Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gic? Manole   
Miercuri, 03 Mai 2017 20:18

Corneliu Zelea Codreanu cu so?iaCrez de tinere?e, Crez de genera?ie

În toamna anului 1919, Corneliu Zelea Codreanu se înscrie, ca membru activ, într-o organiza?ie patriotic?, „Garda Con?tiin?ei Na?ionale" întemeiat? ?i condus? de muncitorul Constantin Pancu cu sediul în strada Vasile Alecsandri, nr. 3, Ia?i[20]. Organiza?ia avea caracter muncitoresc. Constantin Pancu era muncitor instalator, cu patru clase, orator ?i iubitor al celor mul?i ?i s?raci dar cu „con?tiin?? clar româneasc?[21]". Garda Con?tiin?ei Na?ionale a activat doar în anii 1919-1920, anii de mare pericol comunist pentru România. Garda Con?tiin?ei Na?ionale strângea pe str?zile Ia?ului, în „Pia?a Unirii", mul?imi impresionante de pân? la 10.000 de cet??eni ridicând con?tiin?a na?ional? a românilor în acel moment critic ac?ionând ca o veritabil? „barier? în fa?a valului comunist"[22]. Între agen?ii Moscovei, care manipulau parte din muncitorimea Ia?ului, ?i organiza?ia lui C. Pancu, au avut loc confrunt?ri de strad?, zilnice ?i, desigur, sângeroase.

Garda Con?tiin?ei Na?ionale, ?i-n care Corneliu Z. Codreanu a devenit activist de seam?, ob?ine, în februarie-martie 1920, dou? victorii împotriva uneltirilor comunist-moscovite. În 10 februarie 1920, la Regia monopolurilor statului din Ia?i, unde munceau 1.000 de lucr?tori, comuni?tii au declan?at greva general?. Steagul ro?u, steagul lui Lenin a fost în?l?at ?i fâlfâia triumf?tor pe cl?dire. Simbolurile statului român au fost date jos, distruse. În locul lor au fost afi?ate fotografiile „marilor eroi proletari" Karl Max, Lev Tro?ki, Cristian Rakovski. Muncitorii care au fost împotriva actelor antina?ionale au fost b?tu?i, r?ni?i, alunga?i. Într-o asemenea situa?ie tensionat?, grav? Constantin Pancu ?i C. Z. Codreanu se pun în fruntea unei mul?imi de muncitori ie?eni, cu steagul tricolor în mân?, pleac? de pe strada L?pu?neanu prin P?curari cântând nu „Interna?ionala", ci „De?teapt?-te Române". Ajung la Regie, Codreanu se urc? pe cl?dire, arunc? jos steagul ro?u, înlocuindu-l cu steagul tricolor, ?i predau cl?direa Armatei. Greva comunist? va fi zdrobit?. Pancu ?i Codreanu adun? 500 de muncitori „din toate col?urile Ia?ului"[23] ?i redeschid fabrica. Dup? câteva zile, fo?tii grevi?ti, indu?i în r?t?cire de agen?ii Moscovei, solicit? acordul autorit??ilor de a fi reprimi?i la lucru.

A doua victorie a patrio?ilor români ?i a G?rzii Na?ionale va fi repurtat?, tot împotriva unui focar otr?vit de agita?ie moscovit?, cel mai puternic centru comunist care era la atelierele C.F.R. Nicolina Ia?i, în luna martie 1920. Agen?ii Moscovei, peste 5000, erau înarma?i. Autorit??ile române nu aveau curajul s? intervin?. I-au sf?tuit pe conduc?torii patrio?i Constantin Pancu ?i C. Z. Codreanu s? nu se aventureze în bârlogul bol?evic de la Nicolina. Steagul ro?u moscovit flutura ?i aici peste atelierele C.F.R.. Patrio?ii î?i asum? riscul, p?trund, cu o locomotiv? luat? de la depou, în Ateliere. C. Z. Codreanu urc? pe scara lung?, cu steagul tricolor în din?i, ajunge pe cl?dire, arunc? cârpa ro?ie jos, în?l?ând tricolorul. Sfideaz? urletele, amenin??rile bol?evicilor dovedind un curaj exemplar. În fa?a hot?rârii patrio?ilor români oamenii Moscovei amenin??, dar dau înapoi: „Efectul moral al acestei ac?iuni este incomparabil. Ia?ul hue?te. Pe strad? nu se vorbe?te decât despre « Garda Con?tiin?ei Na?ionale ». Un curent de rede?teptare româneasc? plute?te în aer. Trenurile duc mai departe, în cele patru z?ri, reînvierea. Ne d?m seama c? bol?evismul va fi învins, pentru c? în fa?a lui, la dreapta, la stânga s-a ridicat o barier? de con?tiin?? care nu-i va permite s? se extind?. Toate drumurile de înainte îi sunt închise. De acum va trebui s? dea înapoi. Nu mult dup? aceasta a intervenit ?i ac?iunea întreprins? de guvernul generalului Averescu, care a t?iat orice perspectiv? acestei mi?c?ri"[24].

