Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gic? Manole   
Duminică, 30 Aprilie 2017 17:12

C.Z.CodreanuCine cite?te aceast? carte (Gic? Manole, Drumul României spre Catastrof?. 1918-1940), este îndrept??it s? se întrebe: cine a fost Corneliu Zelea Codreanu? De ce întreaga oligarhie interbelic? l-a considerat cel mai mare du?man? Al ei/al lor, desigur, nu al ??rii. De ce-l ur?sc ?i dup? moarte? De ce, despre C. Z. Codreanu, românii sunt obliga?i s? ?tie doar adev?rurile scrise ?i impuse de oligarhie ?i Ocult?? Cum se face c? de?i au trecut 8 decenii de la asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu ?i altor câteva sute de mari patrio?i ?i intelectuali români, ura împotriva sa s-a p?strat mereu proasp?t?? Ce anume i-a înver?unat pe domnii evrei (atunci ?i ast?zi) împotriva marelui patriot Corneliu Zelea Codreanu, dac? ei care au avut controlul politic ?i economico-financiar asupra României Unite, dup? ce-au impus uciderea a câteva sute de tineri patrio?i români, c?rora ei le refuzaser? totul, a?adar, dup? ce c? i-au ucis, îi urm?resc înc?, cu aceea?i ur? din anii treizeci, pân? ?i dup? moarte? De ce este urât Corneliu Zelea Codreanu ?i dup? uciderea sa bestial? de ordinele Ocultei? Doar ei, autorii evrei care scriu, nu-i a?a, despre anii treizeci, au dreptate? Cum po?i scrie f?r? s? te ru?inezi, infamii de genul celor scrise de Z. Ornea, cum c? Ion Zelea Codreanu a dat copiilor s?i o educa?ie rasist?, xenofob? doar c? ?i-a botezat copiii cu nume de eroi din istoria românilor? Educa?ia primit? de copiii lui Ion Zelea Codreanu a fost una pe care o primeau to?i copiii familiilor române?ti ale epocii: în respect fa?? de p?rin?i, iubire fa?? de ?ar? ?i cult, fa?? de str?mo?i.

Pân? spre 1915-1916, în societatea româneasc?, toate genera?iile au fost crescute cu scopul de a nu se da în l?turi de la jertfa suprem? pentru înf?ptuirea idealului na?ional (unitate na?ional?). Toate m?rturiile epocii vorbesc de zidirea în con?tiin?a tinerilor genera?ii a necesit??ii imperioase de a dezrobi, la primul moment istoric favorabil, dup? o mie de ani, Transilvania: „Sus privirea, tinere, sus capul! Privirea spre Carpa?i. Acolo ne-a?teapt? fra?ii s?-i dezrobim" li se spunea de c?tre ofi?erii instructori tuturor cade?ilor din ?colile militare din vechea Românie. Desigur, dup? Z. Ornea, acest îndemn nu a fost decât expresia unui ?ovinism deplasat, a unei xenofobii manifeste. Ce ru?ine!

Corneliu Zelea Codreanu ?i-a efectuat studiile primare la Ia?i, Hu?i, iar între anii 1912-1916 înva?? la Liceul Militar de la M?n?stirea Dealu. În 1916 se înroleaz? voluntar în regimentul tat?lui s?u, 25 Infanterie Vaslui; în 1917, septembrie î?i reia studiile militare la ?coala de Ofi?eri din Boto?ani pân? în iulie 1918 pentru ca ultima clas? de liceu s? o ispr?veasc? la Hu?i. În anul 1919 începe studiile la facultatea de drept în cadrul Universit??ii „Al. I. Cuza" Ia?i, timp în care agita?iile comunisto-enkavediste, pl?tite, instigate de Rusia puneau într-un grav pericol statul român de-abia ie?it dintr-un r?zboi pustiitor. Nu „neastâmp?rul militant"[10] de care scrie Z. Ornea, l-a determinat pe tân?rul Corneliu Zelea Codreanu s?-?i înceap? activitatea public? în prim?vara anului 1919, ci dragostea profund? fa?? de ?ar?, grija de a o ap?ra în caz c? „vin bol?evicii peste noi"[11]. Astfel, tân?rul C. Z. Codreanu adun? în jurul s?u 21 de elevi de la liceul din Hu?i, strânge arme care, pe atunci „erau pe toate drumurile"[12], creeaz?, ca acoperire, societatea cultural? „Mihail Kog?lniceanu", se instruiesc în p?durea Dobrina unde fac exerci?ii cu caracter militar, pentru ca în caz c? „armata bol?evic? va trece Nistrul ?i apoi Prutul ajungând s? încalce ?i locurile noastre, noi s? nu ne supunem, ci s? ne retragem cu to?ii în p?dure înarma?i. Aici s? organiz?m un centru de ac?iune ?i de rezisten?? româneasc? ?i prin lovituri date cu m?iestrie s? zdruncin?m inamicul, s? men?inem o stare de spirit de neaplecare ?i s? între?inem o scânteie de n?dejde în mijlocul masei române?ti din sate ?i ora?e. Am depus cu to?ii jur?mânt în mijlocul p?durii seculare"[13].

