratatului" (cu toate c? prevederile lui
- art.2.2 din Tratat - „vor intra în vigoare simultan cu intrarea în vigoare a prezentului tratat"). Pu?ini parlamentari cunosc con?inutul Schimbului de Scrisori implicat în tratatul pe care l-au votat.
Semnarea Tratatului a însemnat anularea tuturor eforturilor de pruden?? diplomatic? din perioada '91 -'96. Ea a însemnat sfâr?itul defensivei. A însemnat capitularea total? a României în fa?a Ucrainei. Pân? la ratificarea ?i promulgarea acestui tratat, „tân?rul stat ucrainean" nu avea nici un act prin care România s?-i fi recunoscut frontiera. Acum îl are.

„Pentru prima dat? de la constituirea României Mari, în 1918, un guvern român a cedat p?r?i ale teritoriului na?ional, f?r? a fi amenin?at cu agresiunea (ca în 1940) sau f?r? a se g?si sub presiunea ocupantului str?in (ca în 1944 ?i 1947). Opinia public? româneasc? nu a perceput dimensiunile dramatice ale evenimentului. Românii trebuie s? cunoasc? adev?rul într-o problem? capital?, în care cenzura, manipul?rile, propaganda ?i presiunile exercitate de Putere au ocultat sensul real al tratativelor ?i al tratatului" - va spune marele istoric ?i patriot, academicianul Florin Constantiniu. Am prezentat pe larg, toate procedeele acestei ocult?ri, care au dus la validarea, ratificarea ?i promulgarea acestei forme capitularde a Tratatului cu Ucraina.

„Pentru toate acestea, judecata istoriei va veni oricum, dar pân? atunci trebuie s?-i judece justi?ia!" (Prof. dr. Vasile Gionea - membru de onoare al Academiei Române)

8. R?ni nevindecate în sufletul românilor

Moldova glorio?ilor Alexandru Cel Bun ?i ?tefan Cel Mare, cu teritoriile vechiului voievodat medieval Moldova se afl? în acest moment în trei state: România, Moldova ?i Ucraina. Am o neab?tut? încredere în luminozitatea destinului nostru ca popor ?i ca na?iune. El este asemenea unui pârâu subteran care iese din timp în timp în lumin?, uimind cu str?lucirea ?i prospe?imea lui: Unirea Principatelor, Independen?a, Marea Unire. Cursul lui este deja jalonat de oameni de stat de anvergur? european? care ne-au ridicat ?ara în Istorie. Nu trebuie decât s? urm?m aceste jaloane pentru a ne reîntâlni cu el atunci când va str?luci din nou în lumina evenimentelor istorice favorabile. Întâlnirea cu destinul nostru istoric a fost ratat? la un moment extrem de fast: 1990-91. Dar acest destin exist? ?i î?i continu?, cu r?bdare ?i tenacitate, cursul. S? ne preg?tim pentru viitoarea noastr? întâlnire cu el. Cum? Aducând la conducerea ??rii, oameni competen?i, cu o vast? cultur? istoric? ?i politic?, dornici s?-?i slujeasc? ?ara ?i având curajul, în?elepciunea ?i abilitatea în a o face. Reînfiin?ând, pe toate planurile, marea ?coal? a Educa?iei Na?ionale - aceea la care au crescut elitele care au realizat ridicarea na?iunii pe treptele împlinirii ei, din genera?ie în genera?ie. Adaptându-ne cu suple?e tacticile politice de moment obiectivului na?ional strategic major - în momentul de fa?? refacerea unit??ii statale a României – cu flexibilitatea, abilitatea ?i în?elepciunea de a fructifica în direc?ia acestui obiectiv strategic oportunit??ile care se ivesc mereu în cadrul echilibrului de for?e, mereu schimb?tor, realizat între marile puteri. ?i de aici începe discu?ia asupra a ceea ce este ?i a ce ar trebui s? fie, politica extern? a României în momentul de fa??.

Not?: O parte a textului este adaptat dup? dialogul profesorului univ. dr. Tiberiu Tudor, cu publicista Emilia ?u?uianu (2015)[3].
-------------------------------
[1] https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/spolierea-romaniei-la-tratatul-de-pace-de-la-paris
[2] ibidem.
[3] http://melidonium.ro/2015/02/17/istoria-unei-tradari-nationale-tratatul-cu-ucraina/

footer