Agita?iile comuniste p?trunseser? ?i-n Parlament. Vorbesc de primul parlament al României Mari, creat în urma scrutinului electoral pe baza votului universal în noiembrie 1919, ?i-n care ajunser? ?i oamenii Moscovei. Unii parlamentari voiau debarcarea monarhiei cu ajutorul Rusiei comuniste, Ion Mihalache, dându-i impresia lui Ion I. C. Br?tianu c? primul for legislativ al României Unite ofer? un spectacol de „Dum? prerevolu?ionar?"[25]. Pericolul în care se afla ?ara era manifest. Tot marele om politic liberal, I. I. C. Br?tianu va g?si solu?ia. La sfatul s?u, regele Ferdinand îndep?rteaz? guvernul Alexandru Vaida-Voevod, ce se afla la Londra, printr-o telegram? cifrat?, o metod? „suigeneris"[26], ?i-l aduce la putere pe generalul Alexandru Averescu, scopul fiind de a restabili ordinea în ?ar? ?i a consolida statul român. Am z?bovit mai în urm? asupra împrejur?rilor în care s-a creat primul guvern Alexandru Averescu în 1920, ce mandat a primit acesta de la rege ?i I. I. C. Br?tianu în urma negocierilor secrete, pe o durat? strict limitat? în vederea atingerii unui scop.

Desigur, cele dou? fapte de bravur? înf?ptuite de C. Z. Codreanu în Ia?ul anului 1920 i-au adus prestigiu ?i popularitate. Nu „neastâmp?rul militant", de care scria Z. Ornea, l-a determinat pe tân?rul C. Z. Codreanu s? se implice în evenimentele timpului. Riscurile asumate nu erau deloc mici. Masa bol?evic? era înarmat?, iar crima politic? nu-i era str?in?. Z. Ornea, dac? ar fi avut o minim? onestitate, dac? tot a scris despre „militantismul" tân?rului student, s? fi f?cut precizarea pentru ce anume milita Codreanu în anii '20? Împotriva cui se ridicase el ?i miile de locuitori ai Ia?ului? Desigur, împotriva agen?ilor comuni?ti ce infestau metropola de la est de Carpa?i, to?i agen?i pl?ti?i ai Rusiei Sovietice ?i care agen?i, ideologi, conduc?tori controlau prin manipulare ?i propagand? mincinoas? mare parte din muncitorii ie?eni. ?i care "conduc?tori" ai muncitorilor, ca dr. Ghelerter, Gheler, Spiegler, Schreigher, erau evrei. Ace?tia au impus mul?imii înfometate, victima manipul?rii ?i diversiunii, sloganuri criminale precum „Jos România", „Jos Armata Român?", „Jos regele Ferdinand", „Tr?iasc? Rusia", „Tr?iasc? Lenin", „Tr?iasc? Marx" etc. Dac? tot scria despre „militantismul" lui C. Z. Codreanu, Z. Ornea putea s? fie explicit. Pentru ce milita? Împotriva cui? Desigur, c?rturarului Z. Ornea nu i-a fost str?in adev?rul în leg?tur? cu activitatea politico-social?, de început, a lui C. Z. Codreanu, dar s-a ferit ca dracul de t?mâie s?-l spun?. Cum s? scrie, el, c? tovar??ii evrei comuni?ti din Ia?i activau pe fa?? împotriva României ?i pentru Rusia?

În 1920, la Ia?i, Corneliu Z. Codreanu s-a angajat într-o aspr? ?i grea lupt? civic? pentru ap?rarea statului român, a României întregite. A denun?at ma?ina?iunile tenebroase ale Rusiei, ce g?siser? în evreimea Ia?ului o veritabil? coloan? a V-a. „Militantismul" lui urm?rea salvarea integrit??ii teritoriale a României Unite, pe care Românie Unit? agen?ii Moscovei o denun?au ca pe un „imperiu multina?ional"! Evreii comuni?ti luptau pentru dezmembrarea noului stat. Pozi?ia tovar??ilor evrei cominterni?ti, c? statul român este unul multina?ional ?i c? fiecare comunist român are misiunea sfânt? de a lupta pentru distrugerea lui, va fi inclus? ?i adoptat? de partidul comunist din România ca strategie politic? pe toat? perioada interbelic?, ca program doctrinar.