C. Z. Codreanu ?i colegii s?i în?elegeau bine cine între?inea starea de haos din ?ar?, efectul distrug?tor al revolu?iei bol?evice tocmai se manifesta dramatic în stânga Nistrului, iar agen?ii acesteia din ?ar? instigau muncitorimea din România spre comunism. În acei ani situa?ia din ?ar? era de o gravitate f?r? de precedent. R?zboiul, revolu?ia bol?evic? radicalizeaz? masele; „cascada tronurilor" devenise o realitate. Nu resping ideea c?, dac? ?i în România, agita?iile comuniste au câ?tigat teren faptul se explic? ?i prin influen?a direct? a „Marelui Octombrie". Sutele de mii de solda?i ru?i de pe frontul românesc au trecut de partea bol?evicilor. La Ia?i, la Socola, în 1918, exista un centru/comandament militar bol?evic care viza declan?area revolu?iei în România. În spatele ac?iunilor era Cristian Rakovski ?i oamenii s?i. Bol?evicii urm?reau arestarea familiei regale a României. Agen?ii lor împânziser? partea de ?ar? liber? cu propagand? comunist?. Nu pot s? refuz ideea c? decizia oligarhiei politice române?ti de a-?i asuma ca obliga?ii imediate o reform? agrar? radical? cât ?i o consistent? reform? politic? s-a efectuat ?i sub puternica presiune a evenimentelor din Rusia. Planurile bandei lui Lenin ?i Tro?ki în România au e?uat lamentabil. Iar „vinovatul" principal a fost Armata Român?.

Împotriva centrului conspirativ bol?evic de la Ia?i (Socola), unde se oplo?iser?, ca bandi?ii, mii de solda?i ru?i bol?evici, la ordinele înc? prim-ministrului Ion I. C. Br?tianu, generalul Constantin Prezan printr-un atac surpriz? devastator din 9 decembrie 1917 lichideaz?, cu ajutorul bravelor trupe române, focarul de infec?ie social? de la Socola. I. G. Duca în memoriile sale politice a scris pagini antologice despre acest eveniment[14]: „P?rea un basm ?i totu?i era realitate. Când pe la ora ?apte, ?apte ?i jum?tate, bol?evicii s-au v?zut înconjura?i de trupele noastre, au schi?at timp de câteva minute o rezisten??, dar, sim?indu-ne dep??i?i au depus imediat armele, ?i astfel f?r? nicio lupt?, am putut dezarma mai multe mii în câteva ceasuri f?r? nici o pierdere... În câteva s?pt?mâni am lichidat armate bol?evic? ?i zile de-a rândul ne-a fost dat nou?, care v?zusem cu un an înainte defilând pe str?zile Ia?ilor în sunetul cântecelor trupele ?ariste mândru sfid?toare, nep?s?toare la durerile ?i înfrângerile noastre, ne-a fost dat, zic, s? privim aceea?i solda?i pr?p?di?i, dezordona?i ?i dezarma?i, du?i ca turmele de câ?iva plutonieri români... Era un spectacol de necrezut, unul din cele mai paradoxale ale fantasticului caleidoscop al r?zboiului. Era îns? mai presus de toate pentru noi ?i cea mai crunt? r?zbunare a soartei împotriva tr?d?rii ruse?ti[15]".