Împotriva acestor du?mani ai României, tr?d?tori ai ??rii, a luptat Corneliu Z. Codreanu, cu to?ii agen?i N.K.V.D. (în limba rus?: ???????? K?????????? ?????????? ??? - ?.?.?.?,; Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne, urma?a O.G.P.U ?i al C.E.K.A. ca poli?ie secret? - n.r.), afla?i în slujba celui mai periculos vr?jma?, U.R.S.S.. Codreanu atunci, ?i nu numai, a comb?tut cu vehemen?? pe comuni?ti, comunismul, nu pe evrei ca neam. El condamna activitatea tr?d?toare a evreilor comuni?ti, slugi ale Cominternului, nu poporul evreu în sine. Nu a fost vinovat Corneliu Z. Codreanu c?, în perioada interbelic?, majoritatea comuni?tilor din România interbelic? au fost evrei. Deci, ideologia sa, doctrina sa politic? era net anticomunist? ?i nu antisemit?. Dup? ce anii au trecut, iar statul român consolidându-se, C. Z. Codreanu, ca ?i to?i observatorii aviza?i ai perioadei, a în?eles un fapt indubitabil: politicienii români ce formau o oligarhie economic? ?i financiar? rapace a fuzionat pe fa?? cu o alt? oligarhie, la fel de rapace ?i periculoas?, oligarhia de origine evreiasc? din România. Împotriva acestor dou? pericole majore ce puneau în primejdie integritatea statului român (agen?ii Moscovei), sau îl confiscaser? (anii 1930-1940), punându-l între paranteze, a ac?ionat în plan politic ?i civic pe durata vie?ii sale, Corneliu Zelea Codreanu. El nu a urât pe evrei, ci a urât pe comuni?ti. El n-a urât pe evreii s?rmani, cinsti?i, ci pe evreii p?rta?i la jaful general exercitat ?i de ei în perioada interbelic? în România. A-l judeca în manier? tezist?, de origine cominternist?, pe Corneliu Z. Codreanu ?i marea sa mi?care politico-ideologic? ca antisemi?i se constituie într-o grosolan? mistificare a istoriei.

Anticomunismul doctrinar l-a definit pân? la moarte ca ?i combaterea oligarhiei (indiferent de origini) ce practica pe lâng? jaful sistematic, ca urmare a monopolului puterii, ?i politicianismul abject având ca rezultat destructurarea statului român, sl?birea acestuia, au reprezentat fundamentele ideologice ale lui Corneliu Z. Codreanu ?i ale grup?rii politice creat? de el. A?adar, nu antisemitism primitiv, visceral cum au indus mincinos autorii cominterni?ti, nu clan de crim? organizat?, ci activism politico-ideologic ce denun?a tr?darea ??rii de chiar oligarhia care o conducea. Activism politic ce urm?rea trezirea Na?iunii Române, implicarea ei în salvarea ??rii de la dezastrul spre care o împingeau oligarhii vremii. Ion Vinea, autorul straniului roman „Lunaticii", a avut dreptate când a declarat în 1934 c? tineretul ??rii ce venise sub steagurile lui C. Z. Codreanu, era condamnat la moarte de oligarhie. Sfidarea, înfruntarea cu care tineretul ??rii denun?a tr?darea intereselor poporului român de c?tre oligarhie nu le va fi iertat?. Cum niciodat? orice oligarhie, sau grup de putere din România, indiferent de epoc? ?i timp, nu va ierta pe cei ce vor avea dârzenia s?-i înfrunte, s? le dema?te abuzurile, tr?darea, diversiunile, confiscarea statului ?i folosirea pârghiilor de putere întru crearea de privilegii financiar-economice în dauna prosperit??ii tuturor, generale.

Preocupat de marea primejdie a comunismului, Corneliu Zelea Codreanu încerca s? identifice mijloace de a-l contracara. Muncitorii, sublinia el, au dreptul de a avea pe mas? pâinea cea de toate zilele. Ei produc bunuri ?i pe ei se reaz?m? ?ara. Muncitorul, credea, C. Z. Codreanu, are nevoie ca de aer pe lâng? pâine ?i de demnitate, de onoare ?i de libertate. Nu cu vorbe goale se umple de con?inut ideea de demnitate ?i libertate, ci cu prosperitate economic?. Dac? muncitorul lucreaz? pentru folosul patriei, patria s?-l recompenseze pe m?sur?. Drepturile muncitorului de pe întinsul ??rii trebuie împlinite cu ajutorul statului, nu împotriva statului cum ac?ionau agen?ii Moscovei, comuni?tii. Numai c? pâinea ?i onoarea muncitorului nu sunt de la sine în?elese, nu deriv?, cum ar fi firesc, din sudoarea muncii lor. Ele trebuie smulse ?i impuse „partidelor oligarhice"[27]. Nu îns? într-o lupt? ce se duce sub steag str?in. Pe p?mântul României este inadmisibil s? fie în?l?at alt steag în afara celui na?ional, a?a cum o fac agen?ii comuni?ti ai Moscovei, sus?inea cu t?rie C. Z. Codreanu.

Dreptatea pentru muncitorul român e posibil? doar sub flamura tricolor?. Cei care îndeamn? muncitorimea român? ca, în numele drept??ii pentru ea, s? se ridice împotriva hotarelor ??rii, trebuie înfrunta?i. Dac? pâinea muncitorului român e sfânt?, la fel de sfânt? e ?i ?ara. Nu vom admite „nim?nui ca pentru pâinea ta s? pustie?ti ?i s? dai pe mâna unei na?ii str?ine de bancheri ?i c?m?tari, tot ce a agonisit truda de dou? milenar? a unui neam de muncitori ?i de viteji". Dreptatea ta, în cadrul drept??ii neamului! Nu se admite ca pentru dreptatea ta „s? sfarmi în buc??i dreptatea istoric? a na?iei c?reia apar?ii"[28]. De asemenea, e de comb?tut cu dârzenie, mereu, neobosit demagogia obraznic? a oligarhiei ce s-a instalat în fruntea statului „la ad?postul formulelor tricolore"[29]. Oligarhia, cinic? ?i tiranic?, lipsit? de iubire de ?ar?, i-a adus pe muncitori în pragul disper?rii, exploatându-i nemilos. Vorbe?te de patrie, dar ea n-are patrie ?i dac? zice c? o are n-o iube?te! Vorbe?te de Dumnezeu, dar nu crede în El! Latr? cu mincinoas? smerenie (ei, oligarhii) despre Biserica neamului, în care nu intr? ?i nu se roag?. Vorbe?te despre simbolurile neamului, ea, oligarhia, cum ar fi Armata, dar la momentul adev?rului, aceea?i Armat? a fost trimis? la r?zboi aproape dezarmat?.

A?adar, oligarhia, în viziunea lui C. Z. Codreanu, n-are nici Patrie, nici Dumnezeu, nici Onoare, nici Biseric?, nici Respect pentru Str?mo?i. Pentru ea, sacrificiul eroilor neamului a fost prilej de c?p?tuial?. În clipa marii biruin?i ea nu a îngenuncheat întru slava eroilor neamului, ci s-a umplut de n?dejdea unor afaceri ?i mai mari. Nu vom mai permite, concluziona C. Z. Codreanu, acestor sec?turi imorale, escroci politici s? ne mai confi?te destinul. Noi, cei tineri, glosa el, ne închin?m, smeri?i, în fa?a vitejilor neamului al c?ror uria? sacrificiu ne-a întregit ?ara. Sacrificiul cutremur?tor al eroilor îi permite s? cread? în noul stat român întins de la Nistru pân? la Tisa. Crede în statul român ce cuprinde pe to?i românii cinsti?i, iubitori de munc? grea, c?rora le pas? de soarta neamului. C. Z. Codreanu, crede, în noul stat român p?rinte protector al familiei, care asigur? drepturi politice ?i civile tuturor în vederea asigur?rii armoniei sociale, care asigur? prosperitatea în func?ie de munca depus?, de sacrificiul efectuat. Muncitorul s?-?i apere drepturile în sindicate na?ionale, statul s? purcead? la îndeplinirea lor, iar beneficiul s? nu mai fie doar a oligarhiei, ci ?i a celor ce trudesc.
- Va urma -

Fragment din cartea în curs de apari?ie „Drumul României spre Catastrof? (1918-1940)", autor Gic? Manole

----------------------------------------------
[20] Corneliu Codreanu, op. cit., p. 28.
[21] Ibidem, p. 29.
[22] Ibidem, p. 30.
[23] Ibidem, p. 31.
[24] Ibidem, pp. 32-33.
[25] I. G. Duca, op. cit., p. 198.
[26] Ibidem, p. 199.
[27] Ibidem, p. 33.
[28] Ibidem.
[29] Ibidem.

footer