În acest timp ?i familia regal? a României se aflase într-o dificultate major?, existând posibilitatea de a fi îndep?rtat? din fruntea României (cât mai era ea). Regele Ferdinand n-a ezitat s? declare anturajului, cât ?i celor mai de seam? oameni politici, c?, în fa?a tensiunilor sociale, ar fi în stare s?-l desemneze ca prim-ministru al ??rii chiar ?i pe I. C. Frimu numai ca s?-?i salveze Coroana (?i privilegiile aduse de statutul Casei Regale)[16]. La 1918 I. C. Frimu era un important lider socialist, în fa?a c?ruia tremura oligarhia româneasc?. A?adar, pericolul r?spândirii anarhiei comuniste în ?ar? l-a determinat pe tân?rul de doar 20 de ani, C. Z. Codreanu s? se angajeze în lupta contra bol?evicilor pe care îi sim?ea ca pe un „val distrug?tor" al ordinii ?i civiliza?iei. „Muncitorimea, îns? aluneca vertiginos spre comunism, între?inut? sistematic în cultul acestor idei, de pres? jid?neasc? ?i, în general, de toat? jid?nimea ora?elor. Fiecare jidan, comerciant, intelectual sau bancher-capitalist, în raza sa de ac?iune, era un agent al acestor idei revolu?ionare antiromâne?ti. Românii intelectuali erau indeci?i, aparatul de stat dezorganizat. Din moment în moment, te puteai a?tepta, fie la o izbucnire intern? a unor elemente organizate ?i decise, fie la o n?v?lire de peste Nistru. Aceast? ac?iune extern? coordonat? cu aceea a bandelor iudeo-comuniste din interior, care, n?pustindu-se asupra noastr?, distrugând podurile ?i aruncând în aer depozitele de muni?ii, ar fi hot?rât soarta noastr? ca neam[17]".

A?adar, ?ara de-abia ie?it? din r?zboi era amenin?at? de comunism. Pretutindeni conspira?ii, anarhie. Iar comuni?tii din ?ar? erau în propor?ie covâr?itoare de origine evreiasc?. Tinerii din Hu?i la 1919 s-au organizat s? lupte împotriva comuni?tilor, nu împotriva evreilor. Dar, la acea vreme, aproape to?i comuni?tii erau evrei. Nu antisemitismul a definit ac?iunile lui C. Z. Codreanu în acei ani, ci anticomunismul. Aveau con?tiin?a c? ei, tinerii, ce tocmai î?i încheiau cursurile liceului, se al?tur? eroilor din trecut ce au luptat ?i s-au jertfit pentru ?ar?. Iar ?ara lor, în acei ani era pus? în pericol de „valuri de vr?jm??ie" ce se ab?teau întunecat „din l?untru ?i din afara hotarelor"[18]. Comunismul era „haina" nou? sub care se ascundeau planurile imperialiste ale Rusiei.

Luându-?i bacalaureatul, Corneliu Z. Codreanu, se înscrie, ca student, la facultatea de drept din Ia?i, ora?ul pe care el îl vedea ca pe o „cetate etern? a românismului"[19]. Ia?ul de dup? r?zboiul de întregire se transformase cu totul fa?? de anii de dinainte de r?zboi. Codreanu constat? c? ora?ul unirii devenise cosmopolit. O mas? de studen?i, compact? ?i agresiv comunist? venit? din Basarabia se manifesta, pe fa??, ca agent de influen?? a Rusiei sovietice. Considerau c? pentru ea (adic? pentru acea mas? compus? din studen?i evrei), „na?iunea", „patria", „biserica na?ional?", „drepturi istorice" sunt reminiscente ale unei barbarii din trecut! Profesorii universit??ii se credeau obliga?i, erau convin?i, cum a ?i declarat unul dintre ei, Paul Bujor, c? pentru omenire, din acel moment ?i pân?-n veac „lumina va veni doar de la r?s?rit". Majoritatea studen?ilor se manifesta în ton cu acest slogan odios. Repudia orice idee de tradi?ie na?ional?. Tot ce era românesc era dep??it. Societatea nou?, credeau ei, presupunea alte valori. Nu con?tiin?? ?i responsabilitate fa?? de comunitate, adic? fa?? de ?ara nou? n?scut? în urma unui uria? sacrificiu, ci doar libertatea de con?tiin??! Conform acesteia, Dumnezeu nu mai exista. Murise de mult!

Studen?imea alogen? comunist? impuse interzicerea slujbelor religioase la început de an universitar la Ia?i. Noul Dumnezeu venise pe p?mânt în chip mântuitor de Mesia social. Noul Mesia era Lenin! ?i se a?ezase biruitor acolo unde se g?sea la acel moment centrul Istoriei. La Moscova, desigur. Tocmai în acel timp, demonii noului Dumnezeu, cu pistolul ?i sabia în mân? instalau la est de Nistru noul Ierusalim (ceki?tii), înf?ptuind Genocidul. Li se p?rea c? ei, studen?imea evreiasc? ce domina Universitatea ie?ean? (?i nu numai) sunt înainte merg?torii Noii Lumi ?i în România. Priveau cu dispre? agresiv spre studen?ii (pu?ini) ce se considerau lega?i de tradi?iile p?rin?ilor ?i bunicilor, de ?ara întregit?. Fermentul ideologic dizolvant - bol?evismul - ie?ise din universitate ?i r?spândise compact peste muncitorimea ie?ean?. Sloganuri ?i diversiuni înlocuiau munca organizat? atât de necesar? refacerii ??rii. Dac? lipsea pâinea, remediul nu era munca tenace, ci revolu?ia comunist?. Ceka î?i plasase mii de agen?i în Ia?i. Manipularea fl?mânzilor urm?rea sabotarea ??rii. Nu aratul p?mântului, nu plugul ?i cultivarea grâului erau remediul la s?r?cie, ci „comitete", „soviete", „adun?ri", „discursuri", „greve", „manifesta?ii" toate acompaniate de urletele isterice ale mul?imii: „Jos România", „Jos Regele", „Tr?iasc? Rusia Sovietic?", „Jos Armata Român?" etc.

În spatele mul?imii, conduc?torii lor, cu to?ii evrei. Cu to?ii în slujba Moscovei! Cu to?ii devota?i fanatic Moscovei! „Revolu?ia" proletar? a lui Lenin ?i Tro?ki trebuia s? se dovedeasc? biruitoare ?i în România. C?ci aici trebuia creat? patria poporului ales, noua lui Patrie, peste p?mântul unui popor primitiv, ignorant, str?in de noul Dumnezeu al omenirii! Foamea, mizeria erau reale. Pentru muncitori, desigur, dar nu ?i pentru noua clas? de „ideologi" ce-i mâna din urm? ca pe o mas? de manevr?. Statul român tremura din încheieturi. Institu?iile sale erau anemice. Strada era la dispozi?ia noilor ideologi cu ?taif moscovit. Ei controlau muncitorimea. Foamea cronic? e mai periculoas? decât moartea. Te arunc? în bra?ele pricepute ale du?manului manipulator. Când n-ai pâine pe mas? patria dispare din gând. Numai c? noii ideologi - cu to?ii evrei - nu aveau nimic comun cu adev?ratele interese ale muncitorilor. Nici ale României. Noii conduc?tori din spatele muncitorimii fl?mânde doreau s? distrug? noua ?ar? creat? prin jertf?. Ei se voiau, ?i se vedeau chiar, st?pâni peste noua Românie în care urm?reau s? instaureze, ca ?i peste Nistru, aceea?i tiranie criminal?. Peste tiranie, ei, noii ideologi, noii Mesia, obligatoriu, urmau s? st?pâneasc?.

N-au reu?it la 1919-1920. Vor reu?i s? se urce pe grumazul neamului românesc peste dou? decenii ?i jum?tate. Dup? o alt? nenorocire general?, ?i când „lumin?torul" de la r?s?rit, biruitor ?i uciga?, ni-i va a?eza în frunte. ?i va instala în parte o alt? Românie, mai mic?, martirizat? din nou, noul ordin mesianic compus tot din „marii" ideologi ?i patrio?i din anii dou?zeci! Dar la acel timp, Noii Mesia, mari „iubitori", „f?uritori" de „destin românesc" nu puteau ?ti ce drum poate apuca Istoria. Aveau credin?a c? doar ei o îndreapt? (pe Istorie, fire?te) pe drum bun ?i luminos! Singurul de urmat! În Ia?ul anilor '20, obr?znicia acelora ce nu mi?caser? un deget în direc?ia cl?dirii noii Românii (România Unit?) ?i care aveau neobr?zarea, preten?ia s? se cocoa?e la conducerea ei, societatea nu avea posibilit??i de ripost?. R?zboiul, degradarea total? a condi?iilor de via??, politicianismul specific oligarhiei reu?iser? s? surpe temeliile de rezisten?? ale statului român.
- Va urma –

Fragment din cartea în curs de apari?ie „Drumul României spre Catastrof? (1918-1940)", autor Gic? Manole

-------------------------------------------
[10] Z. Ornea, op. cit., p. 285.
[11] Corneliu Codreanu, Pentru legionari, vol. I, Edi?ia a X-a, Editura Majadahonda, Bucure?ti, 2001, p. 21.
[12] Ibidem.
[13] Ibidem.
[14] I. G. Duca, op. cit., vol. III, pp. 33-42.
[15] Ibidem, p. 42.
[16] Declara?ia a fost f?cut? în prim?vara anului 1918 c?tre omul politic conservator, Dumitru Greceanu la Ia?i (în Constantin Argetoianu, Memorii, partea a V-a, Editura Machiavelli, Bucure?ti, p. 173). Dumitru Greceanu este omul ce va fi ucis în atentatul de la Senat al lui Max Goldstein din 8 decembrie 1920.
[17] Corneliu Codreanu, op. cit., p 22.
[18] Ibidem, p. 24.
[19] Ibidem, p. 25.

